Natura juridică şi competenţa de soluţionare a acţiunii în anulare a Hotărârii pronunţată de Conciliatorul sal-fin în Cererea de soluţionare alternativă a litigiului, în legătură cu un dosar de daună.

Hotărârea emisă de Entitatea de Soluţionare Alternativă a Litigiilor în domeniul financiar nonbancar, nu emană de la o autoritate publică în regim de putere publică, nu are natura unui act administrativ sau a unui act administrativ jurisdicţional în înţelesul art. 2 alin. 1 lit. c şi d din Legea nr. 554/2004 ori asimilat, în sensul art. 2 alin. 2 Legea nr. 554/2004.

Hotărârea a fost pronunţată în dosarul de daună, privind diferendul dintre reclamanta Euroins România Asigurare-Reasigurare SA şi pârâtă, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului nr. 4/27.04.2016 privind organizarea și funcționarea Entității de Soluționare Alternativă a Litigiilor în domeniul financiar nonbancar (SAL-FIN), emis de Președintele Autorității de Supraveghere Financiară și publicat în Monitorul Oficial Nr. 383 din 19 mai 2016, prin procedura pentru soluționarea alternativă a litigiilor prin impunerea unei soluții în cadrul SAL-FIN, prevăzută la Anexa nr. 2 din acest Regulament.

În lipsa unei norme speciale de competenţă care să atribuie soluţionarea acestui tip de litigiu în competenţa instanţelor de contencios administrativ şi reţinând că hotărârea a cărei anulare se solicită nu are natura unui act administrativ sau a unui act administrativ jurisdicţional în înţelesul art. 2 alin. 1 lit. c şi d din Legea nr. 554/2004, instanţa competentă este judecătoria în a cărei rază de competenţă îşi are domiciliul consumatorul.

Calitatea părţilor şi natura raportului juridic determină incidenţa normei de competenţă exclusivă reglementată de dispoziţiile art. 121 C.proc.civ., potrivit cărora „Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului. Dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile”.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin la data de 29.03.2021, sub numărul 2785/225/2021, reclamanta Euroins România Asigurare-Reasigurare SA, în contradictoriu cu pârâţii SAL-FIN, H.M., D.D.M. a solicitat anularea Hotărârii din data de 11.03.2021 pronunţată de conciliatorul SAL-FIN M.H. în Cererea de soluţionare alternativă a litigiului nr. 20201103501, înregistrată la SAL-FIN în data de 23.11.2020 de D.D.M., cu domiciliul în sat Dănceu, comuna Jiana, judeţul Mehedinți, în legătură cu dosarul de daună EJ00730177, hotărâre care a fost comunicata reclamantei prin e-mail în data de 11.03.2021.

Reclamanta a solicitat ca, prin hotărârea care se va pronunţa, să se admită cererea şi să anuleze Hotărârea SAL-FIN de impunere a soluției, emisă în temeiul Regulamentului nr. 4 din 27 aprilie 2016 privind organizarea și funcționarea Entității de Soluționare Alternativă a Litigiilor în domeniul financiar non-bancar (SAL-FIN).

În motivare, a învederat că, prin Hotărârea emisă de SAL-FIN în data de 11.03.2021, a fost soluționat litigiul dintre DDM (consumator) și societatea Euroins Romania Asigurare-Reasigurare S.A. (comerciant), deschis în urma cererii de soluționare alternativă a litigiului nr. 20201103501 înregistrată la SAL-FIN în data de 23.11.2020, prin procedura de impunere de soluții aleasă de către acesta.

Prin hotărâre au fost admise pretențiile formulate de consumator (DDM), fiind acordată suma de 2.859,79 lei reprezentând diferența dintre suma de 11.740,54 lei stabilită cu titlu de daune materiale şi suma plătită de 8.880,75 lei, precum şi penalități de întârziere aferente sumei de 2.859,79 lei calculate de la data de 16.06.2020 până la data efectuării plății.

Obiectul litigiului supus concilierii a constat în plata pretențiilor de despăgubire pentru daune materiale formulate de numitul DDM, ca urmare a  accidentului rutier petrecut la data de 13.04.2020 produs din culpa exclusiva a asiguratului de răspundere civilă auto, asigurat RCA la Euroins, pentru care reclamanta a deschis dosarul de daună EJ00730177.

A precizat că hotărârea SAL-FIN a fost pronunțată în conformitate cu dispozițiile Regulamentului nr. 4/2016 privind organizarea și funcționarea Entității de Soluționare Alternativă a Litigiilor în domeniul financiar nonbancar (SAL-FIN), emis de Președintele Autorității de Supraveghere Financiară și publicat în Monitorul Oficial cu numărul 383 din data de 19 mai 2016, prin procedura pentru soluționarea alternativă a litigiilor prin impunerea unei soluții în cadrul SALFIN, prevăzută la Anexa nr. 2 din acest Regulament.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispozițiile O.G. nr. 38/2015 privind soluționarea alternativă a litigiilor dintre consumatori și comercianți; Regulamentul nr. 4 din 27 aprilie 2016 privind organizarea și funcționarea Entității de Soluționare Alternativă a Litigiilor în domeniul financiar nonbancar (SAL-FIN) emis de Președintele Autorității de Supraveghere Financiară; Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ; Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie; Norma ASF nr. 20/2017 privind asigurările auto din România; Codul civil; Codul de procedură civilă.

La data de 24.05.2021, pârâta DDM a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei.

Pe cale de excepție, a solicitat ca, în situația în care taxa de timbru legală nu a fost achitată urmează ca cererea să fie anulată, instanţa să stabilească competenţa teritorială, dacă acțiunea se încadrează în dreptul comun la Judecătoria Vânju Mare ca domiciliu al pârâtului sau la Tribunalul Mehedinți dacă este considerată o cale de atac la un act jurisdicțional.

La data de 24.05.2021 Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) a formulat întâmpinare prin care a solicitat ca instanţa să admită excepţia lipsei calității procesuale pasive a SAL-FIN, iar în cazul în care se va respinge excepția invocată, să fie avute în vedere la pronunțarea hotărârii, precizările acesteia de la pct. 3 din Întâmpinare.

În motivarea excepţiei, pârâta a arătat că Entitatea de Soluționare Alternativă a Litigiilor în domeniul financiar non-bancar este înfiinţată în cadrul A.S.F. și este constituită în baza Ordonanței Guvernului nr. 38/2015 privind soluționarea alternativă a litigiilor dintre consumatori și comercianți, oferind posibilitatea soluționării unui litigiu printr-o procedură alternativă.

De asemenea, a arătat că principala atribuție a entității SAL-FIN, constă în organizarea și soluționarea prin proceduri SAL a litigiilor interne sau transfrontaliere, născute din contracte de vânzare sau de prestare de servicii încheiate de consumatori cu comercianții, însă parte în raportul juridic obligațional rămâne consumatorul care inițiază procedura, acesta fiind titularul dreptului.

Astfel, raportat la obiectul litigiului soluționat prin hotărârea atacată, respectiv pretenții între un profesionist (în speță, Euroins România Asigurare-Reasigurare S.A., este o societate de asigurare) și un consumator (persoana păgubită DDM), aceste procese s-au desfășurat întotdeauna în acest cadru procesual. Astfel, a învederat instanței să constate faptul că nu are calitate procesuală pasivă, prin urmare nu trebuie să participe la acest raport juridic litigios, deoarece nu există identitate între persoana pârâtă și cea obligată în acest raport juridic (în speță, Euroins România Asigurare-Reasigurare S.A.).

Rolul Entitătii SAL-FIN este acela de a îndeplini un serviciu de interes public, neputând fi parte într-o acțiune în faţa instanței cu privire la actele îndeplinite în exercitarea atribuțiilor sale, calitate procesuală activă si pasivă având doar părțile interesate sau vătămate prin actul întocmit, nu cum în mod eronat a reținut instanța de fond.

În motivarea întâmpinării, pârâta a prezentat evenimentul rutier şi date privind dosarul de daună.

Prin sentinţa civilă nr. 3554 din 23.09.2021 pronunțată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, în dosarul nr. 2785/225/2021, s-a admis excepția necompetenței teritoriale şi a fost declinată cauza la Judecătoria Vânju Mare.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că pârâta DDM a invocat excepția de necompetență teritorială, solicitând declinarea cauzei la instanța de la domiciliul său, Judecătoria Vânju Mare.  Procedând la analiza excepției, instanța o apreciază fondată întrucât art. 107 Cod proc. civilă prevede că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța de la domiciliul pârâtului. De asemenea, art. 121 Cod proc. civ. prevede în mod expres că cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Vânju Mare sub același nr. 2785/225/2021.

Instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Vânju Mare.

Prin sentinţa civilă nr. 19 din 13.01.2022 pronunțată de Judecătoria Vânju Mare, în dosarul nr. 2785/225/2021, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Vânju Mare, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că Autoritatea de Supraveghere Financiară este o autoritate administrativă autonomă, de specialitate, cu personalitate juridică, independentă, autofinanțată care exercită atribuții de autorizare, reglementare, supraveghere și control asupra societăților de asigurare, de asigurare-reasigurare și de reasigurare care își desfășoară activitatea în România, așa cum rezultă din dispozițiile art. 1, alin. 1 și alin. 2, art. 2, alin. 1, lit. b) din O.U.G. nr. 93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară.

Faţă de dispoziţiile art.2 alin. (1) lit. c) şi f) din Legea nr. 554/2004, instanţa a apreciat că cererea de chemare în judecată, ce vizează anularea hotărârii din data de 11.03.2021, pronunţată de SAL-FIN - act emis de o autoritate administrativă învestită, cu atribuţii de jurisdicţie administrativă specială, este de competenţa instanţelor de contencios administrativ competente potrivit legii organice, fiind un litigiu în care una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut din emiterea unui act administrativ.

Din analiza hotărârii contestate se reţine că aceasta a fost pronunţată de entitatea pârâtă SAL-FIN din cadrul ASF, ca urmare a solicitării depuse de către pârâta DDM, în conformitate cu prevederile O.G nr. 38/2015 şi a Regulamentului nr.4/2016, la sediul SAL FIN, astfel că respectivei hotărâri se impune a-i fi reţinut caracterul de act administrativ, fiind emis de entitatea pârâtă în vederea executării ori organizării executării legii şi dând naştere sau dimpotrivă stingând un raport juridic.

Entitatea care a emis hotărârea atacată este o structură creată în cadrul Autorităţii de Supraveghere Financiară, autoritate administrativă autonomă, cu personalitate juridică, cu scopul de a permite consumatorilor să apeleze gratuit la un mecanism de soluţionare alternativă a litigiilor din domeniul financiar non-bancar, constituită în baza O.G nr. 38/2015, aşa cum este stabilit prin depozițiile art.1 din Regulamentul ASF nr.4/2016, astfel că respectivei entități trebuie să-i fie reținută atât calitatea de autoritate publică precum şi aceea de nivel central, iar în cazul unui litigiu cu privire la un act emis de respectiva autoritate trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 10 alin.1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.

Conform art. 10 alin. 1) din Legea 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Faţă de aceste dispoziţii legale şi obiectul cauzei, precum şi dispoziţiile art. 13 alin.3 din OG nr. 38/2015 reținând că hotărârea emisă de Entitatea de Soluţionare Alternativă a Litigiilor în Domeniul Financiar Non-Bancar, poate fi atacată în instanța, iar ASF în cadrul căreia funcționează entitatea emitentă a actului atacat, are calitatea de autoritate centrală, instanța a admis excepția necompetenţei materiale a Judecătoriei Vânju Mare invocată din oficiu şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova-Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, Sectia Contencios Administrativ şi Fiscal sub nr. 158/54/2022, la data de 26.01.2022.

La termenul din data de 21.02.2022, Curtea, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale de soluționare a prezentei cauze.

Analizând cu prioritate, în conformitate cu art. 248 C.proc.civ., excepţia necompetenţei materiale, Curtea de Apel Craiova, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal constată că excepţia este întemeiată pentru considerentele ce succed:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta Euroins România Asigurare-Reasigurare SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii SAL-FIN, H.M. şi D.D.M., anularea Hotărârii din data de 11.03.2021 pronunţată de Conciliatorul SAL-FIN M.H. în Cererea de soluţionare alternativă a litigiului nr. 20201103501, înregistrată la SAL-FIN în data de 23.11.2020 de D.D.M., cu domiciliul în sat Dănceu, comuna Jiana, judeţul Mehedinți, în legătură cu dosarul de daună EJ00730177, hotărâre care a fost comunicată reclamantei prin e-mail în data de 11.03.2021.

Prin hotărârea a cărei anulare se solicită, au fost admise pretențiile formulate de consumator (DDM), fiind acordată suma de 2.859,79 lei reprezentând diferența dintre suma de 11.740,54 lei stabilită cu titlu de daune materiale şi suma plătită de 8.880,75 lei, precum şi penalități de întârziere aferente sumei de 2.859,79 lei calculate de la data de 16.06.2020 până la data efectuării plății.

Obiectul acţiunii este reprezentat de anularea Hotărârii din 11.03.2021 pronunţată de SAL-FIN în soluţionarea unui litigiu dintre reclamanta Euroins România Asigurare-Reasigurare SA şi pârâta DDM.

Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înţelege „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice;”, iar potrivit art. 2 alin. 1 lit. d din Legea nr. 554/2004, actul administrativ-jurisdicţional este „actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuţii de jurisdicţie administrativă specială;”

Potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 „Se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.”

„Contenciosul administrativ” este definit de art. 2 alin. 1 lit. f din Legea nr. 554/2004 ca fiind „activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim;”

Curtea reţine că înscrisul contestat nu reprezintă un act administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, întrucât acesta nu este emis de o autoritate publică în regim de putere publică şi nu se identifică cu sintagma „dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice”, în înţelesul acestui act normativ.

Hotărârea ce face obiectul litigiului dedus judecăţii a fost pronunţată în dosarul de daună EJ00730177, privind diferendul dintre reclamanta Euroins România Asigurare-Reasigurare SA şi pârâta DDM, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului nr. 4/27.04.2016 privind organizarea și funcționarea Entității de Soluționare Alternativă a Litigiilor în domeniul financiar nonbancar (SAL-FIN), emis de Președintele Autorității de Supraveghere Financiară și publicat în Monitorul Oficial Nr. 383 din 19 mai 2016, prin procedura pentru soluționarea alternativă a litigiilor prin impunerea unei soluții în cadrul SAL-FIN, prevăzută la Anexa nr. 2 din acest Regulament.

Potrivit art. 1 alin. 1 şi 2 din Regulamentul nr. 4/2016 „(1) Se înfiinţează în cadrul Autorităţii de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F., Entitatea de Soluţionare Alternativă a Litigiilor în domeniul financiar nonbancar, denumită în continuare SAL-FIN, constituită în baza Ordonanţei Guvernului nr. 38/2015 privind soluţionarea alternativă a litigiilor dintre consumatori şi comercianţi, denumită în continuare OG nr. 38/2015, şi care oferă soluţionarea unui litigiu printr-o procedură SAL şi funcţionează exclusiv în cadrul A.S.F. SAL-FIN este organizată şi funcţionează potrivit prevederilor prezentului regulament şi procedurilor specifice subsecvente.

(2) SAL-FIN are misiunea de a organiza şi soluţiona, prin proceduri SAL, litigiile dintre consumatori, astfel cum aceştia sunt definiţi prin art.2 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi entităţile autorizate, reglementate şi/sau supravegheate de către A.S.F., după caz, denumite în continuare comerciant/profesionist.”

Această Entitate de Soluţionare Alternativă a Litigiilor în domeniul financiar non-bancar este înfiinţată în cadrul Autorităţii de Supraveghere Financiară şi este constituită în baza Ordonanţei Guvernului nr. 38/2015 privind soluţionarea alternativă a litigiilor dintre consumatori şi comercianţi, (care transpune în legislaţia naţională Directiva nr. 11/2013/UE), oferind posibilitatea soluţionării unui litigiu printr-o procedură SAL, ce funcţionează exclusiv în cadrul Autorităţii de Supraveghere Financiară.

Potrivit art. 22 alin. 1 din Regulamentul nr. 4/2016 „Art. 22 - (1) Conciliatorii sunt imparţiali şi independenţi în soluţionarea litigiilor pentru care au fost învestiţi şi răspund direct şi personal, conform dreptului comun aplicabil.”

Conform art. 1 alin. 2 din Regulamentul nr. 4/2016, SAL-FIN are misiunea de a organiza şi soluţiona litigiile dintre consumatori, astfel cum sunt definiţi la art. 2 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 şi entităţile autorizate, reglementate şi/sau supravegheate de către A.S.F., denumite comerciant/profesionist, iar art. 2 alin. 2 stipulează în sensul că pentru soluţionarea unui litigiu prin aplicarea procedurii SAL, consumatorul trebuie să îşi exprime această opţiune în mod voluntar.

În cauză, se constată că litigiul a fost iniţiat de către un profesionist împotriva unui consumator, astfel cum aceste categorii sunt definite prin art. 2 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor şi art. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori.

Prin consumator se înţelege „orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale”, aşa cum prevede art. 2 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992.

În sensul art. 2 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, „Prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.”

 Potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 193/2000 „Prin profesionist se înţelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, precum şi orice persoană care acţionează în acelaşi scop în numele sau pe seama acesteia”.

În ceea ce priveşte raportul juridic dedus judecăţii, Curtea reţine, atât calitatea de profesionist a reclamantei Euroins România Asigurare-Reasigurare SA, cât şi calitatea de consumator a pârâtei DDM - beneficiar al serviciilor reclamantei, fără ca obţinerea respectivelor beneficii să aibă vreo legătură cu o eventuală activitate comercială, industrială, de producţie, artizanală ori liberală a pârâtei.

Calitatea părţilor şi natura raportului juridic determină incidenţa normei de competenţă exclusivă reglementată de dispoziţiile art. 121 C.proc.civ., potrivit cărora „Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului. Dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile”.

Dând eficienţă dispoziţiilor legale, al căror scop este de a proteja consumatorul, prin facilitarea accesului la justiţie, se constată că, în cauză, este competentă instanţa de la domiciliul pârâtei DDM.

Raportat la demersul judiciar al reclamantei, înscrisul a cărui anulare se cere, hotărârea emisă de Entitatea de Soluţionare Alternativă a Litigiilor în domeniul financiar nonbancar, nu emană de la o autoritate publică în regim de putere publică, nu are natura unui act administrativ sau a unui act administrativ jurisdicţional în înţelesul art. 2 alin. 1 lit. c şi d din Legea nr. 554/2004 ori asimilat, în sensul art. 2 alin. 2 Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 9 alin. 10 din Anexa nr. 2 a Regulamentului nr. 4/2016 al Autorităţii de

Supraveghere Financiară privind organizarea şi funcţionarea Entităţii de Soluţionare Alternativă a Litigiilor în domeniul financiar nonbancar (SAL-FIN), hotărârea Comisiei de conciliere poate fi atacată la instanţa de judecată competentă.

În lipsa unei norme speciale de competenţă care să atribuie soluţionarea acestui tip de litigiu în competenţa instanţelor de contencios administrativ şi reţinând că hotărârea a cărei anulare se solicită nu are natura unui act administrativ sau a unui act administrativ jurisdicţional în înţelesul art. 2 alin. 1 lit. c şi d din Legea nr. 554/2004, Curte constată că instanţa competentă este Judecătoria Vânju Mare, instanţă în a cărei rază de competenţă îşi are domiciliul consumatorul - sat Dănceu, comuna Jiana, judeţul Mehedinți (aşa cum stabileşte Hotărârea C.S.M. nr. 102/2021 privind stabilirea localităţilor care fac parte din circumscripţiile judecătoriilor din fiecare judeţ.)

Cu privire la natura juridică şi competenţa de soluţionare a actului atacat, s-a pronunţat Î.C.C.J.: Secţia I Civilă prin deciziile nr. 966/27.05.2020 şi nr. 1232/13.06.2019 şi Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal prin decizia nr. 4302/10.09.2020.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în temeiul art. 132 alin. 1 şi 3 C.proc.civ. coroborat cu art. 129 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ., Curtea de Apel a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vânju Mare, judeţul Mehedinţi.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă potrivit art. 133 pct. 2 C.proc.civ., Curtea, în temeiul art. 134 C.proc.civ. a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul instanței imediat superioară și comună instanţelor aflate în conflict potrivit art. 135 alin. 1 C.proc.civ., Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Domenii speta

Spete similare