Potrivit art. 1349 c. civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile sau inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de  … sub număr de dosar …, reclamantul A.D. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, în contradictoriu cu pârâta Universitatea I.M., să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 2400 de lei reprezentând daune materiale aduse prin emiterea Deciziei nr. 116 din data de 05.06.2014, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamantul arată că prin Decizia nr. 116 din data de 05.06.2014 a fost exmatriculat definitiv din cadrul Universităţii I.M. în anul V de studii. Prin Sentinţa civilă nr. … pronunţată la data de  … de Tribunalul Bucureşti, instanţa a dispus suspendarea acestui act, până la soluţionarea în fond a acţiunii având ca obiect anularea deciziei de exmatriculare.

Prin Decizia nr. 89 din data de 13.03.2015, pârâta a dispus reînmatricularea reclamantului, însă acesta a pierdut un an de studii din momentul exmatriculării şi până în momentul reînmatriculării. Se arată că până la finalizarea studiilor, reclamantul era angajat în funcţia de desenator tehnic, corespunzătoare studiilor sale, având un salariu de 1250 de lei, iar după finalizarea studiilor a fost angajat în funcţia de arhitect clădiri cu un salariu de 1450 de ei.

Ca urmare a exmatriculării abuzive, reclamantul arată că i s-a produs un prejudiciu, respectiv a fost lipsit de posibilitatea angajării pe un post superior şi deci nu a beneficiat de un salariu mai mare timp de un an.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1349 alin. 1-3 C. civ.

În probaţiune, a fost solicitată încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 173 lei (f.3).

La data de 13.04.2018, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. În motivare, pârâta arată că reclamantul se foloseşte de o prezumţie, în sensul că faptul că a fost reînmatriculat nu face dovada că în lipsa exmatriculării acesta s-ar fi angajat pe un post superior şi ar fi beneficiat de un salariu mai mare. Se arată că nu există o certitudine că şi în ipoteza în care reclamantul nu ar fi fost exmatriculat, acesta ar fi promovat toate examenele şi proiectul de licenţă.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 205 C. proc. civ.

În probaţiune, pârâta nu a solicitat încuviinţarea vreunei probe şi nu a depus niciun înscris.

Analizând actele şi lucrările de la dosar, instanța reţine următoarele:

În fapt, prin Decizia nr. 116 din data de 05.06.2014 (f.6), reclamantul a fost exmatriculat din cadrul Universităţii I.M., fiind student în anul V de studii.

Prin Sentinţa civilă nr. … pronunţată la data de … de Tribunalul Bucureşti în dosar nr.  … (f.7-10), instanţa a dispus suspendarea executării deciziei de exmatriculare până la soluţionarea dosarului de fond având ca obiect anularea acestui act administrativ.

Prin Decizia nr. 89 din data de 13.03.2015 emisă de pârâtă (f.11), Decizia de exmatriculare nr. 116 din data de 05.06.2014 a fost revocată, cu consecinţa reînmatriculării reclamantului în anul V de studii.

În drept, pretenţiile reclamantului sunt întemeiate pe instituţia răspunderii civile delictuale prev. de art. 1349 C. civ., potrivit cărora orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile sau inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

În  ceea ce priveşte întinderea reparaţiei, instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 1385 alin. 3 C. civ., potrivit cărora despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului. De asemenea, potrivit alin. 4 al aceluiași articol, dacă fapta ilicită a determinat și pierderea șansei de a obține un avantaj sau de a evita o pagubă, reparația va fi proporțională cu probabilitatea obţinerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei, ținând cont de împrejurări și de situația concretă a victimei.

În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale( existența faptei ilicite comisă cu vinovăție care a produs un prejudiciu în patrimoniul victimei, existând o legătură de cauzalitate)  în sarcina pârâtei, instanța apreciază că acestea sunt îndeplinite pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Astfel, fapta ilicită a pârâtei constă în exmatricularea nelegală și netemeinică a reclamantului din cadrul facultății, astfel cum s-a reținut prin considerentele decizorii ale Sentinței civilă nr.  … pronunţată la data de … de Tribunalul Bucureşti în dosar nr. …, considerente ce beneficiază de autoritate de lucru judecat conform art. 430 alin. 2 C. proc. civ.

De asemenea, este îndeplinită condiția vinovăției, având în vedere că decizia de exmatriculare a fost o decizie unilaterală a pârâtei, prin aceleași considerente, Tribunalul București arătând că decizia are o aparență de nelegalitate. Mai mult decât atât, vinovăția pârâtei rezultă și din emiterea Deciziei nr. 89 din data de 13.03.2015 prin care a revocat decizia de exmatriculare.  În același sens, instanța reține că pârâta răspunde pentru cea mai ușoară culpă, potrivit art. 1357 alin. 2 C. civ.

Prejudiciul cauzat reclamantului este reprezentat de faptul că, urmare a deciziei de exmatriculare, acesta a finalizat studiile cu o întârziere de un an, fapt ce a condus la imposibilitatea angajatorului său de a îi oferi un post superior, corespunzător studiilor finalizate (de arhitect clădiri) și remunerat cu un salariu mai mare decât postul pe care reclamantul îl avea în momentul în care era student.

Instanța reține existența unei legături de cauzalitate între  exmatricularea reclamantului și prejudiciul suferit, constând în suma de 2400 de lei reprezentând diferența de salariu timp de un de care reclamantul a fost privat ca urmare a finalizării cu întârziere a studiilor.

De asemenea, se reține probarea de către reclamant a prejudiciului, sub forma beneficiului nerealizat, având în vedere că acesta a dovedit faptul că în timp ce era student era angajat pe funcția de desenator tehnic cu un salariu de 1250 de lei (conform contractului individual de muncă nr. 06 – f. 12-14), iar după ce și-a finalizat studiile, reclamantul a fost angajat pe postul corespunzător studiilor sale, respectiv arhitect clădiri, cu un salariu de 1450 de lei de către același angajator (f.19).

Or, în condițiile în care același angajator l-a angajat pe un post superior imediat după finalizarea studiilor, este rezonabil a susține faptul că în ipoteza în care reclamantul ar fi terminat studiile cu un an înainte (deci dacă nu ar fi fost exmatriculat), acesta ar fi fost angajat pe postul de arhitect cu un an în urmă. De asemenea, prejudiciul invocat de către reclamant este chiar diferența de salariu pe care acesta ar fi fost îndreptățit să o primească dacă ar fi fost angajat pe postul de arhitect mai devreme cu un an (respectiv o diferență de 200 lei/lună x 12 luni).

Instanța nu va reține alegaţiile pârâtei în sensul că nu există o certitudine că reclamantul ar fi promovat examenele de an și examenul de licență chiar dacă nu ar fi fost exmatriculat, având în vedere că potrivit adeverinței eliberate chiar de către pârâtă (f.16), rezultă că în fiecare an de studiu reclamantul a obținut note de trecere  în sesiunile anuale, precum și la examenul de licență.

Pentru motivele de fapt și de drept expuse anterior, instanța va admite cererea și, în consecință, va dispune obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantului a sumei de 2400 de lei cu titlu prejudiciu cauzat.

Având în vedere soluția ce va fi pronunțată pe fondul cauzei, precum și dispozițiile art. 453 C. proc. civ., instanța va dispune obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată compuse din suma de 173 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru și suma de 1190 de lei cu titlu de onorariu apărător ales.

Domenii speta

Spete similare