Camera preliminară. Acţiunea penală. Raport de constatare.

- art. 16 lit. b) Cod procedură penală

- art. 172 Cod procedură penală

 În procedura de cameră preliminară nu se poate verifica dacă în dosar există vreun caz de împiedicare a exercitării acţiunii penale. Faptul că anterior s-a constatat în camera preliminară incidenţa prescripţiei răspunderii penale pentru o infracţiune nu poate duce la concluzia că ar trebui analizată în camera preliminară şi incidenţa dispoziţiilor art. 16 lit. b) Cod procedură penală.

În ce priveşte legalitatea raportului de constatare, organul de urmărire penală a apreciat incidenţa dispoziţiilor art. 172 alin. 9 Cod procedură penal în raport de stadiul în care se afla cauza la momentul respectiv şi de necesitatea stabilirii urgente a unui cadru procesual, iar inculpatul are dreptul de a critica în faţa instanţei concluziile raportului şi de a solicita efectuarea unei expertize.

Constată că prin încheierea din 10.05.2019 a Judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov s-au respins cererile formulate de către  inculpatul A. privind nelegalitatea sesizării instanţei, excluderea probelor, restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov în vederea refacerii urmăririi penale şi a actului de sesizare.

În baza art. 346 alin. (2) Cod procedură penală s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. […] din data de 25.02.2019 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov privind pe inculpatul A., a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

S-a dispus începerea judecăţii cauzei privindu-l pe inculpatul A., […], cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în forma ascunderii bunului sau sursei impozabile, prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.

Onorariul parţial  al avocatului din oficiu B. în cuantum de 313 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei şi rămân în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că art. 346 alin. 3 din Cod procedură penală prevede situaţiile în care judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet, neadministrarea probelor solicitate în apărare neputând fi încadrată în niciuna din cele trei ipoteze. Astfel prima ipoteză avută în vedere de legiuitor se referă la situaţia în care rechizitoriul este neregulamentar întocmit, dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii  obiectului sau limitelor judecăţii, ceea ce nu poate fi pus în discuţie. A doua  ipoteză este aceea în care judecătorul a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale, iar a treia este cea în care procurorul solicită restituirea cauzei în condiţiile art. 345 alin. 3 sau nu răspunde după ce încheierea dată de judecător în condiţiile alin. 2 al art. 345 a fost comunicată parchetului.

Excepţia nelegalităţii sesizării instanţei pe considerentul că ,,o infracţiune complexă, în definiţia conferită de art. 35 alin. 2 din Codul penal, nu poate  să fie generatoare de obligaţii către bugetul statului alăturat celorlalte obligaţii ce reprezintă taxă aferentă licenţei de organizator de jocuri de şi taxe anuale de autorizare pentru exploatarea celor trei aparate de tip slot machine…astfel încât soluţia corectă pentru infracţiunea de evaziune fiscală este clasarea” nu poate fi primită, această chestiune vizează temeinicia acuzaţiei penale şi excede procedurii de cameră preliminară.

În cadrul procedurii reglementate în art.342 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară verifică dacă în rechizitoriu sunt descrise elemente de fapt pentru fiecare dintre elementele de tipicitate ale conţinutului infracţiunii. Astfel cum a arătat constant în jurisprudenţa sa Înalta Curte de Casație și Justiție, judecătorul de cameră preliminară nu verifică, în faza procesuală a camerei preliminare, dacă descrierea este corectă, nici dacă sunt probe suficiente pentru a conduce la stabilirea vinovăţiei  şi dacă poate conduce la pronunţarea unei soluţii de condamnare, ci numai dacă descrierea este completă. Judecătorul de cameră preliminară verifică dacă instanţa a fost sesizată cu o faptă care să atragă competenţa materială, teritorială sau după calitatea persoanei a respectivei instanţe, şi nu temeinicia acuzaţiei, respectiv dacă fapta cu care a fost sesizată instanţa conduce sau nu la o hotărâre de stabilire a vinovăţiei. În consecinţă, judecătorul de cameră preliminară nu are competenţa materială să examineze apărările care ţin de conţinutul constitutiv al infracţiunii sau dacă este vorba despre infracţiunile menţionate în rechizitoriu. Competenţa judecătorului de cameră preliminară este limitată strict la chestiuni care ţin de legalitatea sesizării, vinovăţia inculpatului fiind examinată în cursul cercetării judecătoreşti.

Referitor la utilizarea în cadrul probatoriului a unui raport de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de specialiştii din cadrul Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală precizăm că acesta corespunde cerinţelor de celeritate a procesului penal, având în vedere lipsa de resurse financiare cu care se confruntă sistemul naţional de justiţie, administrarea în cauză a unui raport de expertiză fiscală fiind de natură să întârzie soluţionarea cauzei şi să ducă la mărirea cuantumului obligaţiilor fiscale accesorii ce vor fi suportate de inculpat în cazul confirmării acuzaţiilor. Pe de altă parte, inculpatul a avut la dispoziţie raportul de constatare în discuţie putând să-şi facă apărările pe care le-a considerat necesare. Mai mult acuzarea din prezenta cauză  nu presupune un mijloc de calcul  complex (Legea  impozitul pe venit/profit  este de 16% potrivit dispoziţiilor art. 64 alin 1 lit. a din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal) astfel încât considerăm că nu sunt îndeplinite exigenţele art. 172 alin. 1 Cod procedură penală care precizează că expertiza se dispune când în cauză este necesară opinia unui expert.

Astfel în ambele rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică întocmite în cauză există obiective stabilite de procuror pentru toate infracţiunile pentru care s-au făcut cercetări iniţiale, fiind pronunţate soluţii de clasare pentru împlinirea termenelor de prescripţie a răspunderii penale şi stabilite mai multe tipuri de prejudicii, prezentând interes în prezenta cauză doar obiectivul ce vizează infracţiunea dedusă prezentei judecăţi - evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. a din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale şi în condiţiile în care inculpatul contestă în perioada 2010-2011 ridicarea vreunei  sume de bani din exploatarea jocurilor de noroc, astfel că nu se impune restituirea cauzei la procuror pentru efectuarea unei expertize.

Inculpatul nu a contestat raportul în cursul urmăririi penale şi valoarea prejudiciului ci acesta contestă starea de fapt reţinută de acuzare în totalitate şi vinovăţia sa, astfel că nu se poate reţine o  încălcare a dreptului la apărare al inculpatului întrucât măsura dispusă potrivit art.172 alin. 9 Cod procedură penală nu a respectat prevederile art.172 alin.12 Cod procedură penală, în condiţiile în care în cursul urmăririi penale doar organul judiciar apreciază necesitatea administrării unei probe. Acuzaţiile au fost formulate într-o manieră suficient de clară, încât să dea posibilitatea inculpatului să înţeleagă, chiar beneficiind de sprijinul unor specialişti ai dreptului (avocaţi, consilieri juridici), ce anume i se reproşează de către autorităţi şi care este semnificaţia penală a conduitei sale - încadrare juridică şi implicit tratament sancţionator şi să-şi pregătească apărări efective în raport cu acuzaţiile aduse.

Verificarea rechizitoriului ca act de sesizare a instanţei poartă asupra actului de sesizare propriu-zis, asupra îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege cu privire la conţinutul actului de sesizare şi asupra respectării dispoziţiilor art. 328 Cod procedură penală, iar nu asupra modului în care au fost respectate dispoziţiile legale care reglementează efectuarea urmăririi penale, criteriu care este analizat subsecvent. Examinarea modului în care au fost respectate dispoziţiile legale care reglementează efectuarea urmăririi penale este o activitate distinctă de examinarea regularităţii actului de sesizare, distincţie care rezultă în prezent din modul de redactare al art. 342 Cod procedură penală.

Un probatoriu incomplet, aşa cum susţine inculpatul, nu poate avea ca urmare nelegala sesizare a instanţei ci, eventual, nedovedirea acuzaţiilor care este o problemă ce priveşte fondul cauzei şi poate conduce la o soluţie de achitare a inculpatului, aspect fără legătură cu obiectul camerei preliminare, astfel că nu se poate reţine neregularitatea actului de  sesizare.

Mai mult decât atât, art. 342 Cod procedură penală face vorbire de verificarea legalităţii administrării probelor, fiind evident că nu poate fi analizată ca legală sau nelegală decât o probă ce a fost administrată şi nu una care nu a fost administrată. Astfel, este cu atât mai evident că necesitatea administrării unei probe nu poate fi pusă în discuţie decât la judecata în fond a cauzei şi nu în procedura de cameră preliminară.

Din altă perspectivă, chiar dacă s-ar aprecia ca necesară administrarea unei probe, admiţând că această apreciere ar putea face obiectul camerei preliminare, ea nu poate conduce în niciun caz la concluzia atingerii dreptului la apărare, cu consecinţa nelegalităţii sesizării instanţei. Organele de urmărire penală au respins prin ordonanţa motivată  din 7.04.2017 –f 116 dosar de urmărire penală cererea în probaţiune formulată de către inculpat, de altfel această critică vizează temeinicia acuzaţiei şi nu este o chestiune de legalitate.

Potrivit art. 345 alin. 2 din Cod procedură penală, eventualele neregularităţi constatate de judecătorul de cameră preliminară ale actului de sesizare sunt analizate prin raportare la prevederile art. 280 - 282 din Cod procedura penală, ce reglementează regimul nulităţilor. Astfel, nulitatea absolută este atrasă în situaţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 281 alin 1, iar susţinerile inculpatului nu se referă la vreuna din aceste situaţii. În toate celelalte cazuri, aşa cum este cazul invocat de inculpat, poate fi pusă în discuţie doar nulitatea relativă, care poate avea  drept consecinţă anularea actului numai dacă s-a adus vreo vătămare drepturilor părţilor, vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului.

Inculpatul nu a dovedit nicio vătămare prin neadministrarea probelor solicitate în apărare prin declaraţia de inculpat, respectiv expertiză metrologică a aparatelor cu jocuri de  noroc tip slot-machine (aceasta în condiţiile în care procurorul a dat clasarea cauzei cu privire la săvârșirea infracțiunii de „desfăşurare fără licenţă sau autorizaţie a oricăreia dintre activităţile din domeniul jocurilor de noroc” prevăzute şi pedepsite de art. 23 alin. 1 din O.U.G. nr. 77/2009, privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal (3 acte materiale), reţinută în sarcina inculpatului A., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale), confruntare cu martori şi expertiză grafoscopică, iar potrivit dispoziţiilor art. 374 alin. 9 Cod procedură penală acesta poate cere administrarea de probe utile şi concludente şi în cursul cercetării judecătoreşti, neimpunându-se restituirea cauzei la procuror.

În ceea ce privește descrierea faptei, judecătorul de cameră  constată că este la latitudinea organului judiciar modul de redactare al actului de sesizare, implicit descrierea stării de fapt, iar inculpatului i s-a adus la cunoștință acuzația de fiecare dată de organul judiciar, acesta semnând procesele-verbale de aducere la cunoștință a învinuirii şi  inculpării.

Judecătorul de cameră preliminară nu examinează aptitudinea probelor de a conduce la pronunţarea unei hotărâri de condamnare sau lipsa de claritate a probelor ori faptul că actul de acuzare nu menţionează probe administrate în cursul urmăririi penale, dar se află în dosarul trimis instanţei. Judecătorul de cameră preliminară nu evaluează pertinenţa, utilitatea sau concludenta probelor, astfel cum este cazul în cadrul cercetării judecătoreşti. Judecătorul de cameră preliminară se limitează la a constata dacă probele au sau nu caracter legal, dacă au fost administrate în condiţiile legii, iar atunci când constată o încălcare a dispoziţiilor legate de administrarea probelor, evaluează impactul acesteia asupra probatoriului.

Referitor la modul de soluţionare a cererilor de probaţiune, verificările  pot fi deci efectuate din perspectiva legalităţii ţin de analizarea acestora de către procuror şi pronunţarea asupra lor prin ordonanţă motivată, neputând fi făcută o analiză a pertinenţei, concludentei şi utilităţii probei în faza de cameră preliminară. Cenzura instanţei asupra acestei categorii de probe se realizează în cadrul cercetării judecătoreşti, când probele de la urmărire penală pot fi contestate de către inculpaţi, luând naştere obligaţia instanţei de a readministra probele şi când părţile pot propune probe noi. În consecinţă, readministrarea tuturor probelor de la urmărire penală este posibilă în faza cercetării judecătoreşti şi excede competenţelor judecătorului de cameră preliminară. Mai mult decât atât, în cadrul cercetării judecătoreşti, readministrarea tuturor probelor de la urmărirea penală ţine strict de voinţa părţii care declară că a contestat probele şi nu de aprecierea instanţei de judecată, care conform legii este obligată să le readministreze.

Dreptul la un proces echitabil aşa cum a arătat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa se referă la procesul penal privit ca un întreg, şi nu la o etapă a acestuia. Chiar dacă am aprecia că, pe parcursul urmăririi penale, ar fi avut loc o încălcare care poate fi apreciată ca inechitate, dreptul la un proces echitabil suferă o atingere doar dacă ea nu este îndreptată pe parcursul aceluiaşi proces penal ori nu mai poate fi îndreptată, pentru că numai astfel atingerea dreptului la un proces echitabil devine efectivă, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză.

În raport cu cele mai sus menţionate, în temeiul art. 346 alin. (2) Cod procedură penală urmează a constata legalitatea rechizitoriului sesizării instanţei cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă de pe lângă Tribunalul Braşov nr. […] din data de 25.02.2019 privind pe inculpatul A., fiind respectate dispoziţiile art. 328 Cod procedură penală, a administrării probelor, respectiv cele mai sus enumerate, cu respectarea dispoziţiilor art. 114-123 din acelaşi cod şi a efectuării actelor de urmărire penală, respectiv:

Prin ordonanţa organelor de cercetare penală din data de 11.06.2014 s-a dispus începerea urmăririi penale „in rem” sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de desfăşurare fără licenţă sau autorizaţie a oricăreia dintre activităţile din domeniul jocurilor de noroc faptă prev. de art. 23 alin. 1 din O.U.G. nr. 77/2009 şi evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005.

Prin ordonanţa organelor de cercetare penală din data de 09.08.2016 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale fata de suspecţii:

 - A., […], pentru săvârșirea infracțiunilor de desfăşurare fără licenţă sau autorizaţie a oricăreia dintre activităţile din domeniul jocurilor de noroc prevăzută şi pedepsită de art. 23 alin. 1 din O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cod penal din 1969 (3 acte materiale) şi evaziune fiscală în forma ascunderii bunului sau sursei impozabile prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale,  cu aplicarea art. 33 lit. a din vechiul Cod penal şi aplicarea art. 5 Cod penal;

Prin ordonanţa procurorului din data de 09.08.2016 a fost confirmată ordonanţa organelor de cercetare penală.

Prin ordonanţa procurorului din data de 15.02.2017 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunilor de desfăşurare fără licenţă sau autorizaţie a oricăreia dintre activităţile din domeniul jocurilor de noroc prev. de art. 23 alin. 1 din O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc cu aplicarea art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal (3 acte materiale) şi evaziune fiscală în forma ascunderii bunului sau sursei impozabile prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 33 lit. a din vechiul Cod penal şi aplicarea art. 5 Cod penal.

Prin rechizitoriul din data de 16.06.2017, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

1.A., cercetat relativ la săvârşirea infracţiunilor de:

- desfăşurare fără licenţă sau autorizaţie a oricăreia dintre activităţile din domeniul jocurilor de noroc  prev. de art. 23 alin. 1 din O.U.G. nr. 77/2009, privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din  Cod penal din 1969 (3 acte materiale) şi

- evaziune fiscală în forma ascunderii bunului sau a sursei impozabile sau taxabile, prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. 1 lit. „a” din Legea nr. 241/2005, pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale,  cu aplicarea art. 33 lit. „a” din  Cod penal din 1969 şi art. 5 Cod penal;

2. C., cercetat relativ la săvârșirea infracţiunilor de:

- complicitate la desfăşurarea fără licenţă sau autorizaţie a oricăreia dintre activităţile din domeniul jocurilor de noroc prev. şi ped. de art. 26 din vechiul Cod penal raportat la art. 23 alin. 1 din O.U.G. nr. 77/2009, privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din  Cod penal din 1969 (3 acte materiale) şi

- complicitate la evaziune fiscală, în forma ascunderii bunului sau sursei impozabile, prevăzută şi pedepsită de art. 26 din vechiul Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. „a” din Legea nr. 241/2005, pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 33 lit. „a” din  Cod penal din 1969 şi art. 5 Cod penal.

La datele de 20.01.2017, respectiv 20.02.2017 inculpatului i-au fost aduse la cunoştinţă calitatea de suspect, respectiv inculpat, precum şi drepturile şi obligaţiile procesuale.

Prin încheierea din data de 20 aprilie 2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Braşov în dosarul nr. […]  s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. […] din data de 16.06.2017 emis de Ministerul Public Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, legalitatea administrării probelor şi efectuării actelor procurorului şi dispune începerea judecăţii privind pe inculpaţii şi au fost respinse excepţiile referitoare la regularitatea actului de sesizare invocate de inculpaţii  C. şi A.. În baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus de asemenea începerea judecăţii cauzei privind pe inculpaţii:

1.A. pentru săvârşirea  infracţiunilor de:

- desfăşurare fără licenţă sau autorizaţie a oricăreia dintre activităţile din domeniul jocurilor de noroc prev. şi ped. de art. 23 alin. 1 din O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din  1969 (3 acte materiale) şi

- evaziune fiscală în forma ascunderii bunului sau sursei impozabile prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a din Cod penal din  1969 si aplicarea art. 5 Cod penal şi  -

2. C. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- complicitate la desfăşurarea fără licenţă sau autorizaţie a oricăreia dintre activităţile din domeniul jocurilor de noroc prevăzută  de art. 26 din vechiul Cod penal raportat la art. 23 alin. 1 din O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cod penal din 1969 (3 acte materiale) şi

- complicitate la evaziune fiscala în forma ascunderii bunului sau sursei impozabile  prevăzută şi pedepsită de art. 26 din Cod penal din 1969 raportat la art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a din Cod penal din  1969 şi aplicarea art. 5 Cod penal.

Prin încheierea nr. 65/CP  din data de 29 iunie 2018 pronunţată în dosar penal nr. […] al Curţii de Apel Braşov s-a admis contestaţia formulată de inculpatul C. împotriva încheierii din data de 20 aprilie 2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Braşov în dosarul nr. […], care a fost desfiinţată şi în urma rejudecării s-a constatat neregularitatea rechizitoriului emis în data de 16.06.2017 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov în dosarul nr. […], confirmat la data de 28.12.2017, privind obiectul şi limitele judecăţii în ceea ce priveşte infracţiunea de complicitate la infracţiunea de desfăşurare fără licenţă sau autorizaţie a oricăreia dintre activităţile din domeniul jocurilor de noroc prevăzută de art. 26 Cod penal anterior raportat la art. 23 alin. 1 din O.U.G. nr. 77/2009, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior (3 acte materiale) pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. şi a infracţiunii de desfăşurare fără licenţă sau autorizaţie a oricăreia dintre activităţile din domeniul jocurilor de noroc prevăzută de art. 23 alin. 1 din O.U.G. nr. 77/2009 prevăzută de art. 23 alin. 1 din O.U.G. nr. 77/2009, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior (3 acte materiale) pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., faţă de care s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale anterior emiterii rechizitoriului.

S-a dispus  restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov în vederea refacerii actului de sesizare în conformitate cu art. 328 alin. 3 şi art. 314 Cod procedură penală  şi aplicării dispoziţiilor legale privind prescripţia răspunderii penale în raport cu aceste infracţiuni.

Prin încheierea din data de 4.09.2018 dată în dosar penal nr. […] al Tribunalului Braşov, definitivă prin decizia penală nr 108/CP/26.11.2018 a Curţii de Apel Braşov s-a constatat nelegalitatea  sesizării instanţei conform art. 342 şi art. 343 Cod procedură penală, nulitatea ordonanţei procurorului din  data  de 09.07.2018 emisă în  dosarul de  urmărire penală nr.[…] al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, ca  act de  sesizare  a  instanţei şi s-a restituit  cauza la  Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov în  vederea aplicării dispoziţiilor încheierii nr.65/CP/29.06.2018 […] pronunţată de judecătorul  de  cameră preliminară  din  cadrul Curţii de Apel  Braşov.

Faţă de cele expuse, instanţa a respins cererile formulate de către inculpatul A. privind nelegalitatea sesizării instanţei, excluderea probelor, restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov în vederea refacerii urmăririi penale şi a actului de sesizare.

În baza art. 346 alin. (2) Cod procedură penală a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. […] din data de 25.02.2019 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov privind pe inculpatul A., a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

Împotriva acestei încheieri a declarat contestaţie inculpatul A..

Inculpatul solicită admiterea contestaţiei astfel cum a fost formulată împotriva încheierii din camera de consiliu din data de 10 mai 2019 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov în dosarul penal nr. […], schimbarea în tot a încheierii atacate în sensul admiterii excepţiilor astfel cum au fost formulate şi motivate prin contestaţie.

Apărătorul ales al inculpatului solicită înlăturarea raportului de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit la data de 23.09.2016 de inspectorul antifraudă D. şi invocă aspecte care vizează nelegalitatea şi netemeinicia  încheierii pe care o contestă.

Practic, se susţine că judecătorul de cameră preliminară a considerat faţă de sesizarea sa prin care a arătat că infracţiunea de evaziune fiscală este o infracţiune complexă,  care nu se poate baza pe o altă infracţiune, respectiv pe organizarea de jocuri de noroc fără licenţă.

Această situaţie reprezintă în opinia sa o situaţie care ar fi dus la clasarea dosarului la o soluţie de clasare a parchetului.

Judecătorul de cameră preliminară a considerat că nu este de căderea camerei preliminare să analizeze acest aspect cu privire la clasare şi a considerat că se poate analiza după administrarea probelor dacă e vorba de o achitare în această situaţie. Prin această soluţie, judecătorul de cameră preliminară se îndepărtează practic de la obiectul camerei preliminare, care ar fi trebuit să analizeze dacă în cauză există un caz de împiedicare a exercitării acţiunii penale.

Apreciază că nu ar fi cu nimic nepotrivit,  nelegal,  prin aprecierea de la bun început a cadrului procesual. În atare situaţie, după ce se administrează probe pe fond, să se considere la sfârşit că da, era o situaţie de clasare şi teoria pe care a învederat-o şi a arătat-o, respectiv că această infracţiune de evaziune fiscală este o infracţiune complexă şi nu poate sta pe o infracţiune de organizare de jocuri de noroc fără licenţă, aceasta fiind de fapt soluţia dată, decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la o infracţiune similară de contrabandă cu evaziune fiscală.

Acesta este un prim aspect şi faţă de acest lucru consideră că şi curtea de apel a apreciat la fel în ciclul procesual anterior prin care acelaşi dosar a fost trimis după cameră preliminară şi s-a formulat contestaţie şi s-a admis excepţia prescripţiei extinctive.

Or, curtea de apel a considerat în contestaţie că este un aspect ce ar fi trebuit soluţionat pe cameră preliminară. Practic întăreşte decizia anterioară a curţii de apel ceea ce vine şi spune prin această contestaţie referitor la faptul că, cadrul procesual trebuie stabilit prin camera preliminară.

Un alt aspect îl vizează raportul de constatare tehnico-ştiinţifică prin care de asemenea instanţa a motivat că nelegalitatea invocată de contestator nu se poate aprecia datorită unor motive economico-financiare ale instituţiilor statului, prin care datorită motivelor economico-financiare aceasta este legală. A arătat nelegalitatea acestei constatări tehnico-ştiinţifice raportat la prevederile art. 172 din Codul de procedură penală care prevede că aceasta se dispune în situaţii de urgenţă şi când există pericolul dispariţiei unor mijloace de probă. Nu s-a aflat în această situaţie având în vedere momentul de la care acest dosar a fost deschis şi momentul la care a fost efectuat acest raport de constatare tehnico-ştiinţifică. Era vorba despre nişte agende care erau deja la parchet şi nu aveau cum să dispară. Niciunul dintre motivele prevăzute de art. 172 alin. 9 Cod procedură penală pentru întocmirea acestui raport de constatare nu sunt justificate.

Pentru contestatorul inculpat a constituit de fapt o lezare a dreptului la apărare şi la un proces echitabil. În acelaşi sens sunt şi aspectele care vizează faptul că inculpatul a solicitat în cadrul urmăririi penale anumite probe care au fost respinse şi toate probele din cursul urmăririi penale au fost administrate doar într-un singur sens şi fără posibilitatea unui drept la apărare şi a unui proces echitabil, fiind toate împotriva lui.

Analizând actele şi lucrările dosarului curtea va respinge contestaţia inculpatului, pentru motivele arătate de instanţa de fond în încheierea atacată şi pentru următoarele motive:

În ce priveşte aspectul privind nelegalitatea sesizării instanţei cu o faptă care, în opinia inculpatului, nu ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, curtea constată că practica judiciară şi doctrina sunt unanime în a considera că în camera preliminară nu pot fi invocate decât aspecte de nelegalitate a urmăririi penale, nu şi aspecte de netemeinicie a acuzaţiei. Neregularitatea actului de sesizare nu se referă la temeinicia acuzaţiei, ci la descrierea faptei de care este acuzat inculpatul. Or, în speţă, fapta de care este acuzat inculpatul este descrisă în actul de sesizare şi se poate înţelege acuzaţia, nefiind vreo neregularitate în acest sens.

Inculpatul susţine că judecătorul de cameră preliminară ar trebui să analizeze dacă în dosar există vreun caz de împiedicare a exercitării acţiunii penale, considerând că ar fi incidente dispoziţiile art. 16 lit. b) Cod procedură penală. Or, aşa cum s-a arătat anterior, în camera preliminară nu poate fi făcută o astfel de analiză, ci ea urmează a fi făcută pe fondul cauzei, de către instanţa de judecată.

Faptul că anterior s-a constatat în camera preliminară incidenţa prescripţiei răspunderii penale pentru o infracţiune nu poate duce la concluzia că ar trebui analizată în camera preliminară şi incidenţa dispoziţiilor art. 16 lit. b) Cod procedură penală. Cele două aspecte sunt diferite, iar analiza elementelor constitutive ale infracţiunii poate fi făcută doar după parcurgerea cercetării judecătoreşti de către instanţa de judecată.

În ce priveşte cel de-al doilea aspect invocat de inculpat în contestaţie, curtea constată că nici acesta nu este întemeiat, deoarece raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în cauză nu este o probă nelegală. El a fost efectuat în urma dispoziţiei organului de urmărire penală, iar aprecierea valorii lui probante urmează a fi făcută de instanţa de judecată în funcţie de toate probele ce urmează a fi efectuate în faza de judecată. Organul de urmărire penală a apreciat incidenţa dispoziţiilor art. 172 alin. 9 Cod procedură penală în raport de stadiul în care se afla cauza la momentul respectiv şi de necesitatea stabilirii urgente a unui cadru procesual. Aceasta nu înseamnă că raportul de constatare are o valoare probatorie absolută ori că el nu poate fi criticat în faţa instanţei de judecată. Inculpatul are dreptul de a critica în faţa instanţei concluziile acestuia şi de a solicita efectuarea unei expertize, dacă va considera că acesta va lămuri mai bine aspectele respective. În acest fel se poate asigura şi dreptul la apărare al inculpatului şi, eventual, dreptul acestuia de a-şi desemna un expert parte, în condiţiile legii.

De asemenea, curtea constată că inculpatul nu a invocat în cursul urmăririi aspecte de nelegalitate a raportului de constatare tehnico-ştiinţifică şi nici nu a solicitat în această fază efectuarea unei expertize. În aceste condiţii, organul de urmărire penală nu avea cum să cunoască faptul că inculpatul înţelege să conteste concluziile acestui raport, pentru a putea aprecia cu privire la necesitatea unei expertize în cauză care să lămurească eventualele neclarităţi.

Inculpatul avea dreptul de a studia dosarul în cursul urmăririi penale şi de a-şi face apărarea corespunzătoare, inclusiv sub aspectul contestării concluziilor raportului de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat în cauză. Neuzarea de către inculpat de acest drept nu poate fi invocată în camera preliminară pentru a solicita excluderea probei cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică.

Inculpatul mai invocă în contestaţie faptul că ar fi solicitat la data de 20.02.2017 confruntarea cu celelalte persoane audiate în cauză şi alte probe, iar procurorul i-a respins această cerere în probaţiune. Asupra temeiniciei unor cereri în probaţiune, făcute în cursul urmăririi penale, nu se poate pronunţa decât organul de urmărire penală. Acest aspect, ţinând de temeinicia acuzaţiilor, nu poate fi invocat în faza camerei preliminare deoarece nu intră în atribuţiile judecătorului de cameră preliminară analizarea temeiniciei acuzaţiei. Inculpatul poate solicita probe în cursul judecăţii, fiindu-i astfel asigurat în mod deplin dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil. Modul în care procurorul înţelege să-şi susţină acuzaţiile este în competenţa exclusivă a acestuia, iar potrivit art. 99 Cod procedură penală sarcina probei în acţiunea penală aparţine procurorului.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 347 Cod procedură penală curtea va respinge contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din şedinţa camerei de consiliu din data de 10.05.2019 a Judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov, pe care o va menţine.

În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va obliga pe inculpatul A. la plata sumei de 100 de lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Domenii speta

Spete similare