Solicitare grefier pensionar de obligare a fostului angajator la eliberarea unei adeverințe care să ateste vrs 484,18 lei, când se referă la vrs din hotărâri judecătorești care vizează alte persoane.

Solicitare grefier pensionar de obligare a fostului angajator la eliberarea unei adeverințe care să ateste VRS 484,18 lei, când se referă la VRS din hotărâri judecătorești care vizează alte persoane.

Prin acțiunea formulată s-a solicitat obligarea Curții de Apel la eliberarea unei adeverințe. Prin urmare, în acest cadru procesual, pârâta nu poate fi obligată decât să ateste o situație rezultând din actele administrative prin care a acordat personalului auxiliar anumite drepturi salariale.

Prin urmare, întocmirea adeverinței trebuie să respecte actele angajatorului de stabilire a salariului, și nu acte ale altui ordonator de credite (ÎCCJ sau CSM) sau hotărâri judecătorești de care beneficiază alte persoane.

Hotărârile judecătorești au efect între părți, neputând fi opuse angajatorului de către persoanele care nu beneficiază de astfel de hotărâri, rămânând în pasivitate.

Secţia I Civilă, Decizia civilă nr. 1289 din 21  octombrie 2020.

Prin cererea înregistrată sub dosar nr. 2061/107/2019, privind pe reclamanţii A.,B.,C.,D.,E., și F.  în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Casa de Pensii A., s-a solicitat ca  prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei de ordinul 1 să emită pentru fiecare o nouă adeverinţă tip în care să menţioneze ca în baza de calcul utilizată la stabilirea pensiei de serviciu conform art. 68 ind. 5 al Legii 567/2004 introdus prin art. II, din Legea nr. 130/2015, precum şi a Deciziei RIL nr. 7/2019 a ICCJ, să fie luate în considerare VRS de 484,18 lei începând cu august 2014 raportat la salariului brut pe ultimele 12 luni, a indemnizaţiei brute lunare ce se cuvine personalului auxiliar de specialitate şi conex în activitate, prin includerea procentului de 4%, respectiv 8% prevăzut de OG nr. 13/2008, precum şi a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 lei +4%+4,5%+10%; rezultând astfel un VRS de 484,18 lei; adeverinţa ce se va emite pentru fiecare in parte , să înlocuiască adeverinţele emise în 2015,2017 şi 2018, în vederea stabilirii pensiei de serviciu, respectiv din 2015 pentru C., E., A., din 2016 pentru F.  şi din 2017 pentru B. şi D.; obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii A. să calculeze şi să pună în plată adeverinţa ce se va elibera începând cu data eliberării adeverinţei din 2015 și respectiv 2017, de îndată.

Prin sentința civilă nr. 116/2020, Tribunalul Alba a respins acțiunea formulată de reclamantele A.,B.,C.,D.,E., și F.  , în contradictoriu cu Curtea de Apel.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamantele, solicitând schimbarea soluției, admiterea acțiunii și obligarea Curții de Apel la emiterea de adeverințe în cuprinsul căreia baza de calcul al pensiei de serviciu să fie stabilită prin raportare la o valoare sectorială de referință de 484,18, precum și obligarea Casei de Pensii A. la recalcularea pensiilor de serviciu ale reclamantelor.

În dezvoltarea motivelor de apel au arătat că nu au solicitat o recalculare a pensiilor ca urmare a majorării salariului personalului auxiliar, ulterior momentului la care trebuia să le fie determinată baza de calcul al pensiei, ci corectarea adeverințelor emise, față de împrejurarea că personalului auxiliar i-au fost modificate retroactiv drepturile salariale, fie prin ordine ale angajatorului, fie ca urmare a unor hotărâri judecătorești.

 Apreciază că prin refuzul emiterii unor astfel de adeverințe sunt discriminate față de personalul în activitate, care a beneficiat de aceste majorări salariale, precum și față de persoane aflate în situații similare, care au beneficiat de adeverințe.

Învederează faptul  că fostul angajator este obligat să dea curs solicitării salariatului  și să-i elibereze adeverințe privind activitatea desfășurată.

 Totodată, potrivit dispozițiilor Legii nr.567/2004 actualizată, elementele necesare stabilirii dreptului la pensiei al reclamantelor se dovedesc cu adeverință emisă de instanțele competente.

 În prezent, pensia de serviciu este stabilită pentru o parte din  reclamante cu luarea în considerare a unui VRS de 421,36, iar pentru altele prin luarea în considerare a unui VRS de 463,5, deși trebuia să li se emită adeverințe cu un VRS de 484,18 deși personalul în activitate beneficiază de această valoare sectorială de referință, retroactiv, inclusiv pentru perioada în care trebuiau emise adeverințe reclamantelor în vederea determinării cuantumului pensiei de serviciu.

Apelantele invocă ordinele prin care membrilor CSM-lui și ai ÎCCJ li s-au stabilit  drepturile salariale prin luarea în considerare a unei valori sectoriale de referință de 484,18 încă din 1.12.2015, precum și o serie de hotărâri judecătorești prin care au fost admise acțiuni și s-au stabili drepturi salariale în maniera arătată.

Prin decizia civilă nr.1289/21.10.2020 Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondat apelul formulat de reclamante.

 Reclamantele au avut calitatea de grefier în circumscripția Curții de Apel,  fiind pensionate anterior apariției Legii nr.130/2015. Au beneficiat până la apariția acestei legi de  pensii stabilite în sistemul public.

După apariția Legii nr. 130/2015 li s-au stabilit pensii de serviciu, ca urmare a emiterii de către Curtea de Apel a unor adeverințe din care a rezultat îndeplinirea condițiilor de stagiu pentru pensie de serviciu, dar  și baza de calcul, constând în media salariilor de bază brute lunare din ultimele 12 luni anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare, realizate de personalul auxiliar de specialitate aflat în activitate în condiţii identice de funcţie, vechime, grad sau treaptă şi nivel al instanţei sau parchetului unde a funcţionat solicitantul înaintea eliberării din funcţia de personal auxiliar de specialitate, precum şi media sporurilor, în procent, avute în ultimele 12 luni anterioare lunii în care acesta a fost eliberat din funcţie.

 Ulterior emiterii adeverințelor, susțin reclamantele, personalul auxiliar de specialitate aflat în activitate a  beneficiat de majorări retroactive ale salariului de bază, determinat prin raportare la o valoare sectorială de referință de 484,18, astfel încât, se impune modificarea adeverințelor ce le-au fost emise, în acord cu drepturile salariale recunoscute personalului în activitate.

 Prin poziția exprimată, Curtea de Apel, învederează faptul că personalul auxiliar din cadrul curții beneficiază de drepturi stabilite prin raportare la o valoare sectorială de referință de 484,18, începând cu data de 1.12.2016, urmând a fi emisă o decizie prin care să fie stabilite drepturile salariale în acest sens pentru fiecare persoană în parte. Ulterior, vor fi emise adeverințe reclamantelor, apreciind că sunt îndreptățite la o stabilire a bazei de calcul prin raportare la VRS 484,18 doar persoanele care au depus cerere de stabilire a pensiei de serviciu ulterior datei de 1.12.2016.

Apelantele reclamante contestă poziția fostului angajator, apreciind că sunt îndreptățite la emiterea de adeverință cu VRS 484,18  chiar dacă au formulat cererea de pensionare anterior datei de 1.12.2016  și chiar în absența unui act al angajatorului de stabilire a salariului de bază și a sporurilor pentru fiecare categorie de personal direct, în temeiul ordinelor de salarizare emise la nivelul ÎCCJ, al CSM-ului sau al hotărârilor judecătorești de care beneficiază judecători sau personal auxiliar.

O astfel de poziție nu poate fi însă acceptată.

 Prin acțiunea formulată s-a solicitat obligarea Curții de Apel la eliberarea unei adeverințe. Prin urmare, în acest cadru procesual, pârâta nu poate fi obligată decât să ateste o situație rezultând din actele administrative prin care a acordat personalului auxiliar anumite drepturi salariale.

 În legătură cu acest aspect nu poate fi reținut un refuz al pârâtei, Curtea comunicând că va întocmi adeverințele după întocmirea actelor administrative individuale, cu luarea în considerare a unui VRS de 484,18, începând cu data de 1.12.2016.

Prin urmare, întocmirea adeverinței trebuie să respecte actele angajatorului de stabilire a salariului, și nu acte ale altui ordonator de credite (ÎCCJ sau CSM) sau hotărâri judecătorești de care beneficiază alte persoane.

 Faptul că există personal în activitate care beneficiază de hotărâri judecătorești prin care angajatorul a fost obligat la plata de diferențe salariale decurgând din stabilirea unui salariu de bază prin raportare la VRS de 484,18 și pentru perioada anterioară datei de 1.12.2016, nu îndreptățește, la momentul actual, la recunoașterea acestor drepturi și în favoarea altor persoane, opunându-se prescripția dreptului material la acțiune.

Faptul că persoane aflate în situații similare beneficiază de un cuantum al salariului de bază stabilit  prin raportare la VRS 484, 18 de la momente diferite, nu constituie  o discriminare actuală, angajatorul recunoscând pentru întreg personalul aceste drepturi începând cu data de 1.12.2016, pentru perioada anterioară drepturile fiind plătite în temeiul unor hotărâri judecătorești celor care au înțeles să-și exercite dreptul la acțiune.

Hotărârile judecătorești au efect între părți, neputând fi opuse angajatorului de către persoanele care nu beneficiază de astfel de hotărâri, rămânând în pasivitate.

 Pentru considerentele expuse,  apreciind că nu există un refuz la momentul actual din partea fostului angajator de emitere a unei adeverințe, s-a apreciat că soluția de respingere a acțiunii este temeinică și legală.

Domenii speta

Spete similare