Contestaţie decizie de pensionare. Deţinător al titlului de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite. Obligativitatea Casei de pensii de neincludere a indemnizaţiilor cuvenite deţinătorilor titlurilor de Luptător Reţinut şi ai celor de Luptător Remarcat

Dezlegarea dată de instanţă supremă prin decizia preliminară nr. 14/17.02.2020 este, conform art. 521 alin. 3 din Codul de procedură civilă, în urma modificării operate asupra acestei norme prin Legea nr. 310/2018, general obligatorie, deci nu obligatorie numai pentru instanţe, ci şi pentru autorităţile şi instituţiile publice, precum pârâta din prezenta cauză, caracterul general obligatoriu fiind ataşat atât dispozitivului, cât şi considerentelor acesteia, inclusiv celor cuprinse în paragrafele 111 şi 116 ale deciziei, prin care s-a stabilit că, pentru identitate de raţiune, în interpretarea şi aplicarea art. 5 alin. 2 din Legea nr. 341/2004, şi indemnizaţiile cuvenite deţinătorilor titlurilor de Luptător Reţinut (art. 3 alin. 1 lit. b pct. 2 din acelaşi act normativ) şi ai celor de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite (art. 3 alin. 1 lit. b pct. 4 din Lege) nu sunt incluse în baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, iar nu doar cele cuvenite deţinătorilor titlului de Luptător cu Rol Determinant.

Pârâtei, ca instituţie publică, îi revine, pe un plan mai general, obligaţia de a se conforma de bunăvoie celor dezlegate, cu efect obligatoriu erga omnes, de instanţa supremă prin decizia preliminară nr. 14/17.02.2020 şi de a înceta, în acord cu norma înscrisă în art. 5 alin. 2 din Legea nr. 341/2004, să mai reţină contribuţia de asigurări sociale de sănătate asupra indemnizaţiilor plătite în temeiul Legii nr. 341/2004 deţinătorilor titlurilor de Luptător Reţinut, Luptător cu Rol Determinant sau Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite, obligaţie pe care în speţă a refuzat să o aducă la îndeplinire.

Art. 5 alin. 1 lit. m din Legea nr. 341/2004

Art. 5 alin. 2 din Legea nr. 341/2004

Decizia ÎCCJ (DCD) nr. 14/17.02.2020

I.Sentinţa apelată:

Prin sentinţa civilă nr. 327 din data de 19.02.2020, pronunţată de Tribunalul Constanţa - Secţia I Civilă în dosarul nr. …/118/2019, a fost admisă cererea formulată de reclamanţii [...], [...], [...] şi [...], în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, şi, în consecinţă:

-pârâta a fost obligată să restituie fiecărui reclamant suma reţinută cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate, calculată asupra indemnizaţiei cuvenite în temeiul Legii nr. 341/2004, începând cu data de 02.12.2016;

-de asemenea, pârâta a fost obligată la plata pe viitor a indemnizaţiei cuvenite fiecărui reclamant în temeiul Legii nr. 341/2004, fără reţinerea cotei de asigurări sociale de sănătate.

În motivarea sentinţei, prima instanţă a reţinut următoarele:

Reclamanţii sunt de?inători ai calităţii de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, respectiv de Luptător Remarcat pentru Fapte Deosebite-reclamantul [...] şi de Luptător cu Rol Determinant-reclamanţii [...], [...] şi [...]. În această calitate, fiecare reclamant a beneficiat de o indemnizaţie lunară reparatorie, stabilită în temeiul art. 4 din Legea nr. 341/2004, indemnizaţie ce a constituit bază de calcul a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, potrivit celor învederate prin cererea de chemare în judecată şi necontestate de către pârâtă.

Ceea ce au susţinut reclamanţii a fost caracterul nelegal al reţinerilor efectuate de pârâtă cu titlu de CASS, iar în acest sens a fost invocată interpretarea coroborată a dispoziţiilor art.  155 Cod fiscal şi ale art. 5 alin.2 din Legea nr. 341/2004.

Analizând aceste susţineri ale reclamanţilor, instanţa a constatat că la art. 5 alin.2 din Legea nr. 341/2004 se prevede într-adevăr că drepturile acordate conform acestei legi, deci şi indemnizaţia reparatorie primită de fiecare reclamant în parte, „nu sunt considerate venituri, nu se impozitează şi nu afectează acordarea altor drepturi”.

Această excludere a indemnizaţiei acordate în temeiul Legii nr. 341/2004 din categoria veniturilor, prezintă relevanţă din perspectiva determinării bazei de calcul a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, potrivit dispoziţiilor art. 155 Cod fiscal, ce reglementează categoriile de venituri pentru care se datorează această contribuţie la bugetul de stat, făcând totodată trimitere la art. 114 Cod fiscal, referitor la veniturile din alte surse. Din interpretarea textului de lege menţionat şi având în vedere că indemnizaţia reparatorie acordată în temeiul Legii nr. 341/2004 nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de drepturi băneşti calificate ca venituri, concluzia care se impune este aceea că numai veniturile expres enumerate în legislaţia fiscală sunt grevate de sarcina plăţii CASS, iar în condiţiile în care indemnizaţia de revoluţionar nu face parte din categoria veniturilor, în general, şi a celor enumerate de Codul fiscal, în special, ea nu poate reprezenta nici bază de calcul a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate.

Împrejurarea că prin art. 54 alin.1 lit. d Cod fiscal se prevede că sunt exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate „persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pentru drepturile băneşti acordate de aceste legi”, adică doar luptătorii răniţi, nu poate înlătura caracterul special al indemnizaţiei reparatorii, reglementat de art. 5 alin.2 din Legea nr. 341/2004, fără niciun fel de distincţie raportat la calitatea beneficiarului acestei indemnizaţii. Pe cale de consecinţă, de vreme ce niciuna dintre aceste indemnizaţii nu constituie venit şi nu este prevăzută în legislaţie ca fiind bază de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale citate înlătură concluzia că doar indemnizaţiile încasate de luptătorii răniţi ar beneficia de scutire de la plata CASS.

În ceea ce priveşte incidenţa a cauză a dispoziţiilor art. 213 alin.1 lit. c din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii,  dispoziţii invocate de pârâtă prin întâmpinare şi în conformitate cu care „beneficiază de asigurare, fără plata contribuţiei, persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea nr. 341/2004, adică luptătorii răniţi, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturi băneşti acordate în baza acestui act normativ”, trebuie subliniat că reclamanţii nu s-au prevalat vreun moment de beneficiul asigurării de sănătate fără plata contribuţiei, ci au susţinut doar caracterul nedatorat al acestei contribuţii reţinute de către pârâtă. Altfel  spus, problema litigioasă nu priveşte încadrarea reclamanţilor în categoria persoanelor care trebuie să beneficieze de asigurare de sănătate, independent de plata CASS, ci doar excluderea din categoria persoanelor care datorează CASS, ca urmare a naturii speciale a indemnizaţiei încasate în temeiul Legii nr. 341/2004.

Pentru toate considerentele expuse, instanţa a apreciat că în lipsa unei dispoziţii legale exprese care să stabilească în mod clar şi lipsit de echivoc includerea indemnizaţiilor acordate în temeiul Legii nr. 341/2004 în categoria drepturilor băneşti pentru care se datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate, interpretarea coroborată a prevederilor art. 5 alin.2 din Legea nr. 341/2004 şi ale art. 155 Cod fiscal fundamentează concluzia potrivit căreia beneficiarii tuturor acestor categorii de indemnizaţii reparatorii sunt scutiţi de obligaţia de plată a contribuţiei menţionate.

De altfel, prin decizia nr. 14/17.02.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (nepublicată în Monitorul Oficiul la data pronunţării hotărârii de faţă) s-a stabilit că  „în interpretarea art. 5 alin. (2) cu referire la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului – Lupeni – august 1977 nr. 341/2004, cu modificările ?i completările ulterioare, prin raportare la prevederile art. 154 alin. (1) lit. d), art. 155 şi art. 114 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare ?i art. 224 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătă?ii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, deţinătorii titlului de Luptător cu Rol Determinant nu datorează contribuţie la asigurările sociale de sănătate pentru indemnizaţiile primite în temeiul Legii nr. 341/2004”. 

Deşi decizia instanţei supreme are în vedere doar indemnizaţia primită de luptătorii cu rol determinant, instanţa a apreciat că pentru identitate de raţiune, acelaşi tratament juridic se impune a fi aplicat şi în cazul celorlalte categorii de indemnizaţii, de vreme ce niciuna dintre acestea nu poate fi inclusă în categoria veniturilor enumerate de art. 155 rap. la art. 114 Cod fiscal. 

Pentru toate motivele expuse, cererea reclamanţilor a fost admisă şi a fost obligată pârâta să restituie fiecărui reclamant suma reţinută cu titlu de contribuţia de asigurări sociale de sănătate, calculată asupra indemnizaţiei cuvenite în temeiul Legii nr. 341/2004, începând cu data de 02.12.2016.Totodată, pârâta a fost obligată şi la plata pe viitor a indemnizaţiei cuvenite fiecărui reclamant în temeiul Legii nr. 341/2004, fără reţinerea cotei de contribuţie la asigurările sociale de  sănătate, în condiţiile menţinerii actualei reglementări legale.

II.Apelul:

1. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, solicitând schimbarea în parte a acesteia în sensul respingerii, ca nefondate, a cererii de chemare în judecată formulate numai de reclamantul [...].

În motivare, pârâta a învederat, în esenţă, că indemnizaţia plătită reclamantului [...] în temeiul Legii nr. 341/2004, deţinător al titlului de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite, este, spre deosebire de cea a celorlalţi 3 reclamanţi (cu privire la care nu a fost formulată cerere de apel), deţinători ai titlului de Luptător cu Rol Determinant, în privinţa căruia este incidentă decizia preliminară nr. 14/17.02.2020 a instanţei supreme, inclusă în baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, întrucât beneficiază de asigurare de sănătate fără plata contribuţiei, conform art. 224 alin. 1 lit. d din Legea nr. 95/2006 şi art. 154 din Codul fiscal, aprobat prin Legea nr. 227/2015, numai beneficiarii titlului de Luptător Rănit, prevăzut de art. 3 alin. 1 lit. b pct. 1, iar nu şi beneficiarii titlului de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite, precum intimatul-reclamant, care sunt ţinuţi la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru această indemnizaţie, fiind exceptate de la includerea în baza de calcul al acestei contribuţii, în temeiul Legii nr. 2/2017, numai veniturile din pensii.

S-a mai arătat că nici dispoziţiile cuprinse în art. 5 alin. 2 din Legea nr. 341/2004 nu pot constitui temei pentru neincluderea acestei indemnizaţii în baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, cât timp acestea prevăd numai o excludere a acestei indemnizaţii de la includerea în baza de calcul al impozitului pe venit, iar nu şi din cea a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate.

Nu a fost solicitată încuviinţarea şi administrarea de probe noi în apel, fiind solicitată judecata în lipsă.

2. Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare la cererea de apel.

3. În cadrul judecăţii în apel a fost ataşat dosarul primei instanţe şi nu au fost încuviinţate şi administrate probe noi.

III.Analiza apelului:

1. Procedând la judecata apelului conform art. 477 alin. 1 şi art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă, adică în limitele învestirii instanţei de apel stabilite prin motivele invocate de parte în cuprinsul cererii de apel, Curtea reţine că este necontestat în cauză că, astfel cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, reclamantului [...] i-a fost stabilită o indemnizaţie aferentă calităţii acestuia de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite, în perioada ianuarie 2015 - la zi, în temeiul art. 5 alin. 1 lit. m din Legea nr. 341/2004, în cuantum de 1.102 lei, asupra căreia pârâta a aplicat, în toată această perioadă, cotă aferentă contribuţiei de asigurări sociale de sănătate prevăzută de lege, pe care a reţinut-o din cuantumul indemnizaţiei.

2. În drept, în acord cu dispoziţiile cuprinse în art. 5 alin. 1 lit. m din Legea nr. 341/2004, în forma aflată în vigoare în anul 2010, persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) (deci inclusiv cele menţionate la punctul 4 al literei b – Luptătorii Remarcaţi prin Fapte Deosebite – precum intimatul-reclamant din prezenta cauză), beneficiază, pe lângă indemnizaţia calculată conform prevederilor art. 4, şi de acordarea unei indemnizaţii lunare, adăugată la pensia pentru limită de vârstă, echivalentă cu un coeficient de 0,6, calculat conform prevederilor art. 4 alin. 2.

3. Potrivit art. 213 alin. 1 lit. c din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în forma anterioară republicării din anul 2015, beneficiază de asigurare, fără plata contribuţiei, persoanele prevăzute la art. 3 alin. 1 lit. b pct. 1 din Legea nr. 341/2004, adică luptătorii răniţi, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturi băneşti acordate în baza acestui act normativ, o dispoziţie identică fiind cuprinsă în art. 224 alin. 1 lit. d din acelaşi act normativ, în forma ulterioară republicării din anul 2015, precum şi în art. 154 alin. 1 lit. d din Noul Cod fiscal, aprobat prin Legea nr. 227/2015, însă aceste dispoziţii sunt irelevante în analiza chestiunii litigioase, respectiv cea a includerii sau nu a indemnizaţiei cuvenite Luptătorului Remarcat prin Fapte Deosebite în baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, cât timp acestea vizează o altă chestiune juridică, respectiv cea a asigurării de sănătate fără plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate.

4. Conform art. 228 din Legea nr. 95/2006, în forma aflată în vigoare începând cu 01.01.2018, persoanele care au obligaţia plăţii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, precum şi modul de stabilire, termenele de declarare şi de plată ale contribuţiei sunt prevăzute în Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

5. De asemenea, potrivit art. 257 din acelaşi act normativ, în forma aflată în vigoare în anul 2015, anterior republicării,

(1) Persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepţia persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).

(2) Veniturile asupra cărora se stabileşte contribuţia de asigurări sociale de sănătate sunt prevăzute în Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

(22) Persoanele cu venituri din pensii care depăşesc 740 lei datorează contribuţia lunară pentru asigurările sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

6. Conform art. 266 din acelaşi act normativ, în forma aflată în vigoare ulterior republicării din anul 2015,

(1) Persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepţia persoanelor prevăzute la art. 224 alin. (1).

(2) Veniturile asupra cărora se stabileşte contribuţia de asigurări sociale de sănătate sunt prevăzute în Codul fiscal.

(3) Pentru persoanele fizice cu venituri lunare din pensii, contribuţia lunară pentru asigurările sociale de sănătate se datorează şi se calculează potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

7. În conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 341/2004, drepturile acordate conform acestei legi, deci şi indemnizaţia în litigiu în prezenta cauză, nu sunt considerate venituri, nu se impozitează şi nu afectează acordarea altor drepturi. În acord cu prevederile art. 139 alin. 1 – alin. 3 din Constituţia României, revizuită, impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.

8. Conform art. 1 alin. 1 din Noul Cod fiscal, aprobat prin Legea nr. 227/2015, articol având denumirea marginală - scopul şi sfera de cuprindere a Codului fiscal, acest act normativ stabileşte cadrul legal privind contribuţiile sociale obligatorii prevăzute la art. 2 alin. (2), printre acestea regăsindu-se, la litera b, şi contribuţia de asigurări sociale de sănătate, datorată bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

9. În acord cu prevederile art. 155 din Noul Cod fiscal, contribuţia de asigurări sociale de sănătate se datorează pentru următoarele categorii de venituri:

a) venituri din salarii şi asimilate salariilor, definite conform art. 76;

b) venituri din activităţi independente, definite conform art. 67;

c) venituri din drepturi de proprietate intelectuale, definite conform art. 70;

d) venituri din asocierea cu o persoană juridică, contribuabil potrivit prevederilor titlului II, titlului III sau Legii nr. 170/2016, pentru care sunt aplicabile prevederile art. 125;

e) venituri din cedarea folosinţei bunurilor, definite conform art. 83;

f) venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, definite conform art. 103;

g) venituri din investiţii, definite conform art. 91;

h) venituri din alte surse, definite conform art. 114 – Vechiul Cod fiscal, aprobat prin Legea nr. 571/2003, conţinând, pentru anul 2015, dispoziţii similare, în sensul datorării contribuţiei numai în privinţa veniturilor, în cuprinsul articolelor 2963 – 29613.

10. Prin raportare la dispoziţiile precitate, Curtea reţine că art. 5 alin. 2 din Legea nr. 341/2004 prevede în mod expres că indemnizaţia în litigiu nu este considerată venit. De asemenea, prin raportare la dispoziţiile cuprinse în art. 155 din Noul Cod fiscal şi la cele corespondente din Vechiul Cod fiscal, precitate, instanţa de apel reţine că intră în baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate numai veniturile.

11. În aceste condiţii, câtă vreme norma specială cuprinsă în art. 5 alin. 2 din Legea nr. 341/2004 prevede în termeni clari că indemnizaţia litigioasă nu este considerată venit, Curtea reţine că această indemnizaţie nu intră nici în baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, întrucât această contribuţie se aplică numai asupra veniturilor.

12. Împrejurarea că dispoziţia cuprinsă în art. 5 alin. 2 din Legea nr. 341/2004 prevede în mod expres numai că această indemnizaţie nu se impozitează, fără a stipula în mod expres şi că această indemnizaţie nu intră în baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate nu este de natură a fundamenta o altă concluzie, aceasta cu motivarea că, astfel cum s-a arătat în precedent, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale precitate rezultă că această indemnizaţie, faţă de calificarea sa legală de a nu constitui venit, este oricum exceptată, în considerarea acestei calificări legale exprese, de la includerea în baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, care vizează exclusiv veniturile.

13. În acelaşi sens, din interpretarea art. 139 alin. 1 din Constituţie coroborat cu art. 1 şi art. 2 din Noul Cod fiscal se reţine că regula în materia includerii unei categorii de venituri în baza de calcul al unui impozit sau al unei contribuţii sociale obligatorii o constituie cea potrivit căreia, în absenţa unei dispoziţii legale, chiar redactate în termeni generali, prin care o categorie de venituri să fie inclusă în baza de calcul al unui impozit sau al unei contribuţii sociale obligatorii, acea categorie de venituri nu este inclusă în baza de calcul al respectivei sarcini fiscale, altfel spus, în mod natural, veniturile nu sunt supuse impozitării ori plăţii contribuţiilor sociale obligatorii, ci numai în condiţiile existenţei unei dispoziţii legale care să prevadă expres aceasta în referire la o anumită categorie de venituri.

14. În aceste condiţii, din punct de vedere conceptual, pentru a fundamenta concluzia potrivit cu care o categorie de venituri nu intră în baza de calcul a unei anumite contribuţii sociale obligatorii nu este necesar a determina, mai întâi, că acea categorie de venituri este exceptată, printr-o dispoziţie legală, de la includerea în baza de calcul al respectivei contribuţii, ci este necesar a determina cu prioritate dacă există sau nu vreo dispoziţie legală care să stabilească în mod clar şi neechivoc că acea categorie de venituri intră în baza de calcul al respectivei contribuţii, or, în speţă, astfel cum s-a reţinut în precedent, o asemenea dispoziţie legală nu există.

15. Totodată, Curtea mai reţine că, întrucât impozitele şi contribuţiile sociale obligatorii constituie restrângeri ale dreptului de proprietate, în accepţiunea acordată acestei noţiuni de prevederile art. 1 din Protocolul 1 adiţional la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (în continuare, Convenţia), dispoziţiile legale care le instituie, pentru a răspunde standardului convenţional de protecţie a dreptului de proprietate cu referire la legalitatea ingerinţei, trebuie să fie accesibile şi previzibile. 

16. În speţă, şi în măsura în care s-ar aprecia, din interpretarea per a contrario a art. 5 alin. 2 din Legea nr. 341/2004, care prevede numai exceptarea tuturor indemnizaţiilor plătite în temeiul acestei legi de la includerea în baza de calcul al impozitului pe venit, nu şi din baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, şi a art. 213 alin. 1 lit. c din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în forma anterioară republicării din anul 2015, a art. 224 alin. 1 lit. d din acelaşi act normativ, în forma ulterioară republicării din anul 2015, precum şi a art. 154 alin. 1 lit. d din Noul Cod fiscal, aprobat prin Legea nr. 227/2015, care prevăd că sunt asiguraţi în sistemul public de sănătate, fără plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, numai Luptătorii Răniţi, deci nu şi celelalte categorii de luptători menţionate în cuprinsul Legii nr. 341/2004, cum ar fi Luptătorii Remarcaţi prin Fapte Deosebite, precum intimatul-reclamant din prezenta cauză, Curtea apreciază că, în contextul existenţei prevederii exprese cuprinse în art. 5 alin. 2 din Legea nr. 341/2004, potrivit căreia indemnizaţia litigioasă nu este considerată venit, şi al dispoziţiilor din Codul fiscal, potrivit cărora contribuţia de asigurări sociale de sănătate este datorată numai în privinţa veniturilor, ansamblul de dispoziţii legale cu relevanţă în stabilirea includerii acestei indemnizaţii în sfera de cuprindere a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate nu este suficient de clar pentru a fundamenta concluzia univocă a includerii acestei indemnizaţii în sfera de cuprindere a contribuţiei.

17. În aceste condiţii, întrucât orice ingerinţă în dreptul de proprietate al unei persoane, pentru a fi compatibilă cu sistemul de protecţie a dreptului de proprietate stabilit prin blocul de convenţionalitate, trebuie, în primul rând, să fie prevăzută de o lege accesibilă, clară şi previzibilă în aplicare şi având în vedere că dispoziţiile legale precitate, în ansamblul lor, nu sunt suficient de clare pentru a fundamenta concluzia univocă a includerii indemnizaţiei litigioase în baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, Curtea apreciază că, şi din această perspectivă, a asigurării respectării dreptului de proprietate – ca noţiune autonomă, drept de creanţă, din perspectivă internă - al reclamantului asupra sumei de bani primite de acesta cu titlu de indemnizaţie împotriva unei ingerinţe prevăzute de o reglementare insuficient de clară, deci a unei ingerinţe nelegale în sensul autonom acordat acestei noţiuni prin blocul de convenţionalitate, se impune concluzia neincluderii acestei indemnizaţii în baza de calcul al contribuţiei litigioase.

18. În sensul neincluderii indemnizaţiei cuvenite Luptătorilor cu Rol Determinant în baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin intermediul deciziei preliminare nr. 14/17.02.2020, pronunţată în dosarul nr. 2.931/1/2019 şi publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 513 din 16/06/2020, prin care a statuat că:

„În interpretarea art. 5 alin. (2) cu referire la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la prevederile art. 154 alin. (1) lit. d), art. 155 şi 114 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 224 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, deţinătorii titlului de Luptător cu Rol Determinant nu datorează contribuţie la asigurările sociale de sănătate pentru indemnizaţiile primite în temeiul Legii nr. 341/2004.”

19. Contrar celor afirmate, fără fundament, de către pârâtă, prin antemenţionata decizie preliminară, care îi vizează în mod expres, în dispozitiv, numai pe Luptătorii cu Rol Determinant, întrucât acestea au fost limitele învestirii realizate prin sesizarea preliminară în vederea dezlegării unei chestiuni de drept, instanţa supremă, în argumentarea soluţiei pronunţate (respectiv în paragrafele 111 şi 116 ale acesteia), care se fundamentează, în mod decisiv, pe dispoziţiile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 341/2004 – normă care vizează toate indemnizaţiile plătite în temeiul acestei Legi, iar nu doar pe cele cuvenite Luptătorilor cu Rol Determinant – a constatat că, pentru identitate de raţiune, soluţia neincluderii în baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate vizează şi indemnizaţiile cuvenite Luptătorilor Reţinuţi (art. 3 alin. 1 lit. b pct. 2 din Legea nr. 341/2004) şi celor Remarcaţi prin Fapte Deosebite (art. 3 alin. 1 lit. b pct. 4 din acelaşi act normativ) – precum intimatul-reclamant din prezenta cauză -, iar nu doar pe cele cuvenite Luptătorilor cu Rol Determinant – a căror situaţie a făcut obiectul investirii instanţei supreme - (art. 3 alin. 1 lit. b pct. 3 din Lege):

„111. Din coroborarea dispoziţiilor menţionate rezultă, pe de o parte, că veniturile de care beneficiază deţinătorii titlurilor reglementate de Legea nr. 341/2004 nu sunt impozabile şi, pe de altă parte, că deşi acest act normativ nu prevede nimic în legătură cu plata contribuţiilor la asigurările sociale de sănătate, aceasta nu înseamnă că ele s-ar datora (prin opoziţie cu situaţia impozitelor pentru care se prevede scutirea), ci că trebuie făcută corelaţia necesară cu dispoziţiile care reglementează această materie din Codul fiscal, dispoziţii care stabilesc în legătură cu astfel de venituri (provenite din alte surse) condiţia ca ele să fie impozabile pentru a constitui bază de calcul la stabilirea contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate.

116. Aşadar, persoanele din categoria celor prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 2-4 din Legea nr. 341/2004 nu datorează contribuţii la asigurări sociale de sănătate pentru drepturile băneşti încasate în temeiul acestei legi, dar, în acelaşi timp, nici nu vor beneficia de drepturile de asigurare prevăzute de Legea nr. 95/2006, câtă vreme nu intră în categoria celor care beneficiază de o asemenea asigurare fără plata contribuţiei [ca în ipoteza prevăzută de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 coroborat cu art. 224 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 95/2006 şi art. 154 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal].”

20. Pentru considerentele expuse în precedent, constatând că sentinţa apelată s-a dovedit a fi temeinică şi legală, Curtea, în baza art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, urmează a dispune respingerea, ca nefondat, a apelului formulat împotriva acesteia.

21. Faţă de împrejurarea că dezlegarea dată de instanţă supremă prin decizia preliminară nr. 14/17.02.2020 este, conform art. 521 alin. 3 din Codul de procedură civilă, în urma modificării operate asupra acestei norme prin Legea nr. 310/2018, general obligatorie, deci nu obligatorie numai pentru instanţe, ci şi pentru autorităţile şi instituţiile publice, precum pârâta din prezenta cauză, caracterul general obligatoriu fiind ataşat atât dispozitivului, cât şi considerentelor acesteia, inclusiv celor cuprinse în paragrafele 111 şi 116 ale deciziei, prin care s-a stabilit că, pentru identitate de raţiune, în interpretarea şi aplicarea art. 5 alin. 2 din Legea nr. 341/2004, şi indemnizaţiile cuvenite deţinătorilor titlurilor de Luptător Reţinut (art. 3 alin. 1 lit. b pct. 2 din acelaşi act normativ) şi ai celor de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite (art. 3 alin. 1 lit. b pct. 4 din Lege) nu sunt incluse în baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, iar nu doar cele cuvenite deţinătorilor titlului de Luptător cu Rol Determinant, Curtea reţine că pârâtei, ca instituţie publică - pentru care respectarea legii este obligatorie, întrucât, potrivit jurisprudenţei instanţei de contencios constituţional în aplicarea art. 1 alin. 5 şi art. 16 alin. 2 din Constituţia României, revizuită, autorităţile şi instituţiile publice nu au nicio autonomie în raport cu dreptul, acestora revenindu-le obligaţia generală de respectare a supremaţiei Constituţiei şi cea de respectare a legilor – îi revine, pe un plan mai general, obligaţia de a se conforma de bunăvoie celor dezlegate, cu efect obligatoriu erga omnes, de instanţa supremă prin decizia preliminară nr. 14/17.02.2020 şi de a înceta, în acord cu norma înscrisă în art. 5 alin. 2 din Legea nr. 341/2004, să mai reţină contribuţia de asigurări sociale de sănătate asupra indemnizaţiilor plătite în temeiul Legii nr. 341/2004 deţinătorilor titlurilor de Luptător Reţinut, Luptător cu Rol Determinant sau Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite, obligaţie pe care în speţă a refuzat să o aducă la îndeplinire.

Domenii speta

Spete similare