1.Furt calificat şi Influenţarea declaraţiilor (art. 228 –art. 229 alin.1 lit. b şi art. 272 alin.1 C.pen.)

Cuprins pe materii: Drept penal. Drept procesual penal. Furt. Influenţarea declaraţiilor. Împăcarea părţilor. Încetarea procesului penal. Amendă penală. Schimbarea încadrării juririce.

 Împăcarea poate interveni în cazul în care punerea în mişcare a acţiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres, conform art. 159 alin. 1 C.pen.

Judecătoria Târgu Bujor, secţia penală, sentinţa penală nr. 56/22.02.2016

Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu  Bujor la data de 24.04.2015 în dosarul nr. …./P/2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului JG, recidivist, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b C.pen. și influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 272 alin. 1 C.pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Bujor la data de 27.04.2015 sub nr. …./316/2015.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reținut că fapta inculpatului JG, comisă în seara de 12.11.2013, în jurul orelor 2100, în incinta barului administrat de SC G. SRL, situat în comuna S., judeţul Galaţi, de a sustrage un număr de 5 (cinci) pachete de ţigări marca „Kent”, două pungi cu seminţe de floarea soarelui marca „Rio” şi o sticlă de 2 l de vin, marca „Muscatel”, bunuri în valoare totală de 86,50 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b C.pen., respectiv că fapta inculpatului JG, comisă în seara de 13.11.2013, de a încerca să determine, prin exercitarea constrângerii psihice, pe martorul MC, să-şi retragă declaraţiile făcute în faţa organelor de poliţie referitor la acţiunile sale din seara precedentă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 272 alin. 1 C.pen.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 01.07.2015 definitivă la data de 01.07.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

Prin înscrisul comunicat pe fax la data de 24.11.2015, persoana vătămată- SC G. SRL S., prin administrator GE, a comunicat instanței că nu se contituie parte civilă.

La termenul de judecată din data de 28.10.2015, cu procedura legal îndeplinită, inculpatul JG, în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu şi ulterior citirii în extras de către grefierul de şedinţă, în baza art. 374 C. proc. pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecăţii, a solicitat ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, aratând că este de acord ca soluţionarea cauzei să se facă potrivit procedurii recunoaşterii de vinovăţie, în sensul că recunoaşte faptele aşa cum sunt reţinute în actul de sesizare şi îşi însuşeşte probele administrate în timpul urmăririi penale.

La termenul de judecată din data de 28.01.2016, cu procedura legal îndeplinită, inculpatul JG, în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu şi persoana vătămată SC G SRL S., prin administrator GE, au declarat că doresc să se împace în privinţa săvârşirii infracţiunii de furt calificat (săvârşită în seara zilei de 12.11.2013).

Conform art. 159 alin. 1 C.pen., „împăcarea poate interveni în cazul în care punerea în mişcare a acţiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres”, iar potrivit art. 231 alin. 2 din noul Cod penal, în cazul faptelor prevăzute la art. 228 şi art. 229 alin. 1 şi alin. 2 lit. b şi c C.pen., împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

Problema care se ridică în legătură cu această chestiune este aceea referitoare la momentul până la care poate interveni împăcarea părţilor. Astfel, potrivit art. 159 alin. 3 din noul Cod penal, „împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit şi dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanţei”. Or, în prezenta cauză acest moment procesual a fost depăşit, cauza aflându-se deja în faza ulterioară citirii actului de sesizare, după admiterea procedurii simplificate, de recunoaştere a vinovăției.

Instanța constată că instituţia împăcării părţilor este o instituţie juridică mixtă, în sensul că îmbină elemente de drept substanţial cu elemente de drept procesual, iar potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale a României [reflectată îndeosebi în Decizia nr. 1470/08.11.2011, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 320 ind. 1 din Codul de procedură penală (1969) sunt neconstituţionale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile], principiul aplicării legii penale mai favorabile este incident şi în cazul împăcării părţilor, argumentele prezentate pe larg în cuprinsul deciziei pronunţate de instanţa de contencios constituţional regăsindu-şi pe deplin aplicabilitatea şi în cazul acestei instituţii prevăzute de legea penală. În acest sens s-a arătat în considerentele deciziei menţionate că, în măsura în care aplicarea concretă a unei norme la o speţă dedusă judecăţii, indiferent de ramura de drept căreia îi aparţine, aduce o schimbare cu privire la condiţiile de incriminare, de tragere la răspundere penală şi de aplicare a pedepselor, aceasta va cădea sub incidenţa legii penale mai favorabile.

De asemenea, instanța reţine că, în cazul împăcării părţilor, fiind vorba despre o cauză care înlătură răspunderea penală legiferată în cursul judecării procesului, este evident că aceasta trebuie aplicată tuturor cauzelor aflate în curs de judecată, indiferent de stadiul procesual al acestora, iar o altă interpretare ar încălca principiul constituţional al egalităţii şi nediscriminării în faţa legii, în sensul că ar conduce la aplicarea unor tratamente diferenţiate unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă [a se vedea în acest sens şi Hotărârea din 17 septembrie 2009, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Scoppola împotriva Italiei (nr. 2), citată în Decizia nr. 1470/08.11.2011 a Curţii Constituţionale].

Drept urmare, instanța apreciază că, în lipsa unor dispoziţii tranzitorii care să reglementeze şi în plan procesual modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul intervenirii împăcării părţilor în cauzele având ca obiect infracţiuni pentru care Codul penal anterior nu prevedea această posibilitate, pentru a preveni apariţia unor consecinţe discriminatorii şi, prin urmare, inechitabile, judecătorul trebuie să apeleze la principiile care rezultă din jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României, respectiv din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia respectivă.

Astfel că, având în vedere declaraţiile de împăcare dintre inculpat şi persoana vătămată,  faţă de dispoziţiile art. 159 C. pen. potrivit cărora împăcarea înlătură răspunderea penală şi stinge acţiunea civilă şi produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanţei, instanţa, în baza art. 396 alin. 1, 6 raportat la art.16 alin. 1 lit. g C. pr. pen., va înceta procesul penal având ca obiect săvârşirea de către inculpatul JG, a infracţiunii de  furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b C.pen., ca urmare a împăcării părţilor.

Instanța, analizând, conform procedurii prevăzute de art.375 C.pr.pen., probatoriul administrat în faza de urmărire penală, reţine aceeaşi situaţie de fapt ca în actul de sesizare, expusă mai sus, privind săvârşirea de către inculpatul JG a infracţiunii de influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 272 alin. 1 C.pen..

Având în vedere dispoziţiile art. 5 C.pen. care prevăd aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, instanţa urmează a face aplicarea acestor dispoziţii.

Codul penal prevede pentru săvârşirea infracţiunii de influențarea declarațiilor pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani,  limite care sunt mai mari decât cele reglementate de legea penală în vigoare la data comiterii faptei ce face obiectul prezentei cauze, respectiv Codul penal din 1969 şi care sancţiona încercarea de a determina mărturia mincinoasă cu pedeapsa închisorii cuprinsă între 3 luni şi 2 ani alternativ cu pedeapsa amenzii.

Faţă de acest considerent, raportat și la regimul sancționator al concursului de infracțiuni, instanţa apreciază că sunt mai favorabile dispoziţiile Codului penal din 1969, motiv pentru care, în baza art. 5 C. pen. raportat la art. 386 C. pr. pen., instanța va schimba încadrarea juridică a infracţiunii deduse judecăţii privind pe inculpatul JG, astfel: din infracţiunea de influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 272 alin. 1 C.pen. în infracţiunea de încercarea de a determina mărturia mincinoasă, prevăzută de art. 261 alin.1 C.pen.-1969.

Atitudinea psihică a inculpatului faţă de fapta săvârșită de încercare de a determina mărturia mincinoasă (infracțiune care împiedică înfăptuirea justiției) şi urmările acesteia îmbracă forma vinovăţiei în modalitatea intenţiei directe. Astfel, inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie directă, astfel cum este definită în art. 19 alin. 1 pct.1 C. Pen.-1969, acesta prevăzând rezultatul faptei sale şi urmărind producerea lui prin săvârşirea faptei.

Conform fişei de cazier judiciar, inculpatul are antecedente penale, fiind condamnat, prin sentinţa penală nr. 309/03.10.2000 pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. …../2000, definitivă la data de 24.10.2000, la o pedeapsă rezultantă de 8 ani şi 9 luni închisoare, fiind arestat la data de 14.12.1998 şi eliberat la data de 20.07.2004 (rămânând de executat un rest de 1150 zile- filele 62/63).

La individualizarea pedepsei principale pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, instanţa are în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele conform art. 52 C.pen.- 1969 şi criteriile generale de individualizare enumerate de art. 72 alin.1 C.pen. - 1969, respectiv: dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Raportat la atitudinea sinceră de recunoaștere a infracțiunii, eforturile inculpatului de a diminua consecințele faptelor sale, gradul de pericol social al infracțiunii reținute, instanţa se va îndrepta către pedeapsa alternativă a amenzii, astfel că, în baza art. 261 alin.1 C. pen.- 1969, art. 63 alin. 3 teza a doua C.pen.- 1969, cu aplicarea art. 396 alin.10 C.pr.pen., va condamna pe inculpatul JG,  la pedeapsa amenzii penale de 2000 (două mii) lei pentru săvârşirea infracţiunii de încercarea de a determina mărturia mincinoasă.

Având în vedere că prezenta infracţiune de încercarea de a determina mărturia mincinoasă (faptă din 13.11.2013) este în concurs cu infracţiunea de lovire sau alte violenţe (faptă din 05.04.2013), prevăzută de art. 180 alin. 2 ind.1 C.pen.- 1969, pentru care inculpatul JG a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 (unul) an, prin sentinţa penală nr. 214/03.12.2014, pronunţată în dosarul nr. …./316/2014 de Judecătoria Tg. Bujor, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 412/A/31.03.2015 a  Curţii de Apel Galaţi, instanța, în baza art. 33 lit. a şi art. 34 alin. 1 lit. d C.pen. -1969, va contopi pedepsele principale aplicate inculpatului JG, acesta urmând să execute pedeapsa închisorii de 1 (unul) an, la care se adaugă în întregime amenda penală de 2000 lei.

Ȋn baza art. 71 C.pen. -1969, instanța va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II şi lit. b C.pen.-1969 pe durata executării pedepsei închisorii.

Ȋn baza art. 88-89 C. pen.- 1969, instanța va deduce din pedeapsa principală aplicată inculpatului durata arestării preventive în Spania şi a părţii din pedeapsa executată (în temeiul mandatului european de arestare nr. 3/23.04.2015 emis în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 279/2014 din 01.04.2015, conform sentinței penale nr. 214/03.12.2014) începând cu data de 31.05.2015 la zi.

De asemenea, instanța va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 279/2014 din 01.04.2015 şi emiterea unui nou mandat la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 63¹ C.pen. – 1969, instanța va atrage atenţia inculpatului asupra înlocuirii pedepsei amenzii în cazul sustragerii cu rea-credinţă de la executarea amenzii.

În baza art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d şi alin. 4 C. proc. pen. şi art. 274 alin. 1 C. pr. pen., instanța va obliga persoana vătămată  la plata a 200 lei şi pe inculpat la plata a 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpat, în faza de judecată, în cuantum de 200 lei va fi avansat din fondurile M.J.

Domenii speta

Spete similare