Încetare de drept mandat viceprimar. Incompatibilitate

„Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la instanţă sub dosar nr. de mai sus, reclamantul R a chemat în judecată în calitate de pârâţi INSTITUŢIA PREFECTULUI - JUDEŢUL ... şi PREFECTUL JUDEŢULUI ..., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză, să dispună în temeiul prevederilor art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 anularea în tot a ordinului Prefectului Judeţului ... nr. ... din data de ... privind încetarea de drept a mandatului de primar al comunei ... ca fiind nelegal şi netemeinic, cu cheltuieli de judecată..

În motivarea cererii reclamantul arată că are calitatea de primar al comunei ... din judeţul ..., iar prin raportul de evaluare întocmit la data de ... de Inspecţia de Integritate din cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate (A.N.I.) sub nr. ..../... s-a reţinut, în sarcina sa, că au fost identificate elemente de încălcare a legislaţiei privind regimul incompatibilităţilor, întrucât în perioada deţinerii funcţiei de viceprimar a desfăşurat, în intervalul ... activităţi remunerate de audit public intern (expert contabil) în cadrul Primăriei Comunei ..., Primăriei Comunei ... şi Primăriei Comunei ..., în baza unor contracte de prestări servicii.

I. In concreto, s-a reţinut încălcarea interdicţiei prevăzute de dispoziţiile art. 87 alin. 1 lit. k) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei şi nu a respectat prevederile art. 91 alin. 2 teza întâi din acelaşi act normativ.

Face precizarea că a uzat, în temeiul prevederilor art.22 alin.1 din Legea nr.176/2010 de dreptul de a contesta consultările cuprinse în mai susmenţionatul raport de evaluare, acţiunea judecătorească iscând obiectul dosarului nr. .../35/... al Curţii de Apel Oradea.

Iniţial prin sentinţa nr. .../CA/... pronunţată la data de ... de Curtea de Apel Oradea, reclamantul arată că i-a fost admisă acţiunea formulată în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Integritate (A.N.I.) şi, pe cale de consecinţă, a fost anulat raportul de evaluare întocmit la data de ... de Inspecţia de Integritate din cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate (A.N.I.) sub nr. .../....

Ulterior, prin decizia nr. ... pronunţată la data de ... de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub dosarul cu acelaşi număr a fost admis, în parte, recursul declarat de A.N.I., împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Oradea şi, pe cale de consecinţă, a dispus menţinerea raportului de evaluare mai sus indicat pentru perioada ..., adică pentru aproximativ o lună de zile.

Având în vedere cele mai sus menţionate rezultă, fără putinţă de tăgadă că, actul administrativ atacat este lovit de nulitate absolută, cel puţin pentru următoarele considerente de nelegalitate:

1. În primul rând, potrivit art. 25 şi art. 26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative - prevederi legale care au fost avute în vedere şi menţionate de A.N.I. în adresa nr. .../..., prin care solicita punerea în aplicare a deciziei nr. ... pronunţată la data de ... de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub dosarul cu acelaşi număr - dreptul de a aplica sancţiunea stabilită prin raportul de evaluare întocmit la data de ... de Inspecţia de Integritate din cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate (A.N.I.) sub nr. .../... este prescris. Că aşa este, arată reclamantul, rezultă fără echivoc, din prevederile art. 26 alin. 3 teza a doua din Legea nr. 176/2010, potrivit cărora „(3) Prin derogare de la dispoziţiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancţiunea poate fi aplicată în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, potrivit prevederilor legale.

Î cazul în care cauza de incompatibilitate a încetat înainte de sesizarea Agenţiei, sancţiunea disciplinară poate fi aplicată în termen de 3 ani de la încetarea cauzei de Incompatibilitate, dacă legea nu dispune altfel.”

Bunăoară, în ceea ce-l priveşte, reclamantul arată că sunt aplicabile prevederile legale mai sus citate şi subliniate, deoarece cauza de incompatibilitate a încetat la data de 12 septembrie 2012 astfel cum a stabilit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. ... pronunţată la data de ... de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub dosarul cu acelaşi număr - definitivă - şi, prin urmare, termenul de 3 ani de la data încetării cauzei de incompatibilitate s-a împlinit la data de 12 septembrie 2015, aceasta în condiţiile în care cauza de incompatibilitate a încetat înainte de sesizarea Agenţiei şi anume la data de 12 septembrie 2012, iar Agenţia a fost sesizată abia la data de ... ianuarie 2014.

De aceea a făcut trimitere, inclusiv A.N.I. în cuprinsul adresei nr. .../... de punere în aplicare a deciziei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la prevederile art.26 alin.3 din Legea nr.176/2010 care reglementează tocmai termenul de prescripţie în cadrul căruia se poate dispune aplicarea măsurilor dispuse prin rapoartele de evaluare.

Face precizarea că, termenul de 3 ani a curs fără a fi întreruptă prescripţia, întrucât Raportul de evaluare al A.N.I. a fost emis la ZZ.LL. 2015, după trecerea celor 3 ani de la data încetării stării de incompatibilitate, nicio sancţiune neputându-se aplica după trecerea acestui termen.

Raportat la situaţia concretă în care se află şi expres reglementată de art. 26 al. (3) teza a II-a, din Legea 176/2010, reclamantul arată că este lipsit de orice echivoc că termenul de prescripţie s-a împlinit şi, prin urmare, sancţiunile dispuse prin Ordinul Prefectului atacat prin prezenta acţiune, nu mai pot fi dispuse.

Concluziile care se desprind şi care evident rezultă din coroborarea actelor normative care reglementează pe de o parte regimul incompatibilităţilor, iar pe de altă parte statutul aleşilor locali sunt că, la acest moment, nu se mai află în termenul legal în care se poate aplica vreo sancţiune disciplinară lui, arată reclamantul, întrucât a intervenit prescripţia dreptului de a aplica o sancţiune, ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie de 3 ani.

În aceste sens, reclamantul arată că a fost inclusiv opinia departamentului juridic de specialitate din cadrul Primăriei Comunei ... cuprins în referatul nr. ... din data de ....

2. În al doilea rând, reclamantul arată că actul administrativ atacat este nelegal inclusiv prin prisma analizării prevederilor art.25 din Legea 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice pentru modificarea şi completarea Legii nr.144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative potrivit cărora:

"(1) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementarii aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective, în măsura în care prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta şi dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni.

(2) Persoana eliberată sau destituită din funcţie potrivit prevederilor alin.(1) sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepţia celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupa o funcţie sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicţia de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de confirmare a existentei unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate.

(3) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcţie ori, după caz, constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective.

(4) Prin derogare de la dispoziţiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate ca urmare a săvârşirii unor abateri dintre cele cuprinse în prezenta lege nu pot consta în mustrare sau avertisment."

Aşadar, în vederea aplicării dispoziţiilor art.25 din Legea 176/2010, astfel cum solicita Agenţia Naţională de Integritate prin adresa nr. .../..., trebuie avut în vedere faptul că sancţiunea care se impune a fi aplicată, trebuie să vizeze incompatibilitatea viceprimarului ..., ca atare trebuie să se raporteze la dispoziţiile legale privind sancţiunile ce pot fi aplicate în cazul constatării incompatibilităţii viceprimarilor.

Învederează că potrivit art.69 din Legea 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, sancţiunile care pot fi aplicate viceprimarilor sunt:

"Art.69. - (1) Pentru abateri grave şi repetate, săvârşite în exercitarea mandatului de viceprimar, de preşedinte sau de vicepreşedinte al consiliului judeţean, persoanelor în cauză li se pot aplica următoarele sancţiuni:

a) mustrare;

b) avertisment;

c) diminuarea indemnizaţiei cu 5-10% pe timp de î-3 luni;

d) eliberarea din funcţie."

Astfel cum a precizat anterior, arată reclamantul, potrivit art. 25 alin. 4 din Legea nr. 176/2010, sancţiunile disciplinare care se pot aplica ca urmare a săvârşirii unor fapte prin care s-a constatat incompatibilitatea, nu pot consta în mustrare sau avertisment.

Drept urmare, sancţiunile ce se pot efectiv dispune, sunt cele prevăzute la art.69 alin.1 lit.c şi d din Legea 393/2004, respectiv diminuarea indemnizaţiei cu 5-10% pe timp de 1-3 luni sau eliberarea din funcţie.

Pentru a se aplica sancţiunea indicată la art.69 alin.1 lit.d din Legea 393/2004, respectiv eliberarea din funcţie, acest lucru este posibil doar în cazul în care persoana faţă de care s-a stabilit starea de incompatibilitate mai ocupa funcţia de viceprimar, întrucât se vorbeşte şi se află în ipoteza aplicării sancţiunilor ce pot fi dispuse ca urmare a constatării incompatibilităţii faţă de un viceprimar.

Prin urmare, reclamantul arată că nu se poate dispune eliberarea din funcţie a actualului primar atâta vreme cât fapta a fost săvârşită de el, în calitate de viceprimar, iar la momentul actual nu mai deţine această calitate, pentru a putea fi eliberat din funcţie.

Menţionează că este adevărat faptul că potrivit art. 72 din Legea 215/2001, mandatul primarului încetează de drept, înainte de termen, în caz de incompatibilitate, însă este vorba despre situaţia în care primarul, în timpul exercitării mandatului, a fost găsit incompatibil. Or, în actuala ipoteză, nu s-a constatat incompatibilitatea primarului, ci aceea a viceprimarului, urmând a-i fi aplicate astfel dispoziţiile reglementate de lege în secţiunea ce prevede sancţiunile ce se aplică viceprimarilor.

Drept urmare, reclamantul arată că este inadmisibil ca în mandatul actual ..., Consiliul local al comunei ... să dispună eliberarea din funcţie a primarului pentru fapte săvârşite de viceprimar.

Arată că pentru încetarea din funcţie a primarului, este necesar să se constate săvârşirea unei fapte ce atrage incompatibilitatea în mandatul actual, şi nu să fie sancţionat actualul primar, doar pentru că întâmplător acum ocupă această funcţie, care nu are nicio legătură cu fapta pentru care a fost găsit incompatibil. Acest punct de vedere a fost cuprins inclusiv în obiecţiile formulate de către Secretarul Comunei ... cu privire la Hotărârea Consiliului Local ... nr. .../... privind punerea în aplicare a solicitării A.N.I. nr. .../....

În drept invocă prevederile legale la care a făcut referire în cuprinsul acţiunii.

Prin întâmpinarea formulată în cauză pârâtul PREFECTUL JUDEŢULUI ... invocă excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Instituţiei prefectului Judeţului ..., iar pe fondul cauzei solicită respingerea acţiunii înaintată de reclamant.

În motivarea poziţiei procesuale adoptate, pârâtul arată următoarele:

Privitor la excepţia lipsei calităţii procesuale a Instituţiei Prefectului Judeţul ... preciză faptul că în vederea exercitării de către prefect a prerogativelor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor legi se organizează şi funcţionează instituţia prefectului, sub conducerea prefectului. Instituţia prefectului este o instituţie publică cu personalitate juridică, cu patrimoniu şi buget propriu (art.2 alin.2 din Legea nr. 340/2004, republicată şi modificată).

Conform art.6 alin.1 din actul normativ invocat, „capacitatea juridică de drept public a instituţiei prefectului se exercită în exclusivitate de către prefect".

De asemenea, potrivit prevederilor art.26 alin.1 din Legea nr. 340/2004, republicată şi modificată "pentru îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin, prefectul emite ordine cu caracter individual sau normativ, în condiţiile legii".

Ca atare, pârâtul apreciază că, potrivit dispoziţiilor legale amintite mai sus, calitatea procesuală pasivă o are, în această cauză, numai Prefectul judeţului ..., faţă de care se poate realiza interesul reclamantului.

De asemenea, menţionează faptul că potrivit prevederilor art.15 alin.2 lit.b coroborat cu prevederile art.16 din Legea nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali, completată şi modificată, prefectul emite un ordin prin care se constată încetarea mandatului primarului, în toate cazurile de încetare înainte de termen a mandatului de primar.

Prin urmare, pârâtul solicită admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Instituţiei Prefectului - Judeţul ..., excepţie de fond, absolută şi peremptorie, astfel cum a fost formulată.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, pârâtul solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi nefondată, pentru următoarele considerente:

Agenţia Naţională de Integritate prin Raportul de evaluare nr. .../... a reţinut încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor de către numitul R.

Raportul de evaluare a fost contestat de către reclamant, iar prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. .../... pronunţată în dosar nr. ..., s-a admis recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva Sentinţei civile nr. .../CA/... a C.A.O., s-a casat în parte sentinţa atacată şi s-a menţinut raportul de evaluare mai sus amintit, în ceea ce priveşte perioada 07.08.2012-12.09.2012.

Prefectul Judeţului ..., în exercitarea atribuţiilor care îi sunt conferite de lege, a procedat la emiterea Ordinului nr. .../... prin care a constatat încetarea de drept, a mandatului de primar al domnului R.

Subliniază pârâtul faptul că potrivit prevederilor art.15 alin.2 lit.b, din Legea nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali, completată şi modificată, calitatea de primar încetează, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului în caz de incompatibilitate. Totodată, conform prevederilor art.16 alin.1 din acelaşi act normativ, în toate cazurile de încetare înainte de termen a mandatului de primar, prefectul emite un ordin prin care constată încetarea mandatului primarului.

Menţionează pârâtul de asemenea că potrivit prevederilor art.16 alin.2 din acelaşi act normativ: "Ordinul va avea la bază un referat semnat de secretarul comunei sau al oraşului, precum şi actele din care rezultă motivul legal de încetare a mandatului."

De asemenea, subliniază faptul că în momentul în care Prefectul Judeţului ... a deţinut toate actele care potrivit legii, stau la baza emiterii ordinului de încetare de drept a mandatului de primar (referatul semnat de secretarul comunei ... nr. .../..., Sentinţa civilă nr. .../... pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. ... şi Certificatul de grefă emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. ... comunicate de A.N.I.) s-a procedat la emiterea ordinului conform prevederilor legale în vigoare.

1. Cu privire la susţinerile reclamantului, întemeiate pe prevederile art.26 alin.3 teza a doua din Legea nr.176/2010, potrivit cărora dreptul de a aplica sancţiunea stabilită prin raportul de evaluare nr. .../... întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, este prescris, pârâtul face următoarele precizări:

Articolul 26 alin.3, teza a doua din Legea nr.176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr.144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, modificată şi completată, are următorul conţinut: "În cazul în care cauza de incompatibilitate a încetat înainte de sesizarea Agenţiei, sancţiunea disciplinară poate fi aplicată în termen de 3 ani de la încetarea cauzei de incompatibilitate, dacă legea nu dispune altfel."

Arată că acest articol (26 alin.3, teza a doua) trebuie coroborat cu următoarele dispoziţii legale:

Astfel:

Art.25 alin.1 şi 3 din acelaşi act normativ precizează că: "(1) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective, în măsura în care prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta şi dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni...

(3) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcţie ori, după caz, constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective....."

Reglementările aplicabile demnităţii respective (adică aceea de primar) la care fac trimitere atât art.25 alin.1 şi 3, cât şi art.26 alin.3, teza a doua din Legea nr. 176/2010 sunt următoarele:

Articolul 15 alin.2 lit.b din Legea nr.393/ 2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare, în care se prevede, citează: "2) Calitatea de primar şi, respectiv, de preşedinte al consiliului judeţean încetează, de drept înainte de expirarea duratei normale a mandatului în următoarele cazuri:

b) incompatibilitate;...", respectiv

Art.69 alin.2-5 din Legea nr.215/2001, a administraţiei publice locale, republicată, completată şi modificată, potrivit căruia:

"Mandatul primarului încetează de drept în condiţiile legii statutului aleşilor locali, precum şi în următoarele situaţii;

a) dacă acesta se află în imposibilitatea exercitării funcţiei datorită unei boli grave, certificate, care nu permite desfăşurarea activităţii în bune condiţii timp de 6 luni pe parcursul unui an calendaristic;

b) dacă acesta nu îşi exercită, în mod nejustificat, mandatul timp de 45 de zile consecutiv.

(3) În cazurile prevăzute la alin.(2), prefectul, prin ordin, ia act de încetarea mandatului primarului.

(4) Ordinul prefectului poate fi atacat de primar ia instanţa de contencios administrativ în termen de 10 zile de la comunicare.

(5) Instanţa de contencios administrativ este obligată să se pronunţe în termen de 30 de zile. În acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanţe este definitivă şi irevocabilă."

Consideră pârâtul că prevederile legale mai sus citate sunt cât se poate de clare în sensul reglementării situaţiilor în care mandatul primarului încetează de drept, respectiv cazurile prevăzute de Statutul aleşilor locali aprobat prin Legea nr.393/2004, precum şi cele două situaţii prevăzute de Legea nr.215/2001.

Subliniază pârâtul faptul că pentru toate cazurile prevăzute la alin.2 al art.69 din Legea nr.215/2001(atât cele prevăzute de Legea nr.393/2004, cât şi cele prevăzute de Legea nr.215/2001) procedura de urmat este cea prevăzută de alineatele 3-5 ale art.69 din Legea nr.215/2001.

Menţionează pârâtul faptul că prevederile art.15 din Legea nr.393/2004 coroborate cu cele ale art.69 din Legea nr.215/2001, a administraţiei publice locale, reprezintă norma specială faţă de reglementările cuprinse în art.26 alin.3, teza a doua din Legea nr.176/2010, care reprezintă norma generală.

Potrivit principiului specialia generalibus derogant, fiind derogatorie de la norma generală, rezultă că norma specială se aplică ori de câte ori ne găsim în faţa unui caz ce intră sub incidenţa prevederilor sale, deci norma specială se aplică prioritar faţă de norma generală, chiar şi atunci când norma specială este mai veche decât norma generală.

Astfel, ca urmare a rămânerii definitive a raportului de evaluare prin care s-a constatat situaţia de incompatibilitate în care s-a aflat domnul R, în perioada 07.08.2012-12.09.2012, devin aplicabile dispoziţiile art.25 alin.3 din Legea nr.176/2010 coroborate cu cele ale art.15 din Legea nr.393/2004 şi art.69 din Legea nr.2l5/2001 (acestea fiind legile (normele) speciale care reglementează sancţiunile aplicabile aleşilor locali în caz de incompatibilitate).

Arată că dispoziţiile art.26 alin.3 din Legea nr.176/2010 nu sunt aplicabile speţei de faţă întrucât acestea se referă la o derogare de la dispoziţiile care reglementează răspunderea disciplinară, or în cazul de faţă nu ne aflăm în prezenţa unei sancţiuni disciplinare ci în situaţia unei încetări pe drept a mandatului de primar.

Aşa cum rezultă fără echivoc din dispoziţiile art.25 alin.1 şi 3 din Legea nr.176/2010 fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective, adică fie cu încetarea de drept a mandatului fie cu aplicarea unei sancţiuni disciplinare, în funcţie de reglementările specifice aplicabile respectivei categorii de funcţie / demnitate, la data aplicării sancţiunii.

Or, arată că în situaţia domnului R aplicabile sunt dispoziţiile art.15 alin.2 lit.b din Legea nr.393/2004 coroborate cu cele ale art.69 din Legea nr.215/2001, a administraţiei publice locale, prevederi legale care reprezintă norma specială (astfel spus - reglementarea aplicabilă demnităţii respective, la care face trimitere art.25 alin.1 şi 3, art.26 alin.3, teza a doua ,din Legea nr.176/2010).

În ceea ce priveşte aleşii locali, conform statutului acestora, sancţiunea intervine ope legis, fără parcurgerea unei proceduri de cercetare disciplinară/ încetarea mandatului operând de drept, incompatibilitatea, în cazul acestora, fiind reglementată ca o cauză de încetare de drept a mandatului, şi nu ca o abatere disciplinară.

În acest sens s-a pronunţată şi Agenţia Naţională de Integritate, prin adresa nr. .../..., urmare a solicitării nr. .../... a Instituţiei Prefectului Judeţului ..., precum şi Tribunalul Alba prin Sentinţa administrativă nr. .../CAF/...

Concluzionând, pârâtul consideră că susţinerile din cererea de chemare în judecată, cu privire la incidenţa unei presupuse prescripţii pentru aplicarea sancţiunii disciplinare, sunt nefondate, Ordinul dedus judecăţii priveşte o încetare de drept a mandatului şi, în acelaşi timp, o punere în executare a unei Decizii a Înaltei curţi de Casaţie şi Justiţie, în niciun caz o aplicare a unei sancţiuni disciplinare.

Apreciază faptul că reclamantul ignoră, cu intenţia de a induce în eroare instanţa de judecată, sintagma din finalul alin.3 al art.26 invocat anume: „dacă legea nu dispune altfel".

Or, aşa cum a arătat mai sus, în cazul de faţă legea dispune altfel, cât timp nu se pune în discuţie o sancţionare a unei abateri disciplinare, ci a operat o încetare de drept a mandatului (potrivit art.15 alin.2 lit. b din Legea nr.393/2004).

2. Cu privire la susţinerile reclamantului, întemeiate pe prevederile art.25 din Legea nr.176/2010, potrivit cărora sancţiunea care se impune a fi aplicată, trebuie să vizeze incompatibilitatea viceprimarului R, pârâtul face următoarele precizări:

Agenţia Naţională de Integritate prin Raportul de evaluare nr. .../... a reţinut încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor de către numitul R.

Raportul de evaluare a fost contestat de către reclamant, iar prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. .../... pronunţată în dosar nr. ..., s-a admis recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva Sentinţei civile nr. .../... a C.A.O., s-a casat în parte sentinţa atacată şi s-a menţinut raportul de evaluare mai sus amintit, în ceea ce priveşte perioada 07.08.2012-12.09.2012.

În completarea şi susţinerea celor mai sus menţionate, pârâtul precizează faptul că, principiul de drept prin prisma căruia instanţa de judecată ar trebui să soluţioneze prezenta speţă este acela potrivit căruia: "Legea trebuie interpretată în sensul producerii efectelor ei, şi nu în sensul neaplicării ei".

Având în vedere faptul că reclamantul a ocupat o funcţie publică şi s-a găsit în stare de incompatibilitate, aducând atingere principiilor şi valorilor statului de drept, prin efectul Deciziei Instanţei Supreme, care a constat că, pentru perioada 07.08.2012-12.09.2012, acesta s-a aflat în stare de incompatibilitate, în mod temeinic şi legal , Prefectul a dispus, prin ordin, încetarea de drept a mandatului.

A admite o interpretare contrară, arată pârâtul, în sensul că textul de lege se referă la posibilitatea subiectului aflat în stare de incompatibilitate de a ocupa o funcţie/demnitate publică în continuare, ar conduce la lipsirea de efecte a normei juridice şi la eludarea art.25 din Legea nr.176/2010, a art.15, 16 din Legea nr.393/2004 şi, nu în ultimul rând a Legii fundamentale (Constituţia Românei).

Cadrul legal din România consacră aplicarea normelor privind integritatea pentru funcţiile şi demnităţile publice. Legiuitorul a avut în vedere, la stabilirea sancţiunilor aplicabile pentru regimul juridic privind incompatibilităţile, identitatea calităţilor ce fac parte din mai multe categorii de funcţii/demnităţi publice.

Aşa cum a arătat, în cazul aleşilor locali (primar), mandatul celor aflaţi în stare de incompatibilitate încetează de drept.

Precizează pârâtul faptul că a accepta ideea potrivit căreia domnul R ar putea să exercite în continuare o funcţie aleasă ar însemna nerespectarea scopului normei juridice incidente, anume acela de prevenţie a conflictului de interese şi sancţionare a stării de incompatibilitate.

Or, în cazul de faţă, printr-o eventuală anulare a actului administrativ prin care s-a dispus încetarea de drept a mandatului de primar s-ar înfrânge inclusiv Decizia nr.418/03.07.2014 pronunţată de Curtea Constituţională a României.

Învederează că, analizând prevederile art.25 alin.2 din Legea nr.176/2010, Curtea Constituţională a arătat că: "37... plecând de la premisa că intenţia legiuitorului a fost aceea de a sancţiona persoanele cu privire la care s-a constatat încălcarea regimului juridic privind incompatibilităţile sau conflictul de interese, fără a face vreo diferenţă între tipul funcţiilor elective deţinute. Curtea constată că atribuirea pentru sintagma "aceeaşi funcţie" a înţelesului unic de funcţia care a generat starea de incompatibilitate sau conflict de interese este de natură să lipsească de eficacitate norma juridică respectivă, contrar spiritului Legii nr. 176/2010.

38. În acest context, Curtea reţine că importanţa şi necesitatea reglementărilor în materia combaterii corupţiei şi promovării integrităţii în sectorul public, în cadrul sistemului normativ naţional, sunt cunoscute şi acceptate, aceste reglementări reprezentând răspunsul la o cerinţă reală a societăţii româneşti şi o componentă de bază a dialogului României cu partenerii săi europeni, în cadrul procesului de evaluare a modului de îndeplinire a obligaţiilor asumate de aceasta ca stat membru al Uniunii Europene. în jurisprudenţa sa (a se vedea, de exemplu, Decizia nr.1.412 din 16 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 13 martie 2009, sau Decizia nr. 1.082 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 659 din 3 octombrie 2009), Curtea a statuat, printre altele, că din raţiuni de prevenire a faptelor de corupţie de către anumite categorii de personal, anume individualizat, legiuitorul este liber să instituie în sarcina acelui personal obligaţii suplimentare, tocmai în considerarea activităţii pe care acesta o desfăşoară, activitate de o anumită natură şi importanţă.

39. Or, în interpretarea potrivit căreia o persoană cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau conflictul de interese poate ocupa o altă funcţie eligibilă decât cea care a generat starea de incompatibilitate sau conflictul de interese, textul legal este în mod vădit contrar semnificaţiei avute în vedere de legiuitor, care, prin Legea nr. 176/2010, a urmărit asigurarea integrităţii şi transparentei în exercitarea tuturor funcţiilor şi demnităţilor publice şi al cărei scop este acela de a sancţiona persoana în cauză prin stabilirea interdicţiei de a mai ocupa oricare dintre funcţiile eligibile.

40. De asemenea, a accepta interpretarea conform căreia unei persoane constatate a fi în stare de incompatibilitate sau conflict de interese îi este interzis să mai ocupe doar funcţia care a generat starea de incompatibilitate sau conflictul de interese, putând, în schimb, ocupa orice altă funcţie eligibilă, ar pune, practic, la îndemâna categoriilor de persoane vizate de Legea nr.176/2010 un procedeu extrem de simplu de eludare a legii şi a aplicabilităţii sancţiunilor instituite de aceasta, aspect de neconceput într-un stat de drept.

41. Pe cale de consecinţă, pentru a integra prevederile art.25 alin.(2) teza a doua în litera şi spiritul Legii nr.176/2010, astfel încât acestea să corespundă voinţei reale avute de legiuitor la momentul adoptării lor, conţinutul acestora trebuie interpretat în sensul că odată constatată definitiv existenţa unei stări de incompatibilitate sau conflict de interese, persoana în sarcina căreia această stare a fost stabilită decade din dreptul de a mai ocupa orice altă funcţie eligibilă, prevăzută de art.1 din lege, pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. Curtea menţionează că, în litera şi spiritul legii, poate subzista doar interpretarea potrivit căreia o persoană care a ocupat, spre exemplu, funcţia de consilier local sau judeţean şi cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau încălcarea regimului privind conflictul de interese nu mai poate ocupa, pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului, nicio altă funcţie eligibilă (spre exemplu, senator, deputat, primar, consilier local etc.).

42. Curtea constată, de asemenea, că numai în această interpretare prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate sunt conforme dispoziţiilor art. 16 alin. (3) din Legea fundamentală, potrivit căruia funcţiile şi demnităţile publice pot fi ocupate în condiţiile legii. Într-adevăr, Constituţia lasă la aprecierea legiuitorului ordinar stabilirea condiţiilor de ocupare a funcţiilor şi demnităţilor publice, însă acesta trebuie să se conformeze cerinţelor de claritate şi precizie a normei. În acelaşi timp, doar în această interpretare, sintagma "aceeaşi funcţie" îl poate avertiza în mod inechivoc pe destinatarul său asupra gravităţii consecinţelor nerespectării enunţului legal pe care îl cuprinde, astfel încât dreptul la ocuparea şi exercitarea funcţiilor publice eligibile să nu rămână teoretic şi iluzoriu.

43. Faţă de considerentele expuse, Curtea constată că, pentru a fi în acord cu Legea fundamentală şi pentru a corespunde voinţei reale a legiuitorului, sintagma "aceeaşi funcţie" din cuprinsul art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 nu poate primi nicio altă semnificaţie decât aceea că noţiunea "aceeaşi" din cuprinsul său se referă la oricare dintre funcţiile eligibile prevăzute de art. 1 din Lenea nr. 176/2010.

44. Curtea Constituţională a stabilit că, indiferent de interpretările ce se pot aduce unul text, atunci când Curtea Constituţională a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituţia, menţinându-se astfel prezumţia de constituţionalitate a textului în această interpretare, atât instanţele judecătoreşti, cât şi organele administrative trebuie să se conformeze deciziei Curţii şi să o aplice ca atare (a se vedea Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 7 iulie 2011).

45. Curtea nu declară neconstituţională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecinţe asupra existenţei normative în ordinea juridică a normei supuse controlului, ci se stabileşte doar, pe cale de interpretare, un unic înţeles constituţional al art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010.

46. Faţă de cele expuse, Curtea constată că dispoziţiile art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 sunt constituţionale în măsura în care sintagma "aceeaşi funcţie" se referă la toate funcţiile eligibile prevăzute de art.1 din aceeaşi lege şi nicio autoritate nu poate ignora înţelesul constituţional astfel stabilit.”

Învederează pârâtul faptul că în acest sens, respectiv că în astfel de situaţii de încetare de drept a mandatului de primar sunt aplicabile prevederile art.15 alin.2, lit.b, art.16 din Legea nr.393/2004 coroborat cu art.69 alin.3-5 din Legea nr.215/2001, s-au pronunţat şi instanţele de judecată. Depune în acest sens, Sentinţa civilă nr.918/CA/... pronunţată de Tribunalul ... în dosar nr. ..., încheierea de îndreptare a erorii materiale a Sentinţei civile nr. .../..., Decizia nr. .../... pronunţată de Curtea de Apel Oradea în acelaşi dosar, prin care instanţa respinge recursul ca inadmisibil, precum şi Sentinţa civilă nr. 469/CA... pronunţată de Tribunalul ... în dosar nr...

Precizează totodată că potrivit art.69 alin.5 din Legea nr.215/200l, republicată, modificată şi completată: "Instanţa de contencios administrativ este obligată să se pronunţe în termen de 30 de zile. În acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanţe este definitivă şi irevocabilă."

Având în vedere cele expuse mai sus, pârâtul apreciază că Ordinul Prefectului Judeţului ... nr. .../... a fost emis cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

Pentru considerentele ce preced, pârâtul solicită admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Instituţiei Prefectului Judeţul ..., să se dispună introducerea în prezenta cauză a Agenţiei Naţionale de Integritate, iar pe fondul cauzei să se respingă acţiunea formulată de reclamant, ca netemeinică şi nefondată.

În drept, invocă prevederile art.15 alin.2 lit.b şi art.16 din Legea nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali, completată şi modificată, art.57 alin.2 şi art.69 alin.2-5 din Legea nr.215/2001 a administraţiei publice locale, republicată, completată şi modificată, art.14 şi art.16^1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, completată şi modificată, art.25 şi art.26 din Legea nr.176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şt pentru modificarea şi completarea altor acte normative, completată şi modificată, art.2 alin.2 şi art.26 alin.1 din Legea nr.340/2004 privind prefectul şl instituţia prefectului, republicată şi modificată, art.205 şi următoarele din NCPC.

Prin cererea de intervenţie accesorie voluntară în interesul pârâtului formulată de AGENŢIA NAŢIONALĂ DE INTEGRITATE se solicită respingerea acţiunii înaintată de reclamant şi menţinerea actului administrativ contestat.

În motivarea cererii, intervenienta arată următoarele:

I. Decizia nr. ... din ... pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. ..., prin care s-a admis recursul declarat de către Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. ... din ... a Curţii de Apel Oradea, decizie prin care s-a reţinut în parte raportul de evaluare nr. .../... întocmit de ANI prin care s-a reţinut că domnul R se află în situaţia de incompatibilitate prevăzută de dispoziţiile art.87 alin.(1) lit.k) din Legea nr.161/2003 cu modificările şi completările ulterioare.

II. Constituţia României republicată;

III. Legea nr.176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr.144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative:

IV. Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali

V. Legea nr. 215/2001 Legea administraţiei publice locale

Astfel, arată că integritatea are un rol important în exercitarea atribuţiilor efective, corespunzătoare prerogativelor de putere publică, conformă cu legea, cu valorile statului de drept, prin raportare la efectele efective produse de către actele administrative în beneficiul cetăţeanului, beneficiar primar al acestora.

Arată că în statul de drept, integritatea a devenit un punct de reper, evaluată prin corectitudinea, obiectivitatea şi imparţialitatea persoanelor care au prerogative de putere publică. Aşadar, integritatea este opusul corupţiei şi echivalentă cu respectarea legii.

Integritatea exprimă corectitudinea şi aplicarea legii, fără influenţa interesului personal. Integritatea se referă la totalitatea atribuţiilor unei persoane care exercită o funcţie publică, exprimate prin legalitate şi imparţialitate, valori fundamentale într-un stat de drept.

Fără putinţă de tăgadă, integritatea este caracterizată de trei trăsături esenţiale:

• caracterul de legalitate, aceasta prezentându-se ca un element de eliminare a corupţiei;

• caracterul de obligativitate, aceasta fiind obligatorie pentru toate persoanele care exercită o funcţie publică;

• caracterul de protejare a statului de drept, prin eliminarea din sistemul public a persoanelor care aduc atingere valorilor protejate.

În dosarul dedus judecăţii, se pune în discuţie examinarea legalităţii unui act administrativ emis de Instituţia Prefectului, care vizează îndeplinirea caracterului integrităţii, referitor la protejarea statului de drept, prin eliminarea, din sistemul administraţiei publice, a unei persoane care a adus atingere valorilor protejate de Legea nr.161/2003, Legea nr.393/2004, Legea nr.215/2001, Legea nr.176/2010 şi, nu în ultimul rând, de Legea Fundamentală, care instituie la art. 1:

„Art.1:

(1) România este stat naţional suveran şi independent unitar şi indivizibil

(2) Forma de guvernământ a statului român este republica.

(3) România este stat de drept, democratic şi social în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.

(4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale.

(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.”

Constituţia României, republicată statuează, la art. 16. faptul că:

„Art.16:

(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi".

Prin urmare, arată că orice analiză a legalităţii a acestui act administrativ trebuie să fie realizată în lumina dispoziţiilor legale menţionate mai sus.

Pe de altă parte, arată că Legea nr.176/2010 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative şi Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, reprezintă cadrul legal privind atât exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, în conformitate cu regulile asumate de România odată cu aderarea la Uniunea Europeană, cât şi procedurile de evaluare a respectării acestora şi sancţiunile aplicabile în situaţia încălcării regimului juridic privind incompatibilităţile şi conflictul de interese.

Aceleaşi acte normative instituie conceptul de integritate în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, concept care este construit în baza principiilor imparţialităţii, integrităţii, transparenţei deciziei şi supremaţiei interesului public.

De asemenea, prin Legea nr.176/2010, act normativ cu forţă juridică obligatorie, cu caracter procedural şi de strictă aplicare pentru subiecţii de drept ce intră sub incidenţa acestuia, inclusiv cetăţenii care au calitatea de candidat la alegerile europarlamentare, Legiuitorul a stabilit, la art. 25:

Art. 25

"(1) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective. în măsura în care prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta şi dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni.

(2) Persoana eliberată sau destituită din funcţie potrivit prevederilor alin. (1) sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepţia celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. în cazul în care persoana nu mai ocupă o funcţie sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicţia de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de confirmare a existenţei unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate.

(3) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcţie ori, după caz, constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective.

(4) Prin derogare de la dispoziţiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate ca urmare a săvârşirii unor abateri dintre cele cuprinse în prezenta lege nu pot consta în mustrare sau avertisment".

Astfel, desprinde din economia textului de lege de mai sus, următoarele concluzii:

1. Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat încălcarea obligaţiilor legale privind starea de incompatibilitate se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective;

2. Persoana faţă de care s-a constatat existenţa stării de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi;

3. Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcţie ori, după caz, constituie abatere disciplinară.

Coroborând aceste dispoziţii cu dispoziţiile Legii nr.393/2004, lege la care ne trimite pentru aplicare textul din Legea nr. 176/2010, se observă faptul că reglementarea aplicabilă funcţiei de viceprimar este Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, legea care, la art. 15, prevede:

Art.15

"(2) Calitatea de primar şi, respectiv, de preşedinte al consiliului judeţean încetează, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului în următoarele cazuri: b) incompatibilitate".

Prin urmare, rezultă, fără putinţă de tăgadă, faptul că legiuitorul nu aduce în reglementare o eventuală parcurgere a unei proceduri de cercetare disciplinară.

În ceea ce priveşte aleşii locali, conform statutului acestora, sancţiunea intervine ope legis, fără parcurgerea unei proceduri de cercetare disciplinară. Încetarea mandatului operează de drept, incompatibilitatea, în cazul acestora, fiind reglementată ca o cauză de încetare de drept a mandatului, şi nu ca o abatere disciplinară.

Precizează faptul că raportul de evaluare, prin care se constată starea de incompatibilitate, este un act juridic care produce efecte juridice după rămânerea sa definitivă, în sensul că atrage, pe lângă încetarea de drept, conform Legii nr.393/2004 coroborat cu art.25 din Legea nr.176/2010, şi decăderea din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor Legii nr.176/2010, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului.

Arată că scopul fundamental al instituirii regimului juridic al incompatibilităţilor şi sancţionarea acestora este acela de a conferi legitimitate şi instituirea unei protecţii a interesului public prin prisma faptului că, în exercitarea mandatului de primar, persoana reprezintă interesele cetăţenilor cu drept de vot.

Prin urmare, arată că în situaţia în care s-ar admite prezenta acţiune, s-ar produce un prejudiciu direct interesului cetăţenilor cu drept de vot, pe de o parte, iar, pe de altă parte, s-ar nesocoti dispoziţiile legale imperative care sancţionează energic fapta de incompatibilitate, prin interdicţia pe o perioadă de 3 ani de a ocupa o funcţie care face obiectul Legii nr.176/2010.

Reiterează menţiunile din Raportul privind progresele realizate în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare, remis opiniei publice în iulie 2011, prin care Comisia Europeană a recomandat României ,,să demonstreze existenţa unor rezultate pozitive în ceea ce priveşte pronunţarea de sancţiuni prin care să se dea curs hotărârilor Agenţiei Naţionale de Integritate”, subliniind că „reacţiile insuficiente ale autorităţilor administrative şi judiciare la constatările şi sesizările ANI subminează eficienţa întregului proces de consolidare a integrităţii administraţiei publice şi limitează rezultatele activităţii ANI” fiind necesară „o reacţie promptă şi cuprinzătoare a autorităţilor administrative şi judiciare pentru a asigura obţinerea de rezultate de către sistemul de integritate în această privinţă.

Faţă de cele învederate mai sus, solicită admiterea prezentei cereri de intervenţie accesorie voluntară în interesul pârâtului Instituţia Prefectului ... în principal ca admisibilă, şi în subsidiar ca fondată, şi respingerea acţiunii formulată de reclamantul R ca nefondată.

În drept, invocă art.63 Cod de procedură civilă, Legea nr.176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr.144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, Legea nr.215/2001 a administraţiei publice locale, Legea nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali, Legea nr.176/2010.

Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de Prefectul Judeţului ..., reclamantul invocă excepţia lipsei de interes a pârâtului Prefectul Judeţului ... de a invoca presupusa lipsă a legitimării procesul pasive în ceea ce priveşte ALT Pârât, respectiv în ceea ce priveşte Instituţia Prefectului Judeţului ..., o astfel de excepţie putând a fi invocată numai de partea împrocesuată vizată de un asemenea incident procedural care în cauză nu a făcut-o.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa a reţinut următoarele:

Prin Ordinul nr. .../... emis de Prefectul Judeţului ..., având în vedere Referatul Serviciului juridic şi contencios administrativ din cadrul Instituţiei Prefectului – ... nr. .../..., Referatul secretarului comunei ... nr. .../... înregistrat la Instituţia Prefectului – ... cu nr. .../, Raportul de evaluare nr. .../... întocmit de Agenţia Naţională de Integritate – Inspecţia de Integritate, Sentinţa civilă nr. .../... pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. ..., precum şi Certificatul de grefă emis în data de ... de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. ..., prevederile art.15 alin.2 lit.b coroborat cu prevederile art.16 din Legea nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali, completată şi modificată, prevederile art.25 din Legea nr.176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr.144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi modificarea şi completarea altor acte normative, completată şi modificată, prevederile art.87 alin.1 lit.k din Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, completată şi modificată, prevederile art.69 alin.2-5 coroborat cu art.72 din Legea nr.215/2001, a administraţiei publice locale, republicată, completată şi modificată, s-a constatat încetarea de drept a mandatului de primar al comunei ...a domnului R ca urmare a constatării încălcării regimului juridic al incompatibilităţilor, de către Agenţia Naţională de Integritate, prin Raportul de Evaluare nr. .../..., rămas definitiv.

Întrucât actul administrativ contestat a fost emis de către Prefectul Judeţului ... în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 15 alin. 2 lit. b) coroborat cu art. 16 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, iar Instituţia Prefectului – Judeţul ... reprezentată de prefect este o instituţie publică cu personalitate juridică, cu patrimoniu şi buget propriu, instanţa de contencios administrativ apreciază că această din urmă instituţie publică nu are calitate procesual pasivă în litigiul de contencios administrativ care are ca obiect anularea unui act administrativ emis de o altă instituţie publică. De asemenea, întrucât potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 340/2004 „capacitatea juridică de drept public a instituţiei prefectului se exercită în exclusivitate de către prefect” în privinţa acestuia nu se poate reţine lipsa de interes în invocarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a instituţiei publice pentru care acesta exercită în mod exclusiv capacitatea juridică de drept public.

Astfel fiind, instanţa de contencios administrativ apreciază ca neîntemeiată excepţia lipsei de interes a pârâtului Prefectul Judeţului ... de a invoca lipsa legitimării procesul pasive a Instituţiei Prefectului Judeţului ... şi întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Instituţiei prefectului – Judeţul ... invocată de prefectul Judeţului ..., motiv pentru care, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 36 C.proc.civ., va respinge excepţia lipsei de interes invocată de către reclamant, va admite excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei şi va respinge acţiunea în contencios administrativ promovată de către reclamant împotriva acesteia, conform dispozitivului prezentei.

Pe fondul cauzei instanţa constată că Ordinul nr. .../... contestat prin prezenta acţiune în contencios administrativ a fost emis de către Prefectul Judeţului ... ca urmare a solicitării unui punct de vedere de la Agenţia Naţională de Integritate sub nr. .../..., exprimat de către agenţie sub nr. .../... (fila nr. 161) ca urmare a constatării stării de incompatibilitate a domnului R printr-o hotărâre judecătorească definitivă, respectiv prin Decizia nr. .../... a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosarul nr. ... având ca obiect verificarea legalităţii Raportul de evaluare nr. .../... întocmit de către Agenţia Naţională de Integritate (f. 71 - 77), s-a constatat că persoana evaluată, reclamantul R, a încălcat dispoziţiile art. 87 lit. k) din Legea nr. 161/2003 întrucât, în perioada în care a deţinut funcţia de viceprimar, a desfăşurat, în intervalul ..., activităţi remunerate de audit public intern în cadrul Primăriei Comunei ..., Primăriei Comunei ... şi Primăriei Comunei ..., în baza unor contracte de prestări servicii.

Prin hotărârea instanţei supreme, raportul amintit a fost anulat în parte, în sensul constatării stării de incompatibilitate a reclamantului pentru funcţia de viceprimar în ce priveşte intervalul 07.08.2012 - 12.09.2012, întrucât după această dată reclamantul nu a îndeplinit atribuţii de viceprimar fiind suspendat de drept mandatul acestuia, iar mandatul dobândit la 07.08.2012 a încetat la data ZZ/LL/2013 când reclamantul a fost schimbat din funcţie. În acest context se remarcă faptul că reclamantul a mai deţinut un mandat de viceprimar în perioada 15.10.2014 – 27.10.2014 însă în legătură cu acest al doilea mandat nu s-a reţinut starea de incompatibilitate şi nu s-a pus în discuţie vreun element de fapt sau de drept de natură a influenţa legalitatea actului administrativ contestat în prezenta cauză.

Ca urmare a alegerilor locale din data de 05.06.2016, reclamantul a fost ales în funcţia de primar al comunei ...

Prin Ordinul nr. .../..., Prefectul Judeţului ... a constat încetarea de drept a mandatului de primar dobândit de reclamant în anul 2016, apreciind că acesta se află în stare de incompatibilitate ca urmare a constatării încălcării regimului juridic al incompatibilităţilor, de către Agenţia Naţională de Integritate, prin Raportul de Evaluare nr. .../.... Ordinul emis de primar nu sancţionează abaterea disciplinară a viceprimarului ca urmare a stării de incompatibilitate, această răspundere a reclamantului fiind analizată de către Consiliul Local al comunei ... prin Hotărârea nr. .../... prin care s-a reţinut intervenţia prescripţiei dreptului de a aplica sancţiuni disciplinare viceprimarului comunei, prescripţie prevăzută de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010.

Potrivit art. 25 şi art. 26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative,

 art. 25 – „Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective, în măsura în care prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta şi dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni.

 (2) Persoana eliberată sau destituită din funcţie potrivit prevederilor alin. (1) sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepţia celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcţie sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicţia de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de confirmare a existenţei unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate.

 (3) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcţie ori, după caz, constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective.

 (4) Prin derogare de la dispoziţiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate ca urmare a săvârşirii unor abateri dintre cele cuprinse în prezenta lege nu pot consta în mustrare sau avertisment.”

- art. 26 alin. 3 „Prin derogare de la dispoziţiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancţiunea poate fi aplicată în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, potrivit prevederilor legale. În cazul în care cauza de incompatibilitate a încetat înainte de sesizarea Agenţiei, sancţiunea disciplinară poate fi aplicată în termen de 3 ani de la încetarea cauzei de incompatibilitate, dacă legea nu dispune altfel.”

 Interpretând aceste dispoziţii legale instanţa constată că starea de incompatibilitate a unei persoane constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării specifice demnităţii sau funcţiei în legătură cu care s-a stabilit în mod definitiv starea de incompatibilitate, derogările prevăzute în Legea nr. 176/2010, fiind cele prevăzute de alin. 4 al art. 25 şi alin. 3 al art. 26 din acelaşi act normativ privind sancţiunile aplicabile în cazul acestor abateri disciplinare (care sunt mai grave decât mustrarea sau avertismentul) respectiv cele privind începutul termenului de prescripţie pentru constatarea abaterii disciplinare şi aplicarea sancţiunii corespunzătoarea.

Potrivit alin. 3 al art. 25 din Legea nr. 176/2010 starea de incompatibilitate constituie totodată, temei pentru eliberarea din funcţie a persoanei care ocupă o funcţie sau demnitate publică în prezenţa stării de incompatibilitate, iar potrivit art. 25 alin. 2 persoana aflată în stare de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau demnitate publică ce face obiectul prevederilor legii pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului.

Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă aceasta nu mai poate ocupa conform deciziei Curţii Constituţionale nr. 418/03.07.2014 invocată şi citată de către pârât, o altă funcţie eligibilă prevăzută de art. 1 din Legea nr 176/2010 pe o perioadă de trei ani de la încetarea mandatului, iar în cazul în care persoana nu mai ocupă o funcţie sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicţia de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de confirmare a existenţei unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate.

Potrivit Deciziei nr. .../... pronunţată de ÎCCJ în dosar nr. ..., reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. 1 lit. k) din Legea nr.161/2003 în perioada 07.08.2012-12.09.2012 în care a îndeplinit atribuţii de viceprimar, iar mandatul acestuia a încetat la data de 25.02.2013 când reclamantul a fost schimbat din funcţie.

Prin urmare, potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 176/2010 interdicţia pentru reclamant de a ocupa o funcţie sau demnitate publică inclusiv o funcţie eligibilă pe o perioadă de trei ani de la încetarea mandatului a început să curgă la data de 25.02.2013. În cazul reclamantului interdicţia de a ocupa o funcţie publică, respectiv termenul de trei ani în care putea să ocupe o funcţie eligibilă nu a început să curgă la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de constatare a stării de incompatibilitate întrucât la această dată reclamantul ocupa deja o funcţie eligibilă astfel că situaţia sa nu se încadrează în situaţia premisă prevăzută la teza finală a art. 25 alin. 2 din Legea nr. 176/2010 anterior citat.

Este adevărat că, potrivit art. 15 alin. 2 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, starea de incompatibilitate atrage încetarea de drept a mandatului de primar, însă în cauză se constată că starea de incompatibilitate a reclamantului constată prin raportul de evaluare al Agenţiei Naţionale de Integritate nu priveşte această funcţie ci pe aceea pe care a îndeplinit-o în calitate de viceprimar. În această situaţie, starea de incompatibilitate a viceprimarului constituie abatere disciplinară potrivit art. 25 din Legea nr. 176/2010, pentru constatarea acesteia şi aplicarea sancţiunii disciplinare fiind aplicabile dispoziţiile art. 69 din Legea nr. 393/2004, în termenul de prescripţie prevăzut de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010. Totodată, starea de incompatibilitate a viceprimarului a atras şi sancţiunea complementară prevăzută de art. 25 al aceluiaşi act normativ , aceea a interdicţiei de a ocupa o funcţie de natura celei prevăzută de Legea nr. 176/2010 de la încetarea mandatului de viceprimar, interdicţie care a operat până la data de 25.02.2016.

În situaţia în care o persoană aflată în stare de incompatibilitate ocupă o funcţie de natura celor prevăzute de art. 1 din Legea nr. 176/2010 în perioada de 3 ani în care operează interdicţia legală prevăzută de acest act normativ, constituie o încălcare a principiilor de drept constituţionale şi legale privind ocuparea funcţiilor şi demnităţilor publice care se bucură de integritate indicate de către ANI şi poate constitui o împrejurare în care s-ar putea aprecia că noul mandat a fost obţinut cu încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor, cu consecinţa constatării acestei împrejurări de către ANI, respectiv prin ordin emis de către prefect în condiţiile art. 69 din Legea nr. 215/2001.

 În speţa dedusă judecăţii se constată că reclamantul a dobândit calitate de primar în urma alegerilor locale din 05.06.2016, dată la care, conform celor de mai sus au trecut mai mult de 3 ani de încetarea mandatului acestuia de viceprimar, respectiv la care a expirat perioada de interdicţie legală de a ocupa o funcţie eligibilă de natura celei care a atras starea de incompatibilitate în perioada 07.08.2012-12.09.2012.

Această împrejurare nu a fost remarcată şi nici motivată de către pârât care, pornind de la constatarea definitivă a stării de incompatibilitate a reclamantului pentru funcţia de viceprimar, a apreciat această incompatibilitate se răsfrânge asupra celui de-al doilea mandat într-o funcţie eligibilă, în condiţiile Decizia Curţii Constituţionale nr. 418/03.07.2014 invocată de către pârât lămureşte noţiunea de funcţie eligibilă pentru care operează interdicţia prevăzută de art. 25 teza a II-a din Legea nr. 176/2010, iar în considerentele sale nu se face vreo referire la încetarea de drept a celui de-al doilea mandat într-o funcţie eligibilă ca urmare a stării de incompatibilitate constată în legătură cu primul mandat sau ca urmare a încălcării interdicţiei legale de a ocupa o funcţie eligibilă de natura celor prevăzute de art. 1 din legea nr. 176/2010.

Prin urmare, în mod greşit pârâtul a apreciat şi a constatat prin actul administrativ contestat încetarea de drept a mandatului de primar a reclamantului pentru starea de incompatibilitate a acestuia în funcţia de viceprimar, după expirarea perioadei de interdicţie legale de a mai ocupa o funcţie eligibilă de natura celei prevăzută de art.1 din Legea nr.176/2010, motivele de nelegalitate invocate de către reclamant în acest sens fiind întemeiate, cu consecinţa constatării nelegalităţii actului administrativ contestat pentru acest motiv.

Faţă de considerentele de mai sus, constatând că argumentele de nelegalitate invocate de către reclamant prin prisma dispoziţiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010 respectiv a prescripţiei dreptului de a aplica sancţiuni sunt neavenite, raportat la împrejurarea că prin actul administrativ contestat nu s-a aplicat o sancţiune disciplinară ci una complementară, legală, în condiţiile art. 25 din acelaşi act normativ coroborat cu art. 69 alin. 2-5 din Legea nr.215/2001, constatând caracterul nelegal al acestei sancţiuni, în temeiul art. 3, 8, 10, 18 din Legea nr. 554/2004, art. 69 alin. 5 din Legea nr. 215/2001 şi a textelor de lege amintite, instanţa urmează să admită în parte acţiunea în contencios administrativ înaintată de reclamant, să respingă cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtului formulată de Agenţia Naţională de Integritate şi să anuleze actul administrativ contestat.

În temeiul art. 451 alin. 2 Cod de procedură civilă pârâtul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamant reprezentând taxă de timbru de 50 de lei şi onorar de avocat redus de la 5570 lei la 2000, raportat la complexitatea cauzei şi volumul de muncă depus de avocat, respectiv la împrejurarea admiterii în parte a cererii de chemare în judecată şi la culpa redusă a pârâtului care a emis actul administrativ contestat în baza punctului de vedere emis de către intervenientul accesoriu prin adresa nr. .../..., conform dispozitivului prezentei.

Domenii speta

Spete similare