Recurs. Anulare Dispoziţie emisă de Primarul Municipiului c. în exercitarea atribuţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 229 alin. (3²) Legea nr. 71/2011. Natura juridică a acestei dispoziţii. Autoritate tutelară.

Decizie 113/R din 23.01.2018


- art. 229 alin. (3) ind. 2 Legea nr. 71/2011;

- Legea nr. 554/2004.

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la data de 18.08.2016, sub numărul xxxxx/197/2016, reclamanta A.. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. şi U.A.T. C. – Serviciul Autoritate Tutelară prin Primar D., anularea dispoziţiei nr. xxxx/12.04.2016 emisă de Primarul Municipiului C. şi, în subsidiar, neautorizarea acestei dispoziţii de a-şi produce efectele, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 8771/31.08.2016, Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu, dispunând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ fiscal a reţinut că este competentă să soluţioneze cauza, astfel că, faţă de dispoziţiile art. 130 alin. (2) Cod de procedură civilă, curtea nu poate relua aspectele legate de competenţa materială de soluţionare a cauzei, prin prisma naturii juridice a actului ce face obiectul cererii de anulare.

Se reţine că prin dispoziţia nr. xxxx/12.04.2016 emisă de Primarul Municipiului C., numitul B. a desemnat în calitate de curator special pentru reprezentarea, respectiv asistarea minorilor E. şi F. în procesul civil înregistrat pe rolul Judecătoriei Braşov sub nr. xxxxx/197/2014, precum şi la biroul notarial în vederea rezilierii contractului de vânzare cumpărare este un act administrativ, în înţelesul Legii nr. 554/2004.

În cauză, prezintă relevanţă în analizarea cererii formulate şi a motivelor de recurs natura juridică a actului constând în Dispoziţia nr. xxxx/12.04.2016 emisă de Primarul Municipiului C..

Curtea reţine că potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) Legea nr. 554/2004, „(1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ”.

Potrivit dispoziţiilor art. 150 Cod civil, „ (1) Ori de câte ori între tutore şi minor se ivesc interese contrare, care nu sunt dintre cele ce trebuie să ducă la înlocuirea tutorelui, instanţa de tutelă va numi un curator special. (2) De asemenea, dacă din cauza bolii sau din alte motive tutorele este împiedicat să îndeplinească un anumit act în numele minorului pe care îl reprezintă sau ale cărui acte le încuviinţează, instanţa de tutelă va numi un curator special. (3) Pentru motive temeinice, în cadrul procedurilor succesorale, notarul public, la cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu, poate numi provizoriu un curator special, care va fi validat ori, după caz, înlocuit de către instanţa de tutelă”.

Potrivit dispoziţiilor art. 229 Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009, „Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile instanţei de tutelă şi de familie se stabilesc prin legea privind organizarea judiciară. (2) Până la reglementarea prin lege a organizării şi funcţionării instanţei de tutelă: a) atribuţiile acesteia, prevăzute de Codul civil, sunt îndeplinite de instanţele, secţiile sau, după caz, completele specializate pentru minori şi familie;(…) (3^2) Până la intrarea în vigoare a reglementării prevăzute la alin. (1), numirea curatorului special care îl asistă sau îl reprezintă pe minor la încheierea actelor de dispoziţie sau la dezbaterea procedurii succesorale se face, de îndată, de autoritatea tutelară, la cererea notarului public, în acest din urmă caz nefiind necesară validarea sau confirmarea de către instanţă”.

Potrivit dispoziţiilor art. 58 Cod de procedură civilă, „(1) În caz de urgenţă, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanţa, la cererea părţii interesate, va numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanţa va numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentantul legal şi cel reprezentat sau când o persoană juridică ori o entitate dintre cele prevăzute la art. 56 alin. (2), chemată să stea în judecată, nu are reprezentant. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă.(3) Numirea acestor curatori se va face de instanţa care judecă procesul, dintre avocaţii anume desemnaţi în acest scop de barou pentru fiecare instanţă judecătorească. Curatorul special are toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal”.

Potrivit dispoziţiilor art. 501 Cod civil, „(1) Părinţii au dreptul şi îndatorirea de a administra bunurile copilului lor minor, precum şi de a-l reprezenta în actele juridice civile ori de a-i încuviinţa aceste acte, după caz. (2) După împlinirea vârstei de 14 ani minorul îşi exercită drepturile şi îşi execută obligaţiile singur, în condiţiile legii, însă numai cu încuviinţarea părinţilor şi, după caz, a instanţei de tutelă”.

 Prin raportare la dispoziţiile legale indicate, curtea apreciază că pentru a avea natura juridică a unui act administrativ, pe lângă condiţia emiterii actului de o autoritate publică, trebuie îndeplinită şi condiţia ca actul să privească un drept ce intră în conţinutul unui raport de drept public, de drept administrativ, şi nu de drept civil. Or, în cauză, este evident că actul emis de autoritatea publică priveşte un raport de drept civil. Aşadar, actul nu poate fi calificat ca fiind administrativ prin simpla raportare la emitentul acestuia, fără a se analiza, în concret, conţinutul raportului juridic.

 În continuare, curtea reţine că prin Dispoziţia nr. xxxx/12.04.2016 emisă de Primarul Municipiului C., s-a dispus desemnarea numitului B. în calitate de curator special pentru minorii E. şi F., "cu mandatul de a-i reprezenta în instanţă, respectiv de a-i asista la Judecătoria Braşov în dosar nr. xxxxx/197/2014 şi la biroul notarial în vederea rezilierii contractului de vânzare cumpărare".

Necesitatea desemnării unui curator de către instanţa de tutelă (autoritatea tutelară) a fost constatată de instanţa de judecată pe parcursul soluţionării dosarului nr. xxxxx/197/2014 al Judecătoriei Braşov, în cuprinsul Încheierii de şedinţă de la termenul din data de 04.03.2016 reţinându-se că numirea curatorului se impune nu numai pentru reprezentarea procesuală a minorilor, situaţie care ar putea fi rezolvată prin numirea unui curator special, ci pentru administrare a bunurilor minorilor, situaţie care impune numirea unui curator în condiţiile art. 150 Cod civil.

Cu toate acestea, prin dispoziţia contestată se desemnează un curator care să reprezinte minorii în instanţă şi la biroul notarial în vederea rezilierii contractului de vânzare-cumpărare, şi nu un administrator al bunurilor minorilor.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 229 alin. (3) ind. 2 din Legea nr. 71/2011 reiese că norma tranzitorie care stabileşte că autoritatea tutelară numeşte curatorul special care îl asistă sau îl reprezintă pe minor la încheierea actelor de dispoziţie sau la dezbaterea procedurii succesorale este de strictă interpretare şi aplicare.

În celelalte cazuri care privesc raporturile de drept material, cum este şi ipoteza descrisă de art. 150 Cod civil, desemnarea curatorului se face de către instanţa de tutelă, respectiv de instanţele, secţiile sau, după caz, completele specializate pentru minori şi familie, potrivit dispoziţiilor art. 229 alin. (1) lit. a din Legea nr. 71/2011. Pentru raporturile de drept procesual, sunt aplicabile însă dispoziţiile art. 58 alin. (1) teza finală Cod de procedură civilă, normă ce are aplicabilitate generală în raporturile de drept deduse judecăţii în care există un conflict de interese între reprezentantul legal şi cel reprezentat.

 Deşi soluţia instanţei de fond este întemeiată pe argumente ce ţin de oportunitatea emiterii actului, curtea constată că soluţia pronunţată este una corectă, însă pentru considerente ce ţin de legalitatea emiterii actului.

Astfel, Primarul Municipiului C. a depăşit limitele prevăzute de dispoziţiile legale, emiţând un act care depăşeşte atribuţiile sale în materie de autoritate tutelară. Un prim aspect priveşte faptul că reprezentarea în instanţă, respectiv dreptul de a asista minorii la Judecătoria Braşov în dosar nr. xxxxx/197/2014, poate fi acordat numai de către instanţă, în condiţiile art. 58 alin. (1) Cod de procedură civilă. Un al doilea aspect priveşte dreptul conferit curatorului de a-i reprezenta pe minori "la biroul notarial în vederea rezilierii contractului de vânzare-cumpărare". Curtea reţine că poate fi numit un curator special care îl asistă sau îl reprezintă pe minor la încheierea actelor de dispoziţie sau la dezbaterea procedurii succesorale, la cererea notarului public, în acest din urmă caz nefiind necesară validarea sau confirmarea de către instanţă, în condiţiile art. 229 Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009, însă nu poate fi desemnat un curator care să aibă mandatul expres de reziliere a unui contract în faţa notarului public, acest mandat expres acordat de autoritatea tutelară substituind puterea de decizie a curatorului şi anihilând-o, în condiţiile în care curatorul este cel care trebuie să hotărască în funcţie de interesele minorului.

 Pentru considerentele expuse, curtea apreciază că Dispoziţia nr. xxxx/12.04.2016 emisă de Primarul Municipiului C. este nelegală.

Apreciind cererea de recurs formulată de recurenta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului C. – Serviciul Autoritate Tutelară, curtea o va respinge, ca neîntemeiată.

6.2. Cererea  de recurs formulată de recurentul pârât B.

Curtea reţine că argumentele de recurs formulate de recurentul pârât B. sunt susţinute prin prisma naturii juridice de act administrativ a actului contestat.

Considerând dezlegată natura juridică a actului, potrivit considerentelor menţionate anterior, curtea apreciază că, parţial, criticile formulate sunt întemeiate. Astfel, sunt întemeiate criticile referitoare la considerentele sentinţei recurate, privind analiza de către instanţa de fond a oportunităţii emiterii actului şi a necesităţii întrunirii unor condiţii, fără a se indica temeiul de drept ce reglementează acele condiţii.

Aceste critici nu pot fi circumscrise, însă, motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 Cod de procedură civilă, deoarece instanţa nu a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, în analiza sa neintrând în sfera atribuţiilor altor puteri, respectiv executivă sau legislativă, nerealizând acte ce intră în atribuţiile acestora.

Este însă vorba de o interpretare eronată a normelor de drept material indicate de curte la pct. 6.1., interpretare care nu a condus însă la o soluţie greşită, Dispoziţia nr. xxxx/12.04.2016 emisă de Primarul Municipiului C. impunându-se a fi anulată pentru considerentele expuse de curte, respectiv pentru aspecte de nelegalitate.