Efectele garanţiei vânzătorului contra viciilor - alegerea unei alte modalităţi de reparare a prejudiciului ulterior primului termen de judecată din perspectiva dispoziţiilor art. 204 alin.1 şi 3 Cod procedură civilă.

- art. 204 alin. 1 şi 3 Cod procedură civilă

Potrivit art. 1710 Cod civil în temeiul obligaţiei vânzătorului de garanţie contra viciilor, cumpărătorul poate obţine, după caz, înlăturarea viciilor de către vânzător sau pe cheltuiala acestuia (lit. a) sau reducerea corespunzătoare a preţului (lit. c.)

Schimbarea modalităţii de reparare a prejudiciului ulterior primului termen de judecată prin notă scrisă, respectiv din obligaţia de reparare a prejudiciului prin plata unei suma de bani reprezentând contravaloarea lucrărilor de deviere  a conductelor de gaz în obligaţia de reparare a prejudiciului prin plata unei suma de bani reprezentând reducerea corespunzătoare a preţului prin scăderea valorii suprafeţelor neutilizabile reprezintă o modificare a obiectului material al cererii de chemare în judecată şi determină aplicarea art. 204 Cod procedura civila.

În lipsa acordului pârâţilor, o astfel de modificare a cererii ulterior primului termen de judecată la care reclamantul a fost legal citat, nu poate fi primită de instanţă.

Asupra recursului civil de faţă,

Constată că prin Sentinţa civilă nr.3734/19.12.2018 Judecătoria Sfântu Gheorghe a admis cererea de chemare în judecată, obligând pe pârâţi să plătească reclamanţilor următoarele sume, reprezentând reducere de preţ din preţul imobilului achitat:  - A. şi B. - 2.711,25 euro; - C. şi D. - 2.447,5 euro;  - E. –338,42 euro; - F. –1.641,66 euro şi 328,94 euro; - G. şi H. – 943,7 euro, şi suma de 15.190 lei cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă  638/A/12.11.2019 Tribunalul Covasna a respins ca nefondat apelul formulat de către apelanţii pârâţi I. şi J., domiciliaţi în […] în contradictoriu cu intimaţii reclamanţi A. şi B., G. şi H., E., F., C. şi D., toţi cu domiciliul ales în […] la Avocat K., împotriva sentinţei civile nr. 3734/19.12.2018 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

A admis apelul formulat de către apelanţii reclamanţi A. şi B. în contradictoriu cu intimaţii pârâţi I. şi J. împotriva sentinţei civile nr.3734/19.12.2018 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe pe care o schimbă în parte în sensul că:

A obligat pârâţii I. şi J. să plătească reclamanţilor A. şi B. suma de 4813 euro - ca efect al reducerii preţului contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. […]/11.06.2015 de Biroul Notarului Public L..

A păstrat restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

A obligat intimaţii I. şi J. la plata cheltuielilor de judecată din apel în cuantum de 2809 de lei către apelanţii A. şi B..

Împotriva deciziei au declarat recurs pârâţii I. şi J., solicitând casarea acesteia, anularea hotărârii primei instanţe şi respingerea acţiunii, cu cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs se invocă nerespectarea dispoziţiilor art. 22 alin.2 Cod procedură civilă, dar şi modul de soluţionare a excepţiei nulităţii cererii prin raportare la dispoziţiile art. 196 alin.1 şi 194 Cod procedură civilă, excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a avocatului reclamanţilor, a cererii de constatare a decăderii din dreptul de a formula acţiunea raportat la dispoziţiile art. 1744 Cod civil şi a cererii de constatare a decăderii din dreptul de a formula noi pretenţii potrivit art. 204 Cod procedură civilă.

Astfel, se arată că în cuprinsul cererii de chemare în judecată nu se indică în mod clar obiectul cererii şi valoarea lui, astfel cum prevede art. 194 Cod procedură civilă, reclamanţii nu indică cuantumul pretenţiei, al reducerii preţului achitat, al cuantumului prejudiciului suferit, ceea ce ar face ca cererea să fie fără obiect şi, în consecinţă, nulă.

Un alt motiv de nulitate al cererii ar rezulta din dispoziţiile art. 82, art. 194 lit. b Cod procedură civilă faţă de lipsa calităţii de reprezentant a avocatului, care potrivit împuternicirii avocaţiale 1/2016 ( fila 8 vol. I ) reprezintă doar pe reclamantul A..

Se invocă încălcarea dispoziţiilor art. 1550 alin. 2 Cod civil, întrucât instanţa nu a invocat din oficiu termenul de decădere din dreptul de formulare al acţiunii prin raportare la art. 1744 Cod civil. Astfel, se arată că reclamanţii G., H., E., F., C. şi D. au intentat acţiunea după scurgerea termenului legal de un an de la încheierea contractului, fiind sancţionaţi cu decăderea din dreptul de a o intenta potrivit art. 1744 Cod civil.

În acest context se arată că acţiunea reclamanţilor are caracterul unei acţiuni estimatorii potrivit art. 1710 Cod civil şi potrivit practicii judiciare, dispoziţiile privind acţiunea specială estimatorie  se aplică şi acţiunii pentru vicii ascunse, astfel că ar deveni aplicabile dispoziţiile art. 2550 alin.2 Cod civil.

Cu privire la cererea recurenţilor pârâţi de constatare a decăderii din termenul de a formula noi pretenţii de către reclamanţi, se arată că acţiunea reclamanţilor a fost modificată de la cererea iniţială, bazată pe dispoziţiile art. 1710 lit. a Cod civil la cererea bazată pe dispoziţiile art. 1710 lit. c Cod procedură civilă, făcută la ultimul termen, pentru care era necesar a se formula noi apărări pe fondul cauzei.

Dacă prin cererea iniţială s-a solicitat suma ce se compune din lucrările de deviere a reţelei pentru imposibilitatea edificării de construcţii din cauza existenţei conductei de gaze care traversează aceste terenuri, aceasta fiind cauza iniţială a procesului, după efectuarea expertizei, prin notă scrisă, s-a solicitat suma care s-a achitat ca şi contravaloare a suprafeţelor neutilizabile, ceea ce ar modifica fundamental cauza procesului, invocându-se o altă cauză juridică.

Se critică atitudinea instanţei de îndrumare a reclamanţilor în reformularea pretenţiilor şi nepronunţarea asupra cererii de decădere din termenul de modificare a acţiunii introductive de instanţă.

Recurenţii reclamanţi susţin că această nouă cauză necesită administrarea de probe noi, aducând atingere directă principiului libertăţii actelor juridice, în baza căruia părţile au contractat un teren neconstruibil şi nu construibil dar şi consimţământului liber exprimat la încheierea contractelor.

Referitor la fondul cauzei se invocă lipsa oricărei probe a reducerii preţului, care ar fi fost o expertiză de evaluare a terenurilor în raport de ambele categorii de folosinţă şi lipsa competenţei expertului M. de evaluator imobiliar. Reclamanţii au verificat starea terenului şi eventualele vicii ascunse, preţul a fost stabilit sub nivelul de circulaţie, dată fiind problemele financiare ale pârâţilor, iar conductele de gaz se află la vedere, astfel că reclamanţii puteau întreprinde toate verificările necesare la autorităţile statului pentru a cunoaşte situaţia exactă şi corectă  a acestora.

Se mai arată că expertul N. nu are competenţa de a stabili traseele ţevilor de gaz în subteran, coordonatele ţevilor fiind indicate expertului de reclamanţi.

În lipsa altor probe privind preţul corespunzător solicitat de reclamanţi, singurele probe agreate de recurenţi sunt tabelul notarilor publici depus la dosar, precum şi valoarea calculată şi aplicată de notarul public pentru taxarea fiecărui contract în parte.

O ultimă critică vizează modul de stabilire a cheltuielilor de judecată, calculul acestora, faptul că din chitanţele anexate rezultă taxe şi nu onorarii avocaţiale, cu indicarea elementelor cerute de lege, onorarii cu privire la care se solicită cenzurarea.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin.1 pct.5 şi 8 Cod procedură civilă, art. 1707 alin.4 Cod civil.

Examinând aplicarea legii de către instanţa de apel în conformitate cu prevederile art.494 alin.1 Cod procedură civilă, în limitele motivelor de recurs formulate de părţi, văzând că nu există motive de recurs de ordine publică, Curtea reţine următoarele:

Tribunalul Covasna a soluţionat acţiunea cu depăşirea limitelor investirii legale a instanţei, ceea ce atrage nulitatea absolută a deciziei, motiv care se subsumează ipotezei prevăzută de art. 488 alin.1 pct. 5 Cod procedură civilă.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată reclamanţii au solicitat reducerea preţului achitat pârâţilor ca urmare a prejudiciului produs de viciul ascuns al terenurilor cumpărate, constând în imposibilitatea edificării de construcţii, cu suma ce se compune din contravaloarea lucrărilor de deviere a reţelei de gaze care traversează imobilele, obligarea pârâţilor la restituirea acestor sume, cu cheltuieli de judecată.

Cererea, astfel cum a fost motivată în cuprinsul a două aliniate, se întemeiază pe dispoziţiile art. 1707-1710 Cod civil.

În al doilea volum al dosarului de fond, la fila 200, după 14 termene de judecată, la care a avut loc cercetarea judecătorească, reclamanţii au depus o notă scrisă, intitulată „notă de şedinţă”, prin care solicită reducerea preţului achitat pârâţilor cu suma care s-a achitat ca şi contravaloare a suprafeţelor considerate neutilizabile. Astfel, se arată că prejudiciul suferit din cauza viciului ascuns al imobilelor menţionat în acţiunea introductivă, constă în contravaloarea suprafeţelor neconstruibile, cu indicarea pentru fiecare reclamant, a întinderii suprafeţei, a valorii contractelor şi a prejudiciului suferit.

În şedinţa de judecată din data de 16.05.2018 pârâţii, prin avocat O., au învederat instanţei că nota scrisă depusă la reclamanţi la data de 09.05.2018 reprezintă o modificare de acţiune, solicitând decăderea acestora din dreptul de a formula noi pretenţii. Prima instanţă a respins cererea de constatare a decăderii, reţinând că nota de şedinţă depusă de reclamanţi nu aduce modificări faţă de cadrul procesual iniţial, ci doar precizează valoarea pretenţiilor în raport de concluziile lucrării de expertiză.

Obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulat, constă în restituirea contravalorii lucrărilor de deviere a reţelei de gaz, acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 1710 alin.1 lit. a Cod civil, care prevăd că, în temeiul obligaţiei vânzătorului de garanţie contra viciilor, cumpărătorul poate obţine înlăturarea viciilor pe cheltuiala vânzătorului.

Prin nota scrisă depusă la data de 09.05.2018 reclamanţii au schimbat obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv pretenţia concretă dedusă judecăţii, solicitând reducerea preţului cu contravaloarea suprafeţelor neutilizabile.

Contrar susţinerilor recurenţilor reclamanţi, nici cauza acţiunii şi nici cauza cererii de chemare în judecată nu au fost modificate prin nota scrisă depusă de reclamanţi la data de 09.05.2018.

Prin cauza acţiunii civile se poate înțelege scopul urmărit de partea care iese din pasivitate și acționează declanșând o procedură judiciară sau administrativă, scop care în speţă este acelaşi în ambele cereri, acela de acoperire a prejudiciului suferit în existenţei viciilor ascunse ale imobilului. Cauza cererii chemare în judecată reprezintă fundamentul juridic pe care își întemeiază partea obiectul cu care a învestit instanța, care îl constituie obligaţia de garanţie a vânzătorului pentru vicii.

Aparent obiectul material al cererii de chemare în judecată nu s-a schimbat, acesta constă atât în cererea de chemare în judecată, cât şi în nota de şedinţă dintr-o sumă de bani, cu menţiunea că în cererea iniţială cuantumul e determinabil în urma administrării expertizei iar în nota de şedinţă cuantumul e precizat în urma lucrării de specialitate depusă la dosar.

În realitate, pretenţia concretă a reclamanţilor a fost fundamental modificată prin nota de şedinţă, prin care nu se mai solicită înlăturarea viciilor terenului, potrivit art. 1710 lit. a Cod civil, ci reducerea corespunzătoare  a preţului, potrivit art. 1710 lit. c în temeiul aceleiaşi obligaţii de garanţie  a vânzătorului pentru viciile ascunse.

Potrivit art. 204 alin.1 Cod procedură civilă reclamantul poate să îşi modifice cererea şi să propună noi dovezi, sub sancţiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. Potrivit alin. 3 modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin.1 poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părţilor.

În cauză este neîndoielnică opunerea pârâţilor la modificarea cererii de chemare în judecată şi aceasta rezultă din cererea formulată de pârâţi la termenul de judecată din data de 16.05.2018, de constatare a decăderii reclamanţilor din dreptul de a formula noi pretenţii.

În lumina acestor considerente, Curtea reţine încălcarea normelor imperative de procedură, respectiv a dispoziţiilor art. 204 alin. 3 Cod procedură civilă, a căror nerespectare atrage nulitatea hotărârii. Faţă de motivul de nulitate al hotărârii reţinut, nu se mai impune cercetarea celorlalte critici din recurs, care vor fi avute în vedere la rejudecarea fondului.

Ca urmare, în baza dispoziţiilor art. 496 raportat la art. 488 alin.1 pct. 5 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul declarat de pârâţi şi va casa decizia civilă atacată. Rejudecând, în baza art. 480 alin. 3 Cod procedura civilă, considerând că prima instanţă nu a soluţionat fondul cererii de chemare în judecată, cu care a fost legal sesizată, Curtea va admite apelurile declarate în cauză, va anula sentinţa primei instanţe şi va trimite cauza spre judecarea fondului Tribunalului Covasna, având în vedere că prin apelurile formulate nici una din părţi nu a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

Domenii speta

Spete similare