Funcționari publici. Salarizare la nivelul maxim în plată. Autoritate de lucru judecat. Stabilirea identității de obiect și cauză. Efectele Deciziei ccr nr. 794/2016. Distincția dintre hotărâri judecătorești ce vizează aspecte cu aplicabilitate generală ș

Hotărâre 604 din 22.07.2020


Cuprins pe materii: Drept administrativ. Funcția publică.

Indice alfabetic: Funcționari publici: - salarizare la nivel maxim

-instituții publice subordonate aceluiași ordonator de credite

-decizia CCR nr. 794/2016

-consilieri juridici

-spor de confidențialitate

Drept procesual civil: - autoritate de lucru judecat

-tripla identitate

Temei de drept: OUG nr. 57/2015, OUG nr. 20/2016, OUG nr. 43/2016

Decizia CCR nr. 794/2016

Legea nr. 514/2003, Statutul profesiei de consilier juridic

Legea nr. 153/2017 art. 38, art. 39

Temeiul de drept ce constituie fundamentul acțiunii este reprezentat de normele referitoare la salarizarea personalului bugetar și, în special, cele care reglementează principiul salarizării la nivelul maxim aflat în plată în cadrul instituțiilor subordonate aceluiași ordonator de credite. Or, esența a ceea ce s-a solicitat în celelalte două dosare și analizat prin sentințe, indiferent de modul de formulare a petitului și a temeiului de drept invocat, coincide cu ceea ce se pretinde în cauză, respectiv verificarea efectelor juridice ce le generează, unele hotărâri judecătorești de recunoaștere a unor drepturi salariale în favoarea unor consilieri juridici din cadrul altor prefecturi, asupra situației particulare a membrilor de sindicat reprezentați. Invocarea, printre temeiurile de drept, și a dispozițiilor Legii nr. 153/2017 nu schimbă cauza acțiunii promovate de către reclamant, câtă vreme fundamentul pentru recunoașterea drepturilor salariale solicitate este reprezentat, în esență, de aceleași norme, care deja au făcut obiectul unei analize judiciare.

Sporul de confidențialitate recunoscut de către unele instanțe consilierilor juridici din cadrul altor instituții publice similare pârâte, din alte județe, a avut drept temei dispozițiile art. 60 din Statutul profesiei de consilier juridic și art. 25 și 26 din Legea nr. 53/2003, fiind astfel vorba de situații de fapt particulare care nu pot fi avute în vedere la stabilirea nivelului de salarizare, în baza principiului salarizării la nivel maxim în cadrul instituției prevăzut de legislația privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pentru anul 2016 și 2017, în limitele stabilite de considerentele Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale. Prevederile în baza cărora au fost recunoscute aceste drepturi salariale prin hotărârile judecătorești invocate, nu constituie norme imperative cu aplicabilitate generală, care să creeze drepturi în favoare consilierilor juridici și obligații în sarcina instituției publice angajatoare, ci presupun în mod esențial o particularizare, având în vedere că însăși acordarea dreptului este supusă negocierii.

Art. 39 alin. 1 și 4 din Legea nr. 153/2017, aplicarea tranzitorie și posibilitatea egalizării la nivelul maxim pentru funcții similare vizează anumite situații particulare enumerate restrictiv de către legiuitor: personalul nou-încadrat; personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel; personalul promovat în funcții sau în grade/trepte profesionale. Or, din actele dosarului nu rezultă ca vreunul din membrii de sindicat reprezentați să se afle în vreuna din aceste situații, întrucât, la intrarea în vigoare a acestei legi, aceștia și-au păstrat funcțiile de consilieri juridici, gradul profesional și gradația, astfel că în privința salarizării lor sunt aplicabile exclusiv prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017.