Contestaţie în anulare. Inadmisibilitatea valorificării prin căile extraordinare de atac a omisiunii invocării nelegalei compuneri a completului. Eroare materială. Respingerea excepţiei de inadmisibilitate a recursului.

- art.503 alin.2 pct.1 și 2 Cod procedură civilă

Conform art. 503 alin. 2 pct. 1 Cod de procedură civilă, participarea la judecata unei cauze a unui judecător incompatibil poate fi invocată ca şi motiv de anulare a unei decizii de recurs, fiind un caz de contestaţie în anulare specială.

Omisiunea invocării nelegalei compuneri a completului nu poate fi însă valorificată prin exercitarea unei căi extraordinare de atac, având în vedere dispoziţiile exprese ale legii care impun invocarea excepţiei corespunzătoare în faţa instanţei nelegal compusă.

Faptul că contestatorii nu ar fi cunoscut compunerea completului de judecată nu poate justifica o derogare de la dispoziţiile sus menţionate întrucât legiuitorul nu a reglementat excepţii de la condiţiile expres instituite.

În condiţiile în care, potrivit art. 10 alin.1 teza finală Cod de procedură civilă, părţile au obligaţia de a urmări finalizarea procesului, în îndeplinirea acestei obligaţii procedurale, contestatorii puteau cunoaşte compunerea completului şi dacă magistratul se află ori nu în situaţie de incompatibilitate.

Art. 503 alin. 2 pct. 1 Cod de procedură civilă, permite expres formularea contestaţiei în anulare în situaţia în care dezlegarea dată recursului este  rezultatul unei erori materiale.

Eroarea materială datorată nevalorificării de către completul de recurs a Deciziei ICCJ nr. 52/2018 - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în condiţiile în care aplicarea acestei decizii a fost înlăturată de instanţă faţă de efectele deciziilor nr. 369/2017 şi nr. 874/2018 ale Curţii Constituţionale vizează în realitate modalitatea de interpretare a legii, constituind eventual o  greșeală de judecată iar nu o eroare materială.

Prin criticile formulate, contestatorii nu vizează greșeli materiale în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 Cod de procedură civilă, așa cum neîntemeiat susțin, deoarece tinde să pună în discuție elemente de drept ale cauzei care, departe de a fi greșeli care să privească aspecte de ordin formal ale judecății, țin de dezlegarea dată de către instanța de recurs aspectelor pricinii.

Prin cererea înregistrată sub numărul de mai sus, la data de 31.01.2020, contestatorii A. şi B. au solicitat anularea deciziei civile nr. 937/R/12.12.2019 şi a încheierii de şedinţă din 05.12.2020, pronunţate de Curtea de Apel Brașov şi fixarea unui termen de judecată în vederea soluţionării cauzei, în principal prin respingerea recursului ca inadmisibil.

În motivare, contestatorii au arătat în esenţă că decizia din recurs a fost pronunţată cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei întrucât împotriva membrului completului C.,  ei au formulat plângere penală la DNA iar în lipsa lor la dezbateri, apărătorul ales nu a cunoscut această împrejurare.

În continuare, s-a precizat că aprecierea recursului declarat de D. ca admisibil de către complet constituie o eroare materială, în sensul art. 503 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă, în condiţiile în care cauza nu era susceptibilă de recurs. S-a arătat că speţa a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov în anul 2016 iar conform Deciziei ICCJ nr. 50/2018, pronunţată în interpretarea Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, în litigiile pornite anterior publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial, căile de atac vor fi cele prevăzute de legea în vigoare la data declanşării proceselor respective.

În consecinţă, decizia din apel era definitivă, nefiind admisibil recursul.

Examinând contestaţia în anulare dedusă judecăţii, Curtea a constatat că aceasta nu întruneşte cerinţele instituite de art. 503 alin. 2 pct. 1 şi pct. 2 Cod procedură civilă.

Astfel, prin decizia civilă nr. 937/R/12.12.2019 a Curţii de Apel Braşov a fost admis  recursul declarat de către recurenta-contestatoare D. împotriva deciziei civile nr.937/23.05.2019 a Tribunalului Braşov, care a fost casată şi rejudecând a fost respins apelul declarat de către apelanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 9349/22.10.2018 a Judecătoriei Braşov.

 Din examinarea acestei decizii, rezultă că în compunerea completului de judecată a intrat şi doamna judecător C..

Împotriva magistratului, contestatorii au formulat plângere penală înregistrată sub nr. […]/P/2014 la DNA-Serviciul Teritorial Braşov.

Această plângere a fost soluţionată prin ordonanţa penală din 30.08.2018, prin clasare faţă de doamna judecător reţinându-se că nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 13 ind. 2 din Legea  nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal, nedovedindu-se că magistratul nu şi-ar fi îndeplinit ori şi-ar fi îndeplinit atribuţiile de serviciu, prin încălcarea legii, în dauna persoanelor vătămate A. şi B..

Participarea la judecata unei cauze a unui judecător incompatibil poate fi invocată ca şi motiv de anulare a unei decizii de recurs, fiind un caz de contestaţie în anulare specială, prevăzut de art. 503 alin. 2 pct. 1 Cod procedură civilă.

Este însă necesar ca excepţia nelegalei compuneri a completului să fi fost invocată în faţa instanţei respective iar aceasta să fi omis să se pronunţe asupra ei, condiţie expres impusă de art. 503 alin. 2 pct. 1 Cod procedură civilă.

 Din conţinutul dosarului Curţii de Apel Braşov, în care a fost pronunţată decizia civilă nr. 937/R/12.12.2019 rezultă că împotriva doamnei judecător nu a fost formulată vreo cerere de recuzare de către contestatori.

Omisiunea invocării nelegalei compuneri a completului nu poate fi valorificată prin exercitarea unei căi extraordinare de atac, având în vedere dispoziţiile exprese ale legii.

Faptul că contestatorii nu ar fi cunoscut compunerea completului de judecată nu poate justifica o derogare de la dispoziţiile sus menţionate întrucât legiuitorul nu a reglementat excepţii de la condiţiile expres instituite.

În condiţiile în care, potrivit art. 10 alin.1 teza finală Cod procedură civilă, părţile au obligaţia de a urmări finalizarea procesului, Curtea a reţinut că în îndeplinirea acestei obligaţii procedurale, contestatorii puteau cunoaşte compunerea completului şi dacă magistratul se află ori nu în situaţie de incompatibilitate.

În plus, formularea unei plângeri penale împotriva unui magistrat nu conduce automat la incompatibilitatea acestuia, neînscriindu-se în motivele limitative de la art. 42 alin. 1 pct. 6 ori 9 Cod procedură civilă care fac referire expresă la punerea în mişcare a acţiunii penale în ipoteza formulării unei plângeri penale împotriva judecătorului şi respectiv la duşmănia care ar proveni din partea judecătorului faţă de parte.

Faţă de considerentele arătate, în cauză nu s-a verificat îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate ale contestaţiei în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. 2 pct. 1 Cod de procedură civilă.

Cu referire la cel de-al doilea motiv al contestaţiei în anulare, prin care respingerea excepţiei inadmisibilităţii recursului de către completul de recurs este apreciată de către contestatori drept o eroare materială, legată de aspectele formale ale recursului, Curtea a constatat că nici acesta nu poate fi primit.

Din încheierea din 05.12.2019 rezultă că admisibilitatea recursului a fost apreciată de instanţa de recurs, faţă de cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 369/2017 şi nr. 864/2011 (corect nr. 874/2018), prin care s-a stabilit că interpretarea furnizată de ICCJ prin Decizia civilă nr. 52/2018 este neconstituţională.

Din susținerea contestatorilor, Curtea a reţinut că s-a invocat existenţa erorii materiale în dezlegarea recursului, datorată nevalorificării de către completul de recurs a Deciziei ICCJ nr. 52/2018- completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În condiţiile în care aplicarea acestei decizii a fost înlăturată faţă de efectele celor două decizii ale Curţii Constituţionale, se observă că, în realitate, criticile formulate de către contestatori vizează o eventuală greșeală de judecată.

Având în vedere temeiurile expuse, rezultă cu evidență că prin criticile formulate, contestatorii nu vizează greșeli materiale în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 Cod procedură civilă, așa cum neîntemeiat susțin, deoarece tind să pună în discuție elemente de drept ale cauzei care, departe de a fi greșeli care să privească aspecte de ordin formal ale judecății, țin de dezlegarea dată de către instanța de recurs aspectelor pricinii.

Dacă instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare ar examina motivele contestației din perspectiva celor solicitate de contestatori, s-ar ajunge la o veritabilă rejudecare a recursului, contestația în anulare neputând fi însă convertită într-un recurs la recurs.

Faţă de aceste considerente, reţinând că motivele invocate nu se circumscriu cazurilor de contestaţie în anulare invocate, Curtea a dispus respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă iar faţă de nedepunerea la dosar de către intimată a dovezii cheltuielilor de judecată, în condiţiile art. 452 Cod de procedură civilă a respins solicitarea acesteia de obligare a contestatorilor la plata vreunei sume cu acest titlu.

formal ale judecății, țin de dezlegarea dată de către instanța de recurs aspectelor pricinii.

Domenii speta

Spete similare