Infracțiunea de luare de mită săvârșită de personalul medical după îndeplinirea actului medical, în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu

- art.289 alin.1 Cod penal, raportat la art.6 din Legea nr.78/2000.

Fapta inculpatului, medic primar ortopedie traumatologie, angajat al Spitalului Judeţean Clinic de Urgenţă C. în Secţia de Ortopedie II, care în cursul lunii februarie 2015 a primit pentru sine de la martora D. suma de 200 lei, ulterior îndeplinirii atribuţiilor de serviciu constând în efectuarea unei intervenţii chirurgicale de extragere a tijelor aplicate pacientului A., întruneşte elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art.289 alin.1 Cod penal, raportat la art.6 din Legea nr.78/2000.

Prin sentinţa penală nr. 17/S din 14.02.2018 a Tribunalului Braşov, pentru săvârşirea  infracţiunii de „luare de mită”  prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr.78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare (pacient A.), în baza art.16 alin.1 lit. b teza I Cod procedură penală a achitat pe  inculpatul B..

Ministerul Public a criticat hotărârea pronunţată de către tribunal sub aspectul soluţiei de achitare dispusă pentru infracţiunea de luare de mită referitoare la pacientul A..

Ca stare de fapt, se reţine că în anul 2014, martorul A., în vârstă de 56 de ani, a suferit un accident casnic, fiind transportat de urgenţă cu ambulanţa la Spitalul Judeţean C. unde a fost operat de inculpatul B.. Cu prilejul acestei internări şi intervenţii chirurgicale, inculpatul nu a solicitat vreo sumă de bani sau alt folos pentru serviciile medicale prestate.

În data de 18.02.2015, martorul A. s-a internat din nou la Spitalul Clinic de Urgenţă C. pentru efectuarea unei intervenţii de scoatere a tijelor, fiind operat tot de inculpatul B..

În perioada internării sale, A. i-a spus soţiei că doctorul bate nişte apropouri, dar că el nu înţelege prea bine despre ce e vorba şi nu știe ce vrea („te-am făcut bine”, „vezi că totul este în regulă”), rugând-o să stea de vorbă cu el. Cu ocazia unei vizite ulterioare la spital (cu o zi-două înainte de externarea lui A.), martora D. a pus suma de 200 lei într-un plic pe care era scris numele fiului său (plicul fiind de la invitație la nuntă), introducându-l în buzunarul doctorului, pe holul secţiei de ortopedie, spunându-i că este o mică atenție de la A..

Cu ocazia percheziţiei efectuată în spaţiul profesional folosit de către inculpat – vestiarul medicilor din cadrul Secţiei de Ortopedie şi Traumatologie, în dulapul folosit de acesta a fost identificat plicul dat de martora A., fără conţinut. Plicul a fost recunoscut de martoră ca fiind cel pe care, în perioada 18-20.02.2015, i l-a dat inculpatului, în contextul menţionat mai sus.

Referitor la infracţiunea de luare de mită reţinută în sarcina inculpatului B. prin actul de sesizare, corelativă îndeplinirii atribuțiilor de serviciu cu privire la pacientul A., Curtea reţine că în cauză sunt întrunite elementele de tipicitate aferente acestei fapte penale, impunându-se astfel dispunerea unei soluţii de condamnare.

În acest sens, se observă că materialul probatoriu administrat în cadrul procesului penal, relevă împrejurarea că inculpatul a primit de la soţia pacientului A., martora D. suma de 200 lei, ulterior realizării intervenţiei chirurgicale de îndepărtare a tijelor asupra soţului acesteia.

Din depoziţiile date de către martoră în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătorești realizată în faţa tribunalului (filele 152-155 dosar urmărire penală, 28-30 vol. I dosar tribunal rejudecare), precum şi din depoziţia inculpatului din data de 15.01.2018 (fila  1-6 vol. II dosar tribunal rejudecare) rezultă în mod indubitabil faptul că după realizarea operaţiei, inculpatul B. a primit de la această martora suma de 200 lei, reprezentând „o mică atenţie”. Astfel, în declaraţiile sale, martora a menționat că la una din vizitele efectuate soţului său în timp ce era internat, acesta i-a spus că doctorul bate nişte apropouri, dar că el nu înţelege prea bine despre ce e vorba şi nu știe ce vrea („te-am făcut bine”, „vezi că totul este în regulă”). Soţul a rugat-o să stea de vorbă cu doctorul şi, într-o vizită ulterioară la spital (cu o zi două înainte de externarea lui A.), a pus suma de 200 lei într-un plic  pe care era scris numele fiului său (plicul fiind de la invitație la nuntă), introducându-l în buzunarul doctorului, pe holul secţiei e ortopedie, spunându-i că este o mică atenție de la A.. Martora a precizat, de asemenea, că nu i-a fost cerută nicio sumă de bani de către doctor, ea punând această sumă în plic deoarece are o pensie relativ mică, pe caz de boală, gândindu-se că va mai fi nevoie de control pentru soţul său în viitor.

În cursul urmăririi penale, cu ocazia percheziţiei efectuate la locul de muncă al inculpatului (fila 66-68 dosar urmărire penală), a fost identificat plicul cuprinzând menţiunea „A.”, alături de alte 14 plicuri neinscripţionate şi încă două inscripţionate „Dr. B.” şi „E..”

Audiat fiind la data de 15.01.2018, privitor la acuzaţia adusă în legătură cu suma de 200 lei de la martora D., inculpatul nu a negat primirea acestor bani, afirmând însă că nu a condiționat îndeplinirea actului medical de primirea acestei sume de bani sau a altor foloase.

Din perspectiva cerinţelor legale pentru reţinerea acestei infracţiuni, se constată că fapta reţinută în sarcina inculpatului are ca obiect o sumă de bani (200 lei) necuvenită legal inculpatului, primită de acesta pentru sine şi este comisă în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor acestuia de serviciu (efectuarea operaţiei de extragere a tijelor asupra pacientului A.), conform postului ocupat la data respectivă, susnumitul fiind încadrat într-o secţie cu profil chirurgical (fila 86 dosar urmărire penală).

De asemenea, în raport de conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art.289 Cod penal, relativ la pacientul A., Curtea observă că în noua reglementare legală, aferentă incriminării infracţiunii de luare de mită în noul Cod penal intrat în vigoare la data de 1.02.2014, acţiunea de primire de bani sau alte foloase necuvenite poate fi săvârşită înainte, concomitent sau ulterior îndeplinirii, neîndeplinirii, accelerării sau întârzierii actului ce intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului, respectiv îndeplinirii actului contrar acestor îndatoriri.

Având în vedere noua definiţie a infracţiunii, se reţine luarea de mită şi în ipoteza în care fapta este săvârşită după îndeplinirea actului, indiferent dacă înţelegerea referitoare la primirea banilor sau a foloaselor necuvenite a avut loc înaintea îndeplinirii actului ori concomitent sau ulterior acestui moment.

Potrivit noului Cod penal, constituie infracțiunea de luare de mită şi fapta subiectului activ nemijlocit care primeşte sume de bani sau alte foloase necuvenite după îndeplinirea unui act licit în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia, întrucât variantele alternative ale infracţiunii se comit nu în scopul, ci în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

În raport de acestea, se constată că nu are importanţă împrejurarea că inculpatul nu a condiţionat îndeplinirea actului medical de primirea sumei de bani, aceştia fiind remişi de martora D. ulterior intervenţiei chirurgicale la care a fost supus A., situaţie  în care este evident că apărarea evocată în cursul cercetării judecătoreşti de către acuzat nu poate fi primită.

Nu are importanţă din perspectiva răspunderii penale a inculpatului, că în prezent condiţiile din cadrul unităţilor spitaliceşti de stat nu sunt la standarde corespunzătoare, neputându-se justifica primirea unei sume de bani de către medic de la pacient pe motiv de frustrări profesionale sau personale provocate de condiţiile de muncă, independent de faptul că nemulţumirile acestuia au fost aduse la cunoştinţa factorilor de conducere ale spitalului.

De asemenea, Curtea nu-şi însuşeşte argumentația din hotărârea supusă atenţiei, în sensul că în condițiile în care sistemul public de sănătate este grevat de o serie de lipsuri (care vizează condiţii minime, de bază, de îngrijire a pacienţilor, personal medical insuficient, lipsa medicamentelor, etc.) este de notorietate obiceiul de a da atenţii sub formă de bani, ciocolată, cafea, tuturor categoriilor de personal (…), personalul acceptând aceste atenţii conform aceluiaşi obicei, deoarece este frustrat de condiţiile precare de muncă din spitalele de stat, neadecvate scopului pentru care au fost create, pentru ca nivelul de salarizare din 2016 era inadecvat, subapreciat de autorităţile statului.

Suma de bani în cazul pacientului A. (dar şi în situaţia pacientei F.) a fost primită de inculpat tocmai în legătură cu atribuţiile de serviciu, în interesul său personal, nu pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale acestuia sau pentru înlăturarea frustrărilor personale sau profesionale, context în care este evident că reţinerea infracţiunii de luare de mită este justificată.

Nu se poate considera că suma de bani primită de la A. prin intermediul soţiei acestuia este disproporţionată în raport de activităţile îndeplinite de inculpat în exercitarea atribuţiilor, neputând fi considerată ca fiind una simbolică, ci a fost o răsplată a serviciului prestat, fapt rezultat din depoziţiile martorei D. (aceasta a afirmat că a spus medicului că „este o mică atenţie de la A.”). Totodată, martora a precizat că atât şi-a permis din venitul său să îi dea medicului, susţinând că are o pensie relativ mică, de boală.

Pe de altă parte, în raport de susţinerea inculpatului din cadrul soluţionării apelului, că în conformitate cu art.34 alin.2 din Legea nr.46/2003, pacientul poate oferi angajaţilor sau unităţii unde a fost îngrijit plăţi suplimentare sau donaţii, legiuitorul gândindu-se la această situaţie întâlnită în viaţa cotidiană, se observă că prin Decizia nr.19/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a statuat că „fapta medicului angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate, care are calitatea de funcţionar public, în accepţiunea dispoziţiilor art.175 alin.1 lit. b teza a II-a din Codul penal, de a primi plăţi suplimentare sau donaţii de la pacienţi, în condiţiile art.34 alin.2 din Legea drepturilor pacientului nr.46/2003, nu constituie o exercitare a unui drept recunoscut de lege având ca urmare incidenţa dispoziţiilor art.21 alin.1 teza I din Cod penal.”

În consecinţă, apărarea expusă nu poate fi primită, acţiunea inculpatului neputând fi subsumată exercitării unui drept conferit de lege, dispoziţiile legale invocate neavând nicio aplicabilitate.

În raport de acestea, Curtea reţine, în drept, că fapta inculpatului B., medic primar ortopedie traumatologie, angajat al Spitalului Judeţean Clinic de Urgenţă C. în Secţia de Ortopedie II, care în cursul lunii februarie 2015 a primit pentru sine de la martora D. suma de 200 lei, ulterior îndeplinirii atribuţiilor de serviciu constând în efectuarea unei intervenţii chirurgicale de extragere a tijelor aplicate pacientului A., întruneşte elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin.1 Cod penal, raportat la art.6 din Legea nr.78/2000.

Faţă de acestea, admiţându-se calea de atac promovată de procuror, Curtea de Apel a dispus condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin.1 Cod penal, raportat la art.6 din Legea nr.78/2000.

Domenii speta

Spete similare