Cheltuieli de judecată în faza de apel .Suportarea acestora proporțional cu pretențiile admise

Dimensionarea cheltuielilor de judecată în funcție de pretențiile admise se realizează, de regulă, în privința taxei judiciare de timbru, întrucât chiar dacă plătită la valoarea pretențiilor formulate inițial, aceasta este suportată de partea adversă numai în limitele în care a căzut în pretenții. În privința  onorariului de expert , în schimb, admiterea în parte a pretențiilor nu are drept consecință  reducerea sa, aceste cheltuieli având un caracter indivizibil, fiind o probă utilă

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. .../318/2019, reclamanții C. M., R. A., M. M.  și M. I.  au chemat în judecată pe pârâta SC C. E. O. SA, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 8100 lei reprezentând despăgubiri civile pentru lipsa de folosință a terenului în suprafață de 2730 m, situat în comuna Negomir, sat Bohorelu, pentru perioada 2017-2019, cu obligarea pârâtei  la plata cheltuielilor de  judecată.

Prin sentința civilă nr. ../19.06.2020, pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. .../318/2019, a fost admisă cererea formulată de reclamanții C. M., R. A., M. M. și M. I., în contradictoriu cu  pârâta S C. E. O. SA și a fost obligată pârâta la plata sumei de 8.100 lei reprezentând despăgubiri civile pentru lipsa de  folosință a terenului în suprafață de 2730 mp, pentru perioada 2017-2019, către reclamanți, și la plata sumei de 510 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.

Împotriva sentinței civile nr.../19.06.2020 a declarat apel pârâta  S. C. E. O. SA, apreciind-o ca fiind netemeinică și nelegală și solicitând schimbarea în tot a acesteia, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanți și obligării acestora la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. ../06.05.2021, pronunțată de Tribunalul Gorj ,  a fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă S C. E. O. SA împotriva sentinței civile nr. .. din 19.06.2020, pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu  în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. M.,  M. M. și M. I.

A fost schimbată în parte sentința, în sensul că a fost obligată pârâta la plata către reclamanți a sumei de 8.005 lei despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului cu suprafața de 2.370 mp, pentru perioada 2017 - 2019 și la plata sumei de 505 lei cheltuieli de judecată.

Au fost obligați intimații la plata către apelantă a sumei de 1755 lei cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:

Motivele de apel privesc temeinicia hotărârii atacate, sub trei aspecte: neadministrarea unor probe utile, pertinente și concludente; nedovedirea faptului că terenul în discuție s-ar afla în proprietatea reclamanților; nedovedirea prejudiciului pretins de reclamanți, în raport de starea de fapt reală.

În raport de aceste aspecte, prin cererea de apel s-a solicitat schimbarea în tot a sentinței, iar tribunalul reține că apelul este întemeiat doar în ceea ce privește lipsa administrării unui probatoriu complet de către prima instanță.

În ceea ce privește susținerea apelantei în sensul că simpla existență a certificatului de moștenitor emis la data de 21.01.2013 nu dovedește faptul că până în prezent terenul nu a fost înstrăinat, tribunalul arată că nu se poate face abstracție de sentința civilă nr. 3109/21.04.2016 pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. ../318/2015.

Prin sentința respectivă a fost obligată aceeași pârâtă la plata în favoarea acelorași reclamanți a sumei de 8.100 lei reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință în perioada 2013 – 2015 a terenului cu suprafața de 2.730 mp.

În dosarul nr. .../318/2015, reclamanții au depus același certificat de moștenitor, iar instanța a avut în vedere calitatea de coproprietari a reclamanților în temeiul respectivului act juridic.

Ca urmare, acest fapt a intrat în puterea lucrului judecat, iar apelanta-pârâtă nu a făcut dovada contrară acestui fapt.

În acest sens, tribunalul a reținut că, deși nu este formulat explicit ca excepție a lipsei calității procesuale active a reclamanților, acest motiv de apel tinde la o astfel de finalitate, iar, într-o astfel de situație sarcina probei îi revenea pârâtei, in excipiendo reus fit actori.

Tot în raport de puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 3109/21.04.2016, tribunalul a reținut că în dosarul nr. .../318/2015 a fost administrată proba cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea agricultură, expertul constatând că terenul cu suprafața de 2.730 mp este în totalitate afectat de lucrările miniere executate de pârâtă.

Cu toate acestea, raportul de expertiză efectuat în acea cauză nu putea fi folosit ca probă în prezenta cauză sub aspectul cuantificării prejudiciului pretins de reclamanți, după cum și situația de fapt se putea schimba în ceea ce privește starea terenului sub aspectul posibilității de folosire a acestuia de către reclamanți.

Cu alte cuvinte, prima instanță nu a verificat temeinicia pretențiilor formulate de reclamanți nici în ceea ce privește starea actuală a terenului și nici în ceea ce privește cuantificarea prejudiciului pretins de reclamanți.

De aceea, pentru realizarea dreptului părților la un proces echitabil și în exercitarea rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului, tribunalul a încuviințat efectuarea în cauză a unei expertize tehnice judiciare în specialitatea agricultură.

Această probă a relevat că terenul aflat în proprietatea reclamanților este o haldă excavată rezultată în urma extracției cărbunelui, starea de fapt fiind, deci, aceeași cu cea de la momentul soluționării dosarului nr. 14096/318/2015.

Prin aceeași probă a fost determinat cuantumul prejudiciului pretins de reclamanți ca fiind în sumă de 8.005 lei, expertul calculând această sumă în raport de adresa nr. 921/25.02.2021 emisă de Direcția pentru Agricultură Județeană Gorj.

De asemenea, expertul a calculat prejudiciul având în vedere numărul de pomi fructiferi cu privire la care subzistă puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 3109/21.04.2016, și anume, numărul de 136 de pomi fructiferi, cu privire la care a arătat că în prezent ar fi avut vârsta de 28-30 de ani și, deci, s-ar fi aflat în perioada de plin rod.

Având în vedere aceste considerente și dispozițiile art. 480 alin. (2) din Codul de procedură civilă, tribunalul a admis apelul și a schimbat în parte sentința, în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 8.005 lei despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului cu suprafața de 2.370 mp pentru perioada 2017 - 2019 și la plata sumei de 505 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă pretențiilor admise.

În temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, au fost obligați intimații la plata către apelantă a sumei de 1.755 lei cheltuieli de judecată în apel, din care 255 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și 1.500 lei reprezentând onorariul pentru expert.

Împotriva acestei decizii, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. .../318/2019, au formulat recurs recurenții-reclamanți C. M., R. A., M. M. și M. I., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând schimbarea deciziei recurate în sensul ca cheltuielile de judecată să fie puse în totalitate sau în proporție de 98% în sarcina apelantei. De asemenea, au solicitat obligarea apelantei SC CEO SA la plata cheltuielilor de judecată din recurs.

În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 și 8 Cod procedură civilă, după reiterarea situației de fapt și circuitului procesual, recurenții au arătat, sub un prim aspect, că deși în dispozitivul hotărârii s-a dispus admiterea apelului, din mențiunile următoare, dar și din considerentele expuse, rezultă că cererea de apel a fost admisă numai în parte, sub aspectul cuantumului despăgubirilor, care au fost diminuate numai cu suma de 95 lei din cei 8100 solicitați de subsemnații.

Au menționat că restul motivelor de netemeinicie a hotărârii primei instanțe au fost respinse de instanța de apel ca neîntemeiate, fiind respinsă solicitarea apelantei de respingere în totalitate a cererii de chemare în judecată.

Din această perspectivă, au considerat că hotărârea cuprinde motive contradictorii, având în vedere că după expunerea considerentelor privind admiterea în parte a cererii s-a concluzionat spre admiterea în totalitate a cererii de apel.

Pe de altă parte, au apreciat că hotărârea nu cuprinde motivele pentru care cheltuielile de judecată din apel au fost stabilite în totalitate în sarcina lor, deși apelul a fost admis numai în parte, astfel că indicarea temeiului de drept ca fiind art. 453 Cod procedură civilă nu este suficientă, aliniatul incident nefiind indicat, respectiv dacă instanța de apel a avut în vedere admiterea în totalitate a apelului, sau numai în parte a acestuia.

De asemenea, au precizat că hotărârea conține motive contradictorii, considerentele care indică admiterea numai în parte a cererii ( pretențiile au fost reduse cu 1,17% din suma solicitată ) fiind în contradicție cu motivele indicate pentru obligarea reclamanților la plata în totalitate a cheltuielilor de judecată.

Mai mult, au susținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, invocând în acest sens prevederile art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă.

În continuare, au menționat că deși apelul a fost admis numai în parte, au fost obligați la plata în totalitate a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1700 lei, deși pretențiile acordate de prima instanță au fost reduse doar cu suma de 95 lei.

De altfel, și din perspectiva art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, apelanta S. C. E. O. SA este cea care a pierdut procesul, din moment ce și instanța de apel a concluzionat că aceasta trebuie să plătească subsemnaților 98% din pretențiile solicitate de reclamanți.

Astfel, conform art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar conform doctrinei, procesul civil constituie activitatea desfășurată de către instanță, părți, organe de executare și alte persoane sau organe care participă la înfăptuirea de către instanțele judecătorești a justiției în pricinile civile, în vederea realizării sau a stabilirii drepturilor și a intereselor civile deduse judecății și executării silite a hotărârilor judecătorești sau a altor titluri executorii, conform procedurii prevăzute de lege.

Au mai arătat că procesul parcurge două faze, respectiv faza judecății, care la rândul său cuprinde judecata în primă instanță și judecata în căile de atac și faza executării silite.

Or, au considerat că judecând chiar după soluția oferită de către instanța de apel, partea care a pierdut procesul este apelanta S. C. E. O. SA, din moment ce pretențiile reclamanților au fost admise în proporție de 98,83%. Cu toate acestea, au arătat că în mod neîntemeiat au fost obligați să suportăm majoritatea cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

Totodată, au subliniat că soluția oferită de instanța de apel este nelegală,  întrucât în situația în care proba cu expertiza ar fi fost administrată în primă instanță, cuantumul acesteia ar fi fost suportat de către pârâtă, față de suma stabilită de expert ca fiind datorată de Societatea Complexul Energetic Oltenia SA. În acest sens, au solicitat prin cererea de chemare în judecată administrarea acestei probe, iar faptul că instanța de fond nu a apreciat utilă administrarea acestei probe nu poate poate avea drept consecință suportarea de către reclamanți a costului probei administrate în apel, din moment ce soluția primei instanțe a fost menținută în mare proporție.

Pentru aceste motive, au solicitat admiterea recursului și schimbarea hotărârii instanței de apel, cu consecința suportării cheltuielilor de judecată din apel de către partea care a pierdut procesul, respectiv de către apelată. De asemenea, au solicitat să fie obligată aceasta la plata cheltuielilor de judecată din recurs.

În drept, au fost invocate prevederile art. 453 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă și art. 488 alin. 1 pct. 6 și 8 Cod procedură civilă

În ceea ce privește recursul formulat de către reclamanți Curtea constată:

Criticile  referitoare la contradictorialitatea hotărârii având în vedere că s- a admis apelul în totalitate dar din considerente rezultă că cererea a fost admisă doar în parte , se constată că acestea sunt neîntemeiate.

Art 480 cod procedură civilă prevede soluțiile pe care le poate pronunța instanța de control judiciar ca urmare a judecării apelului.

Instanța de apel are posibilitatea prevăzută de art.480 al.2 cod procedură civilă să admită apelul şi să schimbe sentința în parte ,în limita motivelor admise, cum este cazul în speță.

Nici motivele referitoare la stabilirea cheltuielilor de judecată numai în sarcina intimaților reclamanți nu sunt întemeiate.

Admiterea apelului urmată de soluția de schimbare a sentinței a generat şi soluția de acordare a cheltuielilor de judecată în favoarea apelantului ,debitorii obligației de plată a cheltuielilor de judecată trebuind să fie intimații împotriva cărora apelul a fost formulat.

Instanța de apel nu a observat  însă că art. 453 al 2  din  codul de procedură civilă statuează că atunci  când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Or, deși apelul pârâtului a fost admis , iar sentința primei instanțe a fost schimbată în parte, în realitate, ceea ce instanța de apel a schimbat a reprezentat doar cuantumul despăgubirilor acordate de prima instanță  fiind reduse  de la suma  de 8100 lei la  8005 lei.

Așadar, ponderea, măsura în care soluția, favorabilă din primă instanță  a reclamanților, a fost schimbată  urmare admiterii apelului formulat de pârât, este de 95 lei.

În consecință Tribunalul ar fi trebuit să oblige intimații din apel la plata cheltuielilor de judecată avansate de apelant constând în taxă timbru corespunzător pretențiilor primite urmare a admiterii căii de atac(nu mai puțin de 20 lei).

Aceasta, şi în considerarea faptului că dimensionarea cheltuielilor de judecată în funcție de pretențiile admise se realizează, de regulă, în privința taxei judiciare de timbru, întrucât chiar dacă plătită la valoarea pretențiilor formulate inițial, aceasta este suportată de partea adversă numai în limitele în care a căzut în pretenții. În privința  onorariului de expert , în schimb, admiterea în parte a pretențiilor nu are drept consecință  reducerea sa, aceste cheltuieli având un caracter indivizibil, fiind o probă utilă .

Susținerile reclamanților referitoare la solicitarea administrării în primă instanță a probei cu expertiza tehnică nu pot fi primite având în vedere că în ședința publică din data de 19.06.2020 s-au opus unui asemenea probatoriu.

În consecință, fată de toate aceste considerente ,în baza art 496 al.1 cod procedură civilă ,recursul formulat de reclamanți urmează a fi admis iar hotărârea atacată urmează a fi casată în parte ,în ceea ce privește cheltuielile de judecată din apel ,în sensul că intimații reclamanti vor fi obligați la plata sumei de 1520 lei (1500 onorariu expert şi 20 lei taxă timbru)către apelantul pârât.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Domenii speta

Spete similare