Exonerare de la plata accesoriilor potrivit cap. ii, art. viii alin. (6) din o.u.g. nr. 69/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani – Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 02.08.2021, sub nr. 2130/40/2021, reclamanta SC D. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură – Centrul Judeţean Botoşani, a solicitat instanţei a se dispune anularea:

1) procesului-verbal de stabilire a creanţelor accesorii nr. 3766/03.06.2021 emis de intimată și a

2) adresei nr. 3870/08.07.2021 emisă de intimată cu privire la respingerea contestaţiei sale faţă de actul de la pct. I (ce are natura juridică a unei decizii de soluţionare a contestaţiei administrative) ca nelegale şi obligarea intimatei la emiterea unei decizii de restructurare a accesoriilor în sumă de 164.109,15 lei;

3) suspendarea executării procesului-verbal de stabilire a creanţelor accesorii nr. 3766/03.06.2021 emis de intimată până la judecarea prezentei cauze, conform art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentinţa nr. 405 din data de 11.10.2021 Tribunalul Botoşani – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, acţiunea; a obligat pârâta să emită în favoarea reclamantei decizie privind restructurarea accesoriilor în cuantum de 97139,85 lei stabilite prin Procesul-verbal de stabilire a creanţelor accesorii nr. 3766 din 03.06.2021 emis de pârâtă, în sensul anulării acestor creanţe; a anulat Nota de compensare nr. 1000935 din 27.07.2021 şi a dispus eliberarea sumelor reţinute prin compensare, corespunzătoare procesului-verbal nr. 3766 din 03.06.2021; a respins celelalte pretenţii formulate de reclamantă; a obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 250 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură – Centrul Judeţean Botoşani, arătând în esenţă următoarele:

Prima instanţă a interpretat greşit dispoziţiile OUG nr. 69/2020, având în vedere faptul că art. VIII alin. 6, prevede două teze/situaţii în care accesoriile nu se amână şi nu se anulează.

Situația reclamantei nu se circumscrie acestui articol de lege întrucât forma de sprijin accesată reprezintă ajutor de stat, acordat în baza OUG nr. 45/2015.

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Botoşani a comunicat organului fiscal aferent (Administraţia Judeţeană a Finaţelor Publice Botoşani prin Serviciul fiscal orăşenesc D. atât procesul verbal de debit accesoriu cât şi natura acestuia prin Adresa nr.4613/08.07.2021, indicând expres contul bugetului de stat. Având în vedere acestea, în prezenta cauză s-a dat o interpretare greşită dispoziţiilor de drept material aplicabile.

Pe fondul cauzei, pârâta a învederat că a întocmit actele administrative contestate cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale incidente, creanţele accesorii fiind calculate în mod legal. Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr.1590 / 03.02.2017 în sarcina reclamantei s-a stabilit o creanţă principală în cuantum de 164.109.15 lei, întrucât s-a constatat că reclamanta a beneficiat în mod necuvenit de prima pentru OUG nr.45/2015 privind instituirea unei scheme de ajutor de stat pentru compensarea pagubelor cauzate de fenomenul meteorologic de secetă severă în perioada aprilie-septembrie 2015. Acest proces-verbal a fost predat la Serviciul Economic, Recuperare Debite şi Resurse Umane din cadrul A.P.I.A. - C.J. Botoşani şi a fost înregistrat în Registrul Debitorilor Naţionali cu numărul de înregistrare NAT/29908/06.02.2017 în aplicaţia svap Managementul Debitorilor - Registrul Debitorilor Naţionali.

Conform prevederilor art. 11 alin. (2) din OUG nr. 45/2015 şi art. 73 indice 1 din Legea nr. 270/2013, coroborat cu art. 100 alin. 1 din Legea nr. 207/2015, fermierul datora pe lângă debitul de 164.109.15 lei dobânzi şi penalităţi de întârziere calculate pentru perioada de când s-a efectuat plata, 24.12.2015, până la recuperarea creanţelor. Procesul verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 1590/03.02.2017 a fost primit de reclamantă în data de 09.02.2017, conform confimării de primire.

Serviciul Economic, Recuperare Debite şi Resurse Umane din cadrul A.P.I.A. - C.J. Botoşani a calculat şi înregistrat manual în aplicaţia svap Managementul Debitorilor dobânzile şi penalităţile pentru perioada cuprinsă între data efectuării plătii către beneficiar, data de 24.12.2015 şi data de 03.02.2017, data de emitere a procesului verbal de constatare nr. 1590 / 03.02.2017, conform Fişei nr. 1835 / 14.02.2017 privind calculul creanţelor accesorii, potrivit P.V nr. 1590/03.02.2017, un cuantum total accesorii de 20.267,00 lei, calculate pentru perioada 24.12.2015 - 03.02.2017, din care: cuantum dobânzi de întârziere - 13,473.00 lei şi cuantum penalităţi de întârziere - 6.794.00 lei.

Sistemul calculează în mod automat accesorii din prima zi după data 03.02.2017 - data emiterii procesului verbal de constatare până la data încasării integrale 02.06.2021. Prin Notificarea nr. 2567/ 10.03.2017, privind sumele restante de restituit, în sarcina debitorului S.C. D. S.R.L. cuantumul debitului total devine 184.376,15 lei, din care: creanţă principală: 164.109,15 lei: creanţe accesorii: 20.267.00 lei. Prin adresa nr. 1957/17.03.2021 APIA a transmis pentru executare silită către Servicul Fiscal Orăşenesc D. titlul de creanţă - Proces verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr.1590 / 03.02.2017, iar Nota nr.992583/12.04.2021 privind compensarea creanţelor bugetare rezultate din acordarea ajutoarelor de stat, cu valoarea de 55.539,00 lei a fost comunicată reclamantei în data de 12.04.2021, cu confirmarea de primire.

Procesul verbal de stabilire a creanţelor accesorii nr.3 766/03.06.2021 a fost generat automat din aplicaţia svap Managementul Debitorilor, cu cuantum total accesorii de 97.139,85 lei, calculate pentru perioada 24.12.2015 – 02.06.2021, din care: dobânzi de întârziere - 71.515,57 lei şi  penalităţi de întârziere - 25.624.28 lei, aşa cum sunt detaliate în capitolul 4 aliniatul c. Reclamanta a formulat cerere de restructurare a obligaţiilor de plată reprezentând accesorii la debitul principal stabilite prin Procesul verbal de stabilire a creanţelor accesorii nr.3766/03.06.2021, cerere la care instituţia a răspuns prin Adresa nr.3870/08.07.2021.

În concluzie, recurenta a arătat că actele administrative atacate respectă condiţiile de legalitate şi temeinicie şi că nu există motive de anulare a acestora, debitul accesoriu calculat reclamantei intrând sub incidența art. VIII, alin. 6 din OUG nr. 69/2020.

Intimata-reclamantă SC D. SRL, prin reprezentant legal, a depus la dosar întâmpinare, prin care a arătat în esenţă următoarele:

Susţinerea recurentei potrivit căreia art. VIII alin. (6) din OUG nr. 69/2020 s-ar interpreta în sensul excluderii aplicării scutirii de la plata accesoriilor a tuturor sumelor ce provin din ajutoare de stat este nelegală, motivul de recurs fiind neîntemeiat.

Prima instanţă a reţinut legal că reclamantei dispoziţiile citate de recurentă nu îi sunt aplicabile, prin prisma art. VIII alin. (6) din OUG nr. 69/2020. Potrivit textului de lege invocat de recurentă, accesoriile aferente unor obligaţii bugetare principale reprezentând ajutor de stat de recuperat sau fonduri ce se cuvin bugetului Uniunii Europene nu se amână la plată si nu se anulează dacă instituţia sau autoritatea publică care a transmis organului fiscal titlul executoriu în vederea recuperării trebuie să vireze la bugetul Uniunii Europene, conform legii, respectivele accesorii. Aşadar, legiuitorul exceptează de la scutiri doar acele accesorii pentru care instituţia sau autoritatea publică trebuia să vireze sumele reprezentând debit principal la bugetul Uniunii Europene. Debitul principal în speţă a fost stabilit prin Procesul - verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 1590/03.02.2017. Debitul principal reprezintă ajutor de stat pentru calamităţi, acordat în baza OUG nr. 45/2015, având ca obiectiv acordarea de compensaţii producătorilor agricoli afectaţi grav de efectele secetei severe produse în perioada aprilie-septembrie 2015. Potrivit art. 10 alin. (1) din OUG nr. 45/2015, resursele financiare necesare aplicării prezentei scheme de ajutor de stat se asigură de la bugetul de stat, în limita prevederilor bugetare aprobate cu această destinaţie. Prin urmare, debitul principal pentru care au fost stabilite prezentele accesorii provine din surse bugetare proprii ale statului român, condiţii în care nu sunt aplicabile dispoziţiile legale invocate de recurentă, întrucât aceste sume (şi accesoriile acesteia) sunt recuperate către bugetul consolidat al statului, neavând legătură cu bugetul Uniunii Europene.

Examinând legalitatea sentinţei recurate, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, curtea a reţinut următoarele:

Sintetizând criticile formulate de recurenta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean Botoșani, se observă că s-a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. pr. civ., în legătură cu care recurenta a argumentat, în esență, că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile articolului VIII alin. 6 OUG nr. 69/2020.

Analizând legalitatea sentinţei atacate prin prisma motivelor de casare invocate, se reţine caracterul nefondat al recursului, pentru considerentele ce urmează, neexistând niciun motiv care să inducă instanţei de reformare concluzia că prima instanţă ar fi interpretat eronat sau ar fi făcut în cauză aplicarea greşită a vreunei norme de drept substanţial.

Din perspectiva situaţiei de fapt se reţine că reclamanta s-a adresat pârâtei APIA – Centrul Județean Botoșani cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. IV din O.U.G. nr. 19/2021 raportat la art. 3 din O.U.G. nr. 6/2019, prin care a solicitat restructurarea obligațiilor de plată reprezentând accesorii la debitul principal stabilit prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 1590 din data 03.02.2017. Prin răspunsul transmis prin Adresa nr. 3870 din 08.07.2021 de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean Botoșani, reclamantei i-a fost respinsă solicitarea de restructurare a obligațiilor accesorii în cuantum de 97.136,85 lei, refuz întemeiat pe dispozițiile art. VIII alin. (6) din O.U.G. nr. 69/2020 și pe răspunsul oferit pârâtei de Direcția generală de legislație fiscală și reglementări vamale și contabile din cadrul Ministerului Finanțelor nr. 740499 din data de 17.06.2021 prin care se arată că ajutoarele de stat la care se face referire în cuprinsul O.U.G. nr. 69/2020 sunt atât ajutoarele de stat finanțate de la bugetul național, cât și cele finanțate din bugetul Uniunii Europene.

Chestiunea litigioasă dedusă judecății o reprezintă stabilirea caracterului exceptat al creanței accesorii de la facilitatea fiscală instituită prin OUG nr. 69/2020, și circumscrierea sa ipotezei art. VIII alin. 6.

Preliminar, curtea a reținut ca nefiind contestată premisa faptică vizând plata debitului principal în cuantum de 164.109,15 lei stabilit anterior prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 1590 din data 03.02.2017, și nici caracterul formei de sprijin accesată de reclamantă de a reprezenta ajutor de stat acordat din bugetul național, cu concluzia că sumele recuperate de la reclamantă nu sunt virate la bugetul Uniunii Europene.

Contrar criticilor din recurs, pornind de la această ultimă statuare vizând destinația accesoriilor, curtea a constatat corecta aplicare prin sentință a dispozițiilor cuprinse în Cap. II, art. VIII alin. (6) din O.U.G. nr. 69/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, potrivit cărora ,,accesoriile aferente unor obligaţii bugetare principale reprezentând ajutor de stat de recuperat sau fonduri ce se cuvin bugetului Uniunii Europene nu se amână la plată şi nu se anulează, dacă instituţia sau autoritatea publică care a transmis organului fiscal titlul executoriu în vederea recuperării trebuie să vireze la bugetul Uniunii Europene, conform legii, respectivele accesorii”.

În raport de conținutul acestui text, în mod just s-a apreciat că obligațiile accesorii datorate de reclamantă nu se cantonează sferei categoriei exceptate de la facilitatea fiscală care împiedică amânarea la plată și anularea lor, întrucât textul de lege se referă strict la accesoriile aferente unor creanțe bugetare principale reprezentând ajutor de stat de recuperat sau fonduri ce se cuvin bugetului Uniunii Europene, dar pentru care este necesară virarea accesoriilor la bugetul Uniunii Europene.

Astfel, deși textul legal distinge între două situații alternative pentru obligații bugetare principale reprezentând ajutor de stat și, respectiv, fonduri ce se cuvin bugetului Uniunii Europene, este de văzut că, pentru antrenarea situației excluderii de la facilitatea fiscală a anulării, premisa ipotezei legale impune condiția virării accesoriilor la bugetul Uniunii Europene, iar această condiție, clar și limpede instituită prin conjuncția „dacă”, nu mai face vreo altă referire la tipul de ajutor accesat și care a fundamentat stabilirea accesoriilor, cu consecința referirii respectivei condiții la ambele ipoteze.

De altfel, dispozițiile din Ordinul MFP nr. 2100/2020 întăresc interpretarea instanței stabilind că „Nu se amână la plată şi nu se anulează accesoriile aferente unor obligaţii bugetare principale reprezentând ajutor de stat de recuperat sau fonduri ce se cuvin bugetului Uniunii Europene, dacă instituţia sau autoritatea publică care a transmis organului fiscal titlul executoriu în vederea recuperării trebuie să vireze la bugetul Uniunii Europene, conform legii, respectivele accesorii.”, neamânarea la plată și menținerea accesoriilor având impusă condiția legală de virare la bugetul Uniunii a „respectivelor accesorii”, fără niciun alt fel de distincție (între ajutoarele de stat și fondurile UE).

Or, unde legea nu distinge, nici interpretului nu-i este permis să o facă (ubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus).

Mai mult, din adresa Ministerului Finanțelor la care face referire recurenta (regăsită la dosarul de fond) nu rezultă o interpretare diferită, precizându-se că „la momentul emiterii actelor normative nu s-a avut în vedere proveniența resurselor”, susținere menită să confirme concluzia că nu atât sursa de finanțare interesează, respectiv natura obligației principale, cât necesitatea virării accesoriilor către bugetul Uniunii, așadar destinația obligației accesorii.

Însuși argumentul recurentei legat de interpretarea actului normativ prin prisma producerii efectelor sale este menit să combată concluzia părții, întrucât înțelesul dispozițiilor OUG nr. 69/2020 este tocmai în sensul aplicării sale prin acordarea facilităților fiscale instituite în considerarea situației extraordinare care a determinat producerea blocajelor și afectarea activității economice a întreprinderilor mici și mijlocii și a atingerii scopului declarat în preambulul Ordonanței de urgență prin adoptarea unor „instrumente care să protejeze mediul de afaceri şi sistemul economic şi prin care să se injecteze în economie nu doar bani, ci şi încredere şi spirit mobilizator, loialitate contractuală şi disponibilitate de adaptare a raporturilor de afaceri la provocările şi dificultăţile severe pe care întreaga naţiune le traversează”, iar nu a extinderii nejustificate a sferei creanțelor excluse de la anulare.

În acest punct, curtea a reamintit principiul de drept conform căruia excepțiile sunt de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse pe cale de analogie sau metode interpretative contrare finalității urmărite de legiuitor, or, scopul declarat al actului normativ este acordarea unui sprijin suplimentar micilor afaceri față de „necesitatea susţinerii resurselor financiare atât ale contribuabililor, cât şi ale statului pentru asigurarea cheltuielilor, precum şi faptul că în perioada stării de urgenţă mediul de afaceri s-a confruntat cu o diminuare semnificativă de lichidităţi financiare, ceea ce conduce la dificultatea acestora în a se conforma voluntar la plată”, obiectiv care nu poate fi atins în mod complet prin restrângerea sferei de aplicare a actului normativ.

În speță, accesoriile în cauză nu se virează la bugetul Uniunii Europene, după cum însăși recurenta susține în cuprinsul memoriului de recurs, și după cum rezultă din dispozițiile actului normativ care reglementează sprijinul financiar de care a beneficiat reclamanta, respectiv Ordonanța de urgență 45/2015 privind instituirea unei scheme de ajutor de stat pentru compensarea pagubelor cauzate de fenomenul meteorologic de secetă severă în perioada aprilie-septembrie 2015, act normativ care la art. 10 prevede în mod expres, ca unică sursă de finanțare pentru acest ajutor, bugetul de stat: ,,Art. 10 (1)Resursele financiare necesare aplicării prezentei scheme de ajutor de stat se asigură de la bugetul de stat, în limita prevederilor bugetare aprobate cu această destinaţie MADR pe anul 2015, la capitolul 83.01 „Agricultură, silvicultură, piscicultură şi vânătoare”, titlul 40 „Subvenţii”, articolul 40.15 „Sprijinirea producătorilor agricoli”.

Prin urmare, argumentul recurentei vizând modul de interpretare a legii nu poate fi primit întrucât nu face distincție între obligațiile accesorii și cele principale care le-au determinat și omite condiția necesară a destinației accesoriilor, condiție neîndeplinită în cauză pentru excluderea de la aplicarea procedurii de anulare a accesoriilor, cu corecta soluționare prin sentința recurată a cererii reclamantei de recunoaștere a dreptului la facilitatea fiscală.

În raport de cele ce preced, curtea a constatat că recursul este nefondat și l-a respins ca atare.

Domenii speta

Spete similare