Partaj judiciar - ieşire din indiviziune . Excepţia inadmisibilităţii cererii.

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 05.09.2019 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr. 26220/299/2019, reclamanta PV, în contradictoriu cu pârâtele CV, MS și IE a solicitat instanței să dispună ieșirea din indiviziune a părților asupra imobilului situat în B, str.  nr. , sector 1, compus din teren în suprafață de 120 mp, construcția locuință (C1) în suprafață de 28 mp din măsurători (24,61 mp din acte), precum și construcția anexă în suprafață de 20 mp (C2). De asemenea, a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că, în fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1402/12.07.2018, a cumpărat de la BC și BL dreptul de proprietate asupra cotei părți de ¼ din imobilul situat în B, str.  nr. , sector 1, cu nr. cadastral 241742 (fost 27307), imobil intabulat la O.C.P.I. B., Sector 1 în C.F. nr. 241742 (nr. vechi CF 103675), compus din teren în suprafață de 120 mp și construcția locuință în suprafață de 28 mp măsurători (24,51 mp din acte), aflată pe teren. În același contract, se arată că, prin extrasul de carte funciară pentru autentificare eliberat de OCPI București Sector 1, în CF nr. 241742 (nr. CF vechi 103675), în baza cererii nr. 60968 din data de 10.07.2018, pe teren mai există o construcție anexă, în suprafață de 20 mp, cu număr cadastral 241742-C2 (fără acte).

De asemenea, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1435/19.07.2018, reclamanta a cumpărat de la SE dreptul de proprietate asupra cotei părți de ¼ din imobilul situat în B, str.  nr. , sector 1, cu nr. cadastral 241742 (fost 27307), imobil intabulat la O.C.P.I. B, Sector 1 în C.F. nr. 241742 (nr. CF vechi 103675), compus din teren în suprafață de 120 mp și construcția locuință în suprafață de 28 mp măsurători (24,51 mp din acte), aflată pe teren. În același contract, se arată că, prin extrasul de carte funciară pentru autentificare eliberat de OCPI București Sector 1, în CF nr. 241742 (nr. CF vechi 103675), în baza cererii nr. 60968 din data de 10.07.2018, pe teren mai există o construcție anexă, în suprafață de 20 mp, cu număr cadastral 241742-C2 (fără acte).

Având în vedere cele două contracte de vânzare-cumpărare menționate  anterior, reclamanta a susținut că deține în proprietate în prezent cota de ½ din imobil.

Aceasta a menționat că a luat legătura cu numita SE, una dintre moștenitoarele acestui imobil, de la care a cumpărat la data de 19.07.2018 cota de ¼, și a aflat că numitul BI, care apare în cartea funciară a imobilului cu cota de 1/4 , este decedat. Din acest motiv, a înțeles să cheme în judecată pe moștenitorii acestuia, CV și MS. Din certificatul de moștenitor nr. 1159B din data de 26.05.1994 rezultă moștenitorii numitului BI.

Așadar, conform extrasului de carte funciară pentru informare nr. 95382/26.10.2018, pentru acest imobil mai există 2 proprietari, respectiv BI, ale cărui moștenitoare sunt pârâtele CV și MS, ambele având cota de ¼ din imobil, cotă dobândită prin moștenire, și IE, având de asemenea o cotă parte de ¼ din același imobil, dobândit tot prin moștenire.

Reclamanta a precizat că imobilul supus partajului a aparținut proprietarilor BD și BA, conform contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 20.03.1925 și autentificat de către Tribunalul Ilfov Secția Notariat sub nr. 3847/20.03.1925.

De pe urma defuncților BD și BA au rămas ca moștenitori, conform certificatului de moștenitor nr. 153/29.07.1957, numiții BI, BA, MA și IE, fiecare având câte o cotă parte de ¼ din imobil.

Prin cele două contracte de vânzare-cumpărare, reclamanta a cumpărat cota de ¼ ce s-a cuvenit moștenitorului BA, precum și cota de ¼ ce s-a cuvenit moștenitoarei MA, ambii fiind decedați în prezent, ea cumpărând aceste cote de la moștenitorii lor, conform certificatelor de moștenitor indicate de către notar în cuprinsul contractelor de vânzare-cumpărare din anul 2018. Prin urmare, a mai rămas cota de ¼ din imobil ce aparține pârâtelor CV și MS, precum și cota de ¼ ce aparține pârâtei IE.

Luând în considerare că deține în prezent cota parte de ½ din imobil, reclamanta a solicitat ca acesta să îi fie atribuit, cu obligarea sa la plata unei sulte corespunzătoare către pârâte.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 194, art. 411 alin. 2, art. 451 alin. 1 raportat la art. 453 alin. 1, art. 980 și următoarele C.pr.civ., art. 1143 C.civ..

În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâților și expertize tehnice judiciare în specialitatea topografie și construcții civile. Aceasta a atașat un set de înscrisuri (f. 10-24 vol. I).

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 6.746,41 lei, conform chitanței atașate la dosar (f. 51 vol. I).

Legal citate, pârâtele CV și MS nu au depus întâmpinare.

La data de 28.04.2020, OCPI a depus înscrisurile care au stat la baza înscrierilor în cartea funciară nr. 241742 pentru imobilul situat în B, str.  nr. , sector 1 (f. 108-150 vol. I, 1-36 vol. II).

La data de 28.09.2020, Camera Notarilor Publici București a depus precizările solicitate (f. 10 vol. III).

La termenul din data de 14.10.2020, reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de moștenitor al pârâtei IE, a numitului IVL. La același termen, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei IE și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată.

Analizând cu prioritate, în conformitate cu art. 248 alin. 1 C.pr.civ., excepțiile lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei IE și inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocate din oficiu, instanța reține următoarele:

În ceea ce privește excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei IE, instanța reține, din adresa nr. 3364484/12.03.2020 emisă de Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date (f. 99 vol. I), că pârâta IE a decedat la data de ... în D.., Germania.

Capacitatea procesuală, ca o condiţie generală de exercitare a acţiunii civile, aşa cum prevede art. 32 C.pr.civ., reprezintă aplicarea pe plan procesual a capacităţii civile de folosinţă şi de exerciţiu. Astfel, capacitatea procesuală de folosinţă, înţeleasă ca aptitudine a subiectului de drept de a avea drepturi şi obligaţii în cadrul procesului civil, trebuie să subziste pe întreg parcursul derulării procesului, după cum rezultă şi din interpretarea sistematică a prevederilor art. 56 alin. 1 C.pr.civ., potrivit cărora poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile. În cazul persoanei fizice, capacitatea procesuală de folosinţă începe în momentul naşterii şi se sfârşeşte odată cu moartea acesteia.

Luând în considerare că reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată și în contradictoriu cu pârâta IE la data de 05.09.2020, ulterior decesului acesteia (19.08.2012), instanţa apreciază că, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 412 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., care reglementează suspendarea de drept a judecăţii în situaţia în care una din părţi decedează, cu excepţia cazului când partea interesată cere termen pentru introducerea în cauză a moştenitorilor acesteia, dispoziţie care este aplicabilă numai în ipoteza în care partea decedează pe parcursul derulării procesului.

Pentru considerentele expuse, instanța va admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei IE, invocată din oficiu și, pe cale de consecință, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta IE, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, instanța reține că, potrivit art. 669 C.civ., încetarea coproprietății prin partaj poate fi cerută oricând, în afară de cazul în care partajul a fost suspendat prin lege, act juridic sau hotărâre judecătorească, iar conform art. 631, art. 632 alin. 1 lit. a și art. 634 C.civ., coproprietatea presupune ca dreptul de proprietate privată să aibă mai mulți titulari, fiecare dintre aceștia deținând în mod exclusiv o cotă parte de care poată să dispună în mod liber, în lipsă de stipulație contrară.

Așadar, în cazul dreptului de proprietate comună pe cote părți, obiectul acestuia nu este divizat sub aspect material, ci doar în mod ideal, în sensul că niciunul dintre titulari nu are un drept exclusiv cu privire la o fracțiune materială, ci deține o cotă-parte ideală și abstractă din dreptul de proprietate. Or, prin partaj, starea de proprietate comună încetează, în sensul că bunul deținut în comun se împarte, în materialitatea sa, între titulari.

În continuare, având în vedere că, potrivit art. 981 C.pr.civ., reclamantul este obligat să arate în cerere persoanele între care urmează a avea loc partajul și titlul pe baza căruia acesta este cerut, iar, conform art. 684 alin. 2 C.civ., partajul făcut fără participarea tuturor coproprietarilor este lovit de nulitate absolută, instanța reține că pentru a se putea dispune sistarea stării de coproprietate este necesar să se determine cu exactitate toți coproprietarii bunului, titlul în baza căruia aceștia dețin bunul și cota-parte ce revine fiecăruia.

În acest context normativ, instanța reține că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 20.03.1925, autentificat de Tribunalul Ilfov – Secția Notariat sub nr. 3847/20.03.1925, numiții BD și BA au cumpărat o porțiune de teren în suprafață de 120 mp (f. 18-19 vol. I).

Conform certificatului de moștenitor nr. 153/29.07.1957, la data de decesului numitului BD (24.03.1957), în masa succesorală a acestuia s-a aflat cota de ½ din imobilul situat în B, str.  nr. , raionul Grivița R., compus în totalitatea sa din suprafața de 120 mp teren pe care se găsea construită o casă din zid compusă din două camere și o bucătărie, aceasta revenind moștenitorilor lui, respectiv soției BA (cota de ¼) și copiilor BI, BA, MA și IE (cota de ¾ în părți egale).

Potrivit aceluiași certificat de moștenitor, la data decesului numitei BA(03.04.1957), în masa succesorală a acesteia s-a aflat cota de 5/8 (1/4+1/2) din imobilul situat în B, , str. , raionul G., aceasta revenind copiilor BI, BA, MA și IE, câte ¼ fiecăruia.

Așadar, în urma decesului părinților lor (BD și BA), numiții BI, BA, MA și IE au moștenit fiecare câte o cotă de ¼ din imobilul situat în B., str., raionul G..

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1401/12.07.2018 de S.P.N. P. (f. 23-24 vol. I), reclamanta PV a cumpărat de la numiții BL și BC cota de ¼ din imobilul situat în B., str. ...nr.  sector 1, vânzătorii dobândind dreptul de proprietate de la BD (contract de vânzare-cumpărare autentificat de B.N.P.A. sub nr. 1867/15.09.2010), care, la rândul său, a dobândit cota de la defunctul său tată, BA (certificat de moștenitor nr. 11/05.02.1997 eliberat de B.N.P. S.).

De asemenea, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1.435/19.07.2018 de S.P.N. P. (f. 21-22 vol. I), reclamanta PV a cumpărat de la numita SE cota de ¼ din imobilul situat în B, str. .. nr. , sector 1, vânzătoarea dobândind la rândul său dreptul de proprietate de la defuncta sa mamă, MA (certificat de moștenitor nr. 47/07.03.2001 eliberat de B.N.P. T.).

În Cartea Funciară nr. 241742 București Sectorul 1, reclamanta este menționată ca având cele două cote de ¼ dobândite prin contractele de vânzare-cumpărare anterior menționate (în total ½), în timp ce numiții BI și IE figurează cu o cotă de ¼ fiecare (f. 14 vol. I).

Așa cum s-a reținut în cele ce preced, pârâta IE a decedat la data de ... în D., Germania, însă nu a fost dezbătută succesiunea acesteia, conform adresei nr. C 9841/23.09.2020 emise de Camera Notarilor Publici B (f. 10 vol. III), împrejurare recunoscută chiar de către reclamantă.

Împuternicirea din data de 14.08.2013, depusă de reclamantă (f. 1-2 vol. III), prin care numitul IVL, în calitate de unic fiu al defunctei IE, a împuternicit-o pe numita SE să îl reprezinte la efectuarea succesiunii de pe urma mamei sale, nu prezintă nicio relevanță în prezenta cauză, câtă vreme, pentru a se dispune sistarea stării de coproprietate, este necesar să se stabilească, pe baza unor titluri de proprietate, toți coproprietarii imobilului și cotele deținute de fiecare, nefiind suficientă dovedirea calității de succesibil al unui coproprietar sau a efectuării unor acte de acceptare a succesiunii din partea acestuia. Instanța nu a fost învestită cu dezbaterii succesiunii defunctei IE, iar în lipsa unui certificat de moștenitor care să ateste cu certitudine că numitului IVL i-a revenit cota de ¼ din imobil, ce i-a aparținut mamei sale, încetarea coproprietății prin partaj nu se poate realiza, în condițiile în care art. 684 alin. 2 C.pr.civ. prevede că partajul făcut fără participarea tuturor coproprietarilor este lovit de nulitate absolută.

Mai mult decât atât, în aceeași ordine de idei, instanța constată că reclamanta nu a făcut dovada nici a faptului că pârâtele CV și MS dețin împreună cota de ¼ din imobil (1/8 fiecare), ce a aparținut defunctului BI. În acest sens, instanța are în vedere că, în conformitate cu certificatul de moștenitor nr. 1159B/26.05.1994 (39-40 vol. I), în masa succesorală a defunctului BI, dobândită de soția sa, BA, și ulterior de fiicele acesteia dintr-o căsătorie anterioară, CV și MS, nu se regăsește cota de ¼ din imobilul situat în B, str.  nr. ... sector 1.

În atare circumstanțe, în care nu pot fi identificați toți coproprietarii imobilului situat în B, str.  nr. , sector 1, și, implicit, nici cotele-părți deținute de fiecare, instanța apreciază că nu se poate dispune sistarea stării de coproprietate în lipsa clarificării situației titlurilor de proprietate, în condițiile în care, potrivit art. 680 alin. 1 C.civ., ca efect al partajului, fiecare coproprietar devine proprietarul exclusiv al bunurilor sau, după caz, al sumelor ce i-au fost atribuite de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, iar conform art. 684 alin. 2 C.pr.civ., partajul făcut fără participarea tuturor coproprietarilor este lovit de nulitate absolută.

Pe cale de consecință, instanța va admite excepţia inadmisibilităţii cererii, invocată din oficiu, și, prin urmare, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta PV în contradictoriu cu pârâtele CVG şi MS, ca inadmisibilă.

Luând în considerare soluția ce urmează a fi pronunțată, instanța, în baza art. 453 alin. 1 C.pr.civ. interpretat per a contrario, va respinge și cererea reclamantei privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare