Anulare act administrativ – Dispoziția Primarului de încadrare personal contractual

DREPT ADMINISTRATIV

Anulare act administrativ – Dispoziția Primarului de încadrare personal contractual

- art. 538 alin. 2 din OUG nr. 57/2019

La încadrarea personalului contractual în cadrul autorităților și instituțiilor publice nu trebuie respectate și dispozițiile privitoare la cerințele studiilor necesare pentru ocuparea unei funcții publice, cuprinse în art. 386 din OUG nr. 57/2019, în condițiile în care nu există o normă expresă care să prevadă că la încadrarea personalului contractual sunt aplicabile dispozițiile speciale incidente funcționalilor publici, art. 538 alin. 2 din OUG nr. 57/2019 stabilind că dispozițiile referitoare la personalul contractual, cuprinse în Partea a VI-a Titlul III din OUG nr. 57/2019, se completează cu prevederile Legii nr. 53/2003, or, această lege nu stabilește că încadrarea pe un post pentru care se cer studii medii este condiționată de deținerea diplomei de bacalaureat.

Împrejurarea că personalul contractual ocupă “funcții”, care pot fi de conducere, de execuție sau în cadrul cabinetelor demnitarilor și aleșilor locali sau a cancelariei prefectului, nu atrage aplicabilitatea în cazul acestora a dispozițiilor incidente funcțiilor publice sau reținerea faptului că și funcțiile contractuale sunt funcții publice, noțiunile antemenționate având, conform OUG nr. 57/2019, reglementări și regimuri juridice distincte.

Curtea de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 354 din 25 mai 2022

1. Hotărârea primei instanțe

Prin Sentința nr. (...)/CA din 03.02.2022 Tribunalul (...) a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei, respectiv a lipsei de interes a acesteia în promovarea acțiunii, a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta (R), CNP (...), dom. în (...), în contradictoriu cu pârâții Primarul Comunei (C) și (P), având ca obiect anularea Dispoziției nr. (...)/28.12.2020 privind încadrarea dnei (P) pe postul de consilier personal al primarului, în cadrul cabinetului primarului comunei (C), jud. (J). A obligat reclamanta să achite pârâtei (P) suma de 2.380 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin acțiunea în contencios administrativ, reclamanta (R) a solicitat anularea Dispoziției nr. (...)/28.12.2020 privind încadrarea dnei (P) pe postul de consilier personal al primarului, în cadrul cabinetului primarului comunei (C), jud. (J).

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei, respectiv a lipsei de interes a acesteia în promovarea prezentei acțiuni.

Tribunalul a respins excepțiile invocate, reținând că, în cadrul acțiunii de anulare a unui act administrativ, calitate procesuală activă și interes legitim justifică nu doar destinatarul actului administrativ a cărui nulitate se solicită, ci și orice persoană ale cărei drepturi sau interese legitime sunt sau riscă să fie afectate prin punerea în executare a actului administrativ atacat, după cum reiese din dispoziția cuprinsă la art. 2 alin. a) din Legea nr. 554/2004.

Raportat la critica de nelegalitate invocată de reclamantă, privind adoptarea de către pârât a dispoziției atacate cu nerespectarea dispozițiilor art. 11 alin. 2 din Legea nr. 153/2017 și a Anexei nr. VIII, cap. II, secțiunea IV, lit. b) din același act normativ, în accepțiunea reclamantei, pârâta neîndeplinind condițiile de studii necesare ocupării postului, instanța a reținut că este nefondată pentru următoarele argumente:

Prin Dispoziția nr. (...)/28.12.2020 a cărei nulitate s-a solicitat, începând cu data de 24.12.2020, pârâta (P) se încadrează, pe durata mandatului primarului, cu contract de muncă încheiat pe perioadă determinată în funcția contractuală de consilier personal al primarului, în cadrul Cabinetului primarului comunei (C).

Pârâta deține Diploma de absolvire a Liceului seria A nr. (...)/28.11.2018 și Certificatul de calificare profesională nr. (...)/01.07.2020, ambele emise de Ministerul Educației Naționale.

Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 2) din Legea nr. 153/2017, a căror încălcare o invocă reclamanta, „Nomenclatorul funcțiilor necesare desfășurării activităților specifice fiecărei instituții sau autorități a administrației publice locale, precum și ierarhia funcțiilor sunt prevăzute în anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. III și cap. II lit. A pct. IV.”

De asemenea, conform art. 5 alin. 1 lit. g) din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ, „În înțelesul prezentului cod, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: aparatul de specialitate al primarului, respectiv al consiliului județean – totalitatea compartimentelor funcționale, fără personalitate juridică, de la nivelul unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale, precum și secretarul general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale; primarul, consilierii personali sau personalul din cadrul cabinetului acestuia, președintele consiliului județean, consilierii personali sau personalul din cadrul cabinetului acestuia, viceprimarul, vicepreședintele consiliului județean, administratorul public nu fac parte din aparatul de specialitate”, iar potrivit art. 541 din același act normativ, „(2) Rolul personalului contractual care ocupă funcțiile prevăzute la art. 539 lit. c) este de a-l sprijini pe demnitarul sau alesul local la cabinetul căruia este încadrat, respectiv pe prefectul în a cărui cancelarie este încadrat, în realizarea activităților direct rezultate din exercitarea atribuțiilor care îi sunt stabilite prin Constituție sau prin alte acte normative”.

Studiile medii nu presupun existența diplomei de bacalaureat, după cum rezultă din prevederile art. 77 din Legea nr. 1/2011 a educației naționale.

După cum se poate observa, nici un text de lege invocat de reclamantă și nici Codul administrativ nu instituie condiția deținerii studiilor superioare și nici alte cerințe speciale/interdicții cu privire la nivelul de studii necesar pentru funcția de consilier personal al Primarului, atât timp cât persoana poate exercita atribuțiile stabilite prin fișa postului.

Or, reclamanta a dovedit că deține atât diploma de absolvire a liceului, cât și certificat de atestare profesională, înscrisuri care o fac aptă pentru exercitarea funcției ocupate.

În lumina celor de mai sus, în contextul în care nu există niciun motiv de nelegalitate a actului administrativ atacat, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

În baza art. 453 Noul Cod procedură civilă, a obligat reclamanta să achite pârâtei (P) suma de 2.380 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial justificat cu chitanța nr. (...)/15.11.2021 având în vedere că prima a pierdut procesul.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, a declarat recurs recurenta-reclamantă (R), solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței, iar, urmare a rejudecării, admiterea cererii de chemare în judecată, în temeiul art. 496(2) Cod procedură civilă coroborat cu art. 488(1) pct. 8 Cod procedură civilă, cu cheltuieli de judecată, în temeiul art. 453 Cod procedură civilă.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că, astfel cum reiese din considerentele sentinței atacate, soluția de respingere a cererii de anulare a Dispoziției nr. (...)/28.12.2020 privind încadrarea pârâtei (P) pe postul de consilier personal al primarului comunei (C) este motivată de împrejurarea că, potrivit instanței, studiile medii, a căror dovadă trebuie să o facă aceasta, nu presupun existența diplomei de bacalaureat.

Dispozițiile art. 77 din Legea nr. 1/2011 fac vorbire, în schimb, despre învățământul liceal, iar împrejurarea că, potrivit alineatului final al acestui text, eliberarea certificatului de calificare nu este condiționată de promovarea examenului de bacalaureat nu este de natură a aduce lumină asupra chestiunii care prezintă relevanță în cauză.

Așadar, în ciuda celor arătate de instanță chiar anterior redării textului art. 77 din Legea nr. 1/2011, în sensul că “studiile medii nu presupun existența diplomei de bacalaureat”, o astfel de concluzie nu se poate desprinde nicidecum din prevederile legale citate de instanță.

În egală măsură, nu poate fi reținută nici interpretarea desprinsă de instanță din coroborarea art. 11(2) din Legea nr. 153/2017 cu cea a art. 5 alin. 1 lit. g) din OUG 57/2019 și art. 541(2) din același act normativ, inducându-se ideea potrivit căreia nomenclatorul funcțiilor nu ar fi aplicabil și în ceea ce privește consilierii personali ai primarului, întrucât aceștia fac parte din personalul contractual.

O astfel de interpretare și, în consecință, aplicare a legii, vine în contradicție cu chiar textul alin. 2 al art. 541(2) din OUG 57/2019.

Din analiza textului la care însăși instanța face trimitere, al cărei obiect de reglementare este clasificarea funcțiilor ce pot fi ocupate de personalul contractual, se desprinde ideea că și personalul care își efectuează activitatea în baza unui contract exercită o funcție publică și, ca atare, le sunt aplicabile cerințele speciale/interdicțiile cu privire la nivelul de studiu necesar.

Ca atare, cele reținute de instanță în sensul contrar, potrivit cărora singura condiție necesar a fi îndeplinită în persoana pârâtei (P) este ca aceasta să poată exercita atribuțiile stabilite prin fișa postului, sunt rezultatul unei aplicări eronate a dispozițiilor legale. 

De altfel, în paragraful imediat următor, instanța arată că pârâta a dovedit că deține atât diploma de absolvire a liceului, cât și certificat de atestare profesională, înscrisuri care o fac aptă pentru exercitarea funcției ocupate.

Or, pornind de la premisa arătată de instanță, în sensul că legiuitorul nu a instituit, în ceea ce privește funcția de consilier personal al primarului, nicio condiție cu privire la nivelul de studii necesar pentru exercitarea acesteia, o astfel de argumentare, privitoare la actele doveditoare ale studiilor pârâtei, este oarecum contradictorie cu cele arătate chiar anterior de către instanță.

De altfel, niciuna dintre cele 3 clase în care sunt categorisite funcțiile publice în raport de nivelul studiilor necesare nu prevede posibilitatea exercitării acestora fără deținerea unei diplome de bacalaureat, pentru clasa a III-a fiind instituită cerința studiilor medii liceale, finalizate cu diplomă de bacalaureat, prin art. 386 lit. c) din OUG 57/2019.

În drept a invocat art. 386 din OUG nr.57/2019, art. 449 din OUG 57/2019, art. 453, Codul de procedură civilă.

3. Apărările formulate în cauză

Intimații Primarul Comunei (C) și (P), prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată.

În esență, arată intimații că, prin motivele de recurs, recurenta apreciază că soluția a fost dată ca urmare a unei greșite aplicări a normelor de drept material, întrucât dispozițiile art. 77 din Legea nr. 1/2011 a educației naționale nu definesc în concret noțiunea de „studii medii”.

Consideră această susținere ca fiind una eronată, pentru următoarele motive:

Potrivit art. 77 alin. 1 din Legea educației naționale, absolvenții învățământului liceal primesc diploma de absolvire și foaia matricolă, parte a portofoliului educațional, care atestă finalizarea studiilor liceale și care conferă dreptul de acces, în condițiile legii, în învățământul postliceal, precum și dreptul de susținere a examenului de bacalaureat. Potrivit art. 77 alin. 3 din același act normativ: „Absolvenții învățământului liceal care susțin și promovează examenul național de bacalaureat dobândesc și diploma de bacalaureat, care le dă dreptul de acces în învățământul superior, în condițiile legii.”

Drept urmare, conform noii Legi a educației naționale, se poate observa că finalizarea studiilor liceale este atestată de absolvire și foaia matricolă, iar diploma de bacalaureat dă dreptul titularului acesteia la accesul în învățământul superior. Din toate aceste dispoziții legale, rezultă că studiile medii liceale pot fi deținute de persoane absolvente ale învățământului liceal, studiile fiind finalizate cu diploma de bacalaureat sau cu diploma de absolvire.

Deci, studiile medii reprezintă absolvirea a 12 clase de studiu, practic, terminarea liceului. Studiile medii nu sunt condiționate de diploma de bacalaureat. Obținerea examenului de bacalaureat este primul pas spre avansarea statutului de absolvent de studii medii către un student cu studii superioare.

Așadar, pentru stabilirea actului de studii în baza căruia se face angajarea în cazul unui absolvent de studii medii într-o funcție pentru care este prevăzută condiția studiilor medii, nu este necesară obținerea diplomei de bacalaureat.

Potrivit dispozițiilor legate, consilierul personal al primarului este numit și eliberat din funcție de către primar și își desfășoară activitatea în baza unui contract individual de muncă pe durată determinată, încheiat în condițiile legii, pe durata mandatului primarului.

De asemenea, legea prevede că atribuțiile acestuia se stabilesc prin dispoziție a primarului. O persoană care ocupă funcția de consilier al primarului nu poate fi considerată funcționar public, fiind asimilată personalului încadrat la cabinetul demnitarilor, cu contract individual de muncă pe perioadă determinată și cu atribuții stabilite prin dispoziție a demnitarului, în acest caz a primarului, deci nu poate beneficia de creșterea salarială prevăzută de Legea salarizării.

Potrivit prevederilor legale incidente domeniului, condiția ca intimata (P) să ocupe funcția de consilier personal al primarului se analizează prin raportare la cerințele postului, precum și la pregătirea de bază necesară ocupantului postului, aspecte ce au fost luate în considerare la momentul angajării sale.

Raportat la toate aceste aspecte, confirmate de probatoriul administrat în cauză, apreciază că recursul reclamantei recurente este nefondat, motiv pentru care a solicitat respingerea recursului, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au invocat art. 205, art. 496 alin. 1 noul Cod de procedură civilă.

4. Soluția instanței de recurs

Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor legale incidente și a actelor și lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, recurenta-reclamantă a invocat faptul că soluția primei instanțe, de respingere a acțiunii, a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea eronată a dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 1/2011, art. 11 alin. 2 din Legea nr. 153/2017 și art. 5 alin. 1 lit. g) și 541 alin. 2 din OUG nr. 57/2019.

Recurenta susține faptul că studiile medii necesare postului ocupat de intimata-pârâtă (P) presupun deținerea diplomei de bacalaureat, cerințele aplicabile funcționarilor publici trebuind a fi respectate și în cazul personalului contractual, astfel că încadrarea intimatei s-a realizat în mod nelegal întrucât nu deține diplomă de bacalaureat.

Analizând criticile invocate, Curtea a constatat că sunt nefondate.

În acest sens, s-a reținut că Dispoziția nr. (...)/28.12.2020, a cărei anulare o solicită recurenta-reclamantă, privește încadrarea cu contract de muncă pe perioadă determinată a intimatei-pârâte (P) în funcția contractuală de consilier personal al primarului, în cadrul Cabinetului Primarului Comunei (C).

Conform Fișei postului în discuție, pentru ocuparea acestuia sunt necesare studii medii, cerința fiind îndeplinită, așa cum corect a stabilit judecătorul fondului, în cazul în care se deține o diplomă de absolvire a învățământului liceal.

Acest aspect rezultă în mod clar din dispozițiile art. 77 alin. 1 din Legea nr. 1/2011, care prevăd că diploma de absolvire atestă finalizarea studiilor liceale și conferă dreptul de acces la învățământul postliceal, precum și la susținerea examenului de bacalaureat, promovarea acestuia din urmă conferind dreptul de acces, în condițiile legii, în învățământul superior.

Nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că la încadrarea personalului contractual în cadrul autorităților și instituțiilor publice ar trebui respectate și dispozițiile privitoare la cerințele studiilor necesare pentru ocuparea unei funcții publice, cuprinse în art. 386 din OUG nr. 57/2019, în condițiile în care nu există o normă expresă care să prevadă că la încadrarea personalului contractual sunt aplicabile dispozițiile speciale incidente funcționarilor publici, art. 538 alin. 2 din OUG nr. 57/2019 stabilind că dispozițiile referitoare la personalul contractual, cuprinse în Partea a VI-a Titlul III din OUG nr. 57/2019, se completează cu prevederile Legii nr. 53/2003, or, această lege nu stabilește că încadrarea pe un post pentru care se cer studii medii este condiționată de deținerea diplomei de bacalaureat.

De asemenea, nu se poate reține că soluția primei instanțe este rezultatul interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. g) și 541 alin. 2 din OUG nr. 57/2019, având în vedere că aceste norme nu asimilează, din punct de vedere al regimului juridic, inclusiv al încadrării, funcțiile contractuale cu funcțiile publice, așa cum eronat pretinde recurenta.

Împrejurarea că personalul contractual ocupă “funcții”, care pot fi de conducere, de execuție sau în cadrul cabinetelor demnitarilor și aleșilor locali sau a cancelariei prefectului, nu atrage, așa cum pretinde recurenta, aplicabilitatea în cazul acestora a dispozițiilor incidente funcțiilor publice sau reținerea faptului că și funcțiile contractuale sunt funcții publice, noțiunile antemenționate având, conform OUG nr. 57/2019, reglementări și regimuri juridice distincte.

În consecință, în mod corect au fost înlăturate de către prima instanță criticile invocate de reclamantă în susținerea nelegalității Dispoziției nr. (...)/28.12.2020, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă.

Pentru aceste considerente, în baza art. 496 Cod procedură civilă și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă.

Reținând culpa procesuală a recurentei, care a pierdut procesul, în baza art. 453 Cod procedură civilă, a fost obligată să plătească intimatei (P) cheltuieli de judecată în recurs, în cuantum de 2380 lei, reprezentând onorariu avocațial justificat cu factura și chitanța depuse, în copie, la dosar.

(Decizie redactată și rezumată de judecător Mariana ILISIE)

Domenii speta

Spete similare