: infracţiunea prevăzută de art.335 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal

J U D E C A T A ,

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 149/P/2011 emis la data de 29.01.2016 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Babadag a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul V.A.I. pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută de art. 335 alin.1 din C.pen.cu aplic.disp.art.5 alin.1 din C.pen.

În fapt, s-a reţinut că la data de 05.02.2011 organele de poliţie din cadrul I.P.J. Tulcea, Serviciul de Investigaţii Criminale au fost sesizate de D.C.I.cu privire la faptul că persoane neidentificate i-au sustras autoturismul marca Fiat Punto, cu nr. de înmatriculare TX 2722XB, ce se afla parcat pe strada Daciei din comuna Baia, judeţul Tulcea.

Din actele de urmărire penală administrate în cauză au rezultat următoarele:

În seara de 4.02.2011 inculpatul V.A.I. a luat hotărârea să sustragă autoturismul marca Fiat Punto, cu nr.de înmatriculare TX 2722XB ce aparţinea persoanei vătămate D.C.I., cu intenţia de a-1 folosi pentru a se deplasa în localitatea Năvodari, judeţul Constanţa. Se impune a se preciza faptul că anterior inculpatul V.A.I. a vândut acest autoturism persoanei vătămate D.C.I. pentru suma de 3000 lei, însă persona vătămată mai trebuia să îi remită suma de 1 000 lei.

În acest sens inculpatul V.A.I., care deţinea dublura cheilor de la autoturismul menţionat, s-a deplasat în localitatea Baia, pe strada Daciei unde se afla parcat autoturismul menţionat şi a sustras autoturismul, conducându-1 pe drumurile publice din localitatea Baia, apoi pe DN22 şi în continuare prin comuna Mihai Viteazu. In momentul în care a ieşit din această comună şi se îndrepta spre satul Sinoie (pe DJ226) întrucât nu era posesor de permis de conducere, precum şi a lipsei de îndemânare în conducere a pierdut controlul asupra direcţiei de mers, a părăsit partea carosabilă, unde autoturismul s-a răsturnat, însă inculpatul V.A.I. nu a suferit leziuni corporale. Inculpatul a părăsit locul unde a avut loc accidentul.

Inculpatul V.A.I. a recunoscut că a sustras autoturismul menţionat anterior şi l-a condus pe drumurile publice fără să posede permis de conducere. Această situaţie este atestată şi de declaraţiile persoanei vătămate D.C.I. şi ale martorului I.I.care au perceput şi l-au auzit pe inculpat imediat după săvârşirea faptelor, respectiv în ziua de 5.02.2011 că inculpatul a contactat telefonic persoana vătămată pentru a-i spune că el este persoana care i-a sustras autoturismul şi pentru a găsi o modalitate pentru repararea prejudiciului. în acest sens inculpatul V.A.I. i-a achiziţionat persoanei vătămate un autoturism marca Dacia 1310 cu nr.de înmatriculare TL-02-.

Ulterior inculpatul V.A.I. şi persona vătămată D.C.I. s-au împăcat cu privire la fapta de furt săvârşit în scop de folosinţă, astfel cum reiese din declaraţiile acestora din 22.05.2014 şi 21.05.2014.

Din verificările efectuate de organele de cercetare penală a reieşit că inculpatul V.A.I. nu poseda permis de conducere la data de 4.02.2011, situaţie atestată de adresa I.P.J. Tulcea, Serviciul Rutier nr. 124590 din 10.02.2011.

S-a arătat că situaţia de fapt expusă se dovedeşte cu următoarele mijloace de probă: declaraţiile persoanei vătămate D.C.I. ; procese-verbale de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice; adresa I.P.J. Tulcea, Serviciul Rutier nr. 124590 din 10.02.2011; declaraţii inculpat V.A.I.; declaraţii martori I.I..

S-a apreciat că, în drept, fapta inculpatului V.A.I. care în noaptea de 4/5.02.2011, fară să posede permis de conducere, a condus pe drumurile publice din loc. Baia, judeţul Tulcea, pe DN22 (între localităţile Baia şi Mihai Viteazu, judeţul Constanţa) autoturismului marca Fiat, cu numărul de înmatriculare TX 2722XB realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută de art.335 alin.1 din C.pen.

In ceea ce priveşte infracţiunea de furt calificat, faptă prev.de art.230 din C.pen.cu ref.la art.228 alin.1, art.229 alin.1 lit.b, d din C.pen.cu aplic.art.5 alin.1 din C.pen.în cauză a fost adoptată o soluţie de clasare întrucât între părţi a intervenit împăcarea.

De asemenea în ceea ce priveşte infracţiunea de părăsire a locului accidentului prev.de art.338 din C.pen. s-a adoptat o soluţie de clasare întrucât s-a apreciat că a existat cauza justificativă specială prevăzută în art.338 alin.3 lit.a din C.pen., respectiv în urma accidentului produs de către inculpatul V.A.I. au fost produse doar pagube materiale, constând în avariile produse acesta autoturismului persoanei vătămate D.C.I..

S-a arătat că inculpatul V.A.I.a avut o atitudine sinceră pe parcursul cercetărilor, recunoscând şi regretând fapta săvârşită.

S-a arătat că potrivit fişei de cazier judiciar de la dosar a rezultat că inculpatul V.A.I. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săv.infr.prev.de art.26 rap.la art.208, art.209 lit.a,e,i din C.pen. anterior prin sentinţa penală nr.845 din 14.06.2011, pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr. 1404/2011, pedeapsa fiind suspendată pe un termen de 4 ani conform art.81, 82 din C.pen.din 1969; la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săv.infr.prev.de art.26 rap.la art.208, art.209 alin.1 lit.a,e,i din C.pen.din 1969 şi la 1 an şi 3 luni închisoare pentru săv.infr.prev.de art.86 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, acesta urmând să execute pedeapsa concurentă de 2ani pe un termen de încercare de 4 ani, (sentinţa penală nr.1188 din 20.10.2011 pronunţată de Judecătoria Babadag în dosarul nr.l 160/179/2011, la pedeapsa concurentă de 3 ani închisoare pentru săv.a trei infir.prev.de art.208, art.209 alin.1 lit.a,e,g din C.pen. din 1969 conform sentinţei penale nr.l543 din 21.11.2011 pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr.5586/2010, definitivă prin decizia penală nr. l01 din 31.01.2012 a Curţii de Apel Constanţa.

Prin rezoluţia procurorului nr.l49/P/2011 din 30.03.2011 s-a confirmat măsura începerii urmăririi penale dispuse de organele de cercetare penală faţă de V.A.I. pentru săv.infr.prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e,g,i din C.pen.din 1969, art.86 alin.1, art.89 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002.

Prin ordonanţa organului de cercetare penală nr,149/P/2011 din data de 20.05.2014 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina lui V.A.I. din infr.prev.de art.208 alin.l, art.209 alin.l lit.e,g,i din C.pen.din 1969, art.86 alin.l, art.89 alin.l din O.U.G. nr.195/2002 în infr.prev.de art.228 alin.l, art.229 alin.l lit.b, d cu ref.la art.230 din C.pen., art.335 alin.l şi art.338 din C.pen.

Prin ordonanţa procurorului nr. 149/P/2011 din 21.05.2014 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul V.A.I. pentru infracţiunile prevăzute de art. art.228 alin.l, art.229 alin.l lit.b, d cu ref.la art.230 din C.pen., art.335 alin.l din C.pen., cu aplic.disp.art.5 din C.pen.

Inculpatului V.A.I. i-au fost aduse la cunoştinţă drepturile şi obligaţiile prevăzute de art. 108 şi art. 83 din C.proc.pen., întocmindu-se procesele - verbale din 21.05.2014.

Constatând că au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă şi că există probele necesare şi legal administrate, precum şi că infracţiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere există, a fost săvârşită de inculpatul V.A.I. şi că acesta răspunde penal, în temeiul art. 327 Ut. a din C.proc.pen., în temeiul art.315 alin.l, lit.b, art.314 alin.l, lit.a şi art. 16 alin.l lit.g şi d din C.proc.pen., s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului V.A.I. pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută de art. 335 alin.l din C.pen.cu aplic.disp.art.5 alin.l din C.pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 08.02.2016 sub nr. 138/179/2016/a1.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu nr. 60 din data de 18.05.2016, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

În şedinţa de judecată din data de 15.06.2016, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, instanţa a admis cererea inculpatului de a fi judecat potrivit disp. art. 374 alin. 4 şi art. 375 C.p.p., acesta recunoscând în totalitate fapta reţinută în sarcina sa prin rechizitoriu, solicitând ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a eventualelor înscrisuri prezentate de părţi.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În seara de 4.02.2011 inculpatul V.A.I. a luat hotărârea să sustragă autoturismul marca Fiat Punto, cu nr.de înmatriculare TX 2722XB ce aparţinea persoanei vătămate D.C.I., cu intenţia de a-l folosi pentru a se deplasa în localitatea Năvodari, judeţul Constanţa, însă, anterior inculpatul V.A.I. a vândut acest autoturism persoanei vătămate D.C.I. pentru suma de 3000 lei, iar persona vătămată mai trebuia să îi remită suma de 1 000 lei.

Astfel, inculpatul V.A.I., care deţinea dublura cheilor de la autoturismul menţionat, s-a deplasat în localitatea Baia, pe strada Daciei unde se afla parcat autoturismul menţionat şi a sustras autoturismul, conducându-l pe drumurile publice din localitatea Baia, apoi pe DN22 şi în continuare prin comuna Mihai Viteazu. In momentul în care a ieşit din această comună şi se îndrepta spre satul Sinoie (pe DJ226) întrucât nu era posesor de permis de conducere, precum şi a lipsei de îndemânare în conducere a pierdut controlul asupra direcţiei de mers, a părăsit partea carosabilă, unde autoturismul s-a răsturnat, însă inculpatul V.A.I. nu a suferit leziuni corporale. Inculpatul a părăsit locul unde a avut loc accidentul.

Inculpatul V.A.I. a recunoscut că a sustras autoturismul menţionat anterior şi l-a condus pe drumurile publice fără să posede permis de conducere. Această situaţie este atestată şi de declaraţiile persoanei vătămate D.C.I. şi ale martorului I.I.care au perceput şi l-au auzit pe inculpat imediat după săvârşirea faptelor, respectiv în ziua de 5.02.2011că inculpatul a contactat telefonic persoana vătămată pentru a-i spune că el este persoana care i-a sustras autoturismul şi pentru a găsi o modalitate pentru repararea prejudiciului. în acest sens inculpatul V.A.I. i-a achiziţionat persoanei vătămate un autoturism marca Dacia 1310 cu nr.de înmatriculare TL-02-.

Ulterior inculpatul V.A.I. şi persona vătămată D.C.I. s-au împăcat cu privire la fapta de furt săvârşit în scop de folosinţă, astfel cum reiese din declaraţiile acestora din 22.05.2014 şi 21.05.2014.

Din verificările efectuate de organele de cercetare penală a reieşit că inculpatul V.A.I. nu poseda permis de conducere la data de 4.02.2011,situaţie atestată de adresa I.P.J. Tulcea, Serviciul Rutier nr. 124590 din 10.02.2011.

Această stare de fapt rezultă cu suficienţă din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu declaraţia de recunoaştere a inculpatului dată în faţa instanţei de judecată.

Din evaluarea judiciară a materialului probator administrat în cauză în faza de urmărire penală, se reţine existenţa faptei şi a vinovăţiei certe a inculpatului, vinovăţie dovedită cu declaraţiile persoanei vătămate D.C.I.; procese-verbale de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice; adresa I.P.J. Tulcea, Serviciul Rutier nr. 124590din 10.02.2011; declaraţii inculpat V.A.I.; declaraţii martori I.I..

Instanţa reţine că fapta a fost săvârşită de inculpat anterior datei de 01.02.2014, acesta fiind cercetat iniţial sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art.86 alin.l din O.U.G. nr.195/2002, pentru care legea prevedea pedeapsa închisorii de la unu la 5 ani, încadrarea juridică fiind ulterior schimbată prin Ordonanţa organului de cercetare penală din 19.05.2014 în infracţiunea prevăzută de art. 335 alin. 1 cod penal.

Instanţa reţine că la data de 01.02.2014 au intrat în vigoare noul cod penal şi noul cod de procedură penală, cauza urmând a fi examinată şi din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile potrivit art.5 cod penal. Prin urmare, instanţa va avea în vedere decizia Curţii Constituţionale nr.265/06.05.2014 (publicată în Monitorul Oficial al României, partea I nr.372/20.05.2014), decizie definitivă şi general obligatorie, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art.5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.

De asemenea, pentru determinarea legii penale mai favorabile, instanţa are în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de reglementările succesive ale aceleiaşi fapte. Astfel, fapta pentru care a fost trimis în judecată constituia potrivit vechii reglementări penale infracţiunea prevăzută de 86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, pentru care legea prevedea pedeapsa închisorii de la unu la 5 ani, iar potrivit noului cod penal constituie infracţiunea prev.de 335 alin.1 din C.pen, pedepsită cu închisoare de la unu la 5 ani.

Chiar dacă condiţiile de incriminare şi regimul sancţionator prevăzute de legile succesive ce au reglementat aceeaşi faptă sunt identice, instanţa, în determinarea legii aplicabile inculpatului urmează a avea în vedere şi situaţia condamnărilor anterioare ale inculpatului, fapta dedusă judecăţii fiind concurentă cu cele pentru a căror săvârşire inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1157/31.10.2014 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. 14580/212/2013, definitivă la data de 19.06.2015 prin decizia penală nr. 595/P/19.06.2015, prin sentinţa penală nr. 845/14.06.2011 pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr. 1404/327/2011, prin  sentinţa penală nr. 188/20.10.2011 pronunţată de Judecătoria Babadag în dosarul nr. 1160/179/2011 şi prin sentinţa penală nr. 1543/21.11.2011 pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr. 5586/327/2010, definitivă prin decizia penală nr. 101/31.01.2012 a Curţii de Apel Constanţa.

Având în vedere că reglementarea concursului de infracţiuni este mai favorabilă în codul penal din 1969, întrucât nu prevede sporul obligatoriu impus de actuala reglementare, instanţa apreciază că,în ansamblu, vechea reglementare este mai favorabilă inculpatului.

Prin urmare, în baza art. 386 cod procedură penală, instanţa urmează a schimba încadrarea juridică a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului V.A.I., din infracţiunea prevăzută de art. 335 alin.1 cod penal cu aplicarea art.5 cod penal, în infracţiunea prevăzută de art. art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplicarea art. 5 cod penal.

Procedând la calificarea juridică, se apreciază că, în drept, fapta inculpatului V.A.I. care în noaptea de 4/5.02.2011, fără să posede permis de conducere, a condus pe drumurile publice din loc. Baia, judeţul Tulcea, pe DN22 (între localităţile Baia şi Mihai Viteazu, judeţul Constanţa) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută şi pedepsită de art. art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplicarea art. 5 cod penal.

În ceea ce priveşte latura obiectivă, elementul material a constat în acţiunea acestuia de a conduce pe un drum public un autovehicul fără permis de conducere, faptă ce a avut ca urmare crearea unei stări de pericol pentru siguranţa vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii ale celorlalţi participanţi la trafic.

Legătura de cauzalitate dintre fapta săvârşită de inculpat şi urmarea periculoasă produsă este evidentă, aceasta rezultând din însăşi materialitatea faptei săvârşite de inculpat.

În ceea ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii, aceasta a fost săvârşită sub forma intenţiei directe potrivit art. 16 alin. 3 lit. a) Cod penal, deoarece, din modul concret de realizare a faptei reţinute rezultă că inculpatul a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea acesteia.

Potrivit art. 396 alin. 2 C.proc.pen., condamnarea se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de către inculpat. În prezenta cauză instanţa constată întrunite aceste condiţii, astfel că va condamna inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii de lovire şi alte violenţe prevăzută şi pedepsită de art. art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplicarea art. 5 cod penal.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 396 alin. (10) Cod procedură penală raportat la art. 374 alin. (4), art. 375 alin. (1) şi (2) şi art. 377 alin. (1)-(4) Cod procedură penală, judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi a înscrisurilor prezentate de părţi, atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa. În cazul în care inculpatul declară că solicită ca judecata să aibă loc în condiţiile prevăzute de art. 374 alin. (4) Cod procedură penală, instanţa procedează la ascultarea acestuia, după care, luând concluziile procurorului şi a celorlalte părţi, se pronunţă asupra cererii. În caz de admitere a cererii, instanţa întreabă părţile şi persoana vătămată dacă propun administrarea probei cu înscrisuri, pentru prezentarea acestor înscrisuri instanţa neputând acorda decât un singur termen.

Potrivit art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, instanţa, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, va avea în vedere limitele de pedeapsă reduse cu o treime, în cazul pedepsei închisorii, şi cu o pătrime, în cazul pedepsei amenzii.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului instanţa a reţinut că raţiunea instituirii procedurii simplificate prev. de art. 396 alin. (10) Cod procedură penală raportat la art. 374 alin. (4), art. 375 alin. (1) şi (2) şi art. 377 alin. (1)-(4) Cod procedură penală a fost aceea de a fi judecate cu maximă celeritate acele cauze în care inculpaţii înţeleg să recunoască faptele imputate prin actul de sesizare şi să-şi însuşească probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, fără a solicita alte probatorii pe situaţia de fapt.

De asemenea, a constatat că este competentă şi legal sesizată să judece cauza de faţă, inculpatul nu este acuzată de săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea penală prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, inculpatul a declarat personal înainte de începerea cercetării judecătoreşti că recunoaşte săvârşirea faptei reţinute în rechizitoriu şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fără a solicita administrarea probei cu înscrisuri în circumstanţiere.

De asemenea, instanţa a mai reţinut că probele administrate în cursul urmăririi penale sunt legal administrate. Din probe a rezultat că starea de fapt corespunde cu cea descrisă în actul de sesizare şi recunoscută de inculpat.

Raportat la faptul că inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care şi le-a însuşit, în cauză s-a procedat în conformitate cu dispoziţiile art. 396 alin. (10) Cod procedură penală raportat la art. 374 alin. (4), art. 375 alin. (1) şi (2) şi art. 377 alin. (1)-(4) Cod procedură penală.

Având în vedere cele expuse, reţinând că fapta există, constituie infracţiune şi că a fost săvârşită de inculpat, cu luarea în considerare a scopului pedepsei care îl reprezintă prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, instanţa va proceda la stabilirea pedepsei pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, cu observarea condiţiilor de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969, şi anume gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului, care se evaluează după criteriile enumerate în text, şi anume: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele săvârşite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Fişa de antecedente penale aflată la dosarul de urmărire penală ilustrează că inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1157/31.10.2014 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. 14580/212/2013, definitivă la data de 19.06.2015 prin decizia penală nr. 595/P/19.06.2015, prin sentinţa penală nr. 845/14.06.2011 pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr. 1404/327/2011, prin  sentinţa penală nr. 188/20.10.2011 pronunţată de Judecătoria Babadag în dosarul nr. 1160/179/2011 şi prin sentinţa penală nr. 1543/21.11.2011 pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr. 5586/327/2010, definitivă prin decizia penală nr. 101/31.01.2012 a Curţii de Apel Constanţa.

Având în vedere aceste considerente, instanţa apreciază că este aptă de a asigura deopotrivă constrângerea inculpatului, cât şi atenţionarea acestuia  asupra necesităţii de a-şi îndrepta  conduita şi de a nu mai comite infracţiuni în viitor aplicarea pedepsei cu închisoarea, cuantumul acesteia urmând a fi stabilit de instanţă la 1 an, având în vedere gradul de pericol social al infracţiunii, aşa cum a fost reţinut mai sus de către instanţă.

În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, raportat la Jurisprudenţa CEDO exprimată în cauza Hirst contra Marii Britanii, Sabou şi Pârcălab contra României şi la art.3 din protocolul nr.1 adiţional CEDO, se reţine că natura faptei săvârşite, urmările produse, ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului, duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b Cod penal din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice şi în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat. În cauză, natura faptei comise de inculpat demonstrează o atitudine de nesocotire a unor valori sociale importante, punând in pericol viata, integritatea corporala si sănătatea persoanelor, ceea ce relevă existenţa unei nedemnităţi de a participa la organizarea şi reprezentarea societăţii din care face parte, drepturi prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) Cod penal 1969. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat îi vor fi interzise inculpatului ca pedepse accesorii, pe durata executării pedepsei principale.

Cu privire la dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care CEDO a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri tuturor celor condamnaţi la executarea unei pedepse cu închisoarea nu respectă principiul proporţionalităţii, instanţa apreciază că, raportat la natura faptei săvârşite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice acestuia dreptul prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a) Cod penal din 1969.

De asemenea, având în vedere că infracţiunea prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 nu are nicio legătură cu aspecte referitoare la exercitarea unei funcţii sau profesii, ori cu cele referitoare la exerciţiul autorităţii părinteşti, instanţa apreciază că nu se impune interzicerea pentru inculpat a exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c), d) şi e) Cod penal.

În baza art. 36 alin. 1 cod penal din 1969, instanţa urmează a constata că infracţiunea dedusă judecăţii este concurentă cu infracţiunile pentru a căror săvârşire inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1157/31.10.2014 a Judecătoriei Constanţa, pedepsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 845/14.06.2011 a Judecătoriei Tulcea, pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 188/20.10.2011 a Judecătoriei Babadag şi trei pedepse a câte trei ani închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 1543/21.11.2011 a Judecătoriei Tulcea.

Pentru aceste motive, instanţa va repune în individualitatea lor pedepsele aplicate prin aceste sentinţe penale:  pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1157/31.10.2014 a Judecătoriei Constanţa, pedepsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 845/14.06.2011 a Judecătoriei Tulcea, pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 188/20.10.2011 a Judecătoriei Babadag şi trei pedepse a câte trei ani închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 1543/21.11.2011 a Judecătoriei Tulcea.

În baza art. 33 lit. a - 34 lit. b Cod penal 1969, va contopi pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin prezenta sentinţă cu pedepsele de mai sus şi va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare la care se adaugă sporul de 6 luni stabilit prin sentinţa penală nr. 1157/31.10.2014 a Judecătoriei Constanţa, pedeapsă pe care o sporeşte cu 6 luni, urmând ca în final inculpatul V.A.I.să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

Pedeapsa se va executa în regim de detenţie potrivit art. 57 C.pen. 1969.

În baza art.71 Cod penal va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin. 1 lit.a teza a II-a si lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

Totodată, instanţa urmează a constata că inculpatul se află în stare de detenţie.

În baza art. 36 alin. 3 C. pen. 1969 şi art. 88 C. pen. 1969, va deduce din pedeapsa aplicată de 4 ani închisoare perioada executată, de la data de 24.02.2014 la zi.

Urmează a anula mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinţei penale nr. 1157/31.10.2014 a Judecătoriei Constanţa şi va dispune emiterea unui nou mandat de executare în baza prezentei hotărâri.

În baza art. 274 alin. 1 cod procedură penală, va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în cuantum total de 350 lei, din care: 150 lei cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale şi 200 lei cheltuieli judiciare în faţa instanţei de judecată.

În baza art. 272 C.pr.pen., onorariul avocaţilor din oficiu Cojocaru Lidia Florina în cuantum de 200 lei (faza de urmărire penală, conform delegaţiei nr. 3756/21.05.2014) şi Matei Claudiu, în cuantum de 520 lei (faza de cameră preliminară şi judecata în fond, conform delegaţiei nr. 704/21.04.2016), se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

În baza art. 386 cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului V.A.I., din infracţiunea prevăzută de art. 335 alin.1 cod penal cu aplicarea art.5 cod penal, în infracţiunea prevăzută de art. art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplicarea art. 5 cod penal.

În baza art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplicarea art. 396 alin. 10 cod procedură penală, condamnă pe inculpatul V.A.I., la 1 an închisoare.

 În baza art.71 Cod penal 1969 aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

 În baza art. 36 alin. 1 C.p. 1969, constată că infracţiunea dedusă judecăţii este concurentă cu cele pentru a căror săvârşire inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1157/31.10.2014 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. 14580/212/2013, definitivă la data de 19.06.2015 prin decizia penală nr. 595/P/19.06.2015, prin sentinţa penală nr. 845/14.06.2011 pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr. 1404/327/2011, prin sentinţa penală nr. 188/20.10.2011 pronunţată de Judecătoria Babadag în dosarul nr. 1160/179/2011 şi prin sentinţa penală nr. 1543/21.11.2011 pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr. 5586/327/2010, definitivă prin decizia penală nr. 101/31.01.2012 a Curţii de Apel Constanţa. Repune în individualitatea lor pedepsele aplicate prin aceste sentinţe penale: pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1157/31.10.2014 a Judecătoriei Constanţa, pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 845/14.06.2011 a Judecătoriei Tulcea, pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 188/20.10.2011 a Judecătoriei Babadag şi trei pedepse a câte trei ani închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 1543/21.11.2011 a Judecătoriei Tulcea.

 În baza art. 33 lit. a - 34 lit. b Cod penal 1969, contopeşte pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin prezenta sentinţă cu pedepsele de mai sus, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare la care se adaugă sporul de 6 luni stabilit prin sentinţa penală nr. 1157/31.10.2014 a Judecătoriei Constanţa, pedeapsă pe care o sporeşte cu 6 luni, urmând ca în final inculpatul V.A.-I. să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

 Pedeapsa se execută în regim de detenţie potrivit art. 57 C.pen. 1969. În baza art.71 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin. 1 lit.a teza a II-a si lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

 Constată că inculpatul se află în stare de detenţie.

În baza art. 36 alin. 3 C. pen. 1969 şi art. 88 C. pen. 1969, deduce din pedeapsa aplicată de 4 ani închisoare perioada executată, de la data de 24.02.2014 la zi.

 Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinţei penale nr. 1157/31.10.2014 a Judecătoriei Constanţa şi dispune emiterea unui nou mandat de executare în baza prezentei hotărâri.

În baza art. 274 alin. 1 cod procedură penală, obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în cuantum total de 350 lei, din care: 150 lei cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale şi 200 lei cheltuieli judiciare în faţa instanţei de judecată.

În baza art. 272 C.pr.pen., onorariul avocaţilor din oficiu Cojocaru Lidia Florina în cuantum de 200 lei (faza de urmărire penală, conform delegaţiei nr. 3756/21.05.2014) şi Matei Claudiu, în cuantum de 520 lei (faza de cameră preliminară şi judecata în fond, conform delegaţiei nr. 704/21.04.2016), se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

 Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 24.08.2016.

Domenii speta

Spete similare