Furt de arbori, fără drept. Consecințele modificării preţului unui metru cub de masă pe picior.

Prin sentinţa penală nr. x din 10 octombrie 2019, pronunţată de Judecătoria Reghin, în dosarul penal nr. x/289/2019, instanţa de fond, între altele:

În temeiul art. 396 alin. 1 și 5 Cod Procedură Penală, cu referire la art. 16 alin. 1 lit. b) teza I Cod Procedură Penală, a achitat inculpatul M.A. de sub acuzaţia comiterii infracţiunii de tăiere de arbori fără drept, faptă prevăzută şi sancţionată de art. 107 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 46/2008, privind Codul Silvic, faţă de lipsa de tipicitate obiectivă a faptei.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:

La data de 19.12.2017, în jurul orei 16.00, inculpatul M.A. a tăiat un număr de doi arbori din specia gorun și doi arbori din specia carpen, din fondul forestier UP ua 72 A, cauzând Ocolului Silvic Reghin un prejudiciu total de 799.88 lei, care este de 6.9 ori mai mare decât valoarea medie a unui metru cub de material lemnos pe picior, la data săvârșirii faptei– 115 lei/mc, conform Legii nr. 4/2015..

În ceea ce priveşte infracţiunea de tăiere de arbori fără drept, faptă prevăzută şi sancţionată de art. 107 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 46/2008, privind Codul Silvic – infracțiune reținută inculpatului M.A., instanţa a reţinut următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 107 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 46/2008, privind Codul Silvic, tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infracţiune silvică şi se pedepseşte după cum urmează: a) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei.

Astfel, instanţa a reţinut faptul că elementul material al infracţiunii de tăiere de arbori fără drept este dat de activitatea de tăiere a materialului forestier, dar şi de valoarea totală a pagubei produse prin această infracţiune, valoare care, pentru a îndeplini condițiile de tipicitate ale infracțiunii trebuie să depășească de peste 5 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.

Instanța a reținut că la data comiterii faptei, în conformitate cu prevederile Legii nr. 4/2015, prețul mediul al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior era de 115 lei, iar potrivit art. II din Legea nr. 265/2017, de la data de 01 ianuarie 2018 se stabileşte preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la valoarea de 164 lei. Ca urmare, de la această dată pragul prejudiciului de la care fapta de tăiere de arbori fără drept, este incriminată de Codul Silvic este de 820 de lei.

În acest sens, instanţa a avut în vedere şi Decizia în Interesul Legii nr. 12/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit căreia modificarea, în sensul majorării preţului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, intervenită ulterior comiterii faptei, conduce, în cazul infracţiunilor ce aduc atingere fondului forestier, la lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infracţiunii.

Instanţa a reţinut şi considerente Deciziei nr. 12/2008, potrivit cărora în cazul infracţiunilor ce aduc atingere fondului forestier, majorarea ulterioară a preţului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior atrage raportarea cuantumului valorii pagubei produse prin fapta săvârşită anterior la noua limită valorică devenită criteriu de incriminare.

Cum numai o anumită valoare a pagubei produse poate atribui unei fapte îndreptate împotriva fondului forestier caracterul de infracţiune, este evident că neatingerea cuantumului acelei valori, ce constituie condiţia pentru ca incriminarea să devină operantă, determină lipsa unei trăsături esenţiale specifice laturii obiective a unor asemenea infracţiuni, respectiv neîntrunirea criteriului valoric necesar.

S-a arătat că majorarea criteriului de calcul, nu echivalează cu o dezincriminare cât timp faptele respective sunt considerate în continuare infracţiuni, reglementate prin norme speciale din Codul Silvic, ci constituie doar o dispoziţie legală mai favorabilă, a cărei aplicare, implicând o restrângere a conţinutului laturii obiective a infracţiunilor ce aduc atingere fondului forestier, datorită măririi valorii pagubei ce imprimă faptei caracter infracţional, impune constatarea neîntrunirii elementelor constitutive ale vreunei infracţiuni în astfel de cazuri.

S-a reamintit există adresa Direcției Silvice Mureș nr. x/e/20.12.2017, prin care organele de cercetare penală au fost informate că prejudiciul cauzat de inculpat prin tăiere a fost de 799.88 lei fără TVA. Valoarea amintită a fost stabilită de Direcția Silvică Mureș pentru infracțiunea de tăiere fără drept de arbori, iar potrivit Direcției Silvice prejudiciul este de 6.9 ori mai mare decât valoarea medie a unui metru cub de material lemnos pe picior, la data săvârșirii faptei – 115 lei/mc, conform Legii nr. 4/2015.

Instanţa a constatat astfel că inculpatul a tăiat material lemnos în valoare de 799.88 lei, și astfel, în cazul de față, de vreme ce materialul lemnos sustras are o valoare inferioară limitei de 820 lei, pentru ca fapta să poată fi considerată infracțiune, așa cum reiese din modalitatea de calcul impusă de art. II din Legea nr. 265/2017, fapta inculpatului nu constituie infracţiune de tăiere de arbori fără drept, nefiind îndeplinite condiţiile de tipicitate obiectivă prevăzute în norma de incriminare.

Instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 2 Cod Procedură Penală, după administrarea întregului probator, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului, iar conform prevederilor art. 396 alin. 2 Cod Procedură Penală, instanța poate pronunța condamnarea în situația în care constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, din probatoriul administrat  în cauză, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Având în vedere toate aceste considerente, instanţa a constatat că în cauză sunt incidente prevederile art. 16 alin. 1 lit. b) teza I Cod Procedură Penală, respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală, nefiind îndeplinite elementele de natură obiective stabilite de legiuitor în modelul tip al faptei incriminate, motiv pentru care în temeiul art. 396 alin. 1 și 5 Cod Procedură Penală, raportat la art. 16 alin. 1 lit. b) Cod Procedură Penală a dispus achitarea inculpatului M.A., de sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de tăiere de arbori fără drept, faptă prevăzută şi sancţionată de art. 107 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 46/2008, privind Codul Silvic.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA REGHIN, procurorul considerând nelegală hotărârea pronunţată în cauză, deoarece soluţia de achitare este rezultatul unei interpretări incorecte a considerentelor Deciziei nr. 12/2008 a Î.C.C.J. dată în recurs în interesul legii, în condiţiile în care în actualul Cod silvic se arată în mod explicit că evaluarea prejudiciului se efectuează în raport de preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei.

Examinând apelul promovat, prin prisma materialului aflat la dosarul nr. x/289/2019 al Judecătoriei Reghin, ale motivelor invocate, precum şi din oficiu, în limitele efectului devolutiv, potrivit dispoziţiilor art. 417 Cod procedură penală, instanţa de control judiciar a respins ca nefondată calea de atac declarată pentru următoarele considerente:

Reanalizând materialul probator administrat pe parcursul procedurilor judiciare s-au reţinut următoarele:

În privinţa stării de fapt, care a fost corect reţinută – pornind de la conţinutul materialului probator administrat pe parcursul desfăşurării procesului penal în faţa primei instanţe – hotărârea instanţei de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluţia la care s-a oprit prima instanţă, relativ la achitarea inculpatului M.A. de sub învinuirea comiterii infracţiunii de tăiere de arbori, fără drept, prevăzută de art. 107 alin. 1 lit. a din Codul silvic.

În conformitate cu prevederile art. 107 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008, privind Codul Silvic, „tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infracţiune silvică şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei.”

S-a reamintit că, în cauză inculpatul M.A., a fost deferit justiţiei, deoarece la data de 19.12.2017, a tăiat un număr de doi arbori din specia gorun și doi arbori din specia carpen, din fondul forestier UP ua 72 A, cauzând Ocolului Silvic Reghin un prejudiciu total de 799,88 lei, care este de 6,9 ori mai mare decât valoarea medie a unui metru cub de material lemnos pe picior, la data săvârșirii faptei – 115 lei/mc, conform Legii nr. 4/2015.

Pe parcursul desfăşurării procedurilor judiciare, a fost adoptată Legea nr. 265 din 20.12.2017, iar potrivit art. II din acest act normativ, de la data de 01 ianuarie 2018 s-a stabilit preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la valoarea de 164 lei.

În aceste condiţii, începând cu data mai sus menţionată valoarea prejudiciului de la care fapta de tăiere de arbori fără drept, este incriminată de prevederile art. 107 alin. 1 lit. a Codul Silvic trebuie să fie mai mare decât limita de 820 de lei (164 lei x 5 = 820 lei).

S-a subliniat că, prin fapta care i se impută inculpatului acesta a cauzat un prejudiciu de 799,88 lei, iar această valoare – în prezent – nu depăşeşte de peste 5 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, nefiind astfel îndeplinită condiţia de tipicitate a infracţiunii de tăiere de arbori fără drept, prevăzută de art. 107 alin. 1 lit. a Codul silvic.

Tipicitatea, catalogată ca şi prima trăsătură esenţială a infracţiunii – art. 15 alin. 1 Cod penal – rezultă din principiul legalităţii incriminării şi presupune corespondenţa dintre fapta concret comisă de către o persoană şi elementele de natură obiectivă şi subiectivă stabilite de legiuitor în norma de incriminare.

S-a notat că, în economia art. 1 din Codul penal este prevăzut primul principiu general al legii penale şi anume principiul legalităţii incriminării, iar în acord cu acest text legal:

„(1) Legea penală prevede faptele care constituie infracţiuni.

(2) Nicio persoană nu poate fi sancţionată penal pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală la data când a fost săvârşită.”

Aşadar, potrivit acestui principiu fundamental, numai faptele prevăzute de legea penală în momentul săvârşirii lor constituie infracţiuni și pot atrage sancțiuni penale.

În urma adoptării Legii nr. 265 din 20.12.2017, prin voinţa legiuitorului s-a modificat preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior şi care stă la baza stabilirii prejudiciului cauzat în urma comiterii faptei de tăiere de arbori, fără drept, care în final determină încadrarea juridică a faptei într-una dintre variantele expuse în dispoziţiile art. 107 din Codul silvic (Legea nr. 46/2008, republicată) 

Raportându-ne la cauza pendinte, s-a observat că, în prezent, prin fapta care i se reproşează inculpatului acesta a cauzat un prejudiciu de 799,88 lei, valoare care – ţinând cont de preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior stabilit la valoarea de 164 lei, prin Legea nr. 265 din 20.12.2017 – nu depăşeşte de peste 5 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior şi anume 820 de lei.

Prin urmare, în urma adoptării actului normativ anterior menţionat, rezultatul care trebuie atins prin prisma cuantumului prejudiciului cauzat a condus la modificarea elementelor de natură obiectivă a incriminării faptei – încadrabilă în prevederile art. 107 alin. 1 lit. a din Codul silvic – şi are drept consecinţă neîndeplinirea condiţiei de tipicitate a infracţiunii de tăiere de arbori fără drept, prevăzută de textul legal evocat.

Cu alte cuvinte, fapta inculpatului la data comiterii era susceptibilă de a fi încadrată în economia infracţiunii de furt de arbori, fără drept, prevăzută de art. 107 alin. 1 lit. a din Codul silvic, însă, în acest moment, ca urmare a modificărilor condiţiilor obiective ale normei de incriminare, prevăzute de legea aflată în vigoare la data comiterii infracţiunii, potrivit dispoziţiilor legii noi, fapta concretă a acuzatului nu mai poate fi catalogată ca infracţiune, aceasta fiind dezincriminată.

În aceeaşi ordine de idei, s-a notat că legea penală de dezincriminare are natura unei legi penale mai favorabile.

Reamintim că, pentru a fi temei al aplicării sancţiunii penale, fapta trebuie să poată fi caracterizată infracţiune nu numai în momentul săvârşirii ei – care reprezintă clipa naşterii raportului de drept penal material – dar şi în orice alt moment ulterior acestei date, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti prin care este soluţionat raportul procesual penal fundamental.

Principiul legalităţii incriminării oferă garanţii referitoare la faptul că, în urma aplicării legii penale nu se fac inegalităţi de tratament juridic, pentru situaţii de fapt obiectiv identice.

Altfel spus, o eventuală soluţie de tragere la răspundere penală a inculpatului pentru activitatea care i se impută în cauza pendinte, pe de o parte, ar putea crea premisele unei discriminări a acestuia faţă de o altă persoană care a comis – după data intrării în vigoare a Legii nr. 265 din 20.12.2017 – aceeaşi faptă în urma căreia a rezultat un prejudiciu identic, care se situează sub limita de 820 lei, situaţie în care soluţia organelor judiciare care ar trebui adoptată, în această ipoteză, nu lasă loc la interpretări, fiind una evidentă.

Pe de altă parte, nu ar fi respectate dispoziţiile art. 16 alin. 1 din Constituţia României, potrivit cărora „cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.”

În final, în acord cu procurorul – având în vedere datele speţei  - s-a considerat că într-adevăr considerentele Deciziei nr. 12/2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii nu-şi găsesc aplicabilitatea în cauza pendinte.

Revenind şi în condiţiile în care fapta care i se impută acuzatului, în prezent, nu este prevăzută de legea penală, soluţia instanţei de prim grad, constând în achitarea inculpatului M.A. de sub învinuirea comiterii infracţiunii de tăiere de arbori, fără drept, prevăzută de art. 107 alin. 1 lit. a Cod silvic, este corectă.

Domenii speta

Spete similare