2.Solicitarea persoanei ce a ocupat minim 10 ani funcţia de procuror de numire în funcţia de procuror fără examen. Condiţia obţinerii calificativului foarte bine pe toată durata exercitării funcţiei.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 21.11.2019 sub nr. 283/43/2019, reclamantul B.A.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii – Secţia pentru procurori, anularea hotărârii nr. x/11 iunie 2019 a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), art.l pct. 4 şi a Hotărârii secţiei pentru procurori a CSM, luată în şedinţa din data de 27 august 2019, punctul 6, 16520/ 2019, poziţia 2 (soluţia la plângerea prealabilă); art. 9, art. 331, ambele din Legea nr. 304/ 2004, modificată prin Legea nr. 207/2018, art. 1,7,8, 10, 13,18 din Legea 554/2004;

Reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtului CSM - secţia pentru procurori, să emită actul administrativ prin care să se constate îndeplinirea de către acesta  a condiţiilor legale de numire în funcţia de procuror, prevăzute de art. 331 din Legea nr. 303/2004 (R) şi să înainteze Preşedintelui României propunerea de numire a sa în funcţia de procuror ( art.1, 8, 18, toate din Legea nr. 554/2004, art. 331 din Legea nr. 304/2004).

De asemenea, reclamantul a solicitat stabilirea unui termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti pentru executarea de către pârât a obligaţiilor stabilite prin hotărârea din prezenta cauză ( art. 18 a 1.6 din Legea 554/2004) şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată suportate de acesta în toate fazele procesului (art. 451- 453 c. pr. civ.).

În motivarea cererii reclamantul a arătat că în perioada 1981- 1993 a îndeplinit funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc (Procuratura locală Miercurea Ciuc), până în anul 1986 şi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita (Procuratura judeţeană Harghita), până în anul 1993.

În luna noiembrie 2018, după intrarea în vigoare a art. 331 şi a modificărilor aduse Legii nr. 303/2004, republicată, reclamantul a formulat cerere pentru numirea ca procuror în baza art. 33 din Legea. 303/2004, la care a anexat toate documentele pentru dovedirea îndeplinirii condiţiilor legale pentru numirea sa ca procuror pe unul din locurile vacante la data de 1 decembrie 2018, cerere la care nu a primit nici un răspuns, deşi şi în această situaţie subzistă obligaţia legală de a răspunde cererilor.

După publicarea anunţului privind deschiderea procedurii de numire ca procuror în baza art. 33 din legea nr. 303/2004 (R), reclamantul a formulat din nou cerere pentru numirea sa ca procuror, cerere la care a ataşat toate documentele doveditoare a realizării de către acesta a tuturor condiţiilor legale pentru numirea sa ca procuror, conform art. 331 din Legea nr. 303/2004 şi a art. 3 din Metodologia aprobată de CSM.

Prin Hotărârea nr. 533/11.06.2019 secţia pentru procurori a CSM a constatat, pe baza referatului întocmit de Direcţia resurse umane şi organizare din cadrul CSM, „neîndeplinirea condiţiilor de numire în funcţia de procuror în temeiul art. 331 din Lg. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare de către reclamant şi alte 10 persoane, adoptând o hotărâre colectivă pentru 11 cereri individuale.

Împotriva Hotărârii nr. 533/11.06.2019 a secţiei pentru procurori a CSM, reclamantul a formulat plângere prealabilă în contencios administrativ, prin care a cerut revocarea Hotărârii nr. 533/11.06.2019, admiterea cererii sale de numire ca procuror în baza art. 331 din Legea 304/2004 şi înaintarea către Preşedintele României a propunerii de numire a sa ca procuror în baza art. 33 din lg. 303/2004. Plângerea prealabilă a fost respinsă nemotivat în fapt şi în drept fără să i se comunice nici până azi hotărârea de respingere a plângerii, hotărâre care nu are număr, dată şi nici motivare în fapt şi în drept. Reclamantul a primit cu mare întârziere de la CSM, la data de 14.10.2019 doar o adresă prin care i s-a comunicat respingerea ca „neîntemeiată" a plângerii prealabile.

Reclamantul a mai arătat că în motivarea Hotărârii nr. 533/ 11.06.2019 a secţiei pentru procurori, singurul motiv pentru care s-a constat că acesta nu îndeplineşte condiţiile legale pentru numirea sa ca procuror fără examen sau concurs, conform art. 331 din Legea 303/2004, este că în anul 1984, când era procuror la Procuratura Locală Miercurea Ciuc, în urmă cu 35 de ani, a avut calificativul profesional„bun".

Reclamantul a apreciat că hotărârea nr. 533/11.06.2019 a secţiei pentru procurori a CSM este esenţial nelegală şi vădit neîntemeiată, dată cu încălcarea dispoziţiilor legii, a art. 331 din Legea 303/2004, a principiului neretroactivităţii legii civile, prevăzut de art. 15 alin. 2 din Constituţia României, a art. 6 din Codul Civil, a Hotărârii CSM nr. 676/2007, completată şi modificată prin Hotărârea CSM nr. 186/2018 (art.42 ş.a.) şi a dispoziţiilor legale privind evaluarea activităţii magistraţilor în vigoare la data intrării în vigoare a art. 331 din Legea nr. 303/2004.

În continuare, reclamantul a arătat că potrivit art. 33 din Legea 303/2004 „persoanele care au ocupat minim 10 ani funcţia de judecător sau procuror şi magistrat asistent, care nu au fost sancţionaţi disciplinar, au avut numai calificativul «foarte bine» la toate evaluările şi şi-au încetat activitatea din motive neimputabile, pot fi numite, fără concurs sau examen, în funcţiile vacante de judecător sau procuror, la instanţe sau parchete de acelaşi grad cu cele unde au funcţionat sau la instanţe ori parchete de grad inferior.

Această dispoziţie legală trebuie aplicată în deplină concordanţă cu principiul neretroactivităţii legii civile prevăzut de art. 15 alin. 2 din Constituţia României şi de art. 6 din codul civil.

Reclamantul a apreciat că acest principiu de rang constituţional are o valoare absolută, în sensul că legiuitorul nu poate institui nici o derogare şi semnifică faptul că legea civilă se aplică tuturor situaţiilor juridice născute după intrarea ei în vigoare şi este inaplicabilă situaţiilor juridice trecute, consumate.

Principiul neretroactivităţii legii civile se corelează cu principiul aplicării imediate a legii noi, de la data intrării ei în vigoare şi ea se aplică tuturor actelor, faptelor şi situaţiilor juridice viitoare (facta futura), actelor, faptelor şi situaţiilor juridice în curs de constituire, modificare sau stingere începând cu această dată, precum şi efectelor viitoare ale unei situaţii juridice anterior născută, dar neconsumată la data intrării în vigoare a legii noi (facta pendentia). Deci, aplicarea imediată a legii noi semnifică faptul că o situaţie juridică produce acele efecte juridice care sunt prevăzute de legea în vigoare la data constituirii ei (tempus regit factum) - Curtea Constituţională (CCR) decizia nr. 755/16.12. 2014.

Principiul neretroactivităţii legii este valabil pentru orice lege, indiferent de domeniul de reglementare al acesteia, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile (CCR - decizia nr. 88/27.02.2014).

Art. 6 al.2 din Codul civil prevede că „actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor."

Prin urmare, legea nouă nu poate modifica sau acorda efecte actelor (faptelor) juridice, încheiate, sau după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi. Acestea generează numai efectele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii (săvârşirii lor).

În cauză reclamantul a apreciat că trebuie stabilit că, din această perspectivă, acordarea calificativelor profesionale, reprezintă un act „uno ictu" ale cărui efecte s-au stins, s-au epuizat, sub regimul legii în vigoare la momentul acordării calificativului, respectiv Legea nr. 60/1968 privind organizarea şi funcţionarea Procuraturii R.S.R., a Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Procuraturii Republicii Socialiste România, a ordinelor Procurorului General al R.S.R. Aceste acte normative nu cuprindeau nicio reglementare privind evaluarea profesională a procurorilor, criteriile de acordare, procedura de acordare, comunicare, contestare a calificativelor şi efectele calificativelor asupra carierei profesionale a procurorilor.

Calificativul acordat sub regimul legii vechi constituie un fapt consumat, definitiv realizat, care nu mai poate produce alte consecinţe juridice în afara celor expres prevăzute la acea dată (anul 1984 când s-ar fi acordat calificativul), nu poate produce alte consecinţe şi efecte viitoare fără a încălca principiul absolut al neretroactivităţii legii civile şi a cerinţei previzibilităţii normei juridice.

Prin urmare, reclamantul a apreciat că în fapt calificativul acordat anterior apariţiei Legii nr. 303/2004 reprezintă, din punct de vedere al conflictului de legi în timp, facta praeterita, realizată în întregime înainte de intrarea în vigoare a legii noi şi pentru care, dacă s-ar aplica o lege ulterioară, ar însemna să i se atribuie efect retroactiv.

Curtea Constituţională a României, prin decizia nr. 436/08.07.2014, a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 al.3 din Legea nr. 303/2004, cu privire la sintagma „ nu au fost niciodată sancţionaţi disciplinar" a statuat că „dacă legea creează o situaţie juridică nouă, ea nu ar putea să prevadă că noua situaţie juridică s-a născut din fapte anterioare intrării sale în vigoare." Considerentele acestei decizii, chiar dacă vizează abaterile disciplinare săvârşite anterior aplicării Legii nr. 303/2004, sunt deplin aplicabile şi chiar mai mult şi în privinţa calificativelor acordate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 303/2004.

Ambele fapte constituie facta praeterita şi nu pot fi supuse legii noi care se aplică doar situaţiilor juridice născute sub imperiul ei, sau situaţiilor anterioare nedefinitivate sub imperiul legii vechi. Legea nouă nu poate atribui efecte cu conţinut prohibitiv unor acte, fapte definitivate, consumate pe deplin sub regimul legii vechi, nu poate stabili alte efecte decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii, săvârşirii sau producerii lor.

Reclamantul a mai arătat că, pe de altă parte, criteriile de evaluare sub regimul legii noi sunt total diferite şi chiar contrarii criteriilor aflate sub regimul Legii nr. 60/1968, legea veche acordând prioritate unei bune pregătiri politico- ideologice, neprevăzând nici o procedură de comunicare şi contestare a calificativului. Criteriile de acordarea a calificativelor în baza unei legislaţii adoptate de un regim calificat, prin legile noi, ca regim totalitar, în care nu exista separaţia puterilor în stat şi nici independenţa justiţiei, sunt incompatibile cu criteriile de acordare a calificativului în baza legii noi.

Criteriile de evaluare a activităţii profesionale în regimul totalitar comunist fiind incompatibile cu noul sistem judiciar, nici calificativele profesionale acordate înainte de anul 1989 nu pot fi recunoscute în baza legii noi, ci doar calificativele acordate după anul 1989.

Aşadar sintagma „au avut numai calificative <foarte bine> la toate evaluările", din conţinutul dispoziţiilor art. 331 din Legea nr. 303/2004, se referă numai la calificativele acordate de la data apariţiei Legii nr. 303/ 2004, legea nouă neputând retroactiva.

Reclamantul a mai arătat că în aprecierea activităţii sale profesionale ca procuror nu a avut niciodată calificative decât „foarte bine", după cum i s-a comunicat anual, după acordarea calificativului, nu a avut nicio achitare în cauzele în care a întocmit rechizitoriu şi a sesizat instanţa de judecată, nu a avut nicio restituire de dosar de la instanţa de judecată , nicio trimitere a dosarului pentru completarea urmăririi penale. Ca atare, reclamantul nu îşi explică  de unde a apărut în dosarul său profesional acest calificativ „bun" pentru anul 1984, când în anii următori 1985, 1986, 1987 a fost mereu evidenţiat şi propus pentru promovare ca procuror şef (echivalentul funcţiei de prim-procuror), funcţii în care nu a fost numit deoarece a refuzat să părăsească Municipiul Miercurea Ciuc, din motive familiale, obiective.

Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de anulare a soluţiei Secţiei pentru procurori din data de 27.08.2019 prin care a fost soluţionată plângerea prealabilă formulată de către reclamant; respingerea ca neîntemeiate a capetelor de cerere având ca obiect anularea în parte a Hotărârii nr. 533/11.06.2019 a Secţiei pentru procurori şi obligarea pârâtului la emiterea unei noi hotărâri prin care să constate îndeplinirea condiţiilor de numire în funcţia de procuror a reclamantului; respingerea ca neîntemeiat a capătului de cerere privind stabilirea unui termen de executare a hotărârii; respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinării, în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect anularea hotărârii Secţiei pentru procurori din 27.08.2019 prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată de reclamant împotriva Hotărârii Secţiei pentru procurori nr. x/11.06.2019, pârâtul a solicitat respingerea acestuia ca inadmisibil, având în vedere dispoziţiile art. 1, 8 şi 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Astfel, pârâtul a arătat că răspunsul dat petentului reclamant în urma soluţionării unei plângeri prealabile nu este act administrativ, aşa cum este acesta definit de prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din acelaşi act normativ întrucât nu naşte, nu modifică sau nu stinge raporturi juridice.

Cu prioritate s-a mai arătat faptul că aspectele ridicate de reclamant cu privire la pretinsa aplicare retroactivă a modificărilor aduse Legii nr. 303/2004, ridică probleme legate de o eventuală neconstituţionalitate a legii, prin raportare la prevederile art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, ce exced analizei instanţei de judecată.

Sub acest aspect, pârâtul a subliniat că legalitatea unui act administrativ se analizează prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului, prevederi care în speţă au fost respectate.

Astfel, pârâtul a arătat că prevederile art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, au fost respectate, Consiliul Superior al Magistraturii - Secţia pentru procurori analizând cererea reclamantului şi aplicând prevederile legii în vigoare la o situaţie născută sub imperiul acesteia. Împrejurarea că una din cerinţele legale, analizate în soluţionarea cererii reclamantului, vizează fapte trecute, nu conduce la concluzia că s-a făcut o aplicare retroactivă a legii. Practic legea în vigoare a fost aplicată în mod corect de Secţia pentru procurori la soluţionarea cererii de numire în funcţia de procuror fără concurs formulată de reclamant în temeiul acestui act normativ.

Pârâtul a apreciat că reclamantul a făcut o confuzie între interpretarea şi aplicarea legii, chestiune ce revine organului competent să aplice legea şi atributul normei legale de a fi în acord cu prevederile constituţionale, în cazul de faţă cu principiul neretroactivităţii legii civile, chestiune asupra căreia se poate pronunţa doar Curtea Constituţională prin mecanismele prevăzute de Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Or, legea în vigoare este clară şi a fost întocmai respectată.

În ceea ce priveşte trimiterea pe care reclamantul o face la Decizia nr. 436 din 08.17.2014 pronunţată de Curtea Constituţională, pârâtul a precizat următoarele:

Prin decizia menţionată a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, constatându-se că sintagma „nu au fost niciodată sancţionaţi disciplinar" este constituţională în măsura în care dispune numai cu privire la abaterile disciplinare săvârşite după intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2004.

Pârâtul a apreciat că raţionamentul juridic avut în vedere de Curtea Constituţională la emiterea deciziei în discuţie nu-şi găseşte aplicabilitatea în cauză, situaţiile conturate fiind diferite, chiar dacă, în fapt este vorba despre modificarea legislativă a unor condiţii de numire în funcţia de procuror fără concurs.

Prin decizia de care se prevalează reclamantul, Curtea Constituţională, în controlul de constituţionalitate al prevederilor art. 52 alin. (3) din Legea nr.303/2004 (în forma existentă la momentul de referinţă), prin raportare la dispoziţiile art. 15 alin. (2) din legea fundamentală, a constatat că nu se pot da noi valenţe unor sancţiuni aplicate înainte de intrarea în vigoare a noilor dispoziţii care stabilesc, ca şi condiţie de participare la concursul de promovare în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inexistenţa unei sancţiuni disciplinare pentru magistratul candidat, întrucât s-ar aduce atingere principiului instituit de norma constituţională ce interzice aplicarea retroactivă a legii pentru fapte ale căror efecte s-au stins, s-au epuizat în momentul săvârşirii lor.

Curtea a apreciat că de la data apariţiei sale, Legea nr. 303/2004 se aplică tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul său. Altfel spus, împrejurarea că unui judecător sau unui procuror care a primit o sancţiune disciplinară pentru o abatere săvârşită după intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2004 îi este înlăturată/interzisă materializarea, după acel moment, a oricărei intenţii de promovare ca judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este de natură a-i afecta vreun drept fundamental, întrucât simpla expectativă/vocaţie pe care acesta o are trebuie să se supună regulilor noi instituite, reguli care de altfel îi erau deplin cunoscute.

S-a apreciat însă, că alta este situaţia în care persoana interesată a fost sancţionată disciplinar anterior apariţiei normei criticate. Din această perspectivă aplicarea sancţiunii disciplinare reprezintă un act uno ictu ale cărei efecte s-au stins, s-au epuizat în momentul respectiv. Prin urmare, constituie un fapt complet realizat care nu mai poate produce alte consecinţe juridice în afara celor expres prevăzute la acea dată. Or, în absenţa unor astfel de norme, activarea ulterioară a unor efecte cu conţinut prohibitiv capătă semnificaţia încălcării principiului neretroactivităţii legii civile, întrucât, prin natura sa, o sancţiune disciplinară, odată aplicată, nu poate produce alte consecinţe şi efecte viitoare, cu excepţia celor prevăzute în momentul dispunerii ei. În caz contrar, conduita legiuitorului înfrânge şi cerinţa previzibilităţii normei juridice.

Curtea a concluzionat în sensul că, deşi legea nouă poate dispune cu privire la consecinţe şi efecte nerealizate susceptibile de executare continuă/succesivă, ea nu va putea reglementa cu privire la fapte care, înainte de intrarea ei în vigoare, au dat naştere sau, după caz, au modificat sau au stins o situaţie juridică, ori cu privire la efecte pe care acea situaţie juridică le-a produs înainte de aceeaşi dată. Prin urmare, abaterea disciplinară săvârşită anterior apariţiei Legii nr. 303/2004 reprezintă, din perspectiva conflictului de legi civile în timp, facta praeterita, realizată în întregime înainte de intrarea în vigoare a legii noi şi pentru care, dacă s-ar aplica o lege ulterioară ar însemna să i se atribuie efect retroactiv. De aceea, dacă legea creează o situaţie juridică nouă, ea nu ar putea să prevadă că noua situaţie juridică s-a născut din fapte anterioare intrării sale în vigoare.

Nu aceeaşi este situaţia referitoare la modificarea legislativă a condiţiilor pentru numirea în funcţia de procuror fără concurs sau examen, întrucât nu se regăseşte într-o situaţie de facta praeterita. Aşa cum a arătat mai sus în cauză este vorba de opţiunea legiuitorului cu privire la condiţiile necesare în vederea numirii în funcţia de procuror fără concurs sau examen, condiţii care se aplică doar procedurilor viitoare de numire în aceste funcţii.

De asemenea, pârâtul a arătat că decizia citată nu este obligatorie în aplicarea şi interpretarea unui alt text de lege, în speţă art. 33' din Legea nr. 303/2004 republicată cu modificările şi completările ulterioare.

Faţă de argumentele prezentate, pârâtul a apreciat că reclamantul nu a îndeplinit cerinţa de a fi obţinut numai calificativul "foarte bine" la toate evaluările adică pe toată perioada în care a deţinut în trecut funcţia de procuror, potrivit art. 33' din Legea nr. 303/2004, motiv pentru care în mod corect cererea acestuia de numire în funcţia de procuror fără examen a fost respinsă.

Au fost prezentate şi argumente în combaterea capătului de cerere privind stabilirea unui termen de executare a obligaţiilor stabilite prin hotărâre în sensul că s-a arătat că din cuprinsul cererii de chemare în judecată nu rezultă niciun motiv pentru care în ipoteza admiterii acţiunii s-ar impune stabilirea unui termen de executare mai scurt decât termenul general de 30 de zile prevăzut la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Mai mult, având în vedere şi data emiterii actului atacat dar şi eventualul efect al unei soluţii de admitere stabilirea unui termen de executare de 15 zile nu este justificată.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind  depuse la dosar actele care au stat la baza emiterii actelor administrative contestate.

Totodată, în cauză a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.331 din Legea nr.303/2004, privind organizarea judiciară, modificată şi republicată, excepţie cu privire la care instanţa a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, susţinerile părţilor şi punctul de vedere al instanţei de judecată fiind cuprinse în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale.

În ceea ce priveşte cererea în contencios administrativ formulată, Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Aspectele de fapt necontestate ale cauzei sunt acelea că prin Hotărârea nr.533/11.06.2019 a Secţiei pentru procurori din cadrul CSM s-a respins cererea reclamantului formulată în temeiul prevederilor art.331 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin care acesta a solicitat numirea în funcţia de procuror, fără examen.

Motivul respingerii cererii reclamantului a fost acela că nu îndeplineşte condiţia de a fi avut calificatul „ foarte bine” la toate evaluările.

Potrivit notei Direcţiei resurse umane şi organizare, reclamantul are o vechime în funcţia de procuror de 11 ani şi 6 luni, în perioada 1981-1986 îndeplinind funcţia de procuror la Procuratura Locală Miercurea Ciuc, iar în perioada 1986-1993 exercitând funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita.

Este un aspect de fapt necontestat acela că activitatea reclamantului a fost apreciată cu calificativul „bine” în anul 1984, iar în restul perioadei în care a ocupat funcţia de procuror activitatea acestuia a fost apreciată cu calificativul „ foarte bine”.

Potrivit dispoziţiilor art.331 din Legea nr. 303/2006 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, rep., cu modificările şi completările ulterioare ( forma în vigoare la momentul analizării cererii reclamantului) „ persoanele care au ocupat minim 10 ani funcţia de judecător sau procuror şi magistrat asistent, care nu au fost sancţionate disciplinar, au avut numai calificativul „ foarte bine” la toate evaluările şi şi-au încetat activitatea din motive neimputabile, pot fi numite, fără concurs sau examen, în funcţiile vacante de judecător sau procuror, la instanţa sau parchetul de acelaşi grad cu cele unde au funcţionat sau la instanţe ori parchete de grad inferior.

Argumentul reclamantului conform căruia la numirea în funcţia de procuror nu poate fi avut în vedere calificativul „ bun” obţinut în anul 1984 întrucât s-ar încălca principiul neretroactivităţii legii civile consacrat de art.15 din Constituţia României şi art.6 din Codul civil, ţine de o eventuală neconstituţionalitate a legii, neconstituţionalitate care nu poate fi apreciată de către instanţa de contencios administrativ, ci doar de către instanţa constituţională.

Instanţa de contencios administrativ verifică legalitatea actului administrativ prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ, or raportat la condiţiile instituite de textul art.331 din Legea nr. 303/2004, în mod corect autoritatea publică pârâtă a constatat neîndeplinirea condiţiei de a avea calificativul „ foarte bine” la toate evaluările.

În consecinţă, în condiţiile cadrului legislativ actual, sunt neîntemeiate susţinerile reclamantului referitoare la luarea în considerare a calificativelor obţinute în condiţiile vechii reglementări.

Legiuitorul a acordat un beneficiu foştilor magistraţi care doresc să revină în magistratură, însă a instituit câteva condiţii expres şi limitativ prevăzute, între care, şi cea a calificativului „ foarte bine” obţinut pe toată durata exercitării funcţiei de magistrat.

Această perioadă de minim 10 ani de exercitare anterioară a funcţiei de magistrat poate fi valorificată pentru redobândirea funcţiei fără concurs, însă această valorificare este una completă, incluzând şi calificativele obţinute pe perioada exercitării funcţiei de magistrat.

Norma de favoare acordată foştilor magistraţi de a accede în magistratură fără examen presupune luarea în considerare a exercitării acestei funcţii pe o durată mai mare de 10 ani, însă nu în orice condiţii, ci doar cu condiţia obţinerii certificatului „ foarte bine” pe toată durata exercitării funcţiei. Acordarea acestui calificativ ţine de esenţa exercitării funcţiei de magistrat, respectiv de îndeplinirea calitativă a funcţiei de magistrat, în timp ce perioada de referinţă de minim 10 ani ţine de îndeplinirea cantitativă a acesteia. Fiind o condiţie intrinsecă a activităţii de magistrat exercitată anterior, ea nu poate fi separată sau disjunsă de funcţia însăşi, care a fost exercitată sub imperiul legii în vigoare la momentul exercitării sale.

Or, atâta timp cât această exercitare a funcţiei avute anterior produce efecte juridice din perspectiva legii noi, componenta calitativă a funcţiei nu poate fi înlăturată pe motiv că ar fi o aplicare retroactivă a legii.

Referirile reclamantului la Decizia nr. 436 din 8.17.2014 pronunţată de Curtea Constituţională nu sunt de natură a schimba viziunea instanţei.

În primul rând, prin această decizie a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.52 alin. 3 din Legea nr.303/004, constatându-se că sintagma „ nu au fost niciodată sancţionate disciplinar” este constituţională în măsura în care dispune numai cu privire la abaterile disciplinare după intrarea în vigoare a Legii nr.303/2004.

Rezultă că această decizie priveşte o altă situaţie juridică, iar raţionamentul juridic avut în vedere de Curtea Constituţională la emiterea deciziei în discuţie nu-şi găseşte aplicabilitate în cauză. Chiar dacă ar fi aplicabil acest raţionament, însă nu este, este sarcina Curţii Constituţionale să constate acest lucru în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art.331 din Legea nr. 303/2004 şi nu a instanţei de judecată investite cu soluţionarea acţiunii în contencios administrativ.

Decizia amintită nu este obligatorie în aplicarea şi interpretarea textului de lege al art. 331 din Legea nr. 303/2004 rep., cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, aşa cum am arătat anterior, în cazul de faţă nu ne găsim în situaţia de facta praeterita, fiind vorba de opţiunea legiuitorului de a recunoaşte efecte juridice, din perspectiva numirii în funcţia de procuror sau judecător fără concurs sau examen, unei exercitări anterioare a acestei funcţii în anumite condiţii calitative şi cantitative.

Într-adevăr, petitul privind anularea Hotărârii Secţiei pentru procurori din 27.08.2019 prin care a fost respinsă plângerea prealabilă a reclamantului împotriva Hotărârii nr. 533/11.06.2019, nu vizează un act administrativ în sensul prevederilor art. 1,8 şi 7 din Legea nr. 554/2004, astfel încât acest petit este inadmisibil, în timp ce celelalte petite ale acţiunii, pentru considerentele expuse, sunt neîntemeiate.

Faţă de aceste considerente, în temeiul prevederilor art.18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge cererea formulată de către reclamantul Burjan Andrei-Gabriel, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii – Secţia pentru procurori, ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare