Acţiune având ca obiect comunicarea de informaţii de interes public, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 544/2001. Act întocmit ulterior finalizării procedurii de achiziţie publică. Nelegalitate refuz comunicare.

art. 1 din Legea nr. 544/2001

art. 217 alin. (4) şi (5) şi art. 57 alin. (1) din Legea nr. 98/2006

Dispoziţiile art. 217 alin. (4) din Legea nr. 98/2006 stabilesc în mod expres caracterul de document public al dosarului achiziţiei publice, ulterior finalizării procedurii de atribuire. În speţă, devizul detaliat al intervenţiei de scarificare şi aşternere strat de piatră al străzii C.-a cărui comunicare a solicitat-o intimata-reclamantă - a fost întocmit ulterior finalizării procedurii de atribuire, astfel că reprezintă o informaţie de interes public, cu privire la care refuzul recurentului-pârât de a o comunica este nejustificat, faţă de dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 544/2001 consacră accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informaţii de interes public.

Obligaţia autorităţii contractante de a nu dezvălui informaţiile transmise de operatorii economici indicate de aceştia ca fiind confidenţiale, inclusiv secrete tehnice sau comerciale şi elementele confidenţiale ale ofertelor, obligaţie consacrată de dispoziţiile art. 57 alin. (1) din Legea nr. 98/2016 nu înseamnă negarea dreptului de acces la informaţiile de interes public reprezentate de dosarul achiziţiei publice. În speţă, devizul detaliat al intervenţiei de scarificare şi aşternere strat de piatră, a cărui comunicare a solicitat-o intimata - reclamantă, reprezintă un document întocmit ulterior încheierii contractului de achiziţie publică, deoarece priveşte lucrări deja efectuate de modernizare şi reabilitare a unor străzi din municipiul B. şi, în consecinţă, acest deviz al lucrărilor deja efectuate nu reprezintă o propunere tehnică sau o propunere financiară, întocmită în faza prealabilă încheierii contractului de achiziţie publică şi cu privire la care autoritatea publică recurentă să aibă obligaţia de a respecta confidenţialitatea declarată ca atare de către ofertanţi în faza anterioară încheierii contractului de achiziţie publică.

Deliberând asupra recursului de faţă, constată:

Prin sentinţa civilă nr. 559/CA/28.05.2019 pronunţată de Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociaţia A. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B. şi, în consecinţă, a fost obligat pârâtul să comunice reclamantei în format electronic informaţiile publice solicitate prin cererea nr. 53335/01.10.2018.

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Municipiul B. a declarat-în termenul legal - recurs, prin care a solicitat instanţei să dispună casarea în tot a sentinţei atacate şi, rejudecând, să respingă cererea formulată ca neîntemeiată.

În motivare recurentul-pârât a arătat că, în principal, în temeiul art. 425 alin. (1) lit. b) raportat la art. 174 Cod de procedură civilă, înţelege să invoce nulitatea sentinţei atacate pentru neîndeplinirea cerinţelor imperative prevăzute de textele de lege invocate cu privire la conţinutul considerentelor, care nu cuprind motivele pentru care s-au înlăturat susţinerile din apărarea Municipiului B.. După cum se poate observa, conţinutul considerentelor respectiv alineatele 9, 10 şi 11 din pagina 2 sunt identice cu cele din plângerea reclamantei de la pagina 3, menţiunea „în drept”, punctele 6, 7 şi 9, instanţa preluând cuvânt cu cuvânt susţinerile reclamantei, fiind lipsită astfel de obiectivitate hotărârea pronunţată, aspect care îi creează recurentului-pârât imposibilitatea de înlăturare a vătămării produse, fiind necesară anularea actului, adică a hotărârii judecătoreşti atacate. Astfel, recurentul-pârât a invocat în apărare şi dispoziţiile art. 57 alin. (1) din Legea nr. 98/2016, însă instanţa nu răspunde la aceste apărări decât prin cuvintele reclamantei.

În cazul în care nulitatea hotărârii nu va fi găsită întemeiată, recurentul-pârât a solicitat casarea hotărârii în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 Cod de procedură civilă şi rejudecarea cauzei, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată. Hotărârea atacată conţine motive contradictorii din moment ce instanţa în alineatul final la pagina 2 a considerentelor arată că devizele de cheltuieli şi procesul-verbal de recepţie solicitate de reclamantă nu fac parte din propunerea financiară sau tehnică sau din dosarul de achiziţie publică, fiind întocmite ulterior finalizării procedurii de atribuire, însă la alineatele anterioare arată că toate actele din dosarul de achiziţie publică au caracter de documente publice. Prin urmare, dacă instanţa a considerat că devizele de cheltuieli şi procesul-verbal de recepţie, solicitate ca informaţii publice, nu fac parte din dosarul achiziţiei publice, atunci considerentele instanţei sunt contradictorii prin faptul că a considerat caracterul de document public şi al acestora, bazându-se pe dispoziţiile art. 215 din O.U.G. nr. 34/2006. Pe de altă parte, instanţa s-a prevalat de dispoziţii legale străine de natura cauzei, deoarece la momentul solicitării accesului la informaţii, O.U.G. nr. 34/2006 era abrogată, întreaga procedură de achiziţie publică desfăşurându-se în baza Legii nr. 98/2016. Faţă de aceste împrejurări, recurentul-pârât a arătat că sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod de procedură civilă, din moment ce instanţa a avut în vedere un act normativ neaplicabil în speţă şi a încălcat norma de drept material aplicabil, respectiv Legea nr. 98/2016, art. 57 alin. (1), cu situaţia de excepţie referitoare la obligaţia autorităţii contractante de a proteja toate acele informaţii pe care operatorul economic le precizează ca fiind confidenţiale, în măsura în care, în mod obiectiv, dezvăluirea acestor informaţii ar prejudicia interesele legitime ale operatorului economic, în special în ceea ce priveşte secretul comercial şi proprietatea intelectuală.

A mai susţinut recurentul-pârât că instanţa de fond a perceput în mod eronat că este vorba de informaţii din contractele de achiziţie publică, aşa cum precizează în alineatul 9 din pagina 2 a considerentelor, cererea reclamantei fiind formulată cu privire la informaţii privind devize de cheltuieli şi procesul-verbal de recepţie, documente ulterioare contractului de achiziţie publică, deoarece privesc lucrări deja efectuate de modernizare şi reabilitare a unor străzi din municipiul B.. Art. 57 din Legea nr. 98/2016 prevede o obligaţie de a nu face, în sarcina autorităţii contractante, în sensul că aceasta este obligată să nu dezvăluie informaţiile transmise de operatorii economici pe care aceştia le invocă autorităţilor ca fiind confidenţiale. Partenerii contractuali, implicaţi în derularea şi finalizarea procedurii de achiziţie publică, au emis declaraţii cuprinzând informaţiile considerate confidenţiale, în temeiul art. 57 alin. (1) din Legea nr. 98/2016, specificând în mod expres că au caracter confidenţial toate informaţiile cuprinse în propunerea tehnică/propunerea financiară, tocmai în scopul de a proteja interesele operatorilor economici în ceea ce priveşte secretul comercial şi dreptul de proprietate intelectuală, aceste declaraţii fiind opuse şi autorităţii contractante, respectiv Municipiul B., în virtutea art. 57 alin. (1) din Legea nr. 98/2016.

În drept recurentul-pârât a invocat dispoziţiile art. 483, art. 486, art. 488 pct. 6 şi 8 Cod de procedură civilă, art. 22 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 22 alin. 5 din Legea nr. 544/2001.

Intimata-reclamantă Asociaţia „A.” a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

În probaţiune, în recurs, recurentul-pârât a depus la dosar înscrisuri.

Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul-pârât Municipiul B., Curtea reţine următoarele considerente:

Recurentul-pârât a invocat faptul că sentinţa civilă recurată nu este motivată şi este întemeiată pe motive contradictorii, motiv de recurs care se circumscrie cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod de procedură civilă.

Curtea reţine că acest motiv de recurs este nefondat, întrucât instanța de fond a înfăţişat într-o manieră clară și coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluţiei de admitere a cererii de chemare în judecată şi pentru care a apreciat că documentul reprezentat de devizul detaliat al intervenţiei de scarificare şi aşternere strat piatră reprezintă o informaţie de interes public, fiind respectate astfel cerinţele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă.

Nu se poate reţine că prima instanţă, în considerentele sale, s-a mărginit la reluarea argumentelor expuse de reclamantă în motivarea cererii de chemare în judecată, având în vedere faptul că unul dintre alineatele considerentelor hotărârii judecătoreşti cu privire la care recurentul-reclamant afirmă că reprezintă reproducerea unui paragraf al cererii de chemare în judecată (alineatul 11 de la pagina 2 a hotărârii) reprezintă doar citarea textului de lege pe care instanţa l-a apreciat ca fiind aplicabil, respectiv textul art. 217 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 98/2016, iar celelalte două alineate (alineatele 9 şi 10 de la pagina 2 a hotărârii), cu privire la care recurenta-pârâtă arată că reprezintă considerente identice cu cele invocate de reclamantă, reprezintă considerente menţionate în aceeaşi formă şi în hotărârile judecătoreşti depuse la dosar în faţa primei instanţe cu titlu de practică judiciară (filele 14-19 din dosar), astfel că nu se poate reţine că prima instanţă şi-a motivat hotărârea pronunţată exclusiv pe argumentele expuse în cererea de chemare în judecată.

Mai mult, aceste argumente (alineatele 9, 10 şi 11 ale considerentelor hotărârii) nu reprezintă singurele motive pentru care prima instanţă a admis cererea de chemare în judecată şi pentru care a respins apărările invocate de pârâtul Municipiul B. prin întâmpinare. Prima instanţă a arătat inclusiv care sunt considerentele pentru care a apreciat că argumentul pârâtului bazat pe confidenţialitatea informaţiilor nu subzistă, pronunţându-se astfel implicit şi asupra apărării pârâtului întemeiate pe dispoziţiile art. 57 alin. (1) din Legea nr. 98/2006, text de lege care se referă tocmai la obligaţia autorităţii contractante de a nu dezvălui informaţiile transmise de operatorii economici indicate de aceştia ca fiind confidenţiale.

Cu privire la motivele contradictorii invocate de recurentul-pârât în sensul că, deşi a considerat că devizele de cheltuieli şi procesul-verbal de recepţie nu fac parte din dosarul de achiziţie publică, totuşi prima instanţă a avut în vedere dispoziţiile art. 215 din O.U.G. nr. 34/2006 în justificarea caracterului de document public al acestora, Curtea reţine că, prin aceste considerente, prima instanţă a dorit să sublinieze faptul că devizul detaliat al intervenţiei de scarificare şi aşternere strat piatră nu face parte din propunerea tehnică sau financiară, fiind întocmit ulterior finalizării procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică, astfel că aceste considerente nu sunt contradictorii şi de natură a conduce la casarea hotărârii recurate în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod de procedură civilă.

În al doilea rând, recurentul-pârât invocă drept motiv de recurs aplicarea greşită a normelor de drept material, caz de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod de procedură civilă.

Acest motiv de recurs invocat de recurentul-pârât este, de asemenea, nefondat.

Într-adevăr, instanţa de fond a reţinut în considerentele sale şi dispoziţiile art. 215 din O.U.G. nr. 34/2006, act normativ inaplicabil în speţă raportat la faptul că procedura de achiziţie publică, în cadrul căreia a fost emis devizul cu privire la care s-a invocat accesul la informaţiile de interes public, s-a desfăşurat sub imperiul Legii nr. 98/2016. Această împrejurare nu înseamnă, însă, că prima instanţă a încălcat norma de drept aplicabilă în speţă, respectiv Legea nr. 98/2016, atâta timp cât, în considerentele hotărârii pronunţate, prima instanţă a avut în vedere şi dispoziţiile acestui act normativ, iar dispoziţiile art. 215 din O.U.G. nr. 34/2006 care consacră caracterul de document public al dosarului achiziţiei publice sunt similare dispoziţiilor art. 217 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 98/2006, potrivit cărora „ulterior finalizării procedurii de atribuire, dosarul achiziţiei publice are caracter de document public”, iar „accesul persoanelor la dosarul achiziţiei publice potrivit alin. (4) se realizează cu respectarea termenelor şi procedurilor prevăzute de reglementările legale privind liberul acces la informaţiile de interes public şi nu poate fi restricţionat decât în măsura în care aceste informaţii sunt confidenţiale, clasificate sau protejate de un drept de proprietate intelectuală, potrivit legii”.

Astfel, Curtea reţine că prima instanţă a dat o interpretare corectă dispoziţiilor art. 217 alin. (4) din Legea nr. 98/2006, în cuprinsul cărora este prevăzut în mod expres caracterul de document public al dosarului achiziţiei publice, ulterior finalizării procedurii de atribuire. În speţă, devizul detaliat al intervenţiei de scarificare şi aşternere strat de piatră al străzii C. în valoare de 201.401,59 lei-a cărui comunicare a solicitat-o intimata-reclamantă prin cererea nr. 53335/01.10.2018-a fost întocmit ulterior finalizării procedurii de atribuire, astfel că reprezintă o informaţie de interes public, cu privire la care refuzul recurentului-pârât Municipiul B. de a o comunica este nejustificat, faţă de dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 544/2001 consacră accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informaţii de interes public.

Obligaţia autorităţii contractante de a nu dezvălui informaţiile transmise de operatorii economici indicate de aceştia ca fiind confidenţiale, inclusiv secrete tehnice sau comerciale şi elementele confidenţiale ale ofertelor, obligaţie consacrată de dispoziţiile art. 57 alin. (1) din Legea nr. 98/2016 nu înseamnă negarea dreptului de acces la informaţiile de interes public reprezentate de dosarul achiziţiei publice.

 În speţă, recurentul-pârât a invocat caracterul confidenţial al informaţiilor de interes public solicitate, motivat de faptul că partenerii contractuali implicaţi în derularea şi finalizarea procedurii de achiziţie publică au emis declaraţii cuprinzând informaţiile considerate confidenţiale în temeiul art. 57 alin. (1) din Legea nr. 98/2006, specificând în mod expres că au caracter confidenţial toate informaţiile cuprinse în propunerea tehnică/propunerea financiară.

De remarcat, însă, că devizul detaliat al intervenţiei de scarificare şi aşternere strat de piatră al străzii C. în valoare de 201.401,59 lei, a cărui comunicare a solicitat-o intimata-reclamantă, reprezintă un document întocmit ulterior încheierii contractului de achiziţie publică, deoarece priveşte lucrări deja efectuate de modernizare şi reabilitare a unor străzi din municipiul B., astfel cum a susţinut chiar recurentul-pârât prin cererea de recurs.

În consecinţă, acest deviz al lucrărilor deja efectuate nu reprezintă o propunere tehnică sau o propunere financiară, întocmită în faza prealabilă încheierii contractului de achiziţie publică şi cu privire la care autoritatea publică recurentă să aibă obligaţia de a respecta confidenţialitatea declarată ca atare de către ofertanţi în faza anterioară încheierii contractului de achiziţie publică.

Având în vedere considerentele de fapt şi de drept mai sus expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanţa va respinge recursul formulat de recurentul-pârât Municipiul B. în contradictoriu cu intimata-reclamantă Asociaţia „A.”, împotriva sentinţei civile nr. 599/CA/28.05.2019 a Tribunalului Braşov - Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, pe care o va menţine.

 Faţă de faptul că, deşi îndreptăţită la plata cheltuielilor de judecată conform art. 453 Cod de procedură civilă, intimata-reclamantă nu a făcut dovada cuantumului cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, instanţa va respinge cererea intimatei-reclamante privind obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată în recurs.

Domenii speta

Spete similare