Contestație împotriva Rezoluției Inspecției Judiciare. Competența legală a Inspecției Judiciare de a efectua verificări cu privire la faptele de abatere disciplinară prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004. Condiția ca motivarea hotărârii judecătoreșt

Contestație împotriva Rezoluției Inspecției Judiciare. Competența legală a Inspecției Judiciare de a efectua verificări cu privire la faptele de abatere disciplinară prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004. Condiția ca motivarea hotărârii judecătorești să fie vădit contrară raționamentului juridic și să fie de natură să afecteze prestigiul justiției sau demnitatea funcției de magistrat.

- Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, art. 97 alin. (1) și (2) din;

- Legea nr. 317/2004, art. 47 alin. (6) lit. b).

Referitor incidența abaterii prevăzută de art. 99 lit. s) din Legea nr. 303/2004 cu privire la motivarea vădit contrară raționamentului juridic, abatere  neconfirmată prin actul administrativ în litigiu, în urma verificărilor prealabile, Curtea reține legalitatea rezoluției.

Plecând de la limitele controlului administrativ este evident că hotărârea judecătorească nu poate fi supusă unui astfel de control ci doar, examinarea unor „expresii inadecvate din cuprinsul acesteia sau ale altor acte judiciare (…) ori motivarea vădit contrară raționamentului juridic, de natură să afecteze prestigiul justiției sau demnitatea funcției de magistrat.

(Secția A VIII-a contencios administrativ şi fiscal,

sentinţa civilă nr. 4 din data de 8 ianuarie 2020)

1.Circumstanţele cauzei;

1.1 Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a Contencios administrativ şi fiscal, contestatorul a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii I.J., S.V., D.E.S., C.S.M., T.V., D. D., B.V., B. C.D., ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea Rezoluţiei nr.. şi a Rezoluţiei nr…2018 şi exercitarea acţiunii disciplinare împotriva intimaţilor cu obligarea acestora să-i repare paguba în dosarul nr…/90/2017 şi ../90/2018 ale T.V., respectiv suma de 200.000 lei, daune morale.

În prezentarea situaţiei de fapt, contestatorul a arătat că au fost clasate sesizările formulate împotriva intimaţilor. Rezoluţiile sunt ilegale şi lovite de nulitate, întrucât nu sunt motivate în conformitate cu dispoziţiile legale şi nu se face referire la cele sesizate, intimaţii făcându-se vinovaţi pentru săvârşirea abaterilor disciplinare, prevăzute de art.99 lit. h) (nerespectarea din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate cauzelor ori întârzierea în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile), (utilizarea unor expresii inadecvate în cuprinsul hotărârilor judecătoreşti ori motivarea în mod vădit contrară raţionamentului juridic, de natură să afecteze prestigiul justiţiei sau demnitatea funcţiei de magistrat), lit. t) (exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă) aşa cum sunt definite în cuprinsul art. 991 din Legea nr. 303/2004, reaua-credinţă şi grava neglijenţă, abateri săvârşite în soluţionarea dosarelor menţionate.

Contestatorul a arătat că intimaţii au anulat ilegal cererile de chemare în judecată (D. D.), în primul caz după aproape 1 an, iar ceilalţi 2 pârâţi au respins cererile de reexaminare, prin încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute de O.U.G. nr. 80/2013 şi Codul de procedură civilă. În primul dosar, pe de o parte, taxa de timbru era de 50 lei pentru obligarea la eliberarea actului (diploma de licenţă de către pârâta USH), iar 100 lei pentru daunele morale şi nu 300 lei; chiar şi aşa, potrivit O.U.G. nr. 80/2013, nu se putea anula ca insuficient timbrat decât cel mult capătul de cerere privind despăgubirile, nu întreaga acţiune, deci nu capătul de cerere privind obligarea la eliberarea actului, atât timp cât se admisese cererea de ajutor public pentru suma de 150 lei. Nici pârâtul D. D., nici B. C.D., care a soluţionat cererea de reexaminare, nu au motivat nimic cu privire la aceste aspecte invocate, contrar dispoziţiilor art. 425 din Codul de procedură civilă, hotărârile fiind lovite de nulitate şi vădit ilegale, cu atât mai mult cu cât arătase că, tot în cazul său, printr-o hotărâre a Curţii de Apel Bucureşti, fusese anulat ca netimbrat capătul de cerere privind despăgubirile, nu şi cel privind anularea actului, adică toată cererea de chemare în judecată, astfel că pârâţii au dat dovadă de rea-credinţă.

În cel de-al doilea dosar, aceleaşi pârât, D. D. a anulat cererea de chemare în judecată fără să soluţioneze cererea de ajutor public judiciar, hotărâre lovită de nulitate, iar pârâta Bonciu V., care a soluţionat cererea de reexaminare, a pronunţat o hotărâre lovită de nulitate, fiind nemotivată, nearătând de ce se anulare cererea fără să fi fost soluţionată cererea de ajutor public.

Având în vedere prejudiciul uriaş suferit prin faptul că de mai mult de 7 ani şi jumătate numita USH a refuzat să-i elibereze diploma de licenţă şi foaia matricolă, pentru care solicitase 200.000 daune morale, sumă infimă de altfel în raport cu prejudiciul cauzat şi faptul că prima cerere de chemare în judecată a fost anulată fraudulos după aprox.1 an, fiind anulată şi următoarea, se impune obligarea pârâţilor la plata daunelor suferite, care sunt cu mult mai mari decât cele solicitate.

1.2 Autoritatea publică intimată, I.J., a formulat întâmpinare prin care a argumentat că actele administrative criticate sunt legale, inspectorii judiciari dispunând clasarea sesizărilor formulate de petent întrucât din verificările efectuate cu privire la aspectele semnalate, au constatat că nu au fost identificate date ori indicii din care să rezulte că magistrații reclamați, ar fi comis fapte ce ar putea constitui abateri disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

S-a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

La dosarul cauzei a fost depus dosarul administrativ.

1.3 C.S.M. și Ministerul Justiției au formulat întâmpinări prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție soluționată la termenul din 08.01.2020 în sensul admiterii pentru considerentele acolo expuse.

2. Soluţia şi considerentele instanţei;

Examinând actele și lucrările cauzei în raport de susținerile/apărările părților și prevederile legale incidente, Curtea reține legalitatea actelor administrative în litigiu motiv pentru care, va respinge ca neîntemeiată contestația formulată, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Din actele cauzei rezultă că, prin sesizarea adresată autorității publice intimate, în baza căreia a fost formată lucrarea nr. 5666/IJ/2567/DIJ/2018, petiţionarul C.I. a solicitat cercetarea disciplinar şi aplicarea unor sancţiuni disciplinare judecătorilor D. D. şi V.B., pentru soluţiile pronunţate în cauzele nr. (..) înregistrate pe rolul T.V..

Petentul a susţinut că soluţiile pronunţate nu sunt motivate aşa cum cer dispoziţiile prevăzute de art. 425 C.pr.civ., astfel că sunt lovite de nulitate, potrivit art. 405 C.pr.civ..

La pct. 4 al Rezoluției - în litigiu - situaţia de fapt - autoritatea administrativă pârâtă a reținut următoarele:

„Cauza nr. 1120/90/2018 având ca obiect obligaţie de a face a fost înregistrată pe rolul T.V. la data de 18.04.2018.

Cererea de reexaminare taxă de timbru înregistrată la data de 08.05.2018 sub nr…/90/2018/a1 a fost soluţionată prin încheierea din 09.05.2018, în sensul respingerii.

În motivarea încheierii s-a reţinut că taxa de timbru a fost corect stabilită de completul titular învestit să soluţioneze cererea ce formează obiectul dosarului nr. ../90/2018.

Prin încheierea nr. 87 din data de 24.05.2018 pronunţată în cauza nr. ../90/2018 s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată cu motivarea că petentul nu a achitat taxă judiciară de timbru în cuantum de 350 lei.

Cererea de reexaminare a încheierii nr. 87 din data de 24.05.2018 formulată de petent la data de 04.06.2018, înregistrată pe rolul aceleaşi instanţe sub nr. H20/90/2018/a2 a fost soluţionată prin încheierea nr. 105 din 28.06.2018, în sensul respingerii.

Potrivit considerentelor încheierii anterior menţionate s-a reţinut că petentul a formulat cerere de ajutor public judiciar în ceea ce priveşte taxa de timbru, cerere ce nu a fost admisă, precum şi faptul că timbrajul pus în vedere contestatorului a fost corect stabilit de instanţa de fond.

Încheierea este definitivă de la pronunţare, 28.06.2018.”

În urma verificărilor administrative prealabile, prin Rezoluţia din data de 30.08.2018,  în baza art.45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., republicată, inspectorul judiciar desemnat pentru efectuarea verificărilor în lucrarea nr. …IJ/2567/DIJ/2018, a dispus clasarea sesizării reținând că în urma verificărilor prealabile nu au fost identificate date ori indicii din care să rezulte că magistrații vizați ar fi comis fapte ce ar putea constitui abateri disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată.

Totodată, din actele cauzei rezultă, că prin sesizarea adresată autorității publice intimate, în baza căreia a fost formată lucrarea nr. .../IJ/1537/DIJ/2018, petiţionarul C.I. a solicitat cercetarea disciplinară a domnilor judecători D. D. şi B. C.D. din cadrul T.V., pentru încălcarea dispoziţiilor prevăzute de art. 99 şi 991 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată.

În concret, petentul a arătat că prin modul de soluţionare a dosarului nr. .../90/2017, domnii judecători au încălcat grav şi nescuzabil procedurile prevăzute de lege, aducând astfel grave prejudicii imaginii justiţiei.

La pct. 4 al Rezoluției - în litigiu - Situaţia de fapt - autoritatea administrativă pârâtă a reținut următoarele:

„Prin cererea formulată la data de 14 martie 2017 şi înregistrată pe rolul T.V. sub nr. .../90/2017, reclamantul C.I. a chemat în judecată pârâta Universitatea Spiru Haret, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună obligarea acesteia la eliberarea diplomei de licenţă, a foii matricole şi a tuturor actelor de studii fără plata vreunei taxe, la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 lei şi a cheltuielilor de judecată.

Dosarul a fost repartizat aleatoriu completului de judecată cu indicativul F1 - Contencios, prezidat de domnul judecător D.D..

În cauză, reclamantului i-a fost încuviinţată cererea de acordare a ajutorului public judiciar, prin reducerea cuantumului taxei judiciare stabilite în dosar, de la s lei la suma de 200 lei, prin încheierea nr. 238 din 15 septembrie 2017.

Ulterior, în aplicarea dispoziţiilor art. 200 alin. (1) şi (2) C.pr.civ. (Legea nr. 134/2010), reclamantului i-a fost pus în vedere, prin adresă comunicată la data de 25.10.2017, ca în termen de 10 zile de la comunicare, să complinească lipsurile cererii de chemare în judecată, determinate prin raportare la cerinţele prevăzute în art. 194-197 C.pr.civ.. Astfel, reclamantul a fost notificat să achite diferenţa de taxă de timbru, în cuantum de 200 lei, sub sancţiunea anulării cererii.

Prin încheierea nr. 321/24 noiembrie 2017, pronunţată de T.V. în dosarul nr. .../90/2017, instanţa a anulat cererea de chemare în judecată, formulată de petiţiona.

Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de reexaminare, înregistrată pe rolul T.V. sub nr. .../90/2017/a2.

Prin încheierea nr. 45/13 martie 2018, pronunţată de completul prezidat de domnul judecător D.C. B., în dosarul nr. ../90/2017/a2, T.V. a respins, ca neîntemeiată, cererea de reexaminare formulată de petiţionar, împotriva încheierii nr. 321/24.11.2017 pronunţată în dosarul nr. .../90/2017.”

În urma verificărilor administrative prealabile, prin Rezoluţia din data de 08.06.2018, în baza art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., republicată, inspectorul judiciar desemnat pentru efectuarea verificărilor în lucrarea nr. .../IJ/1357/DIJ/2018, a dispus clasarea sesizării reținând că în urma verificărilor prealabile nu au fost identificate date ori indicii din care să rezulte că magistrații vizați ar fi comis fapte ce ar putea constitui abateri disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată.

Curtea constată că actele administrative în litigiu au fost dispuse cu respectarea prevederilor legale, susținerile contestatorului sunt neîntemeiate motiv pentru care contestația va fi respinsă ca atare.

Cu titlu preliminar, Curtea subliniază că își va limita analiza actelor în litigiu, exclusiv din perspectiva legalității acestora și a competențelor legale a acestei instanțe.

De asemenea, Curtea constată că petentul nu a formulat critici proprii de nelegalitate actelor în litigiu ci, a reluat susținerile din sesizare.

În concret, Curtea reține, că petentul este nemulțumit de soluțiile adoptate de magistrații judecători atunci când au dispus anularea cererii sale pe motiv de netimbrare sau insuficienta timbrare și, respectiv, de respingerea cererii de reexaminare la soluția de anulare a cererii. De asemenea, a mai susținut contestatorul că rezoluțiile în litigiu nu sunt motivate în conformitate cu dispoziţiile legale invocate, nefăcându-se referire la cele sesizate, intimaţii făcându-se vinovaţi de săvârşirea abaterilor disciplinare sesizate.

Contrar susținerilor contestatorului, Curtea constată că I.J., în soluționarea sesizării, a efectuat verificări în raport de susținerile petentului din perspectiva prevederilor art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 forma în vigoare la data emiterii actului.

Așadar, este adevărat că, potrivit art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004: „Constituie abateri disciplinare: t) exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență.

Totodată, la art. 99^1 alin. (1) și (2) din aceeași lege sunt definite noțiunile de rea credință și gravă neglijență.

(1)Există rea credință atunci când judecătorul sau procurorul încalcă cu știință normele de drept material ori procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane.

(2)Există gravă neglijență atunci când judecătorul sau procurorul nesocotește din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept material ori procesual.”

Însă, interpretând elementele constitutive ale abaterii prevăzută la art. 99 lit. t) pentru a fi în prezența exercitării funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, în mod necesar, trebuie îndeplinite cumulativ, mai multe cerințe (ca elemente constitutive ale acestei/acestor fapte).

Astfel, pentru existența relei credințe, trebuie să se probeze încălcarea de către magistrat, în mod intenționat, voit (cu știință) a normelor de drept material ori procesual în scopul (urmărind) vătămarea unei persoane sau acceptând acest lucru.

De asemenea, pentru existența gravei neglijențe judecătorul sau procurorul trebuie să nesocotească neintenționat, neurmărind, din culpă, normele de drept material ori procesual însă nesocotirea trebuie să fie într-un mod grav, neîndoielnic și nescuzabil.

Odată stabilite aceste limite, în mod firesc apare întrebarea pentru care încălcări ale normelor de drept material şi procesual răspunde magistratul şi în ce condiţii poate fi antrenată răspunderea sa.

Din această perspectivă, Curtea apreciază că reaua-credinţă circumscrie sfera încălcării normelor de drept material sau procesual la aceea de o gravitate deosebită, care au consecinţe asupra valabilităţii actelor întocmite de magistrat, a duratei procedurilor sau care produc o vătămare gravă a drepturilor şi intereselor părţilor. Astfel, pot intra în sfera răspunderii disciplinare numai acele încălcări ale normelor de drept material sau procesual care pun în discuţie însăşi valabilitatea actelor întocmite de judecător şi pentru care nu poate fi găsită o justificare legală, ceea ce însă nu este cazul în caua de față.

În plus, Curtea subliniază că, sub aspectul laturii subiective, judecătorul care acţionează cu rea-credinţă realizează o distorsionare conştientă a dreptului, prin aplicarea greşită a legii, în mod voit, în scopul producerii unei vătămări sau acceptării producerii acesteia.

Or, în cauza de față, în mod corect I.J. în urma verificărilor efectuate asupra aspectelor sesizate și în limitele de competență conferite de lege, prin rezoluțiile în litigiu, a reținut inexistența indiciilor care să conducă la săvârșirea de către magistrații judecători verificați a acestei abateri, în condițiile prezentate.

Astfel, Curtea subliniază că I.J. nu poate îndeplini rolul unei „suprainstanţe de control judiciar”, care să analizeze, în cadrul unor verificări de natură strict administrativă, rezultatul activităţii instanţei de judecată, în ipoteza în care partea reclamantă este nemulţumită de modalitatea, diferită de a sa, în care judecătorul/judecătorii au interpretat şi aplicat normele legale materiale sau procedurale pe parcursul soluţionării cauzei. A admite altfel, ar însemna, pe de o parte, nesocotirea principiului independenței judecătorului, iar, pe de altă parte, încălcarea dispoziției constituționale potrivit căreia hotărârile judecătorești sunt supuse numai controlului judiciar.

Așadar, Curtea reține, că I.J. a efectuat toate verificările necesare însă, în raport cu atribuțiile sale legale, în limitele și cu respectarea prevederilor art. 97 alin. (1) și (2) din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, în raport de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată şi modificată, potrivit cărora hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale; dar și ținând cont de dispozițiile art. 46 alin. (2) teza finală din aceeaşi Lege nr. 304/2004, în sensul că verificările privind respectarea obligaţiilor statutare şi a regulamentelor de către judecători trebuie să respecte principiile independenţei judecătorilor şi supunerii lor numai legii, precum şi autoritatea de lucru judecat.

Este adevărat că, potrivit art. 97 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, orice persoană interesată poate sesiza C.S.M. în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabili ori săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare, însă, aceste verificării trebuie efectuate doar în limitele mai sus arătate, pentru motivele acolo expuse, iar în măsura în care sesizarea este de esenţa activităţii de judecată, verificările pot fi efectuate doar în situațiile și condițiile cumulative mai sus expuse.

Prin urmare, în acord cu concluzia la care a ajuns autoritatea publică intimată, Curtea subliniază că modul în care magistrații instrumentează, apreciază/califică și soluționează cererile, excepțiile, căile de atac dintr-un dosar, nu poate fi susceptibil de sancţiune disciplinară decât în măsura în care aceștia încalcă cu ştiinţă normele de drept material ori procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane sau atunci când nesocoteşte din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, normele de drept material ori procesual, ceea ce nu s-a confirmat în cazul de față.

Așadar, după cum s-a arătat, este real că I.J. are competența legală de a efectua verificări cu privire la faptele de abatere disciplinară prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004 forma în vigoare la data emiterii actului administrativ în litigiu, lucru pe care autoritatea publică pârâtă l-a și făcut, însă, aceste verificări pot fi efectuate, după cum s-a arătat mai sus, doar în raport de competentele/atribuțiile sale în calitate de autoritate administrativă, așa cum, în mod legal a și procedat, după cum, nici instanța de față nu poate depăși limitele învestirii sale.

Referitor incidența abaterii prevăzută de art. 99 lit. s) din Legea nr. 303/2004 cu privire la motivarea vădit contrară raționamentului juridic, abatere neconfirmată prin actul administrativ în litigiu, în urma verificărilor prealabile, Curtea reține legalitatea rezoluției.

Plecând de la limitele controlului administrativ este evident că hotărârea judecătorească nu poate fi supusă unui astfel de control ci doar, examinarea unor „expresii inadecvate din cuprinsul acesteia sau ale altor acte judiciare (…) ori motivarea vădit contrară raționamentului juridic, de natură să afecteze prestigiul justiției sau demnitatea funcției de magistrat.

Prin urmare, referitor la elementele constitutive ale ultimei teze ale acestei fapte de abatere disciplinară rezultă că doar în situație în care motivarea este vădit contrară raționamentului juridic și care să fie de natură să afecteze prestigiul justiției sau demnitatea funcției de magistrat poate fi reținută.

Or, în cauza de față, aceste elemente nu sunt întrunite având în vedere pe de o parte, că motivarea nu este contrară raționamentului juridic iar pe de altă parte, că nici celelalte condiții cumulative de a fi afectat prestigiul sau demnitatea funcției de judecător nu sunt îndeplinite.

Așadar, Curtea constată că autoritatea publică intimată a efectuat verificări în raport de aspectele sesizate, reținând în mod corect că aspectele semnalate de petent nu se verifică, soluțiile de clasare dispuse fiind în concordanță cu prevederile legale incidente.

Astfel fiind, față de considerentele expuse, în temeiul art. 47 alin. (6) lit. b) din Legea nr.317/2004, Curtea va respinge contestația ca neîntemeiată apreciind că, față de soluția adoptată, nu se impune a se mai analiza solicitarea contestatorului cu privire la obligarea Inspecției Judiciare de a exercita acțiunea disciplinară împotriva magistraților verificați.

Domenii speta

Spete similare