Acţiune având ca obiect comunicarea de informaţii de interes public, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 544/2001. Excepţia lipsei de interes. Interes legitim privat/interes legitim public.

- art. 6, art. 22 din Legea nr. 544/2001

- art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 coroborate cu dispoziţiile art. 32 Cod de procedură civilă.

Interesul decurgând din dovedirea unei vătămări care să justifice promovarea acţiunii întemeiată pe dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 544/2001 nu poate fi analizat pe calea unei excepţii procesuale, acest interes fiind strâns legat de dreptul dedus judecăţii, impunând o analiză pe fond a cauzei.

În condiţiile formulării acţiunii întemeiată pe art. 22 din Legea nr. 544/2001 nu se impune, aşadar, dovedirea interesului legitim privat (prevăzut de art. 8 din Legea nr. 554/2004), deoarece acest interes nu se impune a fi dovedit nici la momentul solicitării informaţiilor de interes public, cererea de comunicare a informaţiilor de interes public putând fi formulată de orice persoană, fără justificarea interesului. 

1.Obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov sub numărul […]/62/2018, reclamanta Asociaţia A. a solicitat, în contradictoriu cu Primăria Municipiului B., obligarea pârâtei să îi comunice informaţiile privind cantităţile totale şi locaţiile autorizate în care au fost depozitate deşeurile menajere colectate de la abonaţi în cursul anilor 2017 şi 2018, precum şi baza legală pentru transportul şi depozitarea acestora, obligarea pârâtei la plata daunelor morale în valoare de 5000 lei şi a daunelor materiale în valoare de 5000 lei, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 465/CA/07.05.2019 pronunţată de Tribunalul Braşov, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ fiscal, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociaţia A. în contradictoriu cu Primăria Municipiului B. ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitatea procesuală de folosinţă. A fost respinsă excepţia lipsei de interes invocată de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul B.. A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociaţia A. în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul B., dispunându-se obligarea pârâtei să comunice reclamantei, pe cheltuiala acesteia, în condiţiile art. 9 din Legea nr. 544/2001, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, informaţiile privind cantităţile totale şi locaţiile autorizate în care au fost depozitate deşeurile menajere colectate de la abonaţi în cursul anilor 2017 şi 2018, precum şi baza legală pentru transportul şi depozitarea acestora. Au fost respinse celelalte pretenţii ale reclamantei. S-a dispus obligarea pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul B. să plătească reclamantei suma de 2000 lei, reprezentând onorariu parţial avocat.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul B., prin Primar, solicitând casarea sentinţei civile nr. 465/CA/07.05.2019 pronunţată de Tribunalul Braşov, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ fiscal, iar în rejudecare respingerea cererii formulate, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

 În motivarea cererii de recurs, recurenta pârâtă arată că este incident motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod de procedură civilă, astfel, cu privire la excepţia lipsei de interes, se arată că instanţa de fond a analizat condiţia interesului prin prisma dispoziţiilor art. 6 şi art. 22 din Legea nr. 544/2001, reţinând faptul că interesul este justificat de faptul că orice persoană, indiferent de obiectul de activitate, are dreptul să obţină informaţii cu caracter public. Contrar celor reţinute de instanţa de fond, recurenta pârâtă arată că s-a realizat o interpretare greşită a dispoziţiilor de drept material din Legea nr. 544/2001, privitoare la condiţia interesului, respectiv a vătămării. Analizarea condiţiei interesului presupune coroborarea dispoziţiilor generale cuprinse în Codul de procedură civilă cu dispoziţiile Legii nr. 544/2001 şi ale Legii nr. 554/2004. Astfel, reclamanta nu justifică un interes legitim sau actual în promovarea unui demers judiciar.

 Mai arată că pentru a se folosi de acţiunea în contencios administrativ, intimata reclamantă trebuie să fie beneficiara unui drept subiectiv sau să aibă un interes legitim pe care pârâta trebuie să îl respecte.

Din economia dispoziţiilor art. 52 din Constituţia României coroborate cu prevederile Legii nr. 554/2004, rezultă că acţiunea în contencios administrativ poate fi promovată de orice persoană interesată ale cărei drepturi sau interese legitime au fost vătămate printr-un act administrativ nelegal sau prin refuzul unei autorităţi de a-i soluţiona o cerere legitimă.

În ce priveşte vătămarea interesului, acesta se analizează prin raportare la noţiunea de interes legitim privat.

Astfel, reclamanta nu poate acţiona ca atare în contencios administrativ decât şi sub condiţia în care dovedeşte că este titulara unor drepturi subiective sau interese legitime private, definite potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) Legii nr. 554/2004 şi nu poate solicita obligarea pârâtei la comunicarea informaţiilor solicitate, pornind de la premisa unui interes public, decât în măsura în care probează că vătămarea interesului legitim public decurge din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.

Deşi reclamanta intimată se consideră persoană vătămată, din probele administrate nu a rezultat un interes legitim privat lezat, care prin ipoteză să conducă la lezarea eventualului drept subiectiv.

Instanţa de fond a reţinut împrejurarea că interesul reclamantei este unul personal, fiind determinat de înregistrarea cererii de comunicare a informaţiilor publice, cerere care nu a primit răspuns. Sub acest aspect, recurenta învederează că prin Adresa nr. 17723/04.07.2018 a formulat răspuns la solicitarea reclamantei.

Faţă de aceste aspecte, devine incident şi motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod de procedură civilă, hotărârea instanţei de fond cuprinzând motive contradictorii.

Cu privire la fondul pretenţiilor, recurenta învederează că instanţa de fond a reţinut  incidenţa dispoziţiilor art. 2 ind. 1 lit. h) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, constituie refuz nejustificat de a soluţiona o cerere, exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

În cauză, deşi instanţa a reţinut faptul că reclamanta a comunicat un răspuns la cererea intimatei, totuşi a reţinut în mod greşit refuzul de a soluţiona cererea.

Raportat la situaţia dedusă judecaţii, instanţa a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor enunţate anterior, întrucât nu este vorba de un refuz nejustificat. Astfel, chiar şi în situaţia în care reclamanta nu a justificat un interes, prin adresa nr. 17723/04.07.2018, s-a formulat un răspuns la cererea pârâtei, comunicându-se faptul că depozitarea deşeurilor colectate s-a făcut în baza contractelor comerciale încheiate cu societăţi autorizate de preluare a acestora, respectiv C. S.A. D. şi Incineratoarele Autorizate. Referitor la cantităţile de deşeuri, s-a comunicat faptul că acestea au fost raportate potrivit Legii nr. 211/2011 la Agenţia de Mediu.

În această situaţie, recurenta învederează că reclamanta intimată nu a dovedit calitatea de persoană vătămată în sensul art. 22 din Legea nr. 544/2001.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 486 alin. (1), 487 alin. (1), 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 Cod de procedură civilă, art. 496 Cod de procedură civilă.

Nu au fost solicitate probe noi în recurs.

Cererea de recurs este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul dispoziţiilor art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 raportat la art. 22 din Legea nr. 544/2001.

4. Poziţia procesuală a intimatului reclamant 

Intimata reclamantă Asociaţia A. a formulat, în termen legal, întâmpinare (fila 14), prin care a solicitat respingerea recursului formulat şi menţinerea hotărârii pronunţate de instanţa de fond, cu cheltuieli de judecată.

Pe cale de excepţie, intimata reclamantă a invocat excepţia tardivităţii formulării cererii de recurs.

Cu privire la criticile de recurs formulate de recurenta pârâtă, a arătat că instanţa de fond, în mod corect, a respins excepţia lipsei de interes, notând că între părţi s-a născut un raport litigios raportat la faptul că reclamanta a solicitat o serie de informaţii publice, iar acestea nu au fost comunicate.

Asociaţia reclamantă are ca obiect de activitate salvgardarea, protecţia, cercetarea în domeniul drepturilor omului, iar dreptul la un mediu sănătos presupune şi o cercetare în domeniul deşeurilor. Informaţiile primite de la recurenta pârâtă nu au fost complete şi au fost trunchiate. Astfel, nu se poate reţine lipsa de interes, deoarece interesul este unul general, dar şi particular, descris de norma specială de la care nu se poate deroga. Legitimitatea interesului este însăşi dreptul de a avea acces liber la informaţii.

A mai arătat că nu poate fi reţinută critica recurentei pârâte, potrivit căreia hotărârea instanţei de fond cuprinde motive contradictorii.

Recurenta realizează un amestec între Legea nr. 544/2001 şi Legea nr. 554/2004, împrumutând noţiuni din amândouă, deşi acţiunea formulată este guvernată numai de dispoziţiile Legii nr. 544/2001. Sunt incidente preceptele principiului ubi lex non distinguit nec nas distinguere debemus, or petentul nu trebuie să facă dovada necesităţii obţinerii informaţiilor prin cererea de informaţii publice, raportat la scopul şi obiectul de activitate, ci doar să demonstreze că instituţia nu a răspuns de o manieră corespunzătoare cererii.

Interesul intimatei reclamante este unul personal, fiind determinat de înregistrarea cererilor de informaţii publice la instituţie, care nu au fost soluţionate în mod satisfăcător. Caracterul personal este determinat de identitatea dintre petentul care a solicitat informaţiile şi petentul care formulează plângerea în vederea obţinerii răspunsului la cererea iniţială. Art. 22 din Legea nr. 544/2001 justifică interesul persoanei vătămate prin neobţinerea informaţiilor solicitate în a promova o acţiune în contencios administrativ.

A mai arătat că scopul adoptării Legii nr. 544/2001 îl constituie asigurarea accesului liber şi neîngrădit al oricărei persoane la orice informaţii de interes public. Orice persoană are dreptul să solicite şi să obţină de la autorităţile şi instituţiile publice, în condiţiile legii, informaţii de interes public (art. 6 alin. (1) din Legea nr. 544/2004). În virtutea acestui drept, autorităţile şi instituţiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informaţiile de interes public solicitate în scris sau verbal. Informaţia de interes public se referă la orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice.

În condiţiile Legii nr. 544/2001 nu se impune justificarea sau dovedirea unui interes propriu/personal pentru a se formula o cerere de furnizare informaţii publice. Instanţa poate obliga autoritatea sau instituţia publică să furnizeze informaţiile de interes public solicitate şi să plătească daune morale şi/sau patrimoniale, dacă cererea este fondată, fără să se poată admite excepţia lipsei de interes. Totodată, lipsa de valoare practică şi juridică a documentelor eliberate nu constituie motiv de refuz al comunicării informaţiilor solicitate.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 205 Cod de procedură civilă.

Nu au fost solicitate probe noi în recurs.

5. Aspecte procesuale

La dosarul cauzei, la data de 21.08.2019 (fila 33), recurenta pârâtă U.A.T. Municipiul B. a depus, prin Serviciul registratură al Curţii de Apel, răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei tardivităţii formulării cererii de recurs, arătând în motivare că cererea a fost formulată şi înregistrată în condiţiile şi termenele impuse de dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 485 Cod de procedură civilă.

Pe fondul cauzei, recurenta pârâtă a reiterat susţinerile din cererea de recurs.

La termenul din data de 09.09.2019, în temeiul dispoziţiilor art. 248 Cod de procedură civilă, Curtea a pus în discuţia părţilor, cu prioritate, excepţia tardivităţii formulării cererii de recurs, excepţie ce a fost respinsă cu motivarea din încheierea de şedinţă de la acea dată.

6. Considerentele Curţii de Apel asupra recursului formulat

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Braşov constată că recurenta pârâtă a invocat motivele de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 Cod de procedură civilă, acestea urmând a fi analizate concomitent, în funcţie de criticile formulate.

În fapt, Curtea reţine ca situaţia premisă că, prin cererea înregistrată sub numărul 1386/04.06.2018, reclamanta a solicitat pârâtei Primăria Municipiului B. să îi comunice cantităţile totale şi locaţiile autorizate în care au fost depozitate deşeurile menajere colectate de la abonaţi în cursul anilor 2017 şi 2018, precum şi baza legală pentru transportul şi depozitarea acestora ( fila 4 dosar fond). Faţă de solicitarea primită, pârâtul Municipiul B. a emis adresa nr. 17723/04.07.2018, prin care i-a comunicat reclamantei societăţile care au preluat deşeurile colectate, în ceea ce priveşte cantităţile de deşeuri arătând că acestea au fost raportate conform Legii nr. 211/2011 la Agenţia de Mediu (fila 5 dosar fond).

Prin adresa nr. 1460/05.07.2019, reclamanta a comunicat pârâtului faptul că nu i-au fost comunicate în întregime informaţiile solicitate, deşi sunt de interes public ( fila 6).

Recurenta pârâtă a criticat sentinţa instanţei de fond, atât sub aspectul soluţiei pronunţate asupra excepţiei lipsei de interes, cât şi sub aspectul soluţiei pronunţate pe fondul cauzei.

Cu privire la excepţia lipsei de interes, Curtea constată că excepţia a fost invocată şi motivată în faţa instanţei de fond din perspectiva dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 544/2001 coroborat cu art. 2 lit. p) din Legea nr. 554/2004. Astfel, s-a arătat că reclamanta nu poate acţiona în contencios administrativ decât în măsura în care dovedeşte că este titulara unor interese legitime private, neputând solicita comunicarea informaţiilor pornind de la premisa unui interes legitim public, decât în măsura în care dovedeşte că vătămarea interesului legitim public decurge din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.

Instanţa de fond a reţinut în motivarea soluţiei de respingere a excepţiei lipsei de interes că interesul este justificat de faptul că orice persoană, prin urmare şi o persoană juridică, indiferent de obiectul de activitate, are dreptul de a obţine informaţii cu caracter public.

Criticile de recurs privesc greşita interpretare şi aplicare de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 6, art. 22 din Legea nr. 544/2001 şi art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 coroborate cu dispoziţiile art. 32 Cod de procedură civilă.

Curtea reţine că potrivit dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 544/2001, „Orice persoană are dreptul să solicite şi să obţină de la autorităţile şi instituţiile publice, în condiţiile prezentei legi, informaţiile de interes public”.

Potrivit art. 22 din Legea nr. 544/2001, „(1) În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7.”

Curtea mai reţine că potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 544/2001, accesul la orice informaţii de interes public este garantat, constituind unul dintre principiile fundamentale ale relaţiilor dintre persoane şi autorităţi publice. Asigurarea accesului la informaţii de interes public reprezintă garanţia respectării principiului transparenţei activităţii instituţiilor sau autorităţilor publice.

Astfel, dispoziţiile Legii nr. 544/2001 consacră dreptul oricărei persoane de acces la informaţiile de interes public. Atât timp cât informaţiile solicitate se încadrează în categoria celor enumerate de dispoziţii Legii nr. 544/2001, persoana care solicită aceste informaţii nu trebuie să justifice vreun interes personal sau public, cum în mod corect a reţinut instanţa de fond. Nefiind impusă condiţia justificării unui interes, nu poate fi reţinută nici teza exercitării cu rea-credinţă a unui drept, astfel cum a susţinut recurenta pârâtă în concluziile formulate asupra cererii de recurs.

Interesul decurgând din dovedirea unei vătămări care să justifice promovarea acţiunii întemeiată pe dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 544/2001 nu poate fi analizat pe calea unei excepţii procesuale, acest interes fiind strâns legat de dreptul dedus judecăţii, impunând o analiză pe fond a cauzei.

Contrar susţinerilor recurentei pârâte, nu se impune şi nu se justifică coroborarea dispoziţiilor Legii nr. 544/2001 cu dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, care, într-adevăr, impun pentru persoanele fizice sau persoanele juridice de drept privat care invocă apărarea unui interes legitim public, condiţia ca vătămarea interesului legitim public să decurgă logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat, definit potrivit art. 2 lit. p) ca fiind  posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat.

În condiţiile formulării acţiunii întemeiată pe art. 22 din Legea nr. 544/2001 nu se impune, aşadar, dovedirea interesului legitim privat (prevăzut de art. 8 din Legea nr. 554/2004), deoarece acest interes nu se impune a fi dovedit nici la momentul solicitării informaţiilor de interes public, cererea de comunicare a informaţiilor de interes public putând fi formulată de orice persoană, fără justificarea interesului. 

În realizarea dezideratului respectării principiului transparenţei activităţii instituţiilor sau autorităţilor publice nu este necesar a fi justificat un interes pentru a solicita comunicarea unor informaţii de interes public, astfel că nu se impune realizarea distincţiei între interesul public şi interesul privat în obţinerea informaţiilor de interes public.

 În ce priveşte interesul concret în promovarea acţiunii, decurgând din vătămarea la care se referă art. 22 din Legea nr. 544/2001, acesta trebuie analizat numai din perspectiva vătămării decurgând din necomunicarea informaţiilor publice solicitate, aşadar din perspectiva încălcării dreptului de acces la informaţiile de interes public. În cauză, cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, a existat o vătămare decurgând din necomunicarea informaţiilor solicitate.

Curtea nu poate reţine nici criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod de procedură civilă. Astfel, pentru a fi incident motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod de procedură civilă, se impune ca hotărârea să nu cuprindă motivele pe care se întemeiază sau să cuprindă  motive contradictorii între ele ori numai motive străine de natura cauzei.

Ceea ce subliniază recurenta pârâtă în susţinerea acestui motiv de recurs este faptul că instanţa de fond a reţinut, iniţial, că reclamanta nu a primit un răspuns la cererea de comunicare a informaţiilor publice solicitate, iar ulterior a reţinut că i s-a comunicat răspunsul cuprins în adresa nr. 17723/04.07.2018, existând astfel motive contradictorii. 

Deşi aceste afirmaţii sunt cuprinse în considerentele hotărârii instanţei de fond, curtea apreciază că nu este vorba despre motive contradictorii, din întreaga motivare a instanţei de fond reieşind că răspunsul cuprins în adresa nr. 17723/04.07.2018 nu este un răspuns complet, care să puncteze toate solicitările reclamantei.

În privinţa criticilor formulate cu privire la soluţia pe fondul cauzei, ce urmează a fi analizate prin prisma motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod de procedură civilă, Curtea le va înlătura ca fiind neîntemeiate.

Astfel, Curtea apreciază că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 544/2001 și art. 2 lit. b) din aceeaşi lege, reţinând că informaţiile comunicate prin adresa nr. 17723/04.07.2018 nu reprezintă un răspuns complet la solicitarea de informaţii adresata pârâtei.

Informaţiile solicitate de reclamantă se circumscriu informaţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001, acestea rezultând din activitatea unei autorităţi publice sau instituţii publice. Deşi au caracter economic în sens comercial, astfel cum a susţinut recurenta pârâtă, acestea privesc activitatea UAT Municipiul B. de gestionare a serviciului de salubritate, serviciu pe care recurenta pârâtă are obligaţia să îl controleze, deoarece se desfăşoară sub coordonarea sa. În acest sens reţine că potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 101/2006, republicată, privind serviciul de salubrizare al localităţilor, „Serviciul public de salubrizare a localităţilor face parte din sfera serviciilor comunitare de utilităţi publice şi se desfăşoară sub controlul, conducerea sau coordonarea autorităţilor administraţiei publice locale ori ale asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară, în scopul salubrizării localităţilor”.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

 Pentru considerentele expuse, faţă de dispoziţiile art. 492 alin. (2) Cod de procedură civilă raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 Cod de procedură civilă, curtea va respinge cererea de recurs formulată de recurenta pârâtă Unitatea Administrativ Teritorial Municipiul B., prin Primar, împotriva sentinţei civile nr. 465/CA/07.05.2019 pronunţată de Tribunalul Braşov, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ fiscal, pe care o va menţine.

 Reţinând culpa procesuală a recurentei pârâte, în condiţiile art. 453 Cod de procedură civilă, Curtea va dispune obligarea recurentei pârâte Unitatea Administrativ Teritorial Municipiul B., prin Primar la plata către intimata  reclamantă  Asociaţia A. a cheltuielilor de judecată în valoare de 2000 de lei, reprezentând contravaloarea onorariului avocat în recurs.

Domenii speta

Spete similare