Funcţia Publică. Codul administrativ nu permite persoanei care are competenţa eliberării din funcţie un drept de opţiune, acesta fiind imperativ şi reglementând în mod clar obligaţia pentru persoana care are competenţa

Textul prevăzut de Codul administrativ pentru eliberare din funcţia publică nu permite celui ce are competenţa eliberării din funcţie un drept de opţiune, acesta fiind imperativ şi reglementând în mod clar obligaţia pentru persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică, de a avea o conduită precisă în ipoteza obținerii de către funcţionar a calificativului „nesatisfăcător” la evaluarea performanțelor profesionale individuale, respectiv de a dispune eliberarea din funcţia publică. Nu există o reglementare legală privind emiterea dispoziţiei de eliberare din funcţie într-un anumit termen, motiv pentru care emiterea acesteia după soluţionarea definitivă a cererii de anulare a raportului de anulare nu este sancţionată de lege, cu atât mai mult cu cât intimata pârâtă avea motive rezonabile să aştepte soluţia în această cauză, respectiv suspendarea executării raportului de evaluare. Dispoziţiile legale sunt imperative cu privire la eliberarea din funcţie în ipoteza obţinerii calificativului „nesatisfăcător” la evaluarea performanțelor profesionale individuale, nereglementând o situaţie de remediu în ipoteza în care ulterior funcţionarul a fost evaluat cu calificativul „foarte bine”.

Prin sentinţa nr.879 din 29 noiembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.3140/95/2021, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii.

A fost respinsă acţiunea formulată de către reclamanta X în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Y.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurenta reclamantă X

În motivarea recursului, recurenta reclamantă a susţinut că, contrar celor reținute de către instanța de fond, legea instituia la acel moment un termen expres în ceea ce privește realizarea evaluării și în opinia noastră acest termen stabilește și limita până la care raportul poate constitui temei al unei eventuale dispoziții de eliberare din funcția publică.

Chiar dacă instanța nu reține că art. 21 din Metodologie nu ar fi fost aplicabile speței, aceasta a omis să observe că situația subscrisei a fost reglementată de norme tranzitorii astfel:

- raportul a fost emis în baza Legii 188/1999 - fiind vorba de un raport de evaluare emis sub imperiul acestei legi, înainte să intervină abrogarea făcută prin Codul administrativ; - cu toate acestea dispoziția este emisă sub imperiul Codului administrativ.

În acest sens, conform art. 597 alin. 2 Cod administrativ - ” (2) La data intrării în vigoare a prezentului cod, se abrogă: b) Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 365 din 29 mai 2007, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția prevederilor art. 20, ale art. 60 alin. (3), ale art. 601-604, 621-6213 și ale anexei nr. 2 care se aplică pentru realizarea evaluării performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici pentru activitatea desfășurată în anul 2019.

Conform art. 6213 din Legea 188/1999 care au reglementat procesul de evaluare la momentul emiterii raportului:

Calificativele obținute la evaluarea performantelor profesionale individuale sunt avute în vedere la:

a) promovarea într-o funcție publică superioară;

b) eliberarea din funcția publică."

Așadar, chiar dacă art. 21 din Normele metodologice nu au fost reținute de instanță ca fiind aplicabile, aceasta a ignorat dispozițiile art. 6213 din Legea 188/1999 iar acest aspect prezintă importanță în opinia noastră.

Astfel, în cuprinsul cererii introductive au fost invocate aceste dispoziții cu titlu de argument în susținerea interpretării reclamantei în sensul că emitentul dispoziției are un drept de opțiune în ceea ce privește măsura de vreme ce legiuitorul a înțeles să folosească această sintagmă "sunt avute în vedere".

Instanța, înlăturând aceasta susținere cu motivarea că dispozițiile art. 21 din Metodologie nu sunt aplicabile a reținut implicit și că singura norma ce guvernează raporturile dintre părți este cea prevăzută de art. 519 Cod administrativ și sub acest aspect a fost formată convingerea că emitentul actului nu dispune de nicio marjă de apreciere, fie ea și minimală

Sub aspectul termenului de un an invocat în cerere, conform acelorași dispoziții din Legea 188/1999:

Evaluarea anuală a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici se realizează pentru un an calendaristic, în perioada cuprinsă între 1 și 31 ianuarie din anul următor perioadei evaluate, pentru toți funcționarii publici care au desfășurat efectiv activitate minimum 6 luni în anul calendaristic pentru care se realizează evaluarea.

În concret, pe de-o parte instanța trebuie să verifice inclusiv dispozițiile din Legea 188/1999 iar pe de altă parte să le coroboreze cu dispozițiile art. 519 din Codul Adminsitrativ astfel încât concluzia la care a ajuns să reflecte într-adevăr voința legiuitorului.

Prin urmare, recurenta reclamantă a apreciat ca fiind superficial modul în care instanța a interpretat și a înlăturat susținerile referitoare la inexistența unui termen care să stabilească efectele în timp ale unui raport de evaluare ceea ce conduce și la o concluzie eronată în ceea ce privește posibilitatea emiterii unei dispoziții ulterior altor evaluări în urma cărora a fost acordat calificativul „foarte bine”

Sub acest aspect, este lipsită de orice relevanță clasificarea instanței de fond cu privire la ”formele procedurale" întrucât este un fapt necontestat de noi că raportul de evaluare este anterior dispoziției.

Ceea ce a considerat ca fiind criticabil este că instanța a reținut la fel ca și intimata că eliberarea din funcție operat” ca urmare a emiterii raportului de evaluare.

În opinia recurentei, strict raportat la terminologia diferită folosită de legiuitor în cuprinsul art. 62 ind. 13 Legea 188/1999, acordarea calificativului ”nesatisfăcător” dă dreptul autorității să emită o dispoziție de eliberare din funcție.

Recurenta a apreciat că în măsura în care se dorea ca încetarea raporturilor de serviciu să se facă strict în urma obținerii calificativului, legiuitorul ar fi reglementat expres această situație astfel cum a făcut-o în cazul încetării de drept a raporturilor - art. 517 Cod administrativ.

În ceea ce privește imposibilitatea ca intimata să fi emis o astfel de dispoziție odată cu raportul de evaluare, instanța a reținut eronat că dată fiind situația admiterii cererii mele de suspendare o astfel de soluție nu ar fi avut temei.

Instanța ignoră că între momentul hotărârii și momentul comunicării raportului a existat un interval de timp în care o astfel de dispoziție putea fi emisă.

În această situație nu există nicio normă legală care să fi interzis intimatei să procedeze de această manieră.

Mai mult, în această situație s-ar fi putut reține, pe bună dreptate, că dispoziția prezintă actualitate câtă vreme a fost emisă odată cu raportul sau în momentul imediat următor iar subsemnata aș fi fost pusă în situația în care să solicit atât suspendarea raportului cât și suspendarea unei astfel de dispoziții.

În egală măsură, sunt eronate și considerentele prin care sunt înlăturate efectele celorlalte două rapoarte de evaluare.

Recurenta reclamantă a arătat că ceea ce a pretins prin cererea introductivă a fost ca în analiza sa instanța de fond să aibă în vedere tot ansamblul de reglementare în ceea ce privește acest caz de încetare a raporturilor de serviciu.

A apreciat evident că norma juridică ce dă dreptul autorității să dispună eliberarea din funcția publică are la baza scopul de a proteja interesele instituției și de a-i permite să înceteze raporturile cu un funcționar care prin prisma modului în care își desfășoară activitatea acesta este necorespunzător postului pe care îl ocupă.

Din acest punct de vedere este extrem de superficială motivarea instanței de fond că prin acordarea calificativului ”foarte bine” s-ar dovedi tocmai contrariul celor susținute de aceasta, anume că ar fi dat dovadă de inconsecventă și că ar fi fost stabilite obiective diferite în anii următori și că așa s-ar explica obținerea lor.

În acest sens, recurenta a solicitat instanței de recurs să observe că au fost stabilite aceleași obiective ca și în cazul raportului inițial iar așa cum s-a arătat și în cererea introductivă, evaluarea a fost făcută de aceeași persoană.

Pe de altă parte, instanța trebuia să aibă în vedere toate cele trei proceduri în raport de scopul legii - dacă măsura mai era sau nu de actualitate în contextul celorlalte două rapoarte, chiar și în eventualitatea în care obiectivele au fost diferite.

De altfel, obiectivele sunt stabilite de evaluator astfel că în măsura în care ele ar fi fost diferite acest lucru ar fi însemnat că autoritatea este cea care a considerat oportună trasarea unor noi criterii de evaluare.

Recurenta a arătat că, dimpotrivă, o astfel de împrejurare nu face decât să confirme susținerea sa, că prin modificarea obiectivelor (adică a ceea ce se urmărește de către autoritate în momentul evaluării) faptul că nu au fost îndeplinite obiectivele în anul precedent (dar nu s-a dispus eliberarea din funcție deși exista această posibilitate) raportul inițial chiar nu mai prezintă niciun fel de actualitate.

Nu în ultimul rând, recurenta reclamantă a apreciat ca fiind greșită și concluzia la care ajunge instanța de fond atunci când confirmă modul în care a procedat intimata sens în care reține că dacă ar fi acceptată interpretarea sa ar însemna să fie introdus arbitrariul în procedura de eliberare din funcție.

În drept, recurente a invocat dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ.

La data de 14.04.2022, intimatul pârât Primarul municipiului Y a depus întâmpinare, prin care a susţinut că este de necontestat faptul că Dispoziția nr. 1766/09.06.2021 a fost emisă în conformitate cu dispozițiile legale și urmare a respingerii acțiunii reclamantei prin care a solicitat, printre altele, anularea Raportului de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici de conducere, întocmit la data de 26.03.2019.

A apreciat că, respingându-se acțiunea ca nefondată și, prin urmare, nefiind anulat raportul de evaluare de mai sus, rămânând astfel definitiv prin Decizia Curții de Apel Craiova nr. 1640/08.06.20521, fără îndoială că Primarul Municipiului Y trebuia să pună în aplicare dispozițiile art. 519, al. (l), lit. e) din OUG nr. 57/2019 (norme legale reținute în motivare de instanța de fond).

Norma de drept mai sus este una imperativă, nelăsând la latitudinea angajatorului dacă va dispune sau nu eliberarea din funcția publică a funcționarului aflat în situația obținerii calificativului nesatisfăcător în urma derulării procesului de evaluare a performanțelor profesionale individuale. Un raționament asemănător a stat si la baza motivării sentinței recurate, potrivit căruia: ” Voința legiuitorului impune imperativ eliberarea din funcția publică în cazul obţinerii unui astfel de calificativ, acest calificativ fiind suficient prin el însuși pentru încetarea raportului de serviciu al funcționarului respectiv din motive imputabile, neavând relevantă faptul că anterior sau ulterior, așa cum pretinde reclamanta, funcționarul public afost evaluat cu calificativul „Foarte bine ”.

Prin urmare, din perspectiva situației de fapt expuse și a normelor legale relevate, acțiunea promovată de reclamantă apărea și ca fiind total neîntemeiată, nefiind posibilă anularea unui act administrativ emis atât în baza legii cât şi în baza unei hotărâri judecătorești.

Legalitatea actului administrativ contestat rezidă și în aceea că, la emiterea sa, au fost avute în vedere și prevederile art. 516, lit. c) din Codul administrativ.

Ţinând cont de aceleaşi aspecte invocate mai sus, sunt irelevante motivele de recurs ale reclamantei referitoare la:

- aplicabilitatea Metodologiei pentru realizarea procesului de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici, mai mult, această metodologie fiind aplicabilă pentru activitatea desfășurată începând cu I ianuarie 2020. Or, raportul de evaluare menținut de instanța de judecată este anterior acestor norme, iar dispozițiile în materie referitoare la eliberarea din funcție au fost puse în aplicare în mod obligatoriu și corect în urma rămânerii definitive a acestui raport.

- aplicabilitatea dispozițiilor art. 6213 din Legea nr. 188/1999 cu referire la sintagma ''sunt avute în vedere” (calificativele obținute la evaluarea performantelor individuale). Aici trebuie avut în vedere că, așa cum i s-a comunicat și reclamantei prin răspunsul la procedura prealabilă, Raportul de evaluare și-a produs în întregime efectele la data pronunțării Deciziei nr. 1640/08.06.2021 a Curţii de Apel Craiova temeiul legal al eliberării din funcţia publică fiind reprezentat de dispozițiile art. 519, al. (I). lit. e) din OUG nr. 57/2019. Din aceleași considerente, obținerea la ultima evaluare a calificativului ”foarte bine” nu reprezintă premisa anulării Dispoziției nr. 1766/09.06.2021. De altfel, pârâtul nu a identificat nicio prevedere legală potrivit căreia, în cazul obținerii ulterioare a calificativului ''foarte bine", nu ar mai fi posibilă emiterea dispoziției de eliberare din funcție. Mai mult, la baza emiterii dispoziției de eliberare din funcție a reclamantei-recurente a stat Raportul de evaluare a performanțelor profesionale a cărui executare a fost mai întâi suspendată de către instanță, ulterior a fost supus unei contestații în fața instanțelor, astfel că nu se putea proceda la emiterea actului mai înainte de rămânerea definitivă a efectelor raportului de evaluare.

Având în vedere aceste argumentele, se poate concluziona, pe de o parte, că reclamanta recurentă nu a făcut dovada la fond a netemeiniciei și nelegalității dispoziției contestate, iar pe de altă parte nu formulează motive concrete ce ar putea duce la ideea că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, ţinând cont că recursul este motivat pe disp. art. 488, al. (1), pct. 8 CPC, astfel că intimatul pârât a solicitat respingerea recursului ca fiind total nefondat și, pe cale de consecință, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

Recursul este nefondat.

Reclamanta X  a investit instanţa de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect anularea dispoziției nr. 1766/09.06.2021 emisă de Primarul Municipiului Y prin care s-a dispus că, începând cu data de 12.07.2021, reclamanta va fi eliberată din funcția publică de conducere de şef serviciu – Serviciul autorizări construcţii din Direcţia urbanism şi amenajarea teritoriului din cadrul aparatului de specialitate al primarului Municipiului Y, ca urmare a obţinerii calificativului nesatisfăcător prin raportul de evaluare eferent perioadei 01.01.2018-31.12.2018, devenit definitiv prin Decizia nr.1640/08.06.2021 pronunţată în recurs de către Curtea de Apel Craiova.

Din perspectiva motivului de casare invocat de recurenta reclamantă, respectiv art.488 al 1 pct 8 cod procedură civilă, Curtea a apreciat că instanţa de fond a făcut o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept material incidente cauzei.

Ca stare de fapt, ce nu face obiectul contestării, Curtea reţine că raportul de evaluare ce a stat la baza emiterii dispoziţiei contestate, a fost întocmit recurentei reclamante pentru perioada 01.01.2018-31.12.2018, fiind emis în temeiul Legii 188/1999, stabilindu-se prin acesta calificativul "nesatisfăcător". Raportul de evaluare a fost contestat de recurenta reclamantă, cererea sa fiind în mod definitiv respinsă prin decizia Curţii de Apel Craiova nr. 1640/08.06.2021 pronunţată în dosar 1978/95/2019*.

Nu poate fi reţinută critica recurentei privind faptul că situaţia sa a fost reglementată de norme tranzitorii. Este adevărat că raportul de evaluare a fost emis în baza Legii 188/1999 privind Statutul Funcţionarilor Publici, iar dispoziţia ce face obiectul prezentei cauze a fost emisă în temeiul OUG 57/2019  privind Codul administrativ care a abrogat dispoziţiile Legii 188/1999.

Dispoziţiile tranzitorii sunt cele care fac trecerea de la aplicarea unui act normativ abrogat la cel care intră în vigoare ulterior, iar în acest context recurenta invocă dispoziţiile art. 597 alin. 2 Cod administrativ potrivit cărora ” (2) La data intrării în vigoare a prezentului cod, se abrogă: b) Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 365 din 29 mai 2007, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția prevederilor art. 20, ale art. 60 alin. (3), ale art. 601-604, 621-6213 și ale anexei nr. 2 care se aplică pentru realizarea evaluării performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici pentru activitatea desfășurată în anul 2019.

Or, dispoziţiile tranzitorii, potrivit normei citate, se aplică evaluării performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici pentru activitatea desfășurată în anul 2019, iar reclamanta a fost evaluată pentru activitatea desfășurată în anul 2018, iar analiza legalităţii raportului de evaluare nu face obiectul cauzei, aceasta intrând în puterea de lucru judecat urmare a pronunţării unei hotărâri definitive.

Este adevărat că la data emiterii raportului de evaluare întocmit recurentei reclamante pentru perioada 01.01.2018-31.12.2018 erau în vigoare dispoziţiile art. 6213 din Legea 188/1999, care confereau emitentului dispoziției un drept de opțiune în ceea ce privește măsura de eliberare din funcţie urmare a folosirii sintagmei  "sunt avute în vedere" calificativele obținute la evaluarea performantelor profesionale individuale. Însă acest aspect este fără relevanţă în cauză, având în vedere că dispoziţia de eliberare din funcţie contestată în prezenta cauză a fost emisă în temeiul OUG 57/2019 privind Codului administrativ, respectiv art. 519 alin. 1 lit. e, potrivit căruia,  persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune și eliberarea din această funcție printr-un act administrativ, pentru incompetenţă profesională, în cazul obţinerii calificativului nesatisfăcător în urma derulării procesului de evaluare a performanţelor profesionale individuale.

Curtea reţine, în acord cu instanţa de fond, că textul prevăzut de Codul administrativ pentru eliberare din funcţia publică nu permite celui ce are competenţa eliberării din funcţie un drept de opţiune, acesta fiind imperativ şi reglementând în mod clar obligaţia pentru persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică, de a avea o conduită precisă în ipoteza obținerii de către funcţionar a calificativului „nesatisfăcător” la evaluarea performanțelor profesionale individuale, respectiv de a dispune eliberarea din funcţia publică.

 Nu poate fi apreciat ca superficial modul în care instanţa a înlăturat susţinerile reclamantei privind inexistenţa unui termen care să stabilească efectele în timp ale raportului de evaluare, de vreme ce nu există o normă legală în materie care să reglementeze un termen de un an indicat de recurenta reclamantă. Dispozițiile art. 21 din Metodologia pentru realizarea procesului de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici sunt aplicabile pentru activitatea desfăşurată începând cu 1 ianuarie 2020 şi nu sunt incidente în cauză, având în vedere că eliberarea din funcţie a reclamantei a intervenit urmare a evaluării activităţii acesteia din anul 2018.

 În ceea ce privește critica referitoare la emiterea dispoziţiei de eliberare din funcţie  după trecerea unei perioade de timp de la evaluare, Curtea reţine că nu există o reglementare legală privind emiterea dispoziţiei de eliberare din funcţie într-un anumit termen, motiv pentru care emiterea acesteia după soluţionarea definitivă a cererii de anulare a raportului de anulare nu este sancţionată de lege, cu atât mai mult cu cât intimata pârâtă avea motive rezonabile să aştepte soluţia în această cauză, respectiv suspendarea executării raportului de evaluare.

Referitor la înlăturarea efectelelor celorlalte două rapoarte de evaluare urmare a cărora s-a acordat calificativul ”foarte bine” , Curtea reţine că dispoziţiile legale sunt imperative cu privire la eliberarea din funcţie în ipoteza obţinerii calificativului „nesatisfăcător” la evaluarea performanțelor profesionale individuale, nereglementând o situaţie de remediu în ipoteza în care ulterior funcţionarul a fost evaluat cu calificativul „foarte bine”.

Din considerentele expuse şi în raport de art.496 cod procedură civilă, Curtea a resins recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare