Anulare dispoziţie de imputare

S-a emis decizia de imputare peste termenul prev. de art. 500 alin.1 din O.U.G. nr. 57/2019

Decizia nr. 764/14.09.2021 a Curţii de Apel Galaţi

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului ... – SCAF sub nr. .../121/2020 din 15.04.2020 reclamantul ... – funcţionar public în cadrul UAT ..., jud. ... în contradictoriu cu pârâta UAT Comuna ..., jud. ... prin Primar, a solicitat instanţei ca prin sentinţa  ce o va pronunţa să dispună:

- Anularea Dispoziţiei nr. 55/17.03.2020 emisă de Comuna ... prin Primar şi Anexa 1 la aceasta prin care i s-a imputat suma de 185 lei pe motiv că a beneficiat fără drept de norma de hrană în luna decembrie 2018.

Prin sentinţa civilă nr.201/19.04.2021 a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii emiterii Dispoziţiei nr. 55/17.03.2020 invocată de reclamant prin răspunsul la întâmpinare.

A fost admisă excepţia tardivităţii emiterii Dispoziţiei nr. 55/17.03.2020 invocată de reclamant prin răspunsul la întâmpinare.

A fost admisă acţiunea formulată de reclamantul ... prin reprezentant legal ..., cu sediul în ... în contradictoriu cu pârâta UAT Comuna ..., jud. ... prin Primar, cu sediul în comuna ...

 S-a dispus Anularea Dispoziţiei nr. 55/17.03.2020 emisă de Comuna ... prin Primar şi Anexa 1 la aceasta, ca tardiv emise.

Instanta de fond a retinut că „conform art. 245 şi urm. C.p.c., Tribunalul va analiza cu prioritate excepţia inadmisibilităţii Dispoziţiei nr. 55/17.03.2020 invocată de reclamant prin răspunsul la întâmpinare.

Excepţia este nefondată, urmând a fi respinsă. Suma imputată reclamantului nu s-a stabilit ca sancţiune disciplinară, ci ca drept salarial acordat în plus fără temei legal. Art. 84, 85 din Legea nr. 188/1999 privind cercetarea administrativă nu sunt aplicabile în cauză.

Cu privire la excepţia tardivităţii emiterii Dispoziţiei nr. 55/17.03.2020 invocată de reclamant prin răspunsul la întâmpinare

Art. 499, 500 C. adm. dispune:

„Art. 499 - Răspunderea civilă

Răspunderea civilă a funcţionarului public se angajează:

. . .

b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;

. . .

Art. 500 - Ordinul sau dispoziţia de imputare

(1) Repararea pagubelor aduse autorităţii sau instituţiei publice în situaţiile prevăzute la art. 499 lit. a) şi b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice a unui ordin sau a unei dispoziţii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situaţia prevăzută la lit. c) a aceluiaşi articol, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive.

(2) Împotriva ordinului sau dispoziţiei de imputare funcţionarul public în cauză se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii.

(3) Ordinul sau dispoziţia de imputare rămasă definitivă ca urmare a neintroducerii ori respingerii acţiunii la instanţa de contencios administrativ constituie titlu executoriu.

(4) Dreptul conducătorului autorităţii sau instituţiei publice de a emite ordinul sau dispoziţia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.”

Rezultă aşadar că termenul de 30 de zile curge alternativ, astfel:

-Fie de la constatarea pagubei (în speţă 23.08.2019, Decizia Curţii de Conturi nr. 22/20.08.2019 fiind înregistrată la Primăria ... sub nr. 3362/23.08.2019 – acest aspect reiese din considerentele Dispoziţiei nr. 55/17.03.2020),

-Fie de la semnarea unui angajament de plată de către reclamant. În speţă, un asemenea angajament nu a fost încheiat.

În consecinţă, data de la care curge termenul de 30 zile prev. de art. 500 C. adm. este 23.08.2019 şi s-a împlinit pe 23.09.2019.

Dispoziţia contestată în prezenta cauză a fost emisă la 17.03.2020, după împlinirea termenului legal.

Pentru aceste motive, excepţia tardivităţii va fi admisă, iar Dispoziţia nr. 55/17.03.2020 emisă de Comuna ... prin Primar şi Anexa 1 la aceasta vor fi anulate , fără a mai fi analizate pe fond.”

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta UAT Comuna ... criticând-o ca fiind nelegală, întrucât Dispoziția nr. 55 din 17 Martie 2020 a fost emisă de către viceprimarul Comunei ..., cu atribuții de primar stabilite prin Ordinul Prefectului nr. 103 din 18.03.2019, privind constatarea încetării de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului de primar al domnului ..., primar al Comunei ..., județul ... pentru punerea în aplicare a măsurilor dispuse de către Camera de Conturi ..., conform Deciziei nr.22/20.08.2019, pentru recuperarea prejudiciului constatat.

Unitatea Administrativ Teritorială Comuna ... a acordat indemnizația de hrană conform art. 18 din Legea cadru nr. 153/2017 din 28 iunie 2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, doar că, în urma Deciziei Curții de Conturi nr. 22/20.08.2019, era necesară emiterea Dispoziției 55 din 17 Martie 2020 pentru punerea în aplicare a măsurilor dispuse.

Recurenta a mai precizat că Dispoziția nr.55 din 17 Martie 2020 nu este tardivă, întrucât înainte de a emite dispoziții, s-a făcut acțiune în contencios administrativ și fiscal având ca obiect „anulare act administrativ Decizia nr. 22/20.08.2019 emisă de către Camera de Conturi a Județului ..., formulată de UAT Comuna ... în contradictoriu cu pârâta Camera de Conturi a Județului ...” și acțiune de suspendare a Deciziei nr. 22/20.08.2019 imediat  după pronunțarea instanței de judecată cu privire la suspendarea Decizia nr. 22/20.08.2019.

Prin  întâmpinarea depusă  de intimatul reclamant ... a invocat excepţia nulităţii recursului în temeiul art.486 alin. l lit. c) şi alin.3 din C.Pr.Civ. invoc, cererea de recurs trebuie să cuprindă indicarea hotărârii care se atacă, sub sancțiunea nulității cererii de recurs.

In esență, intimatul a precizat că legiuitorul național a prevăzut la art. 500 din Codul administrativ că emiterea actului administrativ de imputare să se facă în maxim 30 de zile de la data constatării pagubei. Decizia Curţii de Conturi nr. 22/20.09.2019 este emisă ca urmare a controlului efectuat în perioada 01.07.2019 – 02.08.2019. Prin urmare, momentul luării la cunoștință de aşa-zisa pagubă/prejudiciu este data comunicării Deciziei Curţii de Conturi nr. 22/20.09.2019, iar termenul maxim de 30 de zile în care putea fi emisă Dispoziția nr. 55/17.03.2020 s-a împlinit la data de 20.10.2019, ceea ce demonstrează în mod clar şi vădit că emiterea actului administrativ contestat s-a emis tardiv faţă de termenul impus de legiuitor, fapt pentru care trebuie anulat ca atare. Tot legiuitorul național a instituit imperativ la art. 2545 din C.Civ. şi sancțiunea pentru depășirea acestui termen de 30 zile, respectiv decăderea din dreptul de a mai emite astfel de acte dacă nu au fost respectate dispozițiile imperative de mai sus.

Examinând recursul declarat prin prisma criticilor formulate care se subsumează disp. art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod proc. civ. va reţine că recursul este nefondat avându-se în vedere următoarele:

Cu privire la excepția nulității recursului, va reţine că este nefondată cât timp indicarea eronată a numărului  hotărârii care se atacă, poate fi considerată ca o eroare materială, restul elementelor prev. de art. 486 Cod proc. civ. fiind precizate, motiv pentru care, în baza art. 489 Cod proc. civ. va respinge excepţia.

Pe fondul recursului, va reţine că recurenta UAT Comuna ... a invocat faptul că Dispoziția nr.55 din 17 Martie 2020 nu este tardivă, întrucât înainte de a emite dispoziții s-a făcut acțiune în contencios administrativ și fiscal având ca obiect „anulare act administrativ Decizia nr. 22/20.08.2019 emisă de către Camera de Conturi a Județului ..., formulată de UAT Comuna ... în contradictoriu cu pârâta Camera de Conturi a Județului ...” și acțiune de suspendare a Deciziei nr. 22/20.08.2019.

Faptul promovării unei cereri de chemare în judecată de anulare act administrativ, respectiv Decizia nr. 22/20.08.2019 emisă de către  Camera de Conturi a Județului ..., nu împietează asupra declanșării  modalității de recuperare a pagubei conform art. 499 şi art. 500 din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

În considerentele RIL nr. 19/2019 s-au reținut următoarele: ”55. Or, controlul efectuat de Curtea de Conturi sau de un alt organ cu atribuţii de control constată doar abaterile sau neregularităţile cu privire la aplicarea legii, ce au generat paguba, în baza datelor puse la dispoziţia (Curţii de Conturi sau a unui alt organ cu atribuţii de control) de către instituţia supusă controlului.

56. Aşa cum rezultă din art. 21 din Legea nr. 94/1992, Curtea de Conturi efectuează o verificare a resurselor financiare ale entităţii controlate, având atribuţia, aşa cum s-a arătat deja, de a constata încălcări ale principiilor legale cu ocazia gestionării respectivelor resurse.

57. Paguba constatată, preexistentă raportului Curţii de Conturi sau al unui alt organ cu atribuţii de control, trebuia să fie cunoscută independent de constatările organului de control, cu atât mai mult cu cât raportul a fost efectuat în baza actelor aflate în posesia entităţii controlate.

58. Prin urmare, paguba este rezultatul exclusiv al propriei culpe cu privire la modalitatea de gestionare a resurselor financiare ale entităţii controlate, care, potrivit legii, trebuia să declanşeze mecanisme interne în ceea ce priveşte controlul de gestiune financiară, precum controlul de legalitate, controlul financiar preventiv, controlul financiar intern sau auditul.

59. Constatările Curţii de Conturi sau ale unui alt organ cu atribuţii de control, precum şi măsurile dispuse în sarcina entităţii controlate sunt obligatorii exclusiv pentru aceasta din urmă, în condiţiile în care raportul de control constată doar producerea pagubei, fără să constituie, prin el însuşi, izvor al creanţei.

60. Izvorul obligaţiei debitorului nu îl reprezintă actul de control al Curţii de Conturi sau al unui alt organ cu atribuţii de control, ci actul sau faptul juridic ce a generat paguba invocată.”

În consecință, faţă de cele mai sus arătate, va reţine că recurenta UAT Comuna ...  are o culpă cu privire la modalitatea de gestionare a resurselor financiare ale entităţii controlate, care, potrivit legii, trebuia să declanşeze mecanisme interne în ceea ce priveşte controlul de gestiune financiară, precum controlul de legalitate, controlul financiar preventiv, controlul financiar intern sau auditul anterior constatărilor efectuate de  Curtea de Conturi, dar şi așa cum a reținut instanța de fond, de la data emiterii deciziei Curţii de Conturi la 23.08.2019, acesta a cunoscut producerea pagubei în patrimoniul său şi trebuia să ia măsuri imediat  pentru recuperarea acestuia în termenul de decădere de 30 de zile.

Emiterea deciziei de imputare la data de 17.03.2020 este cu mult peste termenul de decădere prev. de art. 500 alin. 1 din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ, aşa cum s-a reținut corect de către instanța de fond, motiv pentru care nu sunt incidente disp. art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod proc. civ. şi în baza art. 496 alin. 1 Cod proc. civ. va respinge recursul ca fiind nefondat.

Domenii speta

Spete similare