Rolul activ al instantei. Incălcarea principiului disponibilitătii

Decizie 2 din 12.01.2021


In baza rolului activ consacrat de art. 22 al 4 C.proc.civ. judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecății, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire, însă nu se poate substitui părtilor principale ale procesului, modificând natura unei acțiuni,  pentru că altfel ar afecta dreptul de disponibilitate al părţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru....reclamantul  .....a chemat în judecată pârâţii  A,  B  si C solicitând obligarea acestora la plata contravalorii materialului lemnos tăiat  de pe suprafaţa de 3595 mp. aflată în proprietatea  reclamantului, precum şi la plata contravalorii lipsei de folosinţă a acestei suprafeţe de teren  pentru anii  2017, 2018, 2019.

Prin sentinţa civilă nr..... pronunţată de Judecătoria Motru, s-a admis excepţia necompetenţei materiale  si s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Gorj , Secţia I Civilă,  fiind retinut că  reclamantul a investit instanța cu o cerere în materie de expropriere.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 14 iulie 2020.

La primul termen de judecată reclamantul a invocat excepția necompetentei materiale a tribunalului în soluționarea cauzei, apreciind că s-a dat o calificare eronată acțiunii sale, aceasta fiind întemeiată pe prevederile dreptului comun, respectiv răspunderea civilă delictuală.

 Tribunalul a apreciat însă că litigiul este unul în materie de expropriere astfel că, retinând cauza spre judecare,  în baza dispozițiilor legii speciale în materie de expropriere,  a pronunțat sentința civilă nr....., prin care a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtilor A si B şi, în consecinţă, a respins cererea ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

De asemenea, a admis excepţia prematurității cererii de chemare în judecată şi, în consecinţă a respins  cererea formulată de reclamant  ...în contradictoriu cu pârâta C. ca prematur formulată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal şi motivat a declarat  apel reclamantul solicitând, în principal, anularea sentintei pentru încălcarea normelor de competentă materială, competenta de soluţionare în primă instanţă revenind Judecătoriei Motru, initial investită de către apelantul reclamant.

In esență a susținut că acțiunea sa a fost greșit calificată ca acțiune în materie de expropriere, instanța fiind investită  cu o acțiune întemeiată pe dreptul comun - răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, pentru care competenta de soluționare in primă instanță revine judecătoriei. Având în vedere  că nu s-a emis o decizie de expropriere, acţiunea nu poate fi calificată ca o cerere având ca obiect expropriere sub aspectul contestării despăgubirilor stabilite si nu se poate trece peste precizările formulate expres de către apelantul-reclamant si anume că obiectul cauzei îl reprezintă disp. art. 1359 cod civil, nefiind contestată procedura exproprierii.

Intimata-pârâtă  C.a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Prin decizia civilă nr.2/12ianuarie 2021, Curtea de Apel Craiova a admis apelul reclamantului,  a anulat sentinta civilă nr...  pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr..... şi a trimis cauza pentru continuarea judecăţii la Judecătoria Motru.

Pentru a se pronunta astfel Curtea a avut în vedere următoarele motive:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru reclamantul a solicitat obligarea  pârâților  la plata unor despăgubiri constând în contravaloare  material lemnos tăiat de pe  suprafață de 3595 mp teren si lipsa folosinței acestei suprafețe de teren  pentru perioada 2017-2018, în susținerea acestei cereri  fiind invocate prevederile art. 1357-1359 C.civ.

Prin notele de ședință reclamantul a explicitat obiectul cererii în sensul că nu a investit instanța cu o actiune întemeiată pe dispozițiile legii speciale în materie de expropriere nr. 255/2010, ci cu o  acțiune întemeiată pe dreptul comun, pentru  a fi despăgubit.

A învederat explicit că nu înțelege să conteste cuantumul despăgubirilor stabilite de expropriator, acțiunea sa fiind de competenta judecătoriei.

Potrivit art. 9 alin 2 C.proc.civ. obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor. Conform art. 22 alin. (6) C. proc.civ., judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.

Prin raportare la cuprinsul dispozițiilor legale în discuție, Curtea retine dreptul reclamantului  de a determina cadrul procesual, din punct de vedere al obiectului, cauzei şi părţilor si, în mod corelativ, obligația instantei de a statua asupra celor solicitate de către părţi, fără a putea depăşi  cadrul procesual trasat de către acestea în exercitarea acţiunii civile.

 Este real că prin dispozițiile că art. 22 alin. 4 din Codul de procedură civilă s-a stabilit că judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecății, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire, însă aceste dispoziții legale au fost greșit interpretate si aplicate în cauză. In baza acestor dispoziții legale care consacră principiul rolului activ al instanței,  judecătorul nu se poate substitui părtilor principale ale procesului, modificând natura unei acțiuni, respectiv acțiunea în pretenții clar calificată astfel de către reclamant, cu o acțiune ]n materie de expropriere.

Atât cererea introductivă cât si precizarea ulterioară au fost formulate prin apărător, poziția procesuală a reclamantului fiind clar exprimată atât în fata judecătoriei cât si a tribunalului, în sensul că litigiul promovat nu este unul în materie de expropriere, nefiind contestată procedura exproprierii, ci s-au solicitat despăgubiri potrivit dispozițiilor legale ce reglementează răspunderea civilă delictuală.

Așadar, nu se pune problema unei erori de calificare a litigiului sau a invocării greșite a unor dispoziții legale din partea reclamantului, pentru ca instanța să intervină pentru a da calificarea juridică exactă acțiunii în sensul art. 22 al. 4 C.proc.civ. câtă vreme reclamantul asistat de avocat si-a precizat clar motivele de drept în limitele cărora înțelege să se judece si nu a achiesat la schimbarea operată de instanță. Calificând litigiu ca fiind unul în materie de expropriere cu consecința judecării cauzei în primă instanță de către tribunal, instanțele au încălcat principiul disponibilității, sentința apelată fiind pronunțată de o instanță necompetentă material.

Instanța are în vedere că necompetenta materială a tribunalului în soluționarea cauzei a fost legal invocată de reclamant, la primul termen de judecată, norma respectivă având un caracter absolut, fără posibilitatea de a se deroga de la aceasta.

Retinând investirea instanței cu o acțiune în pretenții fundamentată pe răspunderea civilă delictuală, valoarea obiectului cererii estimată de reclamant la suma de 2200 lei prin cererea introductivă de instanță, în baza art. 480 C.proc.civ., art. 94 lit.k C.proc.civ. si art.106 C.proc. civ. Curtea  a apreciat că se impune admiterea apelului, anularea sentinței civile nr....pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr.....şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la Judecătoria Motru.