Chemare în garanţie. Condiţiile de admisibilitate în principiu a cererii de chemare în garanţie. Efectele admiterii în principiu ale acestei cereri asupra modului de soluţionare pe fond a cererii de chemare în garanţie.

Admisibilitatea în principiu a cererii de chemare în garanție presupune să  se stabilească existența unei legături de dependență și subordonare între acțiunea principală și cererea de chemare în garanție şi să se verifice dacă, în raport cu natura litigiului dintre părțile inițiale, ar fi admisibil ca partea care pierde procesul să se îndrepte împotriva terțului. Prin această verificare, instanța stabilește în aceeași etapă procesuală a admiterii în principiu calitatea procesuală a terțului chemat în garanție.

Admiterea în principiu a cererii de chemare în garanție nu poate fi urmată de respingerea aceleiași cereri motivat de considerentul că nu se putea atrage în proces intervenientul pe calea chemării în garanție, ci doar prin formularea unei cereri  principale sau prin extinderea cadrului procesual în condițiile art. 78-79 cod procedură civilă.

- art. 72 cod procedură civilă

-art. 74 alin. 1 și 2 cod procedură civilă

Prin cererea de chemare in judecata înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 24.02.2017  reclamantul  A a solicitat obligarea pârâtului  B la plata sumei de 3000 lei, reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a faptului că i-a ocupat abuziv suprafaţa de 16.000 mp pe care o avea spre folosinţă în baza unui contract de arendă, teren arabil extravilan situat în ....

Pârâtul a depus la dosar întâmpinare la data de 11.04.2017 prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive și cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantului la plata de daune morale pentru  chemarea sa nejustificată în judecată.

La data de 10.11.2017 reclamantul a formulat cerere de chemare în garanţie a terţului C şi a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 3000 lei reprezentând prejudiciul ce i-a fost cauzat ca urmare a ocupării abuzive a suprafeţei arabile de 16.000 mp ce o are în arendă precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din data de 1.02.2018  s-a admis în principiu cererea de chemare în garanţie.

Prin sentinţa civilă nr. 879 pronunţată la data de 26.02.2019, pronunţată de Judecătoria Slatina,  s-a admis  excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul B.

S-a respins  cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant, în contradictoriu cu pârâtul, ca fiind introdusă  împotriva unei  persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

S-a respins cererea reconvenţională formulată de către pârâtul B, ca neîntemeiată.

A fost obligat  reclamantul la plata către pârâtul  B a sumei de 800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

S-a  admis cererea  cererea de chemare în garanţie formulată de către reclamantul A .

A fost obligat  intervenientul  C la plata sumei de 3000 lei către reclamant.

S-a admis  în parte cererea reclamantului privind cheltuielile de judecată.

A fost obligat  intervenientul C la plata sumei de 1215 lei către reclamant, reprezentând cheltuielile de judecată.

Instanţa a reţinut că între reclamantul  A şi numitul X ,  care nu este parte în cauză, s-a încheiat contractul de arendă nr... din data de ...2015, privind suprafeţele de teren de 16.000 mp  şi 42600 mp situate în ....

În anul 2016 terţul chemat în garanţie  i-a solicitat  pârâtului B să lucreze suprafaţa de teren de 16.000 mp teren arabil extravilan, situat în .., iar recolta a fost predată  chematului în garanţie.

Fata de această situație de fapt,  instanţa a apreciat că persoana chemată în garanție nu a respectat dreptul reclamantului de a folosi terenul agricol și i-a adus un prejudiciu, astfel că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 1349 şi art.1357 C.civ. faţă de chematul în garanţie care  şi-a însușit  recolta pentru suprafaţa de 16.000 mp teren arabil extravilan.

Împotriva acestei sentințe și a încheierii din data de 1.02.2018 de admitere în principiu a cererii de chemare în garanţie a declarat apel intervenientul  C, care a aratat că  nu a săvârşit nicio faptă ilicită atunci când a lucrat  terenul şi a recoltat suprafaţa respectivă, terenul fiind proprietatea sa.

Prin decizia civilă nr. 1072  de la 21 Octombrie 2019 pronunţată de Tribunalul Olt s-a admis apelul.

S-a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 879/26.02.2019, în sensul că s-a respins cererea de chemare în garanţie ca neîntemeiată, fiind păstrate restul menţiunilor  din sentinţă.

A fost obligat intimatul reclamant să plătească apelantului chemat în garanţie  suma de 950 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată fond şi apel.

Tribunalul a reținut că  încheierea din 01.02.2018 prin care a fost încuviinţată în principiu cererea de chemare în garanţie este legală, cererea de chemare în garanţie nefiind inadmisibilă. A arătat că atunci când se pronunţă asupra admisibilităţii în principiu a cererii de chemare în garanţie instanţa  trebuie să stabilească şi faptul că terţul i-ar putea datora garanție sau despăgubiri celui care a formulat cererea  iar judecătorul fondului a stabilit că între cele două cereri există o legătură și  a făcut aplicarea disp.72 alin.1 , art. 73 şi art. 74 C.pr.civ.

Tribunalul a apreciat că este nefondată soluția dată asupra fondului cererii de chemare în garanție, deoarece în condițiile în care cererea principală a fost respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, reclamantul nu a pierdut procesul în fond și nu a căzut în pretenţii faţă de pârâtul B, a cărui  cererea reconvenţională  a fost respinsă.  A avut în vedere că reclamantul nu a suferit un prejudiciu prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, astfel încât cererea de chemare în garanţie trebuia respinsă iar atragerea apelantului în proces pentru pretinsul prejudiciu cauzat  se putea realiza de către intimatul–reclamant fie printr-o modificare a acţiunii principale, fie printr-o cerere de introducere în cauză a acestuia în condiţiile art. 78 -79 C.pr.civ.

Împotriva acestei decizii, la data de 23 decembrie 2019, a declarat recurs recurentul-reclamant A.

În motivarea recursului s-a susținut că apelul a fost admis doar în parte, deoarece nu au fost considerate întemeiate criticile apelantului față de încheierea din 01.02.2018. A solicitat  să se modifice decizia Tribunalului Olt în ceea ce privește stabilirea și obligarea sa să plătească apelantului chemat în garanție suma de 950 lei cu titlu de cheltuieli de judecată fond și apel.

A solicitat să se constate că hotărârea instanței de fond este nelegală și în ceea ce privește soluționarea cererii de chemare în garanție.

 Recurentul a arătat că  a chemat în garanție pe intervenientul C, întrucât are posibilitatea să se îndrepte cu o cerere separată în despăgubiri împotriva acestuia, pentru prejudiciul ce i l-a produs, considerând că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale (art 1349 și art 1357 C.civ), deoarece chematul în garanție care a cultivat abuziv și a obținut recolta de porumb de pe suprafața de 16000 mp teren arabil extravilan, situat în ..

Chemarea în garanție a lui  C s-a realizat și pe considerentul că urmare a interogatoriului luat pârâtului B, a aflat  că acesta a lucrat suprafața de teren în litigiu la solicitarea lui C, situație în care  s-a impus formularea cererii de chemare în garanție. A solicitat să se constate că textul legal nu  condiționa formularea cererii de chemare în garanție de soluția dată față de pârâtul  B iar noul raport juridic de drept procesual ce s-a creat între el și  C impunea soluționarea cererii pe fond.

Din aceste motive a considerat că  potrivit probelor administrate în cauză, soluția primei instanțe este legală și temeinică.

A solicitat să se admită recursul, să se caseze hotărârea instanței de apel și să se mențină hotărârea instanței de fond.

În drept, şi-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.488 alin 1 pct 8 N.C.pr.civ.

Analizând recursul declarat, Curtea îl apreciază ca fondat, pentru considerentele următoare.

Instanța de recurs constată că decizia din apel conține considerente contradictorii și a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale referitoare la soluționarea cererii de chemare în garanție.

Este de precizat că apelantul/intervenient  a declarat apel atât împotriva sentinței prin care a fost soluționat fondul cauzei, cât și împotriva încheierii prin care a fost admisă în principiu cererea de chemare în garanție. Deși în considerentele deciziei tribunalul a arătat că este legală încheierea din 1.02.2018 și a expus motivele care au condus la această concluzie, în dispozitivul deciziei s-a consemnat că se admite apelul declarat atât împotriva sentinței, cât și împotriva încheierii, ceea ce înseamnă că între considerentele deciziei și dispozitivul acesteia există contradicție.  Dacă era consecvent motivării sale, tribunalul trebuia să pronunțe prin dispozitiv soluția de respingere a apelului declarat împotriva încheierii din 1.02.2018, iar nu de admitere.

Decizia recurată este nelegală și pentru că există o contradicție între motivarea dată asupra apelului declarat împotriva încheierii și motivarea, respectiv, soluția dată de tribunal asupra apelului declarat împotriva sentinței, adică asupra modului de soluționare, odată cu acțiunea principală, a cererii de chemare în garanție de către prima instanță.

Curtea constată că admiterea în principiu a cererii de chemare în garanție nu poate fi urmată de respingerea aceleiași cereri motivat de considerentul că nu se putea atrage în proces intervenientul pe calea chemării în garanție, ci doar prin formularea unei cereri  principale sau prin extinderea cadrului procesual în condițiile art. 78-79 cod procedură civilă, așa cum a  procedat tribunalul.

Astfel, cererea de chemare în garanție este prevăzută de art. 72 cod procedură civilă ca o formă de  atragere în proces a unui terț ori de câte ori  partea care ar cădea în pretenții ar  putea să solicite de la terțul respectiv despăgubiri pentru dreptul pe care l-a pierdut sau plata unei garanții.

Potrivit art. 73 alin. 2 cod procedură civilă cererea de chemare în garanție formulată de reclamant se depune cel mai târziu pană la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanțe. Stabilirea acestui termen se justifică prin aceea că pentru reclamant necesitatea chemării unei terțe persoane în garanție poate să rezulte ca urmare a susținerilor pârâtului sau chiar ca urmare a  probelor administrate,  reclamantul putând aprecia faptul că devine necesar să atragă în proces și altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere în despăgubiri.

Înainte de a stabili pe fond dacă este întemeiată pretenția reclamantului față de chematul în garanție, instanța trebuie să parcurgă procedura prevăzută de art. 74 alin. 1 și 2 cod procedură civilă, cu raportare la art. 64 și art. 65 alin. 1 și 2 cod procedură civilă, în sensul că trebuie să verifice dacă respectiva cerere are forma cerută pentru cererea de chemare în judecată, sunt achitate taxele judiciare de timbru și apoi dacă este admisibilă în principiu.

Conform art. 74 alin 2  şi art. 65 alin. 1 cod procedură civilă,  urmare a admiterii în principiu a cererii, terțul chemat în garanție dobândește calitatea de parte în proces.

Admisibilitatea în principiu a cererii de chemare în garanție presupune verificarea mai multor  condiții, care sunt prealabile oricărei judecăți asupra fondului cererii de chemare în garanţie. În primul rând, trebuie să  se stabilească existența unei legături de dependență și subordonare între acțiunea principală și cererea de chemare în garanție, așa încât soluția ce se va da asupra cererii principale să poată influența  soluția asupra cererii de chemare în garanție.

În al doilea rând, pronunțându-se asupra admisibilității în principiu,  instanța verifică dacă, în raport cu natura litigiului dintre părțile inițiale ar fi admisibil ca partea care pierde procesul să se îndrepte împotriva terțului. Prin această verificare, instanța stabilește în aceeași etapă procesuală a admiterii în principiu calitatea procesuală a terțului chemat în garanție. Prin urmare, instanța face o analiză ipotetică dacă partea  care pierde procesul este în drept să obțină despăgubiri de la chematul în garanție ca o consecință directă a căderii sale în pretenții.

Concluzia care rezultă din analiza acestor condiții este a aceea că după ce s-a stabilit că este admisibilă cererea de chemare în garanție,  terțul devenind parte în proces, nu se poate respinge  cererea de chemare în garanție cu motivarea că atragerea în proces a terțului nu se putea face în condițiile art. 72-77 cod procedură civilă, ci prin modificarea acțiunii principale, cu respectarea dispoziţiilor art. 204 cod procedură civilă, sau printr-o cerere de introducere în cauză a acestuia în condiţiile art. 78 -79 cod procedură civilă, cum a apreciat tribunalul, pentru că ar exista o contradicție vădită între admiterea în principiu a cererii și soluția asupra fondului cauzei.

Motivând respingerea cererii de chemare în garanție pe considerentul că reclamantul trebuia să uzeze de dispozițiile art. 205 sau ale art. 78-79 cod procedură civilă, tribunalul, de fapt, respinge în principiu cererea de chemare în garanție, negând terțului calitatea procesuală pasivă pe care o dobândise prin încheierea de admitere în principiu, încheiere considerată legală de către instanța de apel iar o astfel de motivare este contradictorie şi, prin urmare, nelegală.

De asemenea, este nelegală concluzia tribunalului în sensul că dacă a fost respinsă cererea principală pentru lipsa calității procesual pasive a pârâtului, reclamantul nu a pierdut procesul în fond și nu a căzut în pretenţii faţă de pârâtul B.

Această motivare nu are în vedere faptul că în anumite tipuri de procese verificarea calității procesual pasive a pârâtului necesită administrarea unor probe și admiterea excepției este rezultatul unor verificări de fond.

În speță, pârâtul a  fost chemat în judecată pentru antrenarea răspunderii sale civile delictuale, rezultată din ocuparea fără drept, în opinia reclamantului, a unei suprafețe de teren cu privire la care reclamantul susține că justifica un drept de folosință. Lipsa calității sale procesual pasive a fost stabilită de  prima instanță ca urmare a faptului că, deși pârâtul a fost cel care a lucrat terenul, fapta sa nu are  caracter ilicit, prin raportare la drepturile pretinse de reclamant, și nu i se poate reține vinovăția, deoarece a efectuat lucrările agricole la solicitarea chematului în garanţie, considerând că acesta are dreptul de proprietate asupra terenului iar chematul în garanție a fost cel care a dobândit recolta.

Așadar, lipsa calității procesual pasive a pârâtului a fost stabilită de prima instanță după administrarea probelor și ca urmare a lipsei de vinovăție a acestuia în săvârșirea faptei ilicite.

În această situație și ținând seama de faptul că admiterea în principiu a cererii de chemare în garanție, soluție considerată legală de tribunal, a avut ca efect recunoașterea posibilității reclamantului de a atrage în proces, conform art. 72 cod procedură civilă, o altă persoană față de care se poate îndrepta  cu o acțiune în despăgubiri, se impunea analiza pe fond a raportului delictual dintre reclamant și chematul în garanție, stabilind dacă sunt incidente condițiile răspunderii civile delictuale ale acestuia din urmă.

Cum o astfel de analiză nu a fost făcută de tribunal, instanța de recurs nu poate stabili temeinicia soluției date de prima instanță asupra fondului cererii de chemare în garanție, pentru că ar lipsi părțile de un grad de jurisdicție și le-ar încălca drepturile procesuale.

Față de considerentele arătate, se constată că dispozițiile art. 72,  art. 74 și art. 75 cod procedură civilă au fost greșit aplicate de tribunal, deoarece pe de o parte, a considerat legală soluția de admitere în principiu a cererii de chemare în garanție iar pe de altă parte, a apreciat că reclamantul nu putea să îl atragă în proces pe intervenientul C în forma prevăzută de art. 72 cod procedură civilă.

Existând o contradicție vădită între considerentele expuse de tribunal cu privire la soluționarea apelului declarat împotriva încheierii din 1.02.2018 și cele cu privire la apelul declarat împotriva sentinței iar dispoziţiile egale fiind greşit aplicate, conform art. 498 cod procedură civilă  se va admite recursul, se va casa decizia tribunalului și se va trimite cauza la Tribunalul Olt pentru rejudecarea a apelului.

Cum împotriva considerentelor deciziei din apel terțul chemat în garanție nu a declarat recurs, deși avea interes pentru a se schimba soluția cu privire la  legalitatea încheierii din 1.02.2018, limitele rejudecării în apel vor fi determinate de poziția procesuală a acestei părți, în sensul că se va avea în vedere motivarea făcută asupra apelului declarat împotriva încheierii de admitere în principiu a cererii de chemare în garanție, concluzia  că aceasta este legală impunându-se în rejudecarea apelului asupra sentinței.

Dat fiind faptul că tribunalul a consemnat în dispozitiv că admite ambele apeluri, atât cel declarat împotriva încheierii, cât şi cel declarat împotriva sentinţei ( deşi soluţia rezultată din motivare era de respingere a apelului declarat împotriva încheierii), Curtea nu poate casa în parte decizia, în sensul de a menţiona expres în dispozitivul deciziei din recurs că trimite cauza doar pentru rejudecarea apelului declarat împotriva sentinţei, pentru că ar însemna că menţine soluţia de admitere a apelului declarat împotriva încheierii, soluţie cu privire la care s-a arătat deja că există contradicţie între considerente şi dispozitiv. Prin urmare, casarea se va face în tot, însă analiza  în apel va viza doar temeinicia sentinţei, păstrându-se motivarea cu privire la legalitatea încheierii, ceea ce se va reflecta corespunzător şi în dispozitiv.

Domenii speta

Spete similare