Acțiune în constatare.

Hotărâre 6011 din 07.04.2016


Analizând înscrisurile administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, reclamanta este proprietara terenului intravilan în suprafaţă de 510 mp situat în B. , sector 1, Sos C.,  nr. 339, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1860/18.10.2007 de BNPA P.  (f. 9-13).

Potrivit schiţei de plan scara 1:200 (f. 17) terenul proprietatea reclamantei se învecinează cu terenul de la adresa poştală Şos C.,  nr. 341 şi cel de la  nr. 1 pe str. Slt. PA.

Prin notificarea nr. 36/2015, pârâtul TG a fost notificat cu privire la exprimarea acordului sau refuzului justificat cu privire la edificarea unei construcţii în regim P +1E de către reclamantă pe terenul situat în Sos C.,  nr. 339, care se învecinează pe latura de E cu imobilul deţinut de dvs în proprietate. (f. 33), notificare comunicată pârâtului prin executor judecătoresc la data de 18.03.2015. Prin procesul-verbal încheiat de BEJ  U. s-a constatat lipsa pârâtului TG la sediul biroului până la data de 29.04.2015.

Prin notificarea nr. 376/2015, pârâtul TG a fost notificat cu privire la exprimarea acordului sau refuzului justificat cu privire la edificarea unei construcţii în regim P +1E de către reclamantă pe terenul situat în Sos C.,  nr. 339, care se învecinează pe latura de E cu imobilul deţinut de dvs în proprietate. (f. 36), notificare comunicată pârâtului prin executor judecătoresc la data de 18.03.2015. Prin procesul-verbal încheiat de BEJ  U. s-a constatat lipsa pârâtului TG la sediul biroului până la data de 29.04.2015.

Potrivit adresei nr. 17505/03.09.2015 Serviciul de Urbanism şi Autorizaţii de Construire pentru Construcţii Clasa B a comunicat reclamantei stadiul documentaţiei şi faptul că în lipsa acordului notarial al vecinului proprietar de la Sos C.,  nr. 341 pentru funcţiunea propus nu se poate înainta documentaţia.

Potrivit art. 27 alin 1 lit a din Ordinul MDRL 839/2010, este necesar acordul vecinilor pentru construcţii noi, amplasate adiacent construcţiilor existente sau în imediata lor vecinătate şi numai dacă sunt necesare măsuri de intervenţie pentru protejarea acestora. Potrivit art. 27 alin 1 lit c din Ordinul MDRL 839/2010, este necesar acordul vecinilor în cazul amplasării de construcţii cu altă destinaţie decât cea a clădirilor învecinate.

Potrivit art. 27 alin 5 din Ordinul MDRL 839/2010, acordul vecinilor este valabil numai în formă autentică.

Potrivit art. 27 alin 6 din Ordinul MDRL 839/2010, refuzul nejustificat de a-şi da acordul se constată de către instanţa de judecată competentă, hotărârea acesteia urmând să fie acceptată de către emitentul autorizaţiei de construire/desfiinţare în locul acordului vecinilor.

În cauză, faţă de concluziile raportul de expertiză referitoare la cuplarea la calcan a imobilului situat în sos C., nr. 339, sector 1 , B.  (f. 24), din care rezultă la pct. 6 că nu sunt necesare alte precauţii,  instanţa reţine că în cauză sunt inaplicabile dispoziţiile art. 27 alin 1 lit a din Ordinul MDRL 839/2010, referitoare la necesitatea acordului vecinilor pentru edificarea construcţiei noi. Faţă de obiectul cererii, instanţa reţine că reclamanta nu a investit instanţa cu capăt de cerere întemeiat pe dispoziţiile art. 27 alin1 lit a din Ordinul MDRL 839/2010, instanţa neavând a se pronunţa pe ipoteza acestei norme juridice.

În ceea ce priveşte ipoteza de reglementare a art. 27 alin 1 lit c din Ordinul MDRL 839/2010, instanţa reţine că pârâţii au fost notificaţi prin executorul judecătoresc (f. 33 şi 36) pentru a se manifesta voinţa pârâţilor legată de construirea pe terenul proprietatea reclamantei dar în vecinătatea imobilelor proprietatea pârâţilor a unui imobil având o altă destinaţie funcţională decât cea a imobilelor construcţii aparţinând pârâţilor, fără ca aceştia să îşi manifeste acordul sau dezacordul în legătură cu noua funcţiune a clădirii propuse de reclamant a se realiza.

De asemenea, pârâţilor li s-a comunicat cererea de chemare în judecată şi înscrisurile anexate, fără ca aceştia să îşi exercite dreptul procesual de a formula întâmpinare şi fără a preciza poziţia lor procesuală faţă de pretenţia reclamantei.

În acord cu art. 1196 alin 2 C.civ. tăcerea sau inacţiunea destinatarului nu valorează acceptare decât atunci când aceasta rezultă din lege, din acordul părţilor, din practicile statornicite între acestea, din uzanţe sau din alte împrejurări şi cum în cauză nu suntem în situaţia de aplicare a excepţiilor de la regula precitată, instanţa reţine că tăcerea pârâţilor valoarea refuz.

Cu toate acestea, art. 27 alin 6 din Ordinul MDRL 839/2010 impune condiţia existenţei unui refuz nejustificat. Raportat la sensul uzual, comun al termenului de nejustificat, instanţa reţine că pârâţii nu au adoptat o poziţie procesuală, chiar în sensul refuzului de a-şi exprima acordul, prin care să invoce diferite împrejurări de fapt sau drept, situaţie în care tăcerii pârâţilor nu îi poate fi atribuită decât caracterul nejustificat.

Pentru aceste considerente, apreciind ca îndeplinite condiţiile art. 27 alin. 1 lit. c din Ordinul MDRL nr 839/2010 va constata refuzul nejustificat al pârâţilor.

În ceea ce priveşte capătul al doilea de cerere, faţă de dispoziţiile art. 27 alin 6 din Ordinul MDRL 839/2010, instanţa reţine că pentru continuarea demersului administrativ al reclamantei este necesară şi suficientă hotărârea instanţei de constatare a refuzului nejustificat al pârâţilor raportat la art. 27 alin 1 lit c din Ordinul MDRL 839/2010, astfel că pentru suplinirea acordului reclamanta nu justifică interes.  Dincolo de aceste considerente legate de interes, instanţa reţine că raportat la temeiul juridic invocat de reclamantă, care constituie cauza juridică a cererii de chemare în judecată unit cu situaţia de fapt invocată, norma juridică nu deschide calea reclamantei la o acţiune în suplinirea consimţământului pârâţilor, ci exclusiv la o acţiune în constatarea aplicării dispoziţiilor art. 27 alin 6 din norma administrativă. Pentru aceste considerente va respinge capătul al doilea de cerere ca neîntemeiat faţă de temeiul juridic invocat.

În temeiul art. 453 C.pr.civ., faţă de culpa procesuală a pârâţilor şi natura raportului juridic de drept dintre aceştia, respectiv raport de solidaritate dedus din natura răspunderii civile delictuale, şi faţă de împrejurarea că taxa judiciară de timbru este în cuantum fix, nedivizibil raportat la fiecare pârât în parte, va obliga pârâţii în solidar la plata către reclamantă a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru achitată de reclamantă.