Litigii de muncă și asigurări sociale. Conflict de competenţă

- art. 136 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă; art. 247- art. 252 din Codul muncii, art. 2 alin. 1 lit. c)  și art. 10 din  Legea nr. 554/2004; art. 6 din Legea nr. 188/1999; Regulamentul cadru de organizare și funcționare a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului aprobat prin H.G. nr. 797/2017.

Dispozițiile emise de către Directorul General al Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului A. pentru constituirea Comisiei de cercetare și verificare a posibilelor abateri disciplinare săvârșite de personalul contractual din cadrul DGASPC A. și numirea membrilor acesteia, nu au natura juridică a unui ,,act administrativ” în sensul art. 2 alin. 1 lit. c) din  Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pentru a atrage, în temeiul art. 10 din  Legea nr. 554/2004 competența instanțelor de contencios administrativ, ci sunt acte civile de dreptul muncii, fiind emise de către angajator, în exercitarea atribuțiilor sale privind personalul angajat cu contract de muncă, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. f din Regulamentul cadru de organizare și funcționare a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, aprobat prin H.G. nr. 797/2017.

Prin urmare, competența de a soluționa cererea reclamantului Sindicatul Județean al Asistenței Sociale al Administrației Publice A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean A. – Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului A., prin care se solicită anularea acestor dispoziții, revine Tribunalului Braşov – Secţia  I Civilă, și nu Secției a II – a Civilă de Contencios Administrativ și Fiscal.

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă ivit între Secția I Civilă și Secția a II – a Civilă de Contencios Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului Brașov, ce formează obiectul acestei cauze, Curtea a constatat următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 31.05.2019 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov – Secția a II –a Civilă de Contencios Administrativ și Fiscal, reclamantul Sindicatul Județean al Asistentei Sociale al Administrației Publice A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean A. – Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului A., a solicitat anularea Dispoziției nr. 225/1.03.2019 și a Dispoziției nr. 228/5.03.2019, emise de Directorul General al Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului A..

În motivarea cererii, s-a arătat că prin cele două dispoziții, emise cu încălcarea prevederilor legale, s-a dispus numirea Comisiei de cercetare și verificare a posibilelor abateri disciplinare la nivelul personalului contractual și respectiv numirea membrilor celor 3 comisii de cercetare şi verificare a posibilelor abateri disciplinare la nivelul personalului contractual din cadrul DGASPC A..

În drept s-au invocat: Legea nr. 554/2004, Legea nr. 188/1999, H.G. nr. 1344/2007.

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale funcționale motivate de faptul ca actele emise se referă la personal contractual și la aplicarea prevederilor contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe perioada 2018-2019, fiind emise pentru cercetarea posibilelor abateri disciplinare săvârșite de personalul contractual din cadrul DGASPC A..

Prin Sentinţa Civilă nr. 1157/CA/13.11.2019, Tribunalul Braşov - Secţia a II - a Civilă de Contencios Administrativ şi Fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de pârât, şi în consecinţă, a declinat în favoarea Tribunalului Braşov - Secția I Civilă competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul Sindicatul Județean al Asistenței Sociale al Administrației Publice A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean A. – Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului A..

În considerentele sentinței, s-a reținut că actele a căror nulitate se solicită au fost emise în vederea punerii în aplicare a contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe perioada 2018-2019 și că nu vizează drepturi ale persoanelor fizice reprezentate de reclamantul Sindicat în calitate de funcționari publici, ci în calitate de personal contractual, și întrucât litigiile de muncă sunt în competența Secției I civile din cadrul Tribunalului Brașov, către această secție a declinat competența.

Prin Sentinţa Civilă nr. 86/MAS/27.02.2020, Tribunalul Braşov - Secţia I Civilă a admis excepţia de necompetenţă materială a Secţiei I Civile a Tribunalului Braşov, invocată din oficiu, şi, în consecinţă a declinat în favoarea Secției a II - a Civile din cadrul Tribunalului Brașov competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul Sindicatul Județean al Asistenței Sociale al Administrației Publice A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean A. –Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului A., constatând existenţa conflictului negativ de competenţă şi dispunând înaintarea cauzei către Curtea de Apel Braşov în vederea soluţionării acestuia.

În motivare, s-a reținut că potrivit art. 3 din H.G. nr. 1344/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină, în cadrul fiecărei autorităţi şi instituţii publice se constituie, prin act administrativ al conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, o comisie de disciplină, în speță, fiind contestate actele administrative emise în cadrul instituției publice Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A., actul normativ nefăcând distincție între caracterul de act administrativ în cazul numirii comisiei disciplinare în vederea cercetării funcționarilor publici și un act cu caracter pretins civil, de numire a comisiei disciplinare în vederea cercetării personalului contractual.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde lei, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, astfel încât, competența de soluționare a prezentei cereri de anulare a două acte administrative, revine secției de contencios administrativ și fiscal.

Analizând prezentul conflict de competenţă, în temeiul prevederilor art. 136 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea a stabilit competenţa funcţională de soluţionare a litigiului în favoarea Secţiei I Civile din cadrul Tribunalului Braşov, pentru următoarele considerente:

Obiectul acțiunii introductive, formulate de reclamantul Sindicatul Județean al Asistentei Sociale al Administrației Publice A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean A. – Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului A., îl constituie anularea Dispoziției nr. 225/1.03.2019 și a Dispoziției nr. 228/5.03.2019, ambele emise de către Directorul General al Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului A., prin care s-a dispus constituirea Comisiei de cercetare și verificare a posibilelor abateri disciplinare săvârșite de personalul contractual din cadrul DGASPC A. și respectiv, numirea membrilor acesteia.

Actele contestate au fost emise în aplicarea prevederilor art. 136 – 138 din CCM încheiat la nivel de unitate pe perioada 2018-2019, pentru constituirea comisiei de cercetare si verificare a posibilelor abateri disciplinare la nivelul personalului contractual din cadrul DGASPC A., deci în vederea realizării procedurii răspunderii disciplinare reglementate de dispozițiile art. 247- art. 252 din Codul muncii.

Curtea reține că dispozițiile contestate vizează personalul contractual, și nu funcționarii publici din cadrul DGASPC A., astfel că nu sunt aplicabile în speță prevederile H.G. nr. 1344/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină, care este emisă în temeiul art. 79 alin. 5 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, pentru constituirea comisiilor de disciplină ce au competența de a analiza, potrivit art. 2 din H.G. nr. 1344/2007, faptele funcționarilor publici sesizate ca abateri disciplinare.

De asemenea, actele contestate nu au natura juridică a unui ,,act administrativ” în sensul art. 2 alin. 1 lit. c) din  Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pentru a atrage, în temeiul art. 10 din  Legea nr. 554/2004 competența instanțelor de contencios administrativ, întrucât, chiar dacă au fost emise de o autoritate publică, nu este îndeplinită condiția de a fi emise ,,în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii”, care să dea naștere, să modifice sau să stingă raporturi juridice. Nu orice act emis de către o autoritate publică este act administrativ, ci doar cele care îndeplinesc condițiile mai sus enunțate, aceasta putând emite și acte juridice de drept comun, care împreună alcătuiesc sfera actelor emise de respectiva autoritate.

Conform art. 6 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, prevederile acestei legi nu se aplică personalului contractual salariat din aparatul propriu al autorităților și instituțiilor publice, aceste persoane neavând calitatea de funcționar public, motiv pentru care acestora  li se aplică legislația muncii.

Astfel, actele contestate au natura juridică a unor acte civile de dreptul muncii, fiind emise de către angajator, în exercitarea atribuțiilor sale privind personalul angajat cu contract de muncă, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. f din Regulamentul cadru de organizare și funcționare a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, aprobat prin HG nr. 797/2017.

Prin urmare, în temeiul art. 136 Cod procedură civilă, Curtea a stabilit că revine Tribunalului Braşov – Secţia  I Civilă, competența de a soluționa cererea reclamantului Sindicatul Județean al Asistenței Sociale al Administrației Publice A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean A. – Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului A., dispunând astfel trimiterea cauzei acestei secții.

Domenii speta

Spete similare