Personal din sistemul sanitar. Calcul drepturi salariale. Obligaţia de a face. „Drepturile de hrană” şi „indemnizaţia de hrană”: distincție, natura juridică și regimul fiscal, contribuțiile ce li se aplică; aplicarea legii civile în timp; aplicarea Decizi

Cuprins pe materii: Dreptul muncii

Indice alfabetic: calcul drepturi salariale; personal din sistemul sanitar; obligaţia de a face; „drepturile de hrană” şi „indemnizaţia de hrană”- distincție, natura juridică și regimul fiscal, contribuțiile ce li se aplică; aplicarea legii civile în timp; aplicarea Deciziei nr. 5/20.01.2020 a Î.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ; jurisprudența Curții EDO în materia unificării practicii judiciare și asigurării consecvenței jurisprudenței - C. Zelca v. Romania.

Temei de drept: art. 76 alin. 1, art. 78, art. 139 alin. 1 lit. a) și art. 157 alin. 1 lit. a) - Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, art. 76 alin. 1 și 2 lit. s) din Codul fiscal art. 35 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Orice excepţie de la regula generală, în speţă – cea a impozitării veniturilor din salarii şi celor asimilate acestora, aceasta este de strictă interpretare şi aplicare (exceptio est strictissimae interpretationis et applicationis). Un argument în acest sens sunt şi dispoziţiile art. 34 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă care stabilesc că în limbajul normativ aceleași noțiuni se exprimă numai prin aceiași termeni. Or, excepţia prevăzută de art. 76 alin. 4 litera b) din Legea nr. 227/2015 se referă la „drepturile de hrană” şi nu la „indemnizaţia de hrană” obiect al prezentului litigiu.

Capitolul III, Secțiunea I, pct. 12, alin. 13 din HG nr. 1/2016 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 defineşte expres noţiunea de „drepturi de hrană”. În consecinţă, indemnizaţia de hrană acordată în sectorul bugetar, inclusiv în sectorul sanitar nu intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 76 alin. 4 lit. b) din Legea nr. 227/2015, ce rămân aplicabile doar pentru categoriile speciale de drepturi de hrană în temeiul unor normative speciale.

Natura juridică a acestei indemnizații fiind cea a unui drept salarial care face parte din veniturile salariale ale personalului din sectorul bugetar în înțelesul dispozițiilor art. 76 alin. 1 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, rămâne așadar aplicabilă regula generală potrivit căreia indemnizația de hrană se impozitează prin cumulare cu veniturile salariale realizate în luna în care se acordă angajatului de către angajator în conformitate cu art. 78 din același act normativ.

De asemenea, potrivit art. 76 alin. 1, art. 78, art. 139 alin. 1 lit. a) și art. 157 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 227/2015 pentru orice venit de natură salarială se datorează impozitul pe venit și contribuțiile sociale obligatorii, respectiv contribuția de asigurări sociale și contribuția de asigurări sociale de sănătate, prevăzute de art. 220 ind. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 227/2015.

În ceea ce priveşte contribuţiile de asigurări sociale şi asigurări sociale de sănătate, Înalta Curte de Casație și Justiție – prin Decizia nr. 5/20.01.2020, obligatorie – și în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mod constant că divergenţele de jurisprudenţă constituie, prin natura lor, consecinţa inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanţe de fond, având competenţă în raza lor teritorială. Astfel, în Cauza Zelca contra României, Curtea a subliniat că din perspectiva art. 6 paragraf 1 a Convenţiei, esenţial este „dacă sistemul naţional prevede un mecanism capabil să asigure consecvența practicii instanţelor interne, în ciuda faptului că procesul de unificare şi asigurare a consecvenţei jurisprudenţei poate necesita o anumită perioadă de timp [a se vedea Schwarzkopf şi Taussik împotriva Republicii Cehe (dec.) nr. 42162/02 din 2 decembrie 2008”. Or, Decizia nr. 5/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie are tocmai aceasta finalitate legală de unificare interpretativă a unei jurisprudenţe neunitare, fără a se putea susţine că interpretarea dată, contrară unei soluţii favorabile reclamanţilor, este sursa unei inechităţi sociale.

Domenii speta

Spete similare