Art. 206 Cp. Infractiunea de amenintare. Amanarea aplicarii pedepsei. Conditia prevăzută de art 83 alin 1 litera d Cp.

Sesizarea organelor judiciare cu privire la săvârşirea infracţiunii de ameninţare nu poate conduce în nici un caz la rezultatul pretins de inculpat, acela al deposedării de un teren, fiind total neverosimile aspectele invocate pentru a susţine că acuzaţia are la bază o inducere în eroare a organelor judiciare pretins săvârşită de persoana vătămată.

Dincolo de faptul că este total improprie pentru a conduce la finalitatea invocată de inculpat, formularea plângerii penale de către persoana vătămată a fost determinată în mod evident comportamentul infracţional al inculpatului care a produs urmarea cerută de disp. art. 206 Cod penal, respectiv o stare de temere, aspect dovedit de faptul că victima a apelat imediat serviciul unic de urgenţă 112, reclamând fapta săvârşită, iar faptul că agentul de poliţie a solicitat intervenţia ambulanţei demonstrează în mod pertinent că integritatea psihică a persoanei vătămate a fost afectată.

Conform art. 83 alin. 1 lit.d) Cod penal dispunerea unei modalităţi atât de indulgente de executare a pedepsei presupune, printre altele, ca în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa să aprecieze că aplicarea imediată a pedepsei nu este necesară, impunându-se doar supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

În speţă, atitudinea procesuală a inculpatului care s-a înscris în parametri de totală negare a faptei şi neasumare a consecinţelor acesteia, încercând să acrediteze ideea că este victima unei încercări de inducere în eroare a organelor judiciare orchestrată de persoana vătămată cu sprijinul şi complicitatea organelor de poliţie care ar fi plăsmuit probe în sprijinul învinuiri nedrepte, demonstrează lipsa unor resorturi interne de reeducare şi conformare faţă de ordinea de drept

Pe rol, pronunţarea asupra rezultatului dezbaterilor consemnate în încheierea de şedinţă de la 16 iunie 2021, ce face parte din prezenta decizie, privind judecarea apelurilor declarate de inculpatul …şi de partea civilă …împotriva sentinţei penale nr.51 din 19.02.2021, pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr….

C U R T E A,

Asupra apelului de faţă:

Prin sentinţa penală nr.51 din 19.02.2021, pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr…, în baza art. 206 alin. 1 C.p.p, cu aplic. art. 61 alin. 4 lit. b, C. pen, condamnă pe inculpatul …, la pedeapsa de 150 zile amendă pentru săvârşirea infracţiunii  de ameninţare.

În temeiul art. 61 alin. 1, 2 şi 3 C.pen., suma corespunzătoare unei zile amendă s-a stabilit la 20 lei.

Inculpatul …s-a dispus să execute pedeapsa amenzii penale în cuantum de 3000 LEI pentru comiterea infracţiunii de ameninţare, prevăzută de art. 206 alin. 1 C.p. 

În baza art. 63 alin. 1  din C.p. s-a atras  atenţia  inculpatului că dacă cu rea-credinţă, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiesc  cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.

În baza art. 19 si 397 C.p.p. raportat 1357 C.civ , a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă …şi obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 de lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 500 de lei reprezintă cheltuieli efectuate în timpul urmăririi penale).

S-a reţinut de instanţa de fond că, prin rechizitoriul nr…., al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal înregistrat pe rolul Judecătoriei Caracal la data de 07.07.2020, sub nr. … , a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul…, pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare, prev. de art. 206 alin. 1 C.p.

În actul de sesizare s-a reţinut ca, prin plângerea formulată la data de 07.05.2019, persoana vătămată …din com. …, jud…., a solicitat cercetarea numitului…, zis … al lui …, cunoscut şi sub numele de …, pentru  săvârşirea infracţiunii de ameninţare, pe motiv că în curul aceleaşi zile, în jurul orei 12.00. a venit la poarta locuinţei sale şi a ameninţat-o cu moartea, atât pe ea, cât şi pe membrii familiei sale, iar la un moment dat a luat un cuţit de pe bancheta maşinii şi a gesticulat in direccţia ei, spunându-i că o va omorî.

Analizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală,  precum şi probele administrate pe parcursul cercetării judecătoreşti  şi apreciindu-le, în ansamblu  şi în urma evaluării tuturor conform art. 103 alin. 1 C.p.p.,  instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În data de 07.05.2018, în jurul orei 12:00, inculpatul …, în contextul în care partea civilă  a cumpărat un teren pe care îl muncea inculpatul, s-a deplasat la poarta părţii civile pentru a-i reproşa acest lucru.

La poarta locuinţei părţii civile, inculpatul întrebat-o despre cumpărarea unui teren agricol, după care a început să-i adreseze ameninţări cu moartea, spunând că o va omorî, fie pe ea,fie pe primul membru al familiei pe care-1 prinde, motiv pentru care a luat un cuţit de pe bancheta maşinii sale şi l-a îndreptat ameninţător către parte civilă, motiv pentru care, aceasta din urmă s-a refugiat în curtea locuinţei sale şi a apelat SNUAU 112, inculpatul, în acest moment plecând de la poarta părţii civile.

Evenimentul a fost văzut de către martorii …şi …, cea din urmă fiind soacra părţii civile.

Este cert faptul că prin comportamentul său, inculpatul i-a creat persoanei vătămate o stare de temere, un element în plus care să întărească această idee este faptul că persoana vătămată a apelat SNUAU 112.

De asemenea, din declaraţia martorului …(f.32), reiese faptul că acesta a ajuns la domiciliul persoanei vătămate după epuizarea evenimentului, aceasta din urmă fiind într-o stare de temere, respectiv plângea şi era speriată.

In cursul urmăririi penale, inculpatul …a refuzat să dea o declaraţie cu privire la fapta reţinută în sarcina sa. Pe formularul declaraţiei de inculpat din data de 20.02.2020, inculpatul a scris personal doar menţiunea „ură personală".

În cursul judecăţii, inculpatul a declarat faptul că într-adevăr s-a deplasat la poarta locuinţei părţii civile pentru a-i reproşa acesteia că i-a luat 0,50 ha teren pe care inculpatul îl muncea, dar a negat faptul că ar fi ameninţat-o pe partea civilă sau ar fi avut un cuţit în mână. De asemenea a mai declarat că motivul formulării prezentei plângeri penale este acela de a-i lua cei 0,50 ha teren pe care inculpatul îi muncea. Instanţa reţine că inculpatul prezintă un pretext eronat aducând argumente contradictorii singur, astfel în prima parte a declaraţiei acesta susţine că s-a deplasat la poarta persoanei vătămate pentru a-i reproşa faptul că i-a luat terenul iar ulterior susţine că prezenta plângere penală este formulată în scopul de a-i lua terenul.

Astfel, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei nici în cursul urmăririi penale şi nici în cursul judecăţii.

În ceea ce priveşte apărările pârâtului prezentate într-un limbaj cel puţin nejuridic,  prin concluziile scrise, prin apărător, instanţa reţine faptul că unele dintre acestea nu fac decât să confirme vinovăţia inculpatului. Cu titlu exemplificativ, instanţa reţine faptul că inculpatul, prin apărător, susţine faptul că „probele administrate nu pot să constituie temeiul juridic al condamnării inculpatului, întrucât ele nu conduc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, la concluzia că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat...De altfel, aceasta a fost şi concluzia Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal, într-o primă teză, respectiv la data de 23.07.2019, când prin Ordonanţa nr…., s-a dispus renunţarea la urmărirea penală faţă de suspectul…, soluţie infirmată ulterior de către instanţă”

Instanţa a constatat că inculpatul prin apărător se află într-o eroare cu privire la condiţiile în care se poate dispune renunţarea la urmărirea penală conform art. 318 C.p.p, astfel faptele faţă de care se poate dispune soluţia renunţării la urmărirea penală reprezintă infracţiuni săvârşite cu vinovăţia prevăzută de lege pentru care există probe suficiente pentru a dispune trimiterea în judecată dar raportat la fapta în sine analizată prin prisma dispoziţiilor art. 318 alin.2 şi 3 C.p.p se constată că nu există un interes public în urmărirea faptei. Dacă am accepta ipoteza formulată de inculpat prin apărător ar rezulta că dispoziţiile art. 16 lit.a,b şi c C.p.p ar fi inutile şi niciodată aplicabile.

Instanţa a mai constatat faptul că inculpatul a încercat de fapt să discrediteze ideea că acesta ar fi avut un cuţit în mână la săvârşirea faptei dar din analiza elementului material al infracţiunii de ameninţare prev. de art. 206 C.pen, rezultă că infracţiunea se consumă prin ameninţarea unei persoane cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, de natură să îi producă o stare de temere, astfel folosirea sau nu a unui obiect periculos, în speţă un cuţit este irelevantă pentru existenţa infracţiunii ci va fi avută în vedere la individualizarea pedepsei.

Situaţia expusă s-a reţinut a fi dovedită cu următoarele mijloace de probă:plângeri şi declaraţii persoana vătămată (f.12 şi 14-15),  declaraţie martor …(f.17), declaraţie martor …apelului la SNUAU 112 (f.22), declaraţie inculpat …(f.22), declaraţie inculpat ( f.15), declaraţie martor …( f.24), declaraţie martor …(f.25),declaraţie martor …(f.26), declaraţie martor … (f.33)

În drept, fapta inculpatului…, care în data de 07.05.2018, în jurul orei 12:00, în contextul în care partea civilă  a cumpărat un teren pe care îl muncea inculpatul, s-a deplasat la poarta părţii civile pentru a-i reproşa acest lucru, acolo adresându-i ameninţări cu moartea, spunând că o va omorî, fie pe ea, fie pe primul membru al familiei pe care-1 prinde, comportament prin care i-a creat persoanei vătămate o stare de temere, aceasta apelând SNUAU 112, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ameninţare, prev. de art. 206 C.pen.

Sub aspectul laturii obiective, instanţa a constatat că elementul material al infracţiunii de ameninţare  constă în ameninţarea unei persoane cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, de natură să îi producă o stare de temere

În ceea ce priveşte latura subiectivă, instanţa constată că inculpatul a acţionat cu intenţie directă.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 din actualul C.p., respectiv: gravitatea infracţiunii comise, periculozitatea infractorului care se evaluează după împrejurările şi modul de comitere a infracțiunii precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracțiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului,  nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Astfel, instanţa a avut în vedere faptul că inculpatul se află la primul contact cu legea penală dar acesta nu a recunoscut fapta nici în cursul urmăririi penale şi nici în cursul judecăţii.

De asemenea, la individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere faptul că infracţiunea prev. de art. 206 C.pen, este una de pericol şi nu de rezultat dar şi de consecinţele faptei, în speţă starea de temere creată părţii civile.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa a constatat că prin declaraţia martorului …, partea civilă a demonstrat faptul că starea de temere provocată de inculpat cu ocazia săvârşirii infracţiunii s-a prelungit în timp, afectând-o pe aceasta dar la evaluarea despăgubirii instanţa va avea în vedere o sumă rezonabilă, proporţională cu infracţiunea comisă şi urmările în plan psihic ale părţii civile, în caz contrar, prin admiterea integrală a laturii civile s-ar produce o îmbogăţire fără justă cauză a părţii civile.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul … şi partea civilă …, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea apelului, inculpatul … a susţinut că în cauză nu există probe certe de vinovăţie sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ameninţare, declaraţiile martorilor audiaţi fiind contradictorii şi subiective, aceştia fiind în relaţii de rudenie, interes sau în serviciul persoanei vătămate.

Astfel, în referire la declaraţiile martorei …, vecină cu familia persoanei vătămate, a arătat că acestea sunt nesincere, cu ocazia primei audieri declarând doar că l-a auzit pe inculpat strigând la poarta persoanei vătămate şi că nu cunoaşte nimic din ce s-a întâmplat în continuare, pentru ca doi ani mai târziu să-şi amintească faptul că l-ar fi văzut pe inculpat cu un cuţit, aspect neplauzibil în condiţile în care martora este nevăzătoare.

În referire la martora …, a arătat că aceasta este soacra persoanei vătămate, fiind evident subiectivismul acesteia, iar martora … se află în serviciul persoanei vătămate, declaraţiile acestora neputând servi la aflarea adevărului întrucât nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă, astfel că, existând îndoială cu privire la vinovăţia sa, a solicitat să se dispună o soluţie de achitare în temeiul art. 16 alin. 1 lit.c) Cod procedură penală.

Într-o teză subsidiară, în situaţia în care se va aprecia că fapta există şi a fost săvârşită cu vinovăţie, a solicitat amânarea aplicării amenzii penale şi reducerea cuantumului daunelor morale la 100 lei.

În drept, apelul se întemeiază pe disp. art. 421 pct. 2 lit.a) Cod procedură penală. 

Apelul declarat de partea civilă … nu a fost motivat în fapt şi în drept.

Verificând sentinţa penală apelată, prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform disp. art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată că prima instanţă a făcut o descriere amănunţită atât a situaţiei de fapt, cât şi a temeiurilor de drept pe baza cărora şi-a formulat convingerea cu privire la cauza dedusă judecăţii, precum şi a probelor care au fundamentat-o, în expunerea argumentelor faptice şi juridice ce au condus la pronunţarea soluţiei criticate, respectând întocmai dispoziţiile art. 403 C. proc. pen., care prevăd menţiunile pe care trebuie să le conţină considerentele unei hotărâri.

Astfel, judecătorul fondului a făcut o descriere detaliată a situaţiei de fapt, expunând pe larg activitatea infracţională desfăşurată de inculpat, dar şi mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi nemijlocit în faţa instanţei, care au confirmat pe deplin activitatea infracţională expusă în considerentele rechizitoriului.

Pe baza analizei probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar şi a celor administrate în mod nemijlocit în faza cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut o stare de fapt corectă, existând probe certe și complete de vinovăţie a inculpatului … în comiterea faptei de ameninţare asupra persoanei vătămate …, probe ce au înlăturat prezumţia de nevinovăţie instituită de dispoziţiile art. 4 C. proc. pen.

În acord cu prima instanţă, Curtea constată că declaraţiile date de persoana vătămată …prin care a descris împrejurările în care a fost ameninţată de inculpat se coroborează cu datele consemnate în fişa de intervenţie la eveniment nr. …/08.05.2018 întocmită de Ag. principal …  şi cu declaraţiile martorilor oculari…, …, … - soacra persoanei vătămate şi parţial cu declaraţiile inculpatului ….

Astfel, partea civilă a susţinut că a fost ameninţată de inculpat la data de 07.05.2018, în jurul orelor 12, când inculpatul a oprit autoutilitara în faţa porţii imobilului său, a strigat-o iar când a ieşit, a interpelat-o referitor la cumpărarea unui teren agricol după care a început să-i  adreseze ameninţări cu moartea, în sensul că o va omorî pe ea sau pe unul din membrii familiei. Declaraţiile părţii civile se coroborează cu cele ale martorilor oculari … - soacra  persoanei vătămate şi …, care au confirmat că la data arătată mai sus, inculpatul a strigat la poarta persoanei vătămate, iar când aceasta a  ieşit i-a adresat ameninţări cu moartea, atât verbal cât şi prin etalarea unui cuţit. În acelaşi sens converg şi menţiunile din fişa de intervenţie la eveniment, în care poliţistul sesizat prin apel unic 112 de persoana vătămată a consemnat că cele reclamate de aceasta se confirmă, identificând şi persoanele care au perceput nemijlocit evenimentul în persoana martorelor … şi ….

Inculpatul nu a negat că a avut în ziua respectivă un conflict verbal cu persoana vătămată şi nici împrejurarea că s-ar fi deplasat la domiciliul acesteia, susţinând însă că demersul judiciar al acesteia este motivat de „ură personală” sau se dorinţa de a-l deposeda de terenul respectiv şi că depoziţiile martorilor audiaţi sunt mincinoase, date exclusiv din dorinţa de a susţine poziţia procesuală a persoanei vătămate.

În acord cu prima instanţă, Curtea constată că sesizarea organelor judiciare cu privire la săvârşirea infracţiunii de ameninţare nu poate conduce în nici un caz la rezultatul pretins de inculpat, acela al deposedării de un teren, fiind total neverosimile aspectele invocate pentru a susţine că acuzaţia are la bază o inducere în eroare a organelor judiciare pretins săvârşită de persoana vătămată.

Dincolo de faptul că este total improprie pentru a conduce la finalitatea invocată de inculpat, formularea plângerii penale de către persoana vătămată a fost determinată în mod evident comportamentul infracţional al inculpatului care a produs urmarea cerută de disp. art. 206 Cod penal, respectiv o stare de temere, aspect dovedit de faptul că victima a apelat imediat serviciul unic de urgenţă 112, reclamând fapta săvârşită, iar faptul că agentul de poliţie a solicitat intervenţia ambulanţei demonstrează în mod pertinent că integritatea psihică a persoanei vătămate a fost afectată.

Pentru considerentele expuse, Curtea a constatat că probatoriul administrat a fost complet şi corect evaluat, vinovăţia fiind dovedită dincolo de orice dubiu, iar încadrarea juridică este cea legală, fapta inculpatului de ameninţa partea civilă cu moartea cu consecinţa producerii unei stări de temere, întrunind sub aspect obiectiv şi subiectiv elementele  constitutive ale infracţiunii ameninţare prev. de art. 206 alin. 1 Cod penal.

Contrar criticilor formulate de inculpat, în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prev. de art. 83 Cod penal pentru a se dispune amânarea aplicării pedepsei amenzii. 

Conform art. 83 alin. 1 lit.d) Cod penal dispunerea unei modalităţi atât de indulgente de executare a pedepsei presupune, printre altele, ca în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa să aprecieze că aplicarea imediată a pedepsei nu este necesară, impunându-se doar supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

În speţă, atitudinea procesuală a inculpatului care s-a înscris în parametri de totală negare a faptei şi neasumare a consecinţelor acesteia, încercând să acrediteze ideea că este victima unei încercări de inducere în eroare a organelor judiciare orchestrată de persoana vătămată cu sprijinul şi complicitatea organelor de poliţie care ar fi plăsmuit probe în sprijinul învinuiri nedrepte, demonstrează lipsa unor resorturi interne de reeducare şi conformare faţă de ordinea de drept. De asemenea, se constată că nu există nici acordul inculpatului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, aşa cum stabilesc disp. art. 83 alin. 1 lit.c) Cod penal, nefiind dovedit un comportament care să permită presupunerea că aplicarea unei  modalități mai blânde de executare ar fi suficientă pentru a se realiza reeducarea acestuia şi prevenirea comiterii de noi infracţiuni.

Apelul formulat de inculpat nu este fondat nici în ceea ce cuantumul daunelor morale acordate părţii civile, în raport de gravitatea faptei ce a făcut obiectul ameninţării, o infracţiune de omor îndreptată împotriva sa sau a unui membru al familiei, fiind plauzibilă producerea de suferinţe psihice concretizate în anxietate şi tulburarea climatului firesc în care aceasta îşi derula activităţile sociale, suma de 1.000 lei acordată cu acest titlu de prima instanţă fiind, şi în opinia Curţii, corespunzătoare prejudiciului moral produs prin fapta ilicită dedusă judecăţii.

În ceea ce priveşte apelul declarat de partea civilă, Curtea constată că acesta nu a fost motivat în fapt şi în drept şi că în urma examinării a modului de rezolvare a cauzei nu se identifică motive de nelegalitate sau netemeinicie care să poată fi reţinute din oficiu, hotărârea primei instanţe fiind legală şi temeinică.

Pentru aceste considerente, constatând neîntemeiate criticile aduse sentinţei, în baza art. 421 pct. 1 lit.b) Cod procedură penală, va respinge apelurile declarate de inculpatul Almăjanu Iulică şi de partea civilă …, ca nefondate.

Conform art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va obliga inculpatul şi partea civilă la plata sumei de 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge apelurile declarate de inculpatul …, zis „… al lui …”, zis „…”, fiul lui … şi … născut la data de …, în com. …, jud…., domiciliat în com. …, sat …, str…., nr…., jud. …, CNP …, este cetăţean român, studii generale, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, ocupație – agricultor, fara antecedente penale şi de partea civilă … împotriva sentinţei penale nr.51 din 19.02.2021, pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr…..

Obligă inculpatul şi partea civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei fiecare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 30 Iunie 2021, prin punerea hotărârii la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei.

Preşedinte, Judecător,

…  …

Grefier,

…

Red.jud. …

j.f….

…

Domenii speta

Spete similare