Principiul proporționalității reglementat în oug nr.66/2011, condiții care trebuie îndeplinite pentru aplicarea acestuia.

Decizie 773 din 14.10.2020


Principiul proporționalității reglementat în OUG nr.66/2011, condiții care trebuie îndeplinite pentru aplicarea acestuia.

Conform art. 2 lit. n) din O.U.G. nr.66/2011: principiul proporţionalităţii - orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce priveşte resursele angajate în constatarea neregulilor, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv

Conform art.17 din același act normativ, orice acţiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli şi al stabilirii creanţelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporţionalităţii, ţinându-se seama de natura şi de gravitatea neregulii constatate, precum şi de amploarea şi de implicaţiile financiare ale acesteia.

Pentru a beneficia de prevederile art. 17 şi art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr.66/2011 referitoare la aplicarea principiului proporționalității, este necesar ca natura și gravitatea neregulilor săvârșite de către reclamantă precum şi amploarea şi implicaţiile lor financiare să fie de natură minoră,  Curtea apreciind că neregulile imputate reclamantei sunt suficient de grave pentru a fi dispusă măsura stabilirii obligaţiei de restituire a totalității cheltuielilor aferente SES 1 și SES 2, nefiind încălcat principiul proporționalității.

Secția de  contencios administrativ și fiscal, Decizia  nr. 773 din 14 octombrie 2020

Prin Decizia nr. 216/2020, Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursul declarat de recurenta OIPOSDRU Regiunea Centru împotriva sentinţei nr. 365/CAF/2019 pronunţată de Tribunalul Alba, a casat sentința atacată şi a reținut cauza spre rejudecare în fond.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut în esență că este fondată critica formulată în cererea de recurs, potrivit căreia în mod greșit în cuprinsul hotărârii supuse control de legalitate s-a reținut că procesul verbal contestat nu a fost motivat, iar cele susținute în întâmpinare de către intimată sunt nefondate. Prin raportare la jurisprudența instanței supreme, se poate concluziona că și dacă nu ar fi fost motivat procesul verbal, existența corespondenței între reclamanta intimată și recurent, ar fi suplinit lipsa motivării. Așadar, Curtea de Apel a concluzionat că procesul verbal a fost motivat, iar sentința supusă control de legalitate a fost  casată din această perspectivă.

De asemenea, Curtea de Apel a găsit fondată critica formulată în cererea de recurs, potrivit căreia hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor HG nr.759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programe operaționale, cu modificări și completări ulterioare, a Ordinului nr.1117/2170/2010 al ministrului muncii familiei și protecției sociale și al ministrului finanțelor publice; art. 21, alin. 23 şi 26 din OUG nr.66/2011.

Pe de altă parte, Curtea de Apel Alba Iulia în cuprinsul Deciziei nr. 296/2019 a statuat cu putere de lucru judecat că litigiul va fi rejudecat de către Tribunalul Alba numai cu privire la actele contestate care au ca obiect neregulile aferente Suspiciunii de fraudă nr. …/09.12.2016 şi Suspiciunii de fraudă nr…/04.01.2017.

Din moment ce neregula referitoare la lipsa licenței pentru servicii sociale a SES 2 - Asociația C.S.N. nu a făcut obiectul sesizării vreuneia din cele două cazuri de suspiciune de fraudă nr…/09.12.2016 și nr…/04.01.2017, a rezultat că această neregulă a fost în mod nelegal consemnată în cuprinsul procesului-verbal atacat, motiv pentru care s-a impus menținerea soluției de anulare a procesului-verbal sub acest aspect.

Sub aspectul bunurilor achiziționate în cadrul proiectului pentru SES 3 cabană turistică montană și lipsei de turism pentru SES3 – Cabana turistică montana, cu destinația activitate servicii cazare pentru vacanțe și perioade de scurtă durată pentru turiști sau grupuri de turiști  interni sau externi, Curtea de Apel a reținut că această neregulă nu a făcut obiectul sesizării vreuneia din cele două cazuri de suspiciune de fraudă nr…/09.12.2016 și nr…/04.01.2017, fiind constatată de echipa de control în urma analizării documentelor prezentate de reclamantă.

Or, Curtea de apel Alba Iulia în cuprinsul Deciziei nr. 296/2019 a statuat cu putere de lucru judecat că litigiul va fi rejudecat de către Tribunalul Alba numai cu privire la actele contestate care au ca obiect neregulile aferente Suspiciunii de fraudă nr…/09.12.2016 şi Suspiciunii de fraudă nr…/04.01.2017.

Din moment ce neregula referitoare la bunurile achiziționate în cadrul proiectului pentru SES 3 și lipsa de turism pentru SES 3 nu a făcut obiectul sesizării vreuneia din cele două cazuri de suspiciune de fraudă nr…/09.12.2016 și nr…/04.01.2017, a rezultat că această neregulă a fost în mod nelegal consemnată în cuprinsul procesului-verbal atacat, motiv pentru care s-a impus menținerea soluției de anulare a procesului-verbal sub acest aspect.

Având în vedere aspectele dezlegate mai sus și raportat la criticile privind proporționalitatea sancțiunii dispuse în cauză, Curtea a apreciat că este necesară detalierea de către recurentă a sumelor apreciate ca fiind neeligibile aferente fiecărei nereguli în parte, dintre cele care constituie obiectul sesizării suspiciunilor de fraudă nr…/09.12.2016 și nr. …/04.01.2017.

Ca urmare, Curtea a reținut ca incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, și în baza art. 496 și 498 Cod procedură civilă. a admis cererea de recurs și a casat sentința recurată, cu reținerea cauzei în vederea rejudecării.

Procedând la rejudecarea cauzei, conform art. 501 Cod procedură civilă, Curtea a constatat  următoarele:

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanțelor bugetare nr. …/31.01.2017, întocmit de pârât, s-au stabilit cheltuieli neeligibile totale în cuantum de 1.225.872,98 lei.

Prin Decizia nr. 216/2020 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia s-a statuat că nu reprezintă cheltuieli eligibile cele care corespund neregulilor care au făcut obiectul sesizării suspiciunilor de fraudă nr…/09.12.2016 și nr…/04.01.2017, deci nu intră în această categorie toate cheltuielile constatate în cuprinsul procesului-verbal nr…/31.01.2017.

În urma solicitării instanței de control judiciar, recurenta-pârâtă a precizat că pentru suspiciunea de fraudă nr…/04.01.2017, suma plătită necuvenit către reclamantă și validată de către OIRPOSDRU Regiunea Centru este în cuantum de 441.011,97 lei, iar pentru suspiciunea de fraudă nr…/09.12.2016, suma este în cuantum de 310.402,90, rezultând un total de 751.414,87 lei.

Astfel, instanța a analizat apărările reclamantei cu privire la caracterul proporțional al cuantumului creanţelor bugetare stabilite raportat la situaţiile de fapt.

În ceea ce priveşte critica recurentei-reclamante ce vizează interpretarea şi aplicarea în mod greşit a dispoziţiilor art. 17 şi art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, Curtea a reţinut că pârâta, constatând că neregulile imputate reclamantei sunt suficient de grave pentru a fi dispusă măsura stabilirii obligaţiei de restituire a totalității cheltuielilor aferente SES 1 și SES 2, nu a încălcat principiul proporționalității.

Potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, În aplicarea prevederilor alin. (1) şi având în vedere principiul proporţionalităţii, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia de a face reduceri procentuale din sumele solicitate la rambursarea/plata finală, reprezentând cheltuieli efectuate şi declarate de beneficiari, în situaţia în care constată neîndeplinirea sau îndeplinirea parţială a indicatorilor/obiectivelor proiectelor finanţate din fonduri europene şi/sau fonduri publice naţionale aferente acestora, pentru care beneficiarii şi-au angajat răspunderea realizării, în perioada de implementare a contractelor/acordurilor/deciziilor/ordinelor de finanţare nerambursabilă ori a altor tipuri de contracte multianuale, cu excepţia cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internaţional prevăd altfel.

Conform art. 17 din acelaşi act normativ, Orice acţiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli şi al stabilirii creanţelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporţionalităţii, ţinându-se seama de natura şi de gravitatea neregulii constatate, precum şi de amploarea şi de implicaţiile financiare ale acesteia.

Conform art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011: principiul proporţionalităţii - orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce priveşte resursele angajate în constatarea neregulilor, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv.

Rezultă din cuprinsul prevederilor legale sus menționate că autoritatea competentă are un drept de apreciere asupra măsurilor şi sancţiunilor administrative pe care le consideră necesare şi adecvate scopului propus, în funcţie de variate elemente, precum, gradul de vinovăţie al beneficiarului, tipul concret al abaterii - faptă omisivă sau comisivă, efectele concrete asupra bugetului Uniunii, iar în contextul cauzei nu s-a reţinut că acest drept de apreciere ar fi fost exercitat abuziv, cu încălcarea principiului proporționalității, consacrat în legislația națională şi europeană şi în jurisprudența Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Potrivit unei jurisprudenţe constante a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, statele membre au obligaţia să ia măsurile necesare pentru verificarea faptului că acţiunile finanţate cu contribuţia Uniunii au fost desfăşurate corect, pentru prevenirea şi cercetarea neregulilor şi pentru recuperarea fondurilor pierdute ca urmare a unui abuz sau a unei neglijenţe (Hotărârea GUE din 13 martie 2008, Vereniging şi alţii, C-383/06-C-385/06, punctul 37).

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat că producerea unor nereguli, abateri, fraude determină automat un prejudiciu bugetului UE, iar statele membre au obligaţia de a solicita de la beneficiari restituirea fondurilor utilizate în mod necorespunzător. Potrivit unei jurisprudenţe constante a Curţii, ,,încălcarea unor obligaţii a căror respectare prezintă o importanţă fundamentală pentru buna funcţionare a unui sistem comunitar [...] poate fi sancţionată prin pierderea unui drept conferit de reglementarea Uniunii" (Hotărârea CJUE din 12 octombrie 1995, Cereol Italia, C-104/94, punctul 24, Hotărârea din 24 ianuarie 2002, Conserve Italia/Comisia, C-500/99 P, punctele 100-102, precum şi Ordonanţa din 16 decembrie 2004, APOL şi AlPO/Comisia, C-222/03 P, punctul 53).

Regula generală este ca orice abatere să conducă la retragerea avantajului obţinut nejustificat (Hotărârea CJUE pronunţată în cauza C-199/03 - punctul 15 şi Concluziile avocatului general F. pronunţate în cauza C-465/10, punctul 73).

 În speță, prin cererea de finanţare, care este Anexă a contractului de finanţare, în cadrul secţiunii DESCRIERE PROIECT 1, reclamanta şi-a asumat următoarele: ,,Obiectivul general: înfiinţarea si dezvoltarea unor structuri specifice economiei sociale si facilitarea ocupării grupurilor vulnerabile, ca principali vectori de creştere a gradului de incluziune sociala si de asigurare a bunăstării cetăţenilor."

Obiectivele specifice/operaţionale ale proiectului: ,,Înfiinţarea de către solicitant (S) și partener (PI) a 7 SES-uri (y=5 + 2), dintre care, 5 SES în mediul rural si 2 SES în urban, cu finanţare prin ajutor de minimis, care sa presteze servicii către populaţie, să valorifice produsele economiei locale și să ofere 31 locuri de muncă permanente  pentru persoane din GT, între care, 67,74%, pers vulnerabile, după cum urmează: SES 1 "Punct de lucru ONG" - fără pers. juridica care funcţionează la un alt sediu decât sediul social al S; SES 2 "Asociaţia S.N."- asociaţie cu pers. juridica distinctă, în scopul oferirii de servicii sociale, de sănătate și educaţionale".

Potrivit Planului de afaceri aferent SES 1 Punct de lucru ONG, reclamanta, la secţiunea C a planului de afaceri a specificat următoarele: " Prin înfiinţarea SES "Punct de lucru ONG", se vor asigura servicii sociale, educaţionale şi de sănătate, persoanelor de etnie romă, persoanelor cu dizabilităţi şi altor grupuri vulnerabile expuse riscului de excluziune socială..."

Potrivit Planului de afaceri aferent SES 2 Asociaţia S.N., reclamanta, la secţiunea C a planului de afaceri a specificat următoarele: " Asociaţia S.N., va asigura servicii sociale cu cazare unui nr. de 10 persoane...”

Conform art. l din contractul de finanţare POSDRU/…/6.1/S/…, reclamantei i se acordă finanţare nerambursabilă în termenii cererii de finanţare:

(1) Obiectul contractului îl reprezintă acordarea finanţării nerambursabile de către AMPOSDRU sau de către AMPOSDRU prin OIPOSDRU delegat, pentru implementarea Proiectului din Anexa 1- Cererea de finanţare, denumit în continuare „Proiect".

(2) Beneficiarului se va acorda finanţare nerambursabilă în termenii şi condiţiile stabilite în prezentul contract şi anexele acestuia pe care beneficiarul declară că le cunoaşte şi le acceptă, precum şi în conformitate cu instrucţiunile şi deciziile AMPOSDRU.

Dincolo de lipsa licențierii serviciilor sociale, pe care pârâta o invocă în mod nejustificat, cu toate că s-a stabilit deja cu putere de lucru judecat că nu face obiectul acestei cauze dat fiind că nu a fost cuprinsă în suspiciunile de fraudă nr…/09.12.2016 și nr…/04.01.2017, Curtea a reținut că reclamanta nu a dovedit în mod concret în speță cum a îndeplinit obiectivele specifice ale proiectului.

Conform Planului de afaceri pentru SES 1, reclamanta trebuia să asigure servicii sociale, educaţionale şi de sănătate, persoanelor de etnie romă, persoanelor cu dizabilităţi şi altor grupuri vulnerabile expuse riscului de excluziune socială, or reclamanta nu a dovedit că în privința fiecăruia dintre angajații care au fost implicaţi in SES s-au respectat criteriile de selecţie pentru a putea fi incluși în cadrul grupului ţintă de persoane vulnerabile.

În plus, din probele de la dosar a rezultat că o parte dintre angajații SES 1 nu aveau cunoștință de sarcinile specifice fișei postului, fiind clar că nu aveau cum să presteze servicii sociale, educaţionale şi de sănătate, din moment ce nu au fost instruiți ce să facă.

În ceea ce privește îndeplinirea obiectivului aferent SES 2 Asociaţia S.N., respectiv asigurarea de servicii sociale cu cazare unui nr. de 10 persoane, Curtea reține că reclamanta nu a dovedit prin niciun mijloc de probă că a realizat măcar parțial acest deziderat.

Astfel, sub aspectul construcției imobilului pentru desfășurarea activităților specifice SES 2, Curtea reține că imobilul realizat nu corespunde criteriilor de funcţionalitate a unui aşezământ/cămin cu cazare pentru persoane vârstnice dependente, deoarece nu are rampă de acces pentru persoane cu probleme locomotorii sau în vârstă, iar în interiorul clădirii sunt construite scări abrupte de acces la etajul superior, care ar pune mari dificultăţi de acces persoanelor dependente cazate să ajungă la spaţiul de cazare. De asemenea, curtea interioară nu reprezintă un loc propice relaxării/recuperării eventualelor persoane beneficiare, locul nefiind finisat.

Practic, reclamanta a ratat cu desăvârșire să pună în practică toate ideile bune din proiectul pe care și l-a asumat prin cererea de finanțare, proiect care dacă ar fi fost implementat cu profesionalism ar fi crescut în mod cert gradul de incluziune socială și de asigurare a bunăstării cetăţenilor din localitățile vizate.

Așadar, Curtea a constatat  că pentru a beneficia de prevederile art. 17 şi art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011 referitoare la aplicarea principiului proporționalității, era necesar ca natura și gravitatea neregulilor săvârșite de către reclamantă precum şi amploarea şi implicaţiile lor financiare să fie de factură minoră, ceea ce nu s-a întâmplat în speță.

În concluzie, în lumina acestor considerente și față de argumentele pe larg redate în cuprinsul Deciziei nr. 216/2020 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, prin care s-au menținut actele administrative atacate în ceea ce privește neregulile aferente Suspiciunii de fraudă nr…/09.12.2016 şi Suspiciunii de fraudă nr…/04.01.2017, Curtea a apreciat că sunt nefondate susţinerile recurentei-reclamante vizând greşita interpretare dată dispoziţiilor privind principiul proporţionalităţii.

În consecință, Curtea a admis  în parte cererea reclamantei  și a anulat  în parte Procesul verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanțelor bugetare nr…/31.01.2017, întocmit de pârât,  anulând  în parte Decizia nr. 2701/15.09.2017 emisă de pârât privind soluționarea contestației formulate de reclamantă împotriva procesului verbal antemenționat.

Au fost menținute  constatările din cadrul Procesului-verbal nr…/31.01.2017 cu privire la neregulile descoperite la SES 1 și SES 2, aferente suspiciunilor de fraudă nr…/09.12.2016 și nr…/04.01.2017,  cu privire la suma de 751.414,87 lei.