Conflict de interese

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr.149/39/2012 la data de 10 martie 2022, reclamantul X a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate (ANI) Bucureşti, să se dispună anularea Raportului de evaluare nr. 8041/G/II/22.02.2022 ca fiind nelegal, precum şi obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată pricinuite de proces.

În motivare, a arătat că în fapt, la data de 24.02.2022 a fost comunicat Raportul de evaluare nr. 8041/G/II/22.02.2022; că în cuprinsul acestuia la punctul V – Concluzii se face referire la încălcarea prevederilor art.76 din Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei; că în opinia ANI acest text de lege este incident, deoarece el -  în calitatea de primar al comunei B., judeţul B, în timpul mandatului 2016 - 2020, ar fi semnat la data de 19.03.2019 Actul adiţional nr. 2/19.03.2019 la Convenţia civilă de prestări servicii nr. 4296/02.12.2015 între Primăria comunei B. - în calitate de angajator şi soţia sa - Y - în calitate de salariat, prin care se hotărăşte de comun acord modificarea contractului individual de muncă, privind aplicarea modificării aduse Legii nr. 153/2017 prin HG nr. 937/2018, art. 1 alin. (1) privind majorarea salariului minim brut pe ţară de la 1900 la 2080 lei şi se modifică salariul de bază lunar brut, în cuantum de 4300 lei, începând cu data de 01.04.2019.

Totodată, se face referire la posibila încălcare a prevederilor art. 301 alin. I Cod penal:

Art. 301 (1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică, (2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative.

A susţinut că soţia sa – Y este angajata Primăriei B. din anul 1977, înainte ca el să fie ales în funcţia de primar a comunei.

A învederat că deşi la punctul B - Identificarea elementelor de conflict de interese în materie administrativă din raportul de evaluare se face referire la mai multe acte care ar genera starea de conflict de interese, pârâta a menţionat că la data de 20.03.2019 a intrat în vigoare Legea nr. 54/2019 pentru completarea Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative prin care se introduce alin. (5) al art. 25 din Legea nr. 176/2010 cu următorul cuprins: „(5) Răspunderea civilă sau administrativă, disciplinară, pentru faptele care determină existenţa conflictului de interese sau a stării de incompatibilitate ale persoanelor aflate în exercitarea demnităţilor publice sau funcţiilor publice este înlăturată, nemaiputând fi angajată în condiţiile depăşirii termenului general de prescripţie de 3 ani de la data săvârşirii lor, în conformitate cu art. 2.517 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare.”

Având în vedere că nu se mai puteau aplica sancţiuni administrative specifice persoanelor care au încălcat regimul conflictelor de interese dacă de la săvârşirea incidentului de integritate şi până la emiterea raportului de evaluare au trecut mai mult de 3 ani, pârâta a menţionat la capitolul V - Concluzii din raport doar Actul adiţional nr. 2/19.03.2019 la Convenţia civilă de prestări servicii nr. 4296/02.12.2015, acesta fiind singurul act care se încadrează în termenul de 3 ANI de zile de dinaintea emiterii raportului.

Cu privire la aserţiunea pârâtei de la pagina 8, alineatul 3 din raport potrivit căreia mandatul 2012-2016 este prescris, aceasta este inexactă, întrucât termenul de prescripţie nu se aplică pentru mandate, ci pentru perioada de 3 ani de la data săvârşirii faptelor.

Or, raportat la data comunicării raportului de evaluare contestat, este prescrisă orice faptă aflată în afara intervalului 24.02.2019-24.02.2022.

A susţinut că existenţa conflictului de interese trebuie analizată prin raportare exclusivă la Actul adiţional nr. 2/19.03.2019, celelalte acte neavând nicio relevanţă pentru economia litigiului pendinte; că din analiza regimului juridic al Actul adiţional nr. 2/19.03.2019 la Convenţia civilă de prestări servicii nr. 4296/02.12.2015, precum şi efectele acestuia, rezultă că în mod greşit pârâta a reţinut că el ar fi întocmit acest act cu încălcarea regimului conflictului de interese.

A invocat dispoziţiile art.70 şi art.76 din Legea nr.161/2003 din economia cărora reiese că pentru a ne afla în situaţia unui conflict de interese trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii:  persoana ce exercită funcţia publică să aibă un interes personal de natură patrimonială; interesul personal de natură patrimonială să poată influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor ce îi reveneau în calitate de primar.

Deci, pentru a fi în prezenţa unui conflict de interese trebuie să fie dovedit un interes patrimonial, material.

Existenţa unui interes patrimonial presupune însă crearea unui beneficiu persoanei care ar fi subiectul conflictului de interese, în mod direct sau indirect.

În legătură cu acest aspect, a precizat că în raportul de evaluare contestat nu este indicat care ar fi interesul patrimonial existent în ceea ce priveşte persoana sa sau a soţiei sale, deoarece prin actul încheiat s-au stabilit drepturi salariale în cuantumul prevăzut de lege.

A considerat că reglementările referitoare la conflictul de interese au fost aplicate de către inspectorii din cadrul ANI fără a avea în vedere spiritul acestora, deoarece aceste prevederi nu urmăresc decât să sancţioneze atitudinea persoanelor care în virtutea funcţiilor pe care le deţin participă la adoptarea unor acte care sunt de natură să le ofere beneficii de natură patrimonială, ceea ce nu este cazul în speţa dedusă judecăţii; că este un exces de zel al funcţionarilor din cadrul ANI care au întocmit raportul, deoarece în cazul său nu se poate reţine un conflict de interese; că legea trebuie interpretată în spiritul ei, însă în cazul de faţă, funcţionarii ANI nu au interpretat în mod corect definiţia dată de legiuitor conflictului de interese şi nu au avut în vedere scopul pentru care conflictul de interes a fost reglementat.

În cauză, este evident că prin reglementarea conflictului de interese legiuitorul a vrut să sancţioneze persoanele care adoptând o decizie sau votând pentru luarea unei decizii au profitat de pe urma deciziei şi au obţinut un beneficiu patrimonial pentru ele sau pentru alte persoane dintre cele enumerate de lege.

În cauză, prin încheierea Actului adiţional nr. 2/19.03.2019, el nu a făcut decât să respecte prevederile Legii nr. 153/2017, având în vedere că prin HG nr. 937/2018 s-a dispus majorarea salariului minim brut pe ţară de la 1900 la 2080 lei începând cu data de 01.01.2019, salariul de bază al salariatei Y devenind 4300 lei, începând cu data de 01.04.2019.

În fine, a susţinut că înainte de această modificare a contractului de muncă Y avea un salariu brut de 3.675 lei; că modificarea salariului minim brut pe ţară a condus în mod automat la majorarea salariului brut pentru toţi angajaţii Primăriei comunei B., implicit pentru angajata Y; că aşa cum reiese din conţinutul Actului adiţional nr. 2/19.03.2019, acesta poartă semnătura contabilului şef al primăriei şi implicit viza compartimentului financiar contabil; că relevante în acest sens sunt şi prevederile art. 24 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice: „(1) Angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor din fonduri publice se aprobă de ordonatorul de credite, iar plata acestora se efectuează de către conducătorul compartimentului financiar-contabil/persoana responsabilă cu efectuarea plăţii. (2) Angajarea şi ordonanţarea cheltuielilor se efectuează numai cu viza prealabilă de control financiar preventiv propriu şi a controlului financiar preventiv delegat, după caz, potrivit dispoziţiilor legale”.

A solicitat admiterea cererii de chemare în judecată.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 176/2010 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea contestaţiei formulate de reclamant ca nefondată.

Faţă de contestaţia formulată de reclamant, a invocat excepţia inadmisibilităţii acesteia, în ceea ce priveşte anularea punctului 3 din raportul de evaluare nr.8041/G/II/22.02.2022, prin care s-au constatat indicii privind săvârşirea de către X, în formă continuată, a infracţiunii de conflict de interese (până la data de 28.07.2017), şi respectiv privind folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane (începând cu data de 28.07.2017), prin semnarea – în calitate de primar, a unui număr de 7 acte juridice (2 convenţii civile şi 5 acte adiţionale) cu soţia sa, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 301 alin.(1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal.

A arătat că Inspecţia de Integritate din cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate a emis la data de 22 februarie 2022 raportul de evaluare nr.8041/G/II, potrivit şi dispoziţiilor art.10 lit. b), e) şi f) din Legea nr.176/2010, cu modificările şi completările ulterioare, care prevede că inspectorii de integritate întocmesc rapoarte de evaluare în cazul în care, în urma evaluării, identifică elemente de încălcare a legislaţiei privind regimul declarării averii, al conflictelor de interese, respectiv al incompatibilităţilor, precum şi după caz, a legislaţiei disciplinare, contravenţionale sau penale.

A învederat că raportul de evaluare întocmit are valoarea unei sesizări a organului de cercetare penală, formulată în temeiul dispoziţiilor Codului de procedură penală, situaţie în care acţiunea formulată de reclamant, şi care vizează şi pct.3 din raportul de evaluare contestat, nu este admisibilă.

Este adevărat că art. 22 alin.(1) din Legea nr. 176/2010 cu modificările şi completările ulterioare, recunoaşte persoanei care face obiectul evaluării dreptul de a contesta raportul de evaluare a conflictului de interese la instanţa de contencios administrativ, însă, în condiţiile în care raportul de evaluare conţine dispoziţia de sesizare a parchetului cu privire la existenţa indiciilor infracţiunii prevăzută de dispoziţiile art. 301 din Codul Penal al României, cenzura instanţei de contencios administrativ ar presupune a se pronunţa cu privire la existenţa sau inexistenţa unei infracţiuni, competentă pe care o asemenea instanţa nu o are.

O eventuală admitere a acţiunii de anulare a raportului de evaluare implicit faţă de punctul 3 din acesta, conduce, fără echivoc, la soluţia absurdă în care sesizarea parchetului poate fi anulată de o instanţă de contencios administrativ. 

Ori, o astfel de soluţie ar depăşi competenţa instanţei de contencios administrativ - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizat în condiţiile legii, fiind singura/instituţie competentă să efectueze cercetări iar, în situaţia confirmării sau infirmării constatărilor, procesul să îşi urmeze cursul normal.

Raportul de evaluare prin care se sesizează organele de cercetare penală, în vederea efectuării de cercetări specifice cu privire la existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.301 din Codul Penal este o sesizare şi nu reprezintă un act administrativ pentru a putea face obiectul controlului instanţei de contencios administrativ.

Conform dispoziţiilor art.2 alin.(1) lit.c) din Legea nr.554/2004 cu modificările şi completările, ulterioare, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Cu alte cuvinte, actul de constatare prin care s-a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este un act administrativ, care să producă efecte prin el însuşi, condiţie impusă de dispoziţiile Legii nr.554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, ci un act de sesizare în înţelesul dat de dispoziţiile art.221 şi art.223 Cod procedură penală.

Prin simpla sesizare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea efectuării unor cercetări penale nu se naşte un raport juridic de drept administrativ, ceea ce înseamnă că această situaţie e diferită de cea care, prin raportul de evaluare, Agenţia Naţională de Integritate constată existenţa unui conflict de interese administrativ (în situaţia în care fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni), caz în care fapta săvârşită constituie abatere disciplinară, iar consecinţa este aplicarea unei sancţiuni administrative de către organele disciplinare.

În concluzie, a solicitat admiterea excepţiei inadmisibilităţii cu privire la cererea de anulare a punctului 3 din raportul de evaluare nr.8041/G/II/22.02.2022 formulată de reclamant cu privire la legalitatea sesizării Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie şi, în consecinţă, respingerea acesteia ca inadmisibilă.

În speţa dedusă judecăţii, a solicitat să se constate că, în fapt, ne aflăm în faţa a două situaţii distincte : pe de o parte, a unui conflict de interese administrativ şi, pe de altă parte a unui conflict de interese penal.

Conflictul de interese de natură administrativă este reglementat de dispoziţiile art.76 din Legea nr.161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, raportul de evaluare prin care s-a constatat existenţa unei astfel de situaţii, putând face obiectul controlului jurisdicţional exercitat de instanţa de contencios administrativ.

Conflictul de interese penal este reglementat de dispoziţiile art.301 din Codul Penal.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizat în condiţiile legii, fiind singura instituţie competentă să efectueze cercetări iar, în situaţia confirmării sau infirmării constatărilor, procesul să îşi urmeze cursul normal.

Faţă de contestaţia astfel cum a fost formulată de reclamant, prin care solicită instanţei de judecată anularea raportului de evaluare nr. 8041/G/II/22.02.2022, ce vizează situaţia de conflict de interese administrativ, a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.

În ceea ce priveşte conflictul de interese de natura administrativă

Aspecte procedurale privind activitatea de evaluare a situaţiei de conflict de interese administrativ, desfăşurată de inspectorul de integritate:

- la data de 12.03.2021 Agenţia Naţională de Integritate, în temeiul art.12 alin.(1) din Legea nr.176/2010, cu modificările şi completările ulterioare, a fost sesizată de o persoană fizică, în lucrarea nr. 12334/S/II/12.03.2021, cu privire la faptul că X, primar al comunei B., judeţul B, nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese.

- conform prevederilor art.11 alin.(1) din acelaşi act normativ, activitatea de evaluare privind respectarea regimului juridic al conflictului de interese s-a efectuat pentru perioada 05.06.2016 (data alegerii în funcţia de primar) - 27.09.2020 (data încetării mandatului).

Totodată, a menţionat că pentru faptele de conflict de interese săvârşite în mandatul 2012 -2016 a intervenit termenul de prescripţie, raportat la dispoziţiile art.11 şi art.25 alin.(5) din Legea nr.176/2010, cu modificările şi completările ulterioare.

- în temeiul dispoziţiilor art.8, art.10 lit. b) şi lit. e) din Legea nr.176/2010 cu modificările şi completările ulterioare, ANI a procedat la informarea persoanei evaluate, prin adresa nr.20238/G/II/27.04.2021 (confirmare de primire semnată la data de 04.05.2021), despre declanşarea activității de evaluare a respectării regimului juridic al conflictelor de interese, în perioada exercitării funcţiei/demnităţii publice.

- în temeiul art.15 din Legea nr.176/2010 cu modificările şi completările ulterioare, inspectorul de integritate a solicitat date şi informaţii publice de la următoarele autorităţi/instituţii publice: Primăria com. B., judeţul B; Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice B; Oficiul Naţional al Registrului Comerţului; persoana evaluată.

Conform prevederilor art.20 din Legea nr.176/2010 cu modificările şi completările ulterioare procedura de informare a fost îndeplinită, persoana evaluată X fiind informată, prin intermediul unei adrese înregistrate cu nr.58259/G/II/18.11.2021, transmisă la domiciliul acesteia (confirmare de primire semnată la data de 23.11.2021), despre faptul că au fost identificate elemente privind nerespectarea regimului juridic al conflictului de interese.

Totodată, prin aceeaşi adresă, a fost invitat la sediul Agenţiei Naţionale de Integritate pentru a prezenta un punct de vedere, probe, date sau informaţii pe care le consideră necesare în cauză, fiind înştiinţat şi că are dreptul să fie asistat sau reprezentat de avocat.

- la data de 14.12.2021, persoana evaluată a transmis un punct de vedere înregistrat la Agenţia Naţională de Integritate sub nr.63547/G/II/14.12.2021.

În urma finalizării activităţii de evaluare, inspectorul de integritate a reţinut faptul că persoana evaluată X a încălcat dispoziţiile art.76 din Legea nr.161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât în perioada exercitării mandatului 2016 - 2020, a încheiat Actul adiţional nr.2/19.03.2019 la Convenţia civilă de prestări servicii nr.4296/02.12.2015, între Primăria Comunei B. - în calitate de angajator, şi Y - în calitate de salariat, prin care s-a hotărât, de comun acord, modificarea contractului individual de muncă, privind aplicarea modificării aduse Legii nr. 153/2017 prin HG nr. 937/2018, art.1 alin.(1) privind majorarea salariului minim brut pe ţară de la 1900 la 2080 lei şi modifică salariul de bază lunar brut, în cuantum de 4300 lei, începând cu data de 01.04.2019.

Faţă de argumentele invocate de reclamant ce vizează prescrierea faptei, şi implicit a răspunderii administrative, a învederat că acestea sunt nefondate, întrucât după rămânerea definitivă a raportului de evaluare, prin decizie irevocabilă a instanţei de judecată sau prin necontestare, începe să curgă prescripţia răspunderii administrative, respectiv operează sancţiunile prevăzute de textul de lege menţionat anterior; că prescripţia răspunderii administrative poate fi analizată de instanţa investită cu acţiune în răspundere disciplinară/administrativă, şi nu de instanţa de contencios administrativ competentă a analiza temeinicia şi legalitatea raportului de evaluare întocmit de ANI, prin care s-a reţinut doar existenţa unei situaţii de conflict de interese, fără a se stabili vreo răspunderea administrativă/disciplinară a persoanei evaluate.

Aşadar, în cadrul acţiunii ce are ca obiect anularea raportului de evaluare se analizează legalitatea unui act administrativ, instanţa de contencios administrativ nu poate analiza o eventuală răspundere disciplinară, în lipsa cercetării prealabile disciplinare şi a emiterii unui act de sancţionare.

A arătat că în speţa dedusă judecăţii, situaţia de conflict de interese a fost reţinută de inspectorul de integritate raportat la încheierea Actului adiţional nr.2/19.03.2019 la Convenţia civilă de prestări servicii nr.4296/02.12.2015, încheiat între Primăria Comunei B. - prin primar X - în calitate de angajator, şi Y - în calitate de salariat.

Totodată, inspectorul de integritate a precizat în cuprinsul raportului de evaluare nr. 8041/G/II/22.02.2022 că pentru faptele de conflict de interese săvârşite în mandatul 2012 – 2016 a intervenit termenul de prescripţie, faţă de dispoziţiile art.11 şi art.25 alin.(5) din Legea nr.176/2010 cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, în cadrul controlului de legalitate, instanţa investită cu controlul temeiniciei şi legalităţii actului administrativ atacat, verifică legalitatea întocmirii raportului de evaluare şi din perspectiva respectării termenului prevăzut de art.11 alin. (1) din Legea nr.176/2010, cu modificările şi completările ulterioare, înlăuntrul căruia Agenţia Naţională de Integritate are dreptul de a efectua activitatea de evaluare, fără a se stabili răspunderea administrativă în persoana celui evaluat.

În speţă, activitatea de evaluare, în ceea ce priveşte respectarea de către reclamant a regimului juridic al conflictului de interese, a fost declanşată la data de 12.03.2021, şi a vizat perioada exercitării mandatului 05.06.2016 - 27.09.2020, iar raportul de evaluare a fost emis la data de 22.02.2022, respectiv la 1 an şi 5 luni de la încetarea mandatului, fiind astfel respectat termenul de 3 ani prevăzut de legiuitor la art. 11 din Legea nr.176/2010, cu modificările şi completările ulterioare.

Totodată, având în vedere faptul că situaţia de conflict de interese în care s-a aflat persoana evaluată X a încetat la data de 19.03.2019 când a semnat Actul adiţional nr.2 la Convenţia civilă de prestări servicii nr.4296/02.12.2015, precum şi că la data de 12.03.2021 Agenţia Naţională de Integritate a fost sesizată de o persoană fizică, fiind declanşată evaluarea, iar raportul de evaluare nr. 8041/G/II a fost emis la data de 22.02.2022, rezultă fără echivoc faptul că termenul de 3 ani prevăzut de art.11 din Legea nr.176/2010, cu modificările şi completările ulterioare, a fost respectat.

În acelaşi context, a menţionat că pe perioada contestării la instanţa de judecată a raportului de evaluare nr.8041/G/II/22.02.2022, termenul de 3 ani referit anterior este întrerupt astfel că după rămânerea definitivă a raportului de evaluare începe să curgă un nou termen de prescripţie a aplicării sancţiunii disciplinare prevăzut de art.26 alin.(3) din Legea nr.176/2010, cu modificările si completările ulterioare.

O aceeaşi identitate de raţiune a fost adoptată şi de ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr.74/2020.

Cu referire la motivele de netemeinicie invocate de reclamant potrivit cărora, în lipsa existenţei unui interes patrimonial, nu se poate reţine situaţia de conflict de interese prevăzută de dispoziţiile art.76 din Legea nr.161/2003, întrucât, prin actul încheiat s-au stabilit drepturi salariale în cuantumul prevăzut de lege, a învederat că acestea sunt nefondate, fiind rezultatul unei greşite interpretări de către reclamant atât a elementelor factuale ale cauzei, cât şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauza dedusă judecăţii.

În speţă, conflictul de interese a fost generat de semnarea, de către primarul X a Actului adiţional nr.2/19.03.2019 la Convenţia civilă de prestări servicii nr.4296/02.12.2015, încheiat între Primăria Comunei B. - în calitate de angajator, şi Y (soţia sa) - în calitate de salariat, prin care s-a hotărât, de comun acord, modificarea contractului individual de muncă, privind aplicarea modificării aduse Legii nr. 153/2017 prin HG nr. 937/2018, art.1 alin.(1) privind majorarea salariului minim brut pe ţară de la 1900 la 2080 lei, şi modifică salariul de bază lunar brut, în cuantum de 4300 lei, începând cu data de 01.04.2019, încălcând astfel regimul juridic al conflictului de interese reglementat de dispoziţiile art. 76 din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin urmare, la încheierea/semnarea Actului adiţional nr. 2/19.03.2019 la Convenţia civilă de prestări servicii nr.4296/02.12.2015, ce a vizat obţinerea de către soţia sa a unor sume de bani în schimbul serviciului prestat, nu este posibilă manifestarea din partea primarului X a unei imparţialităţi în ceea ce priveşte încheierea acestui act juridic.

A considerat că în calitatea sa de primar, reclamantul avea îndatorirea să anticipeze faptul că decizia sa, respectiv modul în care îşi exercită atribuţiile, concretizate prin încheierea şi semnarea actului juridic menţionat mai sus, nu pot fi percepute ca fiind imparţiale, transparente şi date cu respectarea principiului integrităţii; că procedând în acest mod, primarul X a încălcat regimul juridic al conflictului de interese prevăzut de dispoziţiile art. 76 din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, fiindu-i astfel afectată integritatea, obiectivitatea şi imparţialitatea în exercitarea funcţiei de autoritate publică.

Simpla existenţă a unor împrejurări care le-ar putea aduce aleşilor locali, soţului, rudelor, etc., un anumit avantaj, respectiv beneficiu prezintă un potenţial pericol de corupţie şi, în această situaţie, funcţionarul public, alesul local sau demnitarul trebuie să nu participe la luarea deciziei pentru a înlătura orice suspiciune de corupţie, în caz contrar trebuie sancţionată atitudinea acestora.

Prin încheierea/semnarea Actului adiţional nr.2/19.03.2019 la Convenţia civilă de prestări servicii nr.4296/02.12.2015, primarul X s-a asigurat că nu există niciun impediment legal ca soţia sa să obţină sume de bani din prestarea unor servicii pentru beneficiarul Primăria Comunei B..

Nu pot fi reţinute ca fondate argumentele invocate de reclamant potrivit cărora „....modificarea salariului minim brut pe ţară a condus în mod automat la majorarea salariului brut pentru toţi angajaţii primăriei...., implicit pentru angajata Y...în sensul argumentelor este şi practica instanţei supreme...astfel că nu există conflict de interese”, întrucât în cauză ne aflăm în prezenţa unei convenţii civile care în fapt a fost transformată (disimulată) într-un contract individual de muncă.

În pofida susţinerilor reclamantului, o persoană plătită prin intermediul unei convenţii civile nu poate beneficia de aceleaşi drepturi, precum un angajat cu contract individual de muncă, în caz contrar fiind încălcată în mod flagrant legea.

În concluzie, persoana evaluată X a încălcat dispoziţiile art. 76 din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât în perioada exercitării mandatului 2016-2020, a încheiat şi semnat Actul adiţional nr. 2/19.03.2019 la Convenţia civilă de prestări servicii nr.4 296/02.12.2015, între Primăria Comunei B. - în calitate de angajator, şi Y (soţia sa) - în calitate de salariat.

Analizând cu prioritate, conform art. 248 din Codul de procedură civilă, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, curtea a constatat următoarele :

Reclamantul a solicitat prin acţiunea formulată anularea Raportului de evaluare nr. 8041/G/II/22.02.2022 întocmit de Agenția Națională de Integritate, fiind dispusă prin acesta comunicarea raportului persoanei evaluate, comunicarea raportului Instituţiei Prefectului, precum şi sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea cercetării privind săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, respectiv folosirea funcţiei publice pentru favorizarea unor persoane.

Prin întâmpinarea formulată, intimata a invocat excpţia inadmisibilităţii acţiunii în raport de pct. 3 din raportul contestat, apreciind că solicitarea de anulare a raportului sub aspectul sesizării unui organ de cercetare penală nu este admisibilă, nefiind un act administrativ. De asemenea, a precizat că prin admiterea unui astfel de capăt de cerere s-ar ajunge la depăşirea atribuţiilor unei instanţe de contencios administrativ.

Examinând argumentele invocate de intimată în susţinerea excepţiei, instanţa a constatat că acestea sunt neîntemeiate.

Astfel, potrivit art. 1 din Legea contencioasului administrativ nr. 554/2004 prevede că „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.”

Prin urmare, susţinerea intimatei în sensul că pot fi atacate în faţa instanţelor de contencios administrativ doar actele administrative este reală. Însă, raportul de evaluarea întocmit de ANI este un act administrativ, acest caracter fiind consacrat chiar de către legiuitor în art. 22 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, care prevede că : „Persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilităţii în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanţa de contencios administrativ.”

Pe cale de consecinţă, caracterul admisibil al acţiunii este consacrat chiar de către legiuitor, fără vreo distincţie în ceea ce priveşte conţinutul măsurilor dispuse prin raportul de evaluare atacat.

Prin urmare, o eventuală critică vizând măsura sesizării organelor de urmărire penală ar putea fi analizată ca şi apărare de fond, însă în prezenta cauză reclamantul nu a invocat motive de nelegalitate referitoare la măsura sesizării organelor de urmărire penală.

Având în vedere considerentele reţinute anterior, precum şi dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii, ca nefondată.

Analizând actele şi lucrările dosarului pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:

Prin Raportul de evaluare nr. 8041/G/II/22.02.2022 întocmit de Agenția Națională de Integritate s-a constatat încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor de către reclamant, care s-a aflat în conflict de interese pe perioada mandatului de primar, respectiv 2016-2020, încălcând dispoziţiile art. 76 din Legea nr.161/2003 întrucât a încheiat la data de 19.03.2019 Actul adiţional nr. 2/19.03.2019 la Convenţia civilă de prestări servicii nr. 4296/02.12.2015 între Primăria comunei B. - în calitate de angajator şi soţia sa - Y - în calitate de salariat, prin care se hotărăşte de comun acord modificarea contractului individual de muncă, privind aplicarea modificării aduse Legii nr. 153/2017 prin HG nr. 937/2018, art. 1 alin. (1) privind majorarea salariului minim brut pe ţară de la 1900 la 2080 lei şi se modifică salariul de bază lunar brut, în cuantum de 4300 lei, începând cu data de 01.04.2019.

Împotriva Raportului nr. 8041/G/II/22.02.2022 întocmit de Agenția Națională de Integritate persoana evaluată a introdus prezenta cerere de chemare în judecată, prin care a arătat că în mod greşit a fost reţinut în cuprinsul raportului că reclamantul ar fi fost în conflict de interese deoarece nu ar fi întruite condiţiile legale, nefiind dovedit interesul patrimonial în ceea ce priveşte reclamantul sau soţia acestuia, modificarea salariului minim brut pe ţară conducând automat la creşterea salariului brut pentru toţi angajaţii Primăriei com. B..

Examinând criticile de nelegalitate formulate de reclamant prin prisma dispoziţiilor legale incidente, instanţa a constatat că acestea sunt nefondate.

 Astfel, art. 76 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei prevede următoarele:

„Primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti sunt obligaţi să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziţie, în exercitarea funcţiei, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I.”

Prin Actul adiţional nr. 2/19.03.2019 la Convenţia civilă de prestări servicii nr. 4296/02.12.2015, între Primăria comunei B., în calitate de angajator, şi soţia reclamantului Y, în calitate de salariat, s-a hotărât de comun acord modificarea convenţiei civile prin aplicarea modificărilor aduse Legii nr. 153/2017 prin HG nr. 937/2018, constând în majorarea salariului minim brut pe ţară de la 1900 la 2080 lei,  în sensul modificării salariul de bază lunar brut, în cuantum de 4300 lei, începând cu data de 01.04.2019.

Convenţia civilă de prestări servicii nr. 4296/02.12.2015 a fost încheiată în temeiul art. 1164 – 1166, art. 1169, art. 1178-1179 Cod civil, în contextul îndeplinirii condiţiilor pentru pensionare de către soţia reclamantului la data de 02.12.2015.

Pe cale de consecinţă, raportul contractual dinte soţia reclamantului şi Primăria com. B. nu este un raport guvernat de Codul muncii, ci un raport de natură civilă născut în temeiul dispoziţiilor Codului civil, cuantumul plăţilor efectuate către soţia reclamantului fiind stabilit prin acordul părţilor, fără a intra sub incidenţa normelor imperative referitoare la nivelul salariului minim brut pe economie aplicabil contractelor individuale de muncă.

Faţă de situaţia de fapt reţinută mai sus, s-a constatat că reclamantul s-a aflat în conflict de interese deoarece a încheiat un act juridic în exercitarea profesiei care a produs un folos material soţiei acestuia prin majorarea cuantumului plăţii pentru serviciul prestat, fără a exista o obligaţie legală de majorare a acestei plăţi faţă de natura civilă a convenţiei încheiate.

Art. 11 alin. 1 din Legea nr. 153/2017, invocat de reclamant şi care prevede că „Pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul familiei ocupaţionale „Administraţie” din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării şi consilii locale, din instituţiile şi serviciile publice de interes local şi judeţean din subordinea acestora, salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, în urma consultării organizaţiei sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor.”, nu este aplicabil în cauză deoarece vizează persoanele ce au încheiat contracte individuale de muncă, soţia reclamantului având încheiată o convenţie civilă.

De asemenea, practica înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la care face referire reclamantul prin cererea de chemare în judecată în sensul constatării lipsei unui folos material, vizează o situaţie juridică diferită de cea din prezenta cauză întrucât în respectiva speţă a fost majorat cuantumul salariului minim brut pe ţară pentru o persoană ce avea încheiat un contract individual de muncă, caz în care aplicare modificării legale era obligatorie pentru angajator.

Față de aspectele reținute anterior, curtea a reținut că în cazul reclamantului este dat cazul de  incompatibilitate prevăzut de art. 76 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, motiv pentru care acţiunea formulată de acesta este neîntemeiată; în temeiul art. 22 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative coroborat cu art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 modificată, a respins cererea, ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare