Partaj judiciar. Necompetenţă teritorială

Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la data de 20.03.2020, reclamanţii R C A D în contradictoriu cu pârâţii DB şi C BANK S.A. , au solicitat instanţei să dispună prin hotărârea ce o va pronunţa:

1.  iesirea din indiviziune cu privire la suma totala de 435,345.65 lei reprezentand despagubiri acordate in temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecte in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 si petru care s-au emis Titlurile de Plata Seria L164 nr. 0042101, Seria L164 Nr. 0028638, Seria L164 Nr. 0017736, Seria L164 Nr. 0010423, Seria L164 Nr. 0010423.

2. atribuirea intregii sume rezultata din Titlurile de Plata Seria L164 nr. 0042101, Seria L164 Nr. 0028638, Seria L164 Nr. 0017736, Seria L164 Nr. 0010423, Seria L164 Nr. 0010423 catre subsemnatii, stabilirea sultei ce i se cuvine paratului BD si obligarea subsemnatilor la plata acesteia.

3. obligarea paratei CEC Bank S.A. la plata catre subsemnatii reclamanti a sumei totale de 435,345.65 lei rezultata din adunarea sumelor prevazute in Titlurile de Plata Seria L164 nr. 0042101, Seria L164 Nr. 0028638, Seria L164 Nr. 0017736, Seria L164 Nr. 0010423, Seria L164 Nr. 0010423.

De asemenea, s-a solicitat obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de solutionarea prezentului litigiu, conform disp. 453 CPC.

În motivare, reclamanţii au arătat în esenţă că autorul acestora, decedat la data de 17.03.1967 a formulat cerere in baza dispozitiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecte in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.

Din cauza perioadei foarte mari de timp ce a trecut de la data inregistrarii cererii si pana la data emiterii Titlurilor de Plata pentru sumele cuvenite autorului nostru, au decedat pe rand copiii acestuia si chiar unii dintre nepoti. Persoanele cu vocatie succesorala au depus pe parcursul timpului la Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor cereri prin care si-au probat calitatea de mostenitori ai defunctului sau ai descendentilor acestuia.  Astfel, Titlurile de Plata cu privire la sumele cuvenite autorului au fost emise direct pe numele persoanelor indreptatite sa beneficieze de acestea in calitatea lor de descendenti ai beneficiarului compensatiilor.

Reclamanţii au susţinut că dupa depunerea actelor ce fac dovada calitatii fiecaruia dintre solicitanti, nu au mai reusit sa ia legatura cu varul acestora, paratul BD, astfel ca nu poate beneficia nici unul dintre reclamanti de drepturile cuvenite in calitate de descendenti ai beneficiarului compensatiilor banesti stabilite in baza Legii nr. 9/1998.A solicitat in scris paratei C Bank SA sa elibereze sumele de bani ce se cuvin fiecaruia, insa aceasta a refuzat invocand disp. art. 2 alin. 6 din Ordinul nr. 90/13.01.2017.

Reclamanţii au susţinut că autorul acestora a decedat la data de 17.03. 1967 avand ca mostenitori legali pe RPL (d. 25.03.2002), BN (d. 10.02.1995) PRV (d. 16.12.2008), RI (d. 12.09.2001).  Dupa decesul lui RPL (d. 25.03.2002) numai fiul sau RPL decedat la 25.02.2012 si ulterior mostenitorii acestuia, RPL (n. 13.08.1973), TA si CL au solicitat plata despagubirilor pentru autorul lor, acestia din urma figurand inscrisi in cele 4 Titluri de Plata emise. Paratul BD este fiul defunctei BN (10.02.1995), iar reclamanta RA este fiica defunctului RI (d. 12.09.2001). De asemenea, RV (d. 16.12.2008) are ca mostenitoare pe reclamantele RC si CGC. Fiicele defunctului RV, numitele RM si RG nu au avut urmasi la data decesului si nici nu au lasat bunuri pentru a fi dezbatuta succesiunea dupa acestea, reglementandu-si situatia bunurilor din timpul vietii lor.

Reclamanţi au susţinut că sunt descendentii autorului RV si nu doresc sa rămână in indiviziune pe termen nelimitat din culpa exclusiva a paratului BD, care este permanent de negasit pentru desfasurarea in bune conditii a procedurilor necesare ridicarii sumelor de bani ce se cuvin fiecaruia. 

Ca urmarea iesirii din indiviziune, au solicitat ca parata C Bank SA sa fie obligata sa plateasca acestora integral suma prevazuta in Titlurile de Plata Seria L164 nr. 0042101, Seria L164 Nr. 0028638, Seria L164 Nr. 0017736, Seria L164 Nr. 0010423, Seria L164 Nr. 0010423.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Art. 1143 si urmatoarele C. civ., Art. 1527 Cod Civil, disp. Ordinului MFP nr. 90/13.01.2017, disp. Legii nr. 9/1998.

În dovedirea susţinerilor formulate, reclamanţii au solicitat încuviinţarea probei cu inscrisuri şi interogatoriul paratului BD.

La data de 23.06.2020, reclamanţii au depus precizări cu privire la valoarea obiectului cererii de partaj succesoral şi au arătat că inteleg sa lase la aprecierea instantei sa califice cererea,  instanta fiind indreptatita sa aprecieze asupra obiectului cererii in situatia in care considera ca aceasta ar primi o alta calificare decat cea data de reclamanti. Finalitatea pe care intentionează sa o obtină prin acest demers este de a putea imparti sumele de bani din Titlurile de Plata mentionate mai sus, conform drepturilor ce li se cuvin in calitate de mostenitori dupa defunctul RV, lucru pe care nu il putem face pe o alta cale intrucat nu cunoastem domiciliul legal sau de fapt al paratului BD.

La data de 05.08.2020, pârâta C BANK a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Pârâta a menţionat în esenţă că reclamanţii nu indică cine sunt titularii titlurilor de plată emise astfel că este imposibilă identificarea sumelor de bani în baza de date a băncii şi a detaliat condiţiile în care se pot elibera sumele stabilite prin titlul de plată.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 205 C.P.C.

În dovedirea susţinerilor, pârâta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

La data de 20.11.2020, pârâtul prin curator special desemnat la termenul din data de 07.10.2020, a depus întâmpinare prin care a arătat că achiesează al obiectul principal al acţiunii, însă solicită respingerea capătului referitor la cheltuielile de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205 C.P.C., art. 1143 şi urm. C.Civ, art. 1157 C.Civ, art. 453-454 C.P.C., Legea nr. 9/1998.

La termenul din data de 17.12.2020, reclamanţii au precizat obiectul cererii, în sensul că doresc atât dezbaterea succesiunii după numitul RV cunoscut sub numele de PV, decedat la 17.03.1967, cât şi partajul succesoral.

La primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită, reclamanţii au invocat excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a instanţei, pe care instanţa a reţinut-o spre soluţionare.

Prin sentinţa civilă nr. 10993/17.12.2020 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale exclusive invocată de către reclamanţi, cu menţiunea că, conform art. 118 C.proc.civ, cererea este de competenţa instanţei de la ultimul domiciliu al defunctului, acesta fiind decedat în strada Nuferilor, Bucureşti iar în prezent strada Nuferilor este în sectorul 1.

Analizând cu prioritate excepţia necompetenţei teritoriale, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 248 alin. 1 C.P.C., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. Astfel, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei necompetenţei teritoriale invocată prin întâmpinare.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 132 C.P.C., când în faţa instanței de judecată se pune în discuție competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent.

Având în vedere că în discuţie se pune necompetenţa de ordine publică potrivit art. 129 alin. 3 C.P.C., iar conform art. 130 alin. 2 C.P.C.,  necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, instanţa reţine că excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a fost în mod legal invocată la primul termen cu procedura de citare legal îndeplinită cu toate părţile, la care acestea au putut pune concluzii.

Conform art. 118 C.P.C., în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului:  1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare;  2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar. (2) Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moşteniri deschise succesiv sunt de competenţa exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi.

RPV a decedat la data de 17.03.1967, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, strada Nuferilor, sector 7, astfel cum reiese din certificatul de deces seria DP nr. 249517 emis la 09.10.2006 de către Consiliul Local al Sectorului 6 Bucureşti.

Instanţa reţine că, prin decretul 284/1979 al Consiliului de Stat, numărul sectoarelor a fost redus de la 8 la 6, prin comasarea sectoarelor 1 cu 8 şi 2 cu 3, iar sectorul 7 a devenit sectorul 6 după comasare, motiv pentru care certificatul de deces a fost emis de Consiliul Local Sector 6. Argumentul din hotărârea de declinare conform căruia strada Nuferilor este în prezent în sectorul 1 este greşit, în condiţiile în care străzile din Bucureşti şi-au schimbat deseori denumirea în timp, ceea ce contează este în ce sector se afla în prezent strada care purta numele de strada Nuferilor în 1967, iar această stradă se află în sectorul 6.

Astfel, având în vedere obiectul acţiunii, astfel cum a fost indicat şi precizat de către reclamanţi, competentă exclusiv să soluţioneze cauza este Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, ca instanţa de la ultimul domiciliu al defunctului.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse anterior, instanţa va admite excepţia necompetenţei teritoriale exclusive şi, în temeiul art. 132 alin. 3 C.P.C., art. 118 C.P.C., va declina competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, instanţa celui din urmă domiciliu al defunctului.

Domenii speta

Spete similare