2.Acţiune în răspundere civilă contractuală. Bună-credinţă în materie contractuală. Obligaţie imposibil de îndeplinit.

Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 26.11.2019, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reclamanta SNTFC S.A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul R S.A., obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 105.916,16 lei cu titlu de penalităţi de întârziere, precum și actualizarea sumelor conform art. 1535 C.pr.civ.. S-a solicitat, totodată, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În motivare, s-a indicat că, în urma procedurii de achiziţie publică, licitaţie deschisă online, nr. 38/2014, între SNTFC în calitate de promitent-achizitor şi R SA în calitate de promitent-prestator, s-a încheiat acordul cadru nr.24/08.12.2014 (Anexa nr. 1) având ca obiect efectuarea de servicii de reparaţii tip RR la locomotivele electrice LE 5100 kw dotate cu ICOL.

În baza acordului cadru nr.24/08.12.2014, intre părţi s-a încheiat contractul subsecvent de prestări servicii nr.33/12.02.2018 (Anexa nr.2) având ca obiect efectuarea de către parata în calitate de societate reparatoare de servicii de reparaţii tip RR pentru 3 locomotive electrice 5100 kw dotate cu ICOL.

Reclamanta a precizat, în continuare, că, în conformitate eu prevederile art.5 din contractul mai sus menţionat: (2) Termenul de execuţie al serviciului de reparaţie planificata tip RR la locomotivele electrice 5100 kw dotate cu ICOL, este de 60 zile calendaristice, pentru fiecare locomotiva, de la data predării acesteia in societatea reparatoare, in conformitate cu prevederile Caietului de Sarcini 215/2013.(3) Pentru alte lucrări de reparaţii, constatate pe fluxul de reparaţie in prezenta Recepţiei CFR, menţionate la cap. VII din anexa 2 la caietul de sarcini nr, 215/2013 a căror realizare conduce la depăşirea termenului de execuţie prevăzut la aliniatul (2), prestatorul va notifica în timp util şi va solicita, motivat, acceptul achizitorului, pentru depăşirea timpului de imobilizare. Prelungirea termenului de execuţie al reparaţiei se va face prin act adiţional in condiţiile art 24.

Potrivit art. 9 alin.(l) lit a) din contractul mai sus menţionat: „pentru depăşirea timpului de livrare din reparaţie a locomotivelor, prestatorul va plati cu titlu de daune interese achizitorului 0,04% din valoarea serviciului efectuat, pentru fiecare zi întârziere ".

Reclamanta a învederat faptul că în baza contractului susmenţionat  a introdus in reparaţie locomotiva electrica cu scria HA 701 aparţinând Depoului Cluj, cu procesul verbal de primire in reparaţie nr.8/30.03.2018 (Anexa nr.3).

Astfel, termenul de execuţie al reparaţiei planificate tip RR al locomotivei electrice 5100 kw dotate cu ICOL cu seria EA 701 a fost stabilit pentru data de 29.05.2018,

Având în vedere faptul că pe fluxul reparaţiei tip RR pentru locomotiva EA 701 s-a constatat de către pârâtă necesitatea efectuării de reparaţii suplimentare care nu au fost prevăzute în Caietul de sarcini nr.215/2013 (Anexa nr.4), aceasta a solicitat subscrisei prin adresa nr. 103/673/30.05.2018 (Anexa nr.5), prelungirea termenului de execuţie a locomotivei cu un număr de 60 zile.

Prin actul adiţionai nr.1 (Anexa nr.6) la contractul nr.33/12.02.2018, încheiat la data de 13.06.2018, a fost prelungit termenul de execuţie a serviciului de reparaţie tip RR la locomotiva EA 701 pana la data de 29.07.2018.

Ca atare, prin Nota nr. DT3/3/l 89/16.07.2018 (Anexa nr.7) a fost aprobata incheicrea contractului de achiziţie servicii de reparaţii constatate pe fluxul reparaţiei RR în prezenta Recepţiei CFR prevăzute in Anexa 1 la Acordul cadru nr.24/08.12.2014.

In data de 03.08.2018 subscrisa a încheiat cu parata contractul nr.240/03.08.2018 (Anexa nr.8) pentru servicii de reparaţii constatate pe fluxul reparaţiei RR la locomotiva LA 701, servicii de reparaţii prevăzute în Anexa nr.2 a Caietului de sarcini nr.215/2013 si in Anexa nr.l a Acordului cadru nr.24/08.12.2014, termenul de execuţie a serviciilor de reparaţie din cadrul contractului nr.240/03.08.2018 fiind data de 29.07.2018.

Reclamanta a mai indicat că, urmare a solicitărilor sale, în data de 12.02.2019, prin adresa nr. 103/193/12.02.2019 (Anexa nr.9) pârâta i-a transmis centralizatorul cu serviciile de reparaţii suplimentare constatate in prezenta Recepţiei CFR, desfăşurătoarele privind consumurile de piese si declaraţia pe proprie răspundere privind valorile de achiziţie a pieselor,

În data de 17.04.2019 a fost organizata procedura de achiziţie „negociere fara publicare, prealabila a unui anunţ de participare" nr.20/2019, în urma căreia a fost încheiat contractul nr. 147/03.05.2019 (Anexa nr.10) pentru servicii de reparaţii suplimentare constatate pe fluxul reparaţiei planificate tip RR la locomotiva EA 701. Termenul de execuţie al serviciilor de reparaţii din cadrul contractul nr. 147/03.05.2019 este data de 29.07.2018, în conformitate cu termenul de finalizare a serviciului de bază tip RR la locomotiva EA 701 conform actului adiţional nr.l la contractul nr.33/12.02.2018.

În conformitate cu prevederile art. 3 din Caietul de sarcini nr.215/2013, anexa la contractul nr,33/12.02.2018, termenul de imobilizare se calculează astfel:„3.1 Imobilizarea maxima in societatea reparatoare pentru reparaţia locomotivelor este de 60 de zile calendaristice, excepţie facand situaţiile, când este necesar a se efectua alte lucrări de reparaţii prezentate in Anexa 2 la cap. VIL In aceste situaţii, la solicitarea societăţii reparatoare, se va stabili de comun acord, cuantumul imobilizării suplimentare,3.2 Imobilizarea se considera începând cu data semnării procesului verbal de predare a locomotivei către societatea reparatoare si pana ia data semnării procesului verbal de recepţie si predare a locomotivei in circulaţie. Penalităţile pentru depăşirea perioadei de imobilizare in societatea reparatoare se vor stabili prin contract. "

Reparaţia planificata tip RR a locomotivei EA 701, inclusiv serviciile de reparaţii constatate pe fluxul reparaţiei RR si serviciile de reparaţii suplimentare, au fost finalizate in data de 14.06.2019, conform proceselor verbale de recepţie definitiva nr. 122/14.06.2019, nr.l20/14,06.2019 si nr. 12l/14.06.2019 (Anexa nr.1l), cu depăşirea termenului de execuţie şi încălcarea prevederilor art. 5 alin.(2) din contractul nr.33/12.02.2018, prevederilor art.5 alin.(2) din contractul nr.240/03.08.20I8, respectiv prevederilor art.5 alin. (2) din contractul nr.147/03.05.2019.

Reclamanta a indicat că pentru depăşirea timpilor de imobilizare la locomotiva EA 701 a emis factura nr.1019948/27.06.2019 (Anexa nr.12) in sumă de 105.916,16 lei reprezentând contravaloarea daunelor interese pentru un număr de 320 zile de întârziere, calculate conform actului nr. DT3/3/483/27.06.2019 (Anexa nr. 13 ).

În continuare, reclamanta a precizat că sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii contractuale.

Cu privire la actualizarea sumelor, conform art. 1535 C.pr.civ., reclamanta a indicat că solicită obligarea pârâtului la plata daunelor interese de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată până la plata efectivă a contravalorii facturii nr. 1019948/27.06.2019.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270 C.civ., art. 1516 C.civ., art. 1531, art. 1533 C.civ..

În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru, în cuantum de 2118,32 lei, conform art. 3 din OUG 80/2013, astfel cum reiese din chitanţa de la f. 70.

Prin întâmpinarea depusă la 14.07.2020, pârâtul  a depus întâmpinare prin care, pe cale de excepţie, a solicitat constatarea nulităţii clauzei cuprinsă în art. 5 alin. (2) din Contractul de prestări servicii, iar, pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivare, pârâtul a indicat faptul că în urma procedurii de achiziţie publică nr. 38/2014 între subscrisa şi reclamantă s-a încheiat Acordul cadru nr. 24/08.12.2014, având ca obiect efectuarea reviziilor de tip RR la locomotivele electrice LE 100 kw dotate cu ICOL. Conform Anexei 1 la Acordul Cadru nr. 24/2014, reviziile cuprindeau servicii de reparaţie planificată- lucrări de bază şi alte servicii de reparaţii - lucrări suplimentare constatate pe fluxul de revizie.

În baza acestui Acord s-a încheiat Contractul de prestări servicii nr. 33/12.02.2018 ("Contractul") având ca obiect efectuarea de către subscrisa a Reviziei tip RR pentru un număr de 3 locomotive (lucrări de bază). Părţile au stabilit ca durata de efectuare a unei revizii pentru fiecare automotor să fie de 60 de zile, termen calculat începând cu data semnării procesului verbal de predare-primire a fiecărui automotor.

Ulterior intrării în vigoare a Contractului, reclamanta a prezentat locomotiva EA 701 la uzina subscrisei pentru efectuarea reviziei, încheindu-se în acest sens Procesul Verbal nr. 8/30.03.2018. Pârâta a menţionat că efectuează reviziile tip RR după un flux tehnologic specific, care cuprinde toate etapele de la demontare, verificarea şi eventual reparaţia fiecărui subansamblu în parte, montajul generai şi probele finale de casă şi de parcurs, urmate de predarea la beneficiar. Lucrările se execută cu respectarea instrucţiilor şi a standardelor specifice, documentaţiilor tehnice şi a nomenclatoarelor de lucrări şi în funcţie de fiecare cerinţă a clientului în parte, iar reprezentanţii CFR sunt prezenţi pe tot fluxul de reparaţie pentru a superviza lucrările.

În cazul locomotivei EA 701, subscrisa a constatat pe fluxul de revizie necesitatea efectuării unor lucrări suplimentare, care, deşi nu erau cuprinse în Contract, făceau imposibilă finalizarea reviziilor şi predarea automotoarelor la beneficiar în condiţii de calitate şi siguranţă. Efectuarea acestor „alte servicii de reparaţie", astfel cum sunt denumite în Anexa 1 la Acordul Cadru, a fost avizată de către reclamantă prin reprezentanţii săi prezenţi pe tot parcursul fluxului de revizie.

Pârâta a indicat că realizarea lucrărilor suplimentare cuprinse la poz. 1-61 din Anexa la Acordul Cadru nr. 24/2014 au fost atribuite către ea, prin semnarea unor contracte subsecvente de prestări servicii. Părţile au stabilit astfel extinderea obiectului Contractului 33/2018 şi cu lucrările al căror preţ fusese deja negociat prin Acordul Cadru, şi au convenit noi termene de execuţie pentru acestea. Astfel, pentru finalizarea reviziei tip RR la locomotiva EA 701 au fost încheiate două contracte subsecvente pentru lucrări suplimentare: Contractul 240/03.08.2018 şi Contractul 147/03.05.2019.

Necesitatea efectuării primelor lucrări suplimentare a fost iniţial comunicată reclamantei la data de 30.05.2018 prin Adresa nr. 103/673/30.05,2018, însă procedura de achiziţie pentru atribuirea acestora s-a finalizat doar în luna august, prin închierea Contractului 240/03.08.2018. în ciuda faptului că procedura de achiziţie, a cărei organizare era atributul exclusiv al reclamantei, a durat mai bine de 60 de zile, aceasta a agreat prelungirea termenului contractual doar până la data de 29.07.2018.

Pârâta a mai învederat şi faptul că unele deficienţe ale locomotive au fost complinite conform instrucţiunilor reclamantei. Spre exemplu, prin Adresa 107/97/06.12.2018 am ridicat problema necesităţii înlocuirii ramelor de boghiu la locomotive EA 701, pe care reclamanta

ne-a instrucţionat prin documentul 013/614/18,12.2018 să le preluăm de la o altă locomotivă proprietatea sa care se afla la acel moment pe fluxul de reparaţie în executarea unui alt contract dintre părţi.

Pârâta a indicat că, pe cale de excepţie, se impune constatarea nulităţii şi în subsidiar anularea clauzei cuprinsă la art. 5 (2) din Contractul de Prestări Servicii nr. 240/03.08.2018, respective clauza cuprinsă la art. 5 (2) din Contractul de prestări servicii nr. 147/03.05.2019

Clauza este într-o vădita contradicţie cu alin. 1 al aceluiaşi articol care dispune în sensul că „Executarea contractului începe de la data constituirii garanţiei de bună execuţie" pe care, subscrisa, în temeiul art. 41 (1) din Contractul 740 s-a obligat să o constituim în termen de 5 zile de la data semnării contractului. Cu alte cuvinte, subscrisa puteam începe să executăm obligaţiile contractuale între 03.08.2018 şi 08.08.2018, respectiv între 03.05-08.05.2019, însă, în accepţiunea art. 5 (1) din contracte termenul de execuţie era considerat a se împlini la 29.07.2018, anterior datei intrării în vigoare a acestora.

Pârâta a indicat că, nu numai că obiectul obligaţiei era imposibil de îndeplinit de către sine, dar aceiaşi cauză de ineficacitate afecta şi obiectul contractului, motiv pentru care a apreciat că se impune aplicarea sancţiunii nulităţii absolute a clauzei cuprinsă la art. 5(1) din Contractul 240.

Suplimentar, a învederat faptul că în accepţiunea art. 1411 Cod civil, termenul este data la care se va produce un „eveniment viitor şi sigur", neadmiţându-se în legea civilă stipularea asimilarea termenului cu o dată anterioară asumării obligaţiei. Clauza cuprinsă la art. 5(1) din Contractul 240 poate fi considerată pentru acest motiv ca fiind stipulată din eroare, devenind aplicabile dispoziţiile art. 1207 Cod civil, consimţământul subscrisei fiind viciat la momentul acceptării acestei clauze.

Pe fondul cauzei, pârâta a subliniat că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile contractuale în privinţa subscrisei.

Pârâta a arătat că între părţi există raporturi contractuale, aşadar, orice eventuală culpă a subscrisei trebuie analizată din prisma îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile contractuale, reglementată de art. 1350 din Codul Civil care prevăd că „(1) Orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care ie-a contractat (2)Atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii".

Pentru a fi în prezenţa răspunderii civile contractuale, trebuie să fie îndeplinite

următoarele condiţii, respectiv să existe: neexecutare totală sau parţială sau executarea să fie necorespunzătoare calitativ sau cantitativ,  fapta ilicită, culpa sau vinovăţia debitorului prezumată de lege în domeniul contractual, prejudiciu, raport de cauzalitate.

Pârâta a indicat faptul că, deşi nu contestă că revizia RR s-a efectuat cu o întârziere faptică, aprecază că aceasta nu poate fi imputată, cel puţin nu în tot, întrucât locomotiva EA 701 a necesitat lucrări suplimentare celor agreate iniţial, a căror execuţie a determinat întârzierea. Raportat la aceste împrejurări, părţile au convenit încheierea unor contracte subsecvente prin care termenii colaborării s-au modificat. Totodată încheierea efectivă a acestor contracte şi achiziţia pieselor necesare efectuării lucrărilor suplimentare s-a făcut prin negocieri subsecvente între părţi, care, în mod natural au necesitat o perioadă de timp ce nu ne poate fi imputată ca întârziere.

Prima condiţie referitoare la existenţa unei neexecutări sau executări necorespunzătoare se desprinde din dispoziţiile art 1530 din Codul civil, astfel că, în măsura în care debitorul invocă o justificare admisă de lege sau contract pentru pretinsa neexecutare, anumite remedii îi sunt inaccesibile creditorului, în funcţie de natura justificării.

Prin urmare, pârâta a apreciat că nu puteaa finaliza revizia RR în termen de 60 de zile de la data primirii în reparaţie a locomotivei în condiţiile în care aceasta a necesitat lucrări

suplimentare care i-au fost atribuite ulterior expirării acestui termen. Din contră, perioadele de desfăşurare a fiecărei proceduri pentru atribuirea contractelor subsecvente reprezintă o întârziere cauzată exclusiv de către reclamantă. Or, conform art. 1334 Cod civil, dacă „creditorul a contribuit la producerea prejudiciului, despăgubirile datorate de debitor se vor diminua în mod corespunzător".

A doua condiţie ce se referă la existenţa culpei debitorului este prezumată prin simplu fapt al neexecutării obligaţiei sau a executării necorespunzătoare a obligaţiei asumate prin contractul încheiat între părţi. Potrivit dispoziţiilor art. 1547 Cod civ. „debitorul este ţinut să repare prejudiciul cauzat cu intenţie sau din culpă. Simplul fapt al neexecutării obligaţiei, sau a executării necorespunzatoare, antrenează prezumţia relativă de vinovăţie a debitorului."Cu toate acestea, debitorul va fi exonerat de răspundere dacă va dovedi că neexecutarea obligaţiei se datorează cazului fortuit, forţei majore sau conform 1517 Cod civil, a vinovăţiei creditorului.

Pârâta a indicat că a manifestat bună-credinţă pe toată perioada execuţiei contractuale, comunicând reclamantei în cel mai scurt timp problemele constatate ta locomotivă precum şi modalităţile de remediere ale acestora, care excedeau obiectul Contractului 33, CFR a acceptat această atitudine contractuală în mod expres prin recunoaşterea necesităţii efectuării de lucrări suplimentare şi semnarea Contractelor subsecvente.

Practic societatea pârâtă nu a putut să efectueze revizia RR şi să livreze locomotiva EA701 în deplină stare de funcţionare atât timp cât nu exista un contract semnat pentru lucrările suplimentare ce nu erau prevăzute în nomenclatorul de lucrări iniţiale.

Mai mult decât atât, pârâta a subliniat că, în condiţiile în care între părţi au intervenit contracte subsecvente care au extins timpul de imobilizare în reparaţie al automotoarelor, este cu atât mai evident că pârâta a avut în permanenţă o atitudine de conformare.

Pentru aceste motive, pârâta a apreciat că prejudiciul nu era previzibil şi îi  poate fi imputat, iar, în subsidiar, a invocat şi impreviziunea, faţă de motivele care au stat la baza întârzierilor reparaţiilor.

În drept, s-au invocat prevederile art. 1270 C.civ., art. 1517 C.civ., art. 1533 C.civ., art. 1534 C.civ.

În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi proba cu expertiza tehnică de specialitate căi ferate, locaţii şi material rulant.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la11.08.2020 reclamanta a solicitat să se constate că atât contractul nr. 147/03.05.2019, cât şi contractul nr. 240/03.08.2018 au fost încheiate pentru executarea contractului nr. 33/12.02.2018, motiv pentru care nu se pune problema nulităţii clauzei cuprinsă în art. 5 din contract.

Reclamanta a apreciat că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce reieşeau din contractul nr. 33/12.02.2018, considerând că sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii contractuale. Cu privire la impreviziune, reclamanta a solicitat ca această apărare să fie respinsă, ca neîntemeiată, având în vedere faptul că lucrările suplimentare erau cunoscute de către pârâtă încă de la data încheierii Acordului nr. 24/2014.

La termenul de judecată din data de 19.10.2020 instanţa a calificat excepţia nulităţii clauzei cuprinse în art. 5 alin. 2 din contract, ca fiind o apărare de fond.

Instanţa a încuviinţat şi administrat pentru părţi proba cu înscrisuri, precum şi proba cu expertiză tehnică de specialitate, raportul de expertiză fiind depus la dosarul cauzei la data de 19.04.2021, filele 12-34 vol 2.

Prin notele depuse la raportul de expertiză, la data de 31.05.2021, reclamanta a solicitat instanţei să nu aibă în vedere răspunsul la obiectivele 3 şi 4 din raportul de expertiză.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în prezenta cauză, instanţa reţine următoarele considerente:

În fapt, între părţi s-a încheiat acordul cadru de prestări servicii nr. 24/08.12.2014( filele 8-9), în baza acestuia fiind încheiat, ulterior, contractul de prestări servicii nr. 33/12.02.2018( filele 11-14), prin actele adiţionale 1-3( filele 16-18) fiind stabilite termenele de execuţie pentru repararea diferitelor locomotive electrice, iar prin actele adţionale 4-6( filele 19-21) a fost prelugită însăşi valabilitatea contractului de prestări servicii nr. 33/12.02.2018.

Instanţa reţine că între părţi au mai fost încheiate  următoarele contracte: nr.240/03.08.2018 (f.51-54) şi nr. 147/03.05.2019(f.56-59), ambele fiind încheiate în executarea contractului nr. 33 antemenţionat, fiind stabilită drept dată de execuţie a reparaţiilor la locomotiva electrică EA 701 data de 29.07.2018, dată care este anterioară îmcheierii contractelor 240 şi 147.

În continuare, instanţa reţine faptul că pârâta a invocat, prin întâmpinare, nulitatea absolută a clauzei cuprinsă în art. 5 alin. 2 din contractul 240 şi 147, nulitate întemeiată pe imposibilitatea de îndeplinire a obiectului obligaţiei, precum şi nulitatea relativă a aceleiaşi clauze întemeiată pe viciul de consimţământ al erorii.

Referitor la legea materială aplicabilă, prezentul litigiu se circumscrie dispoziţiilor Noului Cod civil, faţă de prevederile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, conform cărora contractul este supus dispoziţiilor în vigoare la data când a fost încheiat în tot ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa şi faţă de faptul că părţile din prezentul litigiu au încheiat contractul ulterior intrării în vigoare a C.civ..

Prin raportare la dispoziţiile art. 1.270 C.civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părţi, totodată art. 1.350 alin. (1) C.civ. stabileşte că orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat, iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că partea care în mod nejustificat nu îşi îndeplineşte aceste obligaţii este răspunzătoare pentru prejudiciul cauzat celeilalte părţi, fiind obligată să îl repare.

Conform  art. 1.226. - (1) Obiectul obligaţiei este prestaţia la care se angajează debitorul. (2 )Sub sancţiunea nulităţii absolute, el trebuie să fie determinat sau cel puţin determinabil şi licit, iar potrivit art. 1.227.  Contractul este valabil chiar dacă, la momentul încheierii sale, una dintre părţi se află în imposibilitate de a-şi executa obligaţia, afară de cazul în care prin lege se prevede altfel.

Instanţa reţine că din simpla analiză a clauzei cuprinse în art. 5 alin. 2 din contractele 240 şi 147 se desprinde faptul că debitorul obligaţiei, în speţă pârâtul, nu are nicio posibilitatea de a-şi îndeplini obligaţia contractuală la timp, acesta aflându-se a priori într-o stare de neexecutare a contractului, de la însuşi momentul semnării acestuia. Astfel, debitorului pârât nu îi este oferită nicio posibilitate de a executa obligaţia ce face obiectul contractului, respectiv de a repara locomotiva electrivă EA 701, din moment ce termenul la care această reparaţia trebuia efectuată, pentru a nu atrage răspunderea contractuală a debitorului era data de 29.07.2018, dată anterioară încheierii ambelor contracte.

Pentru aceste considerente, instanţa reţine că debitorul pârât se află în ipoteza unei obligaţii imposibil de îndeplinit într-un aşa mod încât să nu se ajungă la angajarea răspunderii sale contractele pentru neexecutarea la timp a obligaţiei.

 Din interpretarea per a contrario a art. 1227 C.civ. instanţa reţine faptul că o obligaţie imposibil de îndeplinit atât la momentul încheierii contractului, cât şi la momentul executării sale poate atrage nulitatea absolută a acestuia. Astfel, instanţa reţine că obligaţia de reparaţie a locomotivei EA 701 era pentru debitor o obligaţie imposibil de îndeplinit în cadrul contractelor 240 şi 147, din moment ce termenul de executare, respectiv scadenţa obligaţiei, era una anterioară însăşi încheierii contractului.

Având în vedere faptul că pârâtul nu a formulat pe cale reconvenţională o acţiune în anulare, ci doar a invocat aceste aspecte în apărare, instanţa nu va constata prin dispozitivul prezentei sentinţe nulitatea clauzei cuprinsă în art. 5 alin. 2 din contractele 240 şi 147, ci doar va respinge, ca neîntemeiate, pretenţiile reclamantei cu privire la obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere, prin raportare la aceste contracte.

În concluzie, instanţa apreciază că nu este întemeiată obligarea pârâtului debitor la plata sumelor de 22.821,64 lei şi 13.484,28 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere, astfel cum au fost calculate prin factura nr. 1019948 din 27.06.2019, aflată la fila 63, din moment ce acesta s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de îndeplinire a obligaţiilor contractuale la timp.

Cu privire la contractul nr. 33/12.02.2018 instanţa reţine faptul că art. 5 are următorul conţinut: : (2) Termenul de execuţie al serviciului de reparaţie planificata tip RR la locomotivele electrice 5100 kw dotate cu ICOL, este de 60 zile calendaristice, pentru fiecare locomotiva, de la data predării acesteia in societatea reparatoare, in conformitate cu prevederile Caietului de Sarcini 215/2013.(3) Pentru alte lucrări de reparaţii, constatate pe fluxul de reparaţie in prezenta Recepţiei CFR, menţionate la cap. VII din anexa 2 la caietul de sarcini nr. 215/2013 a căror realizare conduce la depăşirea termenului de execuţie prevăzut la aliniatul (2), prestatorul va notifica în timp util şi va solicita, motivat, acceptul achizitorului, pentru depăşirea timpului de imobilizare. Prelungirea termenului de execuţie al reparaţiei se va face prin act adiţional in condiţiile art 24.

Prin actul adiţional nr. 1 termenul de execuţie pentru repararea locomotivei electrice EA 701 a fost stabilit la 29.07.2018. Ulterior, chiar dacă nu s-au încheiat alte acte adiţionale, părţile au încheiat două contracte cu acelaşi obiect ca şi contractul nr. 33, respectiv contractul nr. 240/03.08.2018 şi contractul nr. 147/03.05.2019, astfel că se deduce implicit acordul reclamantei cu privire la efectuarea în continuare a lucrărilor de reparaţie asupra locomotivei electrice EA 701.

Aşadar, ar fi contrar bunei-credinţe contractuale obligarea pârâtei la penalităţi pentru depăşira termenului de execuţie, din moment ce a exsitat acordul reclamantei cu privire la o astfel de depăşire, acord ce reiese din încheierea unor contracte subsecvente cu acelaşi obiect.

În continuare, instanţa reţine că, pe lângă lucrările circumscrise contractului au existat şi lucrări imprevizibile, lucrări ce erau necesare pentru buna funcţionare a locomotivei, astfel cum s-a stabilit şi prin raportul de expertiză depus la filele 12-34 din vol 2.

Instanţa observă că,în ceea ce priveşte contractul nr. 147/03.05.2019, acesta a fost încheiat având ca obiect repararea locomotivei EA 701, existând practic o identitate de obiect între acest contract şi contractul nr. 33, instanţa apreciind anterior cu privire la nevalabilitatea clauzei cuprinse în art. 5 alin. 2 din contractul nr. 147, consideră că pârâta şi-a executat obligaţia de a preda locomotiva într-un termen rezonabil, respectiv la 14.06.2019.

Pentru aceste motive, instanţa va respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare