Contestaţie decizie de pensionare. Anularea deciziei emise de Casa de Pensii şi obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii de înscriere a reclamantei la pensia pentru limită de vârstă, precum şi la plata către reclamantă a drepturilor de pensie resta

Deliberând asupra apelului formulat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, constată următoarele:

I.Sentinţa apelată:

Prin sentinţa civilă nr. 372 din 26.02.2020, pronunţată de Tribunalul Constanţa - Secţia I Civilă în dosarul nr. …/118/2019, a fost admisă cererea formulată de reclamanta [...], în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii CONSTANŢA, şi, în consecinţă, a fost anulată decizia nr. R53.398/20.10.2019, emisă de pârâtă, care a fost obligată la emiterea unei noi decizii de înscriere a reclamantei la pensia pentru limită de vârstă, începând cu 23.09.2019, cu valorificarea ca stagiu de cotizare a perioadei iunie 1974 – aprilie 1992, astfel cum este înscrisă în adeverinţa nr. 10.961/26.06.2019, emisă de Primăria Comunei Agigea, precum şi la plata către reclamantă a drepturilor de pensie restante, începând cu data de 23.09.2019, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

Tribunalul Constanţa a apreciat că elementele de conţinut ale adeverinţei nr. 10961/26.06.2019 emisă de Primăria Comunei Agigea, în calitate de depozitar al arhivei fostului I.A.S. Cumpăna, fac din această adeverinţă un act doveditor al vechimii în muncă, în sensul art. 124 din H.G. nr. 257/2011, atestând activitatea de salariat a reclamantei din perioada iunie 1974-aprilie 1992, precum şi retribuţia tarifară încasată şi sporul de vechime de care a beneficiat.

Prin urmare, reclamanta este îndreptăţită a beneficia de valorificarea perioadei astfel indicate ca stagiu de cotizare la pensie, cumulat cu perioada de 11 luni şi 17 zile, deja valorificată de pârâtă prin decizia contestată. Cum rezultatul acestei însumări a perioadelor de vechime în muncă depăşeşte minimul necesar de 14 ani şi 2 luni, rezultă că la data la care a formulat cererea de pensionare reclamanta realizase stagiul minim de cotizare impus de lege, având totodată împlinită şi vârsta standard de pensionare.

Faţă de cele expuse, s-a reţinut că decizia nr. R53398/28.10.2019 este nelegală, astfel că s-a dispus anularea aceste decizii şi obligarea pârâtei să emită o decizie de înscriere a reclamantei la pensia pentru limită de vârstă, cu data deschiderii drepturilor de pensie 23.09.2019, prin care să valorifice ca stagiu de cotizare perioada iunie 1974-aprilie 1992, astfel cum este înscrisă în adeverinţa nr. 10961/26.06.2019 emisă de Primăria Comunei Agigea.

Pentru repararea prejudiciului suferit de reclamantă prin respingerea cererii de pensionare, pârâta a fost obligată la plata drepturilor de pensie restante, începând cu data de 23.09.2019 şi până la punerea în plată a noii decizii, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

II.Apelul:

1. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta Casa Judeţeană de Pensii CONSTANŢA, solicitând schimbarea în tot a acesteia în sensul respingerii, ca neîntemeiate, în integralitate, a cererii introductive de instanţă.

În motivarea cererii de apel, pârâta a învederat că adeverinţa nr. 10.961/26.06.2019, emisă de Primăria Comunei Agigea, nu poate fi valorificată în procesul de stabilire a întinderii dreptului la pensie al reclamantei întrucât aceasta nu a fost eliberată de un operator economic autorizat să presteze servicii arhivistice în înţelesul Legii nr. 16/1996, primăria având calitatea de deţinător legal numai în privinţa arhivei primare a fostelor C.A.P.-uri, or, în speţă, fostul C.A.P. s-a transformat în societate comercială, respectiv [...], radiată în data de 11.03.2020, astfel că primăria nu are calitatea de deţinător legal al arhivei acestuia.

S-a mai arătat că adeverinţa este informă şi pentru că nu respectă exigenţele de conţinut prevăzut de art. 124 din Norme de aplicare a Legii nr. 263/2010, în sensul că nu cuprinde „natura contractului” în baza căruia reclamanta a muncit, iar, ca urmare a nevalorificării adeverinţei, asigurata nu îndeplineşte condiţia de stagiu minim de cotizare prevăzută de lege pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, astfel că decizie de respingere a cererii acesteia de acordare a pensiei pentru limită de vârstă este temeinică şi legală. 

În dovedirea cererii de apel nu au fost solicitate probe.

A fost solicitată judecata în lipsă.

2. Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare la cererea de apel.

3. În cadrul judecăţii în apel a fost ataşat dosarul primei instanţe şi nu au fost încuviinţate şi administrate probe noi.

III.Analiza apelului:

1. Procedând la judecata apelului conform art. 477 alin. 1 din Codul de procedură civilă, adică în limitele stabilite în mod implicit prin motivele de apel, Curtea reţine, în fapt, din analiza cuprinsului adeverinţei nr. 10.961/26.06.2019, emisă de Primăria Comunei Agigea, că aceasta atestă retribuţia tarifară şi sporul de vechime realizate lunar de reclamanta [...], în funcţia de mulgător, respectiv îngrijitor tineret în cadrul Fermei 2 Cumpăna, respectiv al Fermei 10 Cumpăna, cu intermitenţe, în perioada iulie 1974 – aprilie 1992, inclusiv numărul de zile lucrate lunar de către reclamantă, în cuprinsul adeverinţei menţionându-se că, în anumite perioade, reclamanta a beneficiat de concediu prenatal, de concediu de lăuzie şi de concediu medical, respectiv de ajutor social achitat în contul asigurărilor sociale.

2. Susţinerea apelantei în sensul că în data de 11.03.2010 a intervenit radierea [...] nu a fost contestată în cauză de partea adversă, motiv pentru care Curtea, în aplicarea art. 255 alin. 2 teza a II-a din Codul de procedură civilă, o va considera a fi dovedită.

3. Din înscrisul de la fila 22 a dosarului primei instanţe, încheiat între Primăria Comunei Agigea, în calitate de primitor, şi fostul lichidator judiciar al [...], în calitate de predător, rezultă că Primăria Comunei Agigea a preluat, în cursul anului 2016, de la fostul lichidator al persoanei juridice radiate, arhiva acestui din urmă subiect de drept, Primăria Comunei Agige având în structură, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 21 a dosarului primei instanţe, şi un funcţionar autorizat de Arhivele Naţionale pentru gestionarea activităţii de arhivă la nivelul primăriei.

4. Apelanta a negat dreptul intimatei-reclamante de a se folosi de adeverinţa litigioasă, emisă de Primăria Comunei Agigea, care a preluat arhiva fostului angajator al reclamantei, pe motiv că acesta nu figurează printre operatorii economici autorizaţi pentru prestarea serviciilor arhivistice. Un astfel de argument nu poate fi reţinut, întrucât emitentul adeverinţei are calitatea de deţinător al arhivei fostului angajator, de vreme ce a intrat în mod legal în posesia arhivei acestuia, în speţă nefiind afirmat şi nici dovedit de către pârâtă că Primăria Comunei Agigea, preluând arhiva fostului angajator al reclamantei, ulterior radierii acestuia, deci a încetării personalităţii juridice, ar fi acţionat în mod fraudulos. Calitatea de operator economic autorizat pentru prestarea serviciilor arhivistice nu este o condiţie de valabilitate a adeverinţei emise de o persoană care a intrat în posesia arhivei în mod legal, în exercitarea atribuţiilor sale.

5. Câtă vreme a intrat în stăpânirea arhivei în mod legal şi nu a uzurpat ulterior nimănui prerogativa deţinerii ei, primăria este deţinător legal al arhivei, în înţelesul acordat acestei noţiuni de prevederile art. 126 alin. 3 din Normele sus menţionate, potrivit cărora „prin deţinători legali de arhivă se înţelege creatorii şi deţinătorii de documente, în sensul art. 4 din Legea Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, cu modificările şi completările ulterioare”. Potrivit art. 4 din această lege, „persoanele fizice şi persoanele juridice, creatoare şi deţinătoare de documente care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României, denumite în continuare creatori şi deţinători de documente, răspund de evidenţa, inventarierea, selecţionarea, păstrarea şi folosirea documentelor în condiţiile prevederilor prezentei legi”.

Prin urmare, nu se confundă noţiunea de deţinător legal al arhivei cu aceea de operator de servicii arhivistice, reglementată distinct la art. 19 din Legea nr. 16/1996 ca având drept obiect de activitate prestarea unor „servicii de păstrare, conservare, restaurare, legătorie, prelucrare arhivistică şi utilizare a documentelor cu valoare practică pe care le deţin”.

6. Potrivit art. 12 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 16/1996, „creatorii şi deţinătorii de documente sunt obligaţi să păstreze documentele create sau deţinute în condiţii corespunzătoare, asigurându-le împotriva distrugerii, degradării, sustragerii ori comercializării în alte condiţii decât cele prevăzute de lege. Persoanele juridice creatoare şi deţinătoare de documente sunt obligate să le păstreze în spaţii special amenajate pentru arhivă. Noile construcţii ale creatorilor şi deţinătorilor de arhivă vor fi avizate de către Arhivele Naţionale sau serviciile judeţene ale Arhivelor Naţionale, după caz, numai dacă au spaţii prevăzute pentru păstrarea documentelor.”

Se constată că avizarea de către Arhivele Naţionale nu condiţionează posibilitatea deţinătorului arhivei de a elibera adeverinţe, ci priveşte edificarea unor noi construcţii cu destinaţia de arhive, chestiune fără legătură cu dosarul de faţă.

7. Potrivit art. 18 alin. 1, 3 şi 4 din Legea nr. 16/1996, „în cazul declarării falimentului, în condiţiile legii, a unui creator de documente, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele cu valoare istorică, în sensul prevederilor art. 2, se preiau de Arhivele Naţionale sau de serviciile judeţene/Serviciul Municipiului Bucureşti ale/al Arhivelor Naţionale, iar documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate şi extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurările sociale ale cetăţenilor, se predau, pe bază de contract, operatorilor economici autorizaţi în prestarea de servicii arhivistice. Documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate şi extrase privind drepturile cetăţenilor referitoare la stagiile de cotizare în sistemul unitar de pensii publice, aflate la casele teritoriale de pensii, se predau cu prioritate, pe bază de contract, operatorilor economici autorizaţi în prestarea de servicii arhivistice, la cererea acestora. În cazul persoanelor juridice pentru care s-a declarat falimentul, finanţarea transferului arhivei către un operator economic autorizat să presteze servicii arhivistice se va face, cu prioritate, de către lichidator, din fondul de lichidare, în condiţiile art. 4 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, sau, după caz, din averea debitorului.”

8. De asemenea, art. 18 alin. 5 lit. a) din Legea nr. 16/1996 prevede că „în vederea realizării activităţilor prevăzute la alin. 1-4 se instituie obligaţia notificării Arhivelor Naţionale sau, după caz, a serviciilor judeţene/Serviciului Municipiului Bucureşti ale/al Arhivelor Naţionale, după cum urmează: a) de către lichidatori: cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei unui creator sau deţinător de documente şi, în termen de 15 zile de la încheierea contractelor prevăzute la alin. 1, cu privire la datele de identificare ale operatorilor economici autorizaţi în prestarea de servicii arhivistice cărora le-au fost predate spre păstrare şi administrare documentele creatorilor dizolvaţi”.

Atâta timp cât primăria deţine legal arhiva, nici chiar faptul că ar fi avut loc radierea persoanei juridice creatoare a fondului arhivistic nu afectează valabilitatea adeverinţelor eliberate pe baza acestei arhive şi de altfel nici obligaţia primăriei de a le elibera, în calitate de deţinător legal al arhivei.

9. Pe de altă parte, în circumstanţele particulare ale cauzei, teza nevalabilităţii adeverinţei litigioase pe temeiul emiterii acesteia de către Primăria Comunei Agigea, care nu ar avea, în înţelesul acordat acestei noţiuni de prevederile Legii nr. 16/1996, calitatea de operator economic autorizat să presteze servicii arhivistice, susţinută de pârâtă, nu poate fi acceptată şi pentru că aceasta ar afecta în mod semnificativ posibilitatea reclamantei de a proba realizarea stagiului de cotizare necesar deschiderii dreptului la pensie al acesteia exclusiv ca urmare a unei pretinse îndepliniri defectuoase a unei atribuţii de către o instituţie publică ori a însuşirii de către aceasta a unei atribuţii ce nu i-ar aparţine potrivit legii, virtuală neregularitate în privinţa căreia reclamanta, în calitate de cetăţean, nu este ţinută a acţiona în vreun fel şi nici nu are vreun mijloc prevăzut de lege pentru corectarea acesteia, astfel că ar fi excesiv şi nerezonabil ca o instituţie publică să îi impute particularului, pentru neacordarea unui drept cuvenit acestuia, o pretinsă neregularitate cauzată de o altă instituţie publică şi în privinţa căreia cetăţeanul nu are niciun mijloc legal de acţiune în vederea corectării acesteia.

10. În consecinţă, Curtea reţine că adeverinţa litigioasă a fost eliberată de un subiect de drept care are, în înţelesul legii pensiilor, calitatea de deţinător legal al arhivei fostului angajator al reclamantei, fiind, astfel, validă din perspectiva calităţii emitentului acesteia, motivul de apel vizând această chestiune fiind nefondat.

11. În privinţa motivului de apel vizând nemenţionarea în cuprinsul adeverinţei a „naturii contractului” în baza căruia reclamanta a muncit în funcţia de mulgător, respectiv îngrijitor tineret în cadrul Fermei 2 Cumpăna, respectiv al Fermei 10 Cumpăna, cu intermitenţe, în perioada iulie 1974 – aprilie 1992, exigenţă de conţinut a adeverinţei pretins stabilită în art. 124 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, aprobate prin H.G. nr. 257/2011 (în continuare, Normele), Curtea reţine, în acord cu prima instanţă, că antemenţionata dispoziţie legală nu impune menţionarea în cuprinsul adeverinţei prin care se atestă stagiul de cotizare (vechimea în muncă) realizat anterior datei de 01.04.2001 a „naturii contractului” în temeiul căruia salariatul a muncit pentru angajator.

12. Astfel cum în mod corect a reţinut şi Tribunalul, instanţa de apel constată că reclamanta, care a beneficiat, pentru munca prestată în perioadele menţionate în cuprinsul adeverinţei litigioase, de retribuţie tarifară şi de spor de vechime, elemente specifice sistemului de retribuire a muncii desfăşurate în temeiul unui contract individual de muncă, potrivit Legii nr. 57/1974, a fost angajată şi a muncit, în perioadele menţionate în adeverinţă, în temeiul unui contract individual de muncă, nefiind membru cooperator în cadrul Cooperativei Agricole de Producţie, astfel că a realizat, în perioadele atestate în adeverinţe, vechime în muncă în temeiul unui contract individual de muncă, care constituie, de lege lata, stagiu de cotizare, potrivit art. 16 lit. a din Legea nr. 263/2010, iar nu timp util la pensie ca agricultor (membru în cadrul cooperativei agricole de producţie), aceste perioade trebuind să fie valorificate de pârâtă ca stagiu de cotizare în sistemul public de pensii în temeiul art. 16 lit. a din Legea nr. 263/2010, situaţie în care se constată că şi cel de-al doilea motiv de apel este nefondat.

13. Pentru considerentele expuse în precedent, constatând că sentinţa apelată este temeinică şi legală, Curtea, în baza art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, urmează a dispune respingerea, ca nefondat, a apelului declarat împotriva acesteia.

Domenii speta

Spete similare