Litigii de muncă - acţiune în răspundere patrimonială Drepturi salariale.

. Litigii de muncă - acţiune în răspundere patrimonială Drepturi salariale.

Borderouri de carduri. Evidențierea de sume fără însă a se dovedi faptul că respectivele sume au fost virate efectiv în contul acestui angajat şi ce anume reprezintă , în condiţiile în care cuantumul lor variază de la lună la lună. De altfel aceste borderouri provin exclusiv de la angajator, pe unele dintre ele s-au făcut modificări olografe cu privire  la anul pentru care au fost emise, modificări neasumate de un reprezentant al apelantei şi nu sunt însoţite de dovezi eliberate de bancă cu privire la virarea acestor sume către intimatul-pârât. În atare condiţii Curtea constată că aceste înscrisuri nu fac dovada plăţii către intimat a indemnizaţiei pentru concediul de odihnă efectuat, deci nu fac dovada faptului că intimatul a primit de la angajator sume reprezentând indemnizaţie pentru concediul de odihnă efectuat in mod necuvenit.

(Secția a VII-a pentru Cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale,

decizia civilă nr. 520 din data de 3 martie 2020)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, reclamanta CN CFR SA a solicitat în contradictoriu cu pârâtul BM obligarea acestuia la plata sumei de 2032 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând: 1262 lei contravaloare concediu de odihnă necuvenit; 303 lei, 682 lei reprezentând contravaloare tichete de masa primite necuvenit (62) şi 88 lei contravaloare echipament de protecţie necuvenit, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 5222/01.10.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a Conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost respinsă cererea formulată de reclamanta CN CFR SA în contradictoriu cu pârâtul BM, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că pârâtul a fost salariat al reclamantei în baza contractului individual de muncă nr. 1.7.5/23 din 17.01.2000, contract încetat prin Decizia nr. R.LJ2.1/T 841/31.10.2018, începând cu data de 01.11.2018.

Potrivit vechimii sale în muncă şi a specificului activităţii, dacă ar fi lucrat întregul an, pârâtul ar fi avut dreptul pentru anul 2018 la 31 zile de concediu de odihnă AA nr.243/16.01.2018.

Conform art. 145 alin. (2) C.mun., concediul de odihnă se acordă proporţional cu activitatea prestată într-un an calendaristic, durata efectivă a acestuia fiind prevăzută în CIM.

Instanţa a constatat că perioada efectiv lucrată, perioada 01.01.2018-31.10.2018, conform art. 145 alin. (4) C.mun. „La stabilirea duratei concediului de odihnă anual, perioadele de incapacitate temporară de muncă şi cele aferente concediului de maternitate, concediului de risc maternal şi concediului pentru îngrijirea copilului bolnav se consideră perioade de activitate prestată.”

Astfel, nu are relevanță perioada de concediu medical indicată de către reclamanta, aceasta constituind perioada de activitate prestată, motiv pentru care reclamantului i se cuveneau, pentru perioada 01.01.2018-31.10.2018, 26 de zile CO din cele 31 de zile aferente întregului an, şi nu 21 de zile cum a calculat reclamantă.

Proporţional cu perioada efectiv lucrată (01.01.2018-31.10.2018), pârâtul ar fi avut dreptul la 26 zile de concediu de odihnă, însă, conform pontajelor şi cererilor de efectuare CO de la filele 16-20 a beneficiat de un număr de 31 de zile de CO, cu 5 zile în plus, astfel ca devenind incidente prevederile art. 256 alin. (1) C.mun., potrivit căruia salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.

Pe de altă parte însă, pentru a obliga salariatul să restituie o sumă nedatorată, angajatorul avea obligaţia să facă dovadă că a achitat această sumă salariatului sau, care a încasat-o.

Astfel, conform art. 168 alin. (1) C.mun. „Plata salariului se dovedeşte prin semnarea statelor de plată, precum şi prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plăţii către salariatul îndreptăţit.”

Conform art. 272 C.mun. sarcina probei în conflictele de munca este a angajatorului, care nu a făcut conform art. 168 alin. (1) C.mun. dovada achitării sumelor cu titlu de indemnizaţie de CO, solicitate prin prezenta cerere.

Nici în ceea ce priveşte acordarea în plus, către reclamant, a unui număr de 62 de tichete de masă, parata nu a depus înscrisuri doveditoare, tabelul de la fila 15 reprezentând o evidentă întocmită de către contabil, se presupune că din evidenta contabilă internă, neasumata de societate prin ștampila, şi care, chiar în situaţia certificării ei, nu face dovada acordării tichetelor de masa către pârât.

Conform art. 11 din Normele de aplicare a Legii nr. 142/1998, în vigoare pe perioada în litigiu, privind acordarea tichetelor de masă din 14.01.2015 „Angajatorii sunt obligaţi să organizeze o evidenţă proprie, potrivit formularelor prevăzute ca model în anexele nr. 1, 3 şi 5, pentru tichetele de masă pe suport hârtie, respectiv potrivit formularelor prevăzute ca model în anexele nr. 2, 4 şi 6, pentru tichetele de masă pe suport electronic.”, or reclamanta nu a depus evidentele întocmite în ceea ce-l priveşte pe reclamant şi nici dovadă distribuirii (proces verbal semnat de salariat, sau orice alt înscris asumat de către acesta, care să facă dovada înmânării tipizatelor) către acesta a tichetelor de masa pretinse.

În ceea ce priveşte restituirea contravalorii echipamentului, instanţă nu a regăsit în înscrisurile depuse de către reclamanta proces verbal de predare echipament însoţit de inventar echipament cu valori declarate, înscrisuri din care să reiasă obligaţia de restituire a pârâtului în cazul încetării contractului de muncă.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, a respins cererea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal şi motivat, reclamanta CN CFR SA solicitând să se schimbe în totalitate hotărârea atacată, iar pe fond să se admită acţiunea aşa cum a fost formulată, pentru următoarele motive:

1. Cu privire la contravaloarea concediului de odihnă

În susţinerea acţiunii a arătat că pârâtul BM, a beneficiat conform contractului individual de muncă nr. 1.7.5/23 din 17.01.2000 şi Act Adiţional nr.243/16.01.2018, de un număr de 31 de zile de concediu de odihnă, durata care este proporţionala cu activitatea prestată într-un an calendaristic. Acesta a uzat toate cele 31 de zile de concediu de odihnă aferente anului 2018, iar timpul efectiv lucrat de acesta înainte de încetarea contractului de muncă a fost de 8 tuni, de unde rezultă că a beneficiat de 10 zile în plus de concediu de odihnă.

Instanţa de fond în mod eronat a reţinut că societatea nu a luat în considerare zilele de concediu medical de care pârâtul a beneficiat, întrucât la stabilirea zilelor de concediu de odihnă personalul de specialitate a luat în calcul şi zilele de concediul medical efectuate ca activitate prestată.

La stabilirea acestora, instanţa de fond nu a ţinut cont de lunile septembrie 2018 şi octombrie 2018, când acesta a absentat nemotivat.

Aşadar, pârâtul a fost angajatul societăţii în cursul anului 2018 pe o perioadă de 10 luni, de la data de 01.01.2018 până la data de 31.10.2018., în această perioadă absentând nemotivat de la 01.09.2018 până la 31.10.2018. Aşa cum rezultă din nota de calcul întocmita de serviciul de specialitate cu nr.1870/24.06.2019, pârâtul avea dreptul în mod legal, ţinând cont de absenţele nemotivate, de 21 de zile de concediu de odihnă, astfel încât rezulta clar şi fără dubii că acesta trebuie să restituie contravaloarea celor 10 zile de CO uzate în plus.

B. Referitor la dovada încasării drepturilor salariale de către pârât, arată că fostul salariat nu a contestat nici întinderea şi nici existenţa debitului.

Întrucât contravaloarea drepturilor salariale se virează pe card, justificarea plăţii drepturilor salariate, inclusiv plata concediului de odihnă se dovedeşte cu statul de plată şi borderouri card.

Fiecare secţie din subordinea societăţii calculează drepturile salariale şi întocmeşte un centralizator (borderou carduri) având mai multe rubrici CNP, nume prenume salariat, cont bancar, şi suma pe care o are de încasat, din care rezultă achitarea drepturilor salariale în contul debitorului BM.

2. Cu privire la contravaloarea tichetelor de masă, având în vedere că în cursul anului 2018 pârâtul a beneficiat atât de concediu medical cât şi de concediu de odihnă, tichetele de masa trebuie stabilite şi acordate ţinându-se seama atât de perioada de concediu medical de care a beneficiat, cât şi de absenţele nemotivate din perioada 01.09.2018-31.10.2018, întrucât potrivit Legii nr. 142/1998 şi a normelor de aplicare privind acordarea tichetelor de masă, concediul se acorda pentru ziua efectiv lucrată.

Acesta a primit în mod necuvenit un număr de 62 de tichete de masă în valoare de 682 lei, motiv pentru care solicită obligarea pârâtului la restituirea contravalorii acestora.

Cele 62 de tichete de masă au fost primite de către pârât, dovada făcând semnătura acestuia pe borderourile anexate, pentru perioada ianuarie-iunie 2018, ce fac obiectul cauzei deduse judecaţii.

3. Cu privire la echipamentul de protecţie, precizează că a înregistrat un cost suplimentar prin achiziţionarea acestui echipament, având în vedere că pârâtului i-a încetat contractul de munca înaintea expirării perioadei de utilizare a echipamentului individual de protecţie distribuit de către angajator.

Contractul colectiv de muncă nr. 2017-2018 prevede la anexă nr.14 normativul de acordare şi utilizare a echipamentului individual de protecţie precum şi lista de dotare cu echipamentul individual de protecţie.

Pârâtul BM a primit echipamentul de protecţie conform fisa echipament individual de protecţie, anexata prezenţei, dovada făcând semnătura de primire a acestuia.

Intimatul nu a formulat întâmpinare la cererea de apel.

În etapa apelului a fost încuviinţată pentru apelată proba cu înscrisuri.

Analizând apelul declarat, potrivit dispoziţiilor art. 477 C.pr.civ., în raport de actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:

Soluţia instanţei de fond de respingere a acţiunii apelantei-reclamante se întemeiază pe faptul că aceasta nu a făcut dovada că a plătit pârâtului indemnizaţia pentru concediul de odihnă, că a acordat efectiv tichete nedatorate, respectiv că a predat acestuia echipament de protecţie  care are valoarea invocată în cererea de chemare în judecată.

Prin administrarea probei cu înscrisuri în etapa procesuală a apelului reclamanta a încercat să dovedească aspectele reţinute ce instanţa de fond , ca fiind neconforme .

Curtea constată, analizând înscrisurile depuse la dosarul de apel, că acestea nu fac dovada susţinerilor apelantei-reclamante, respectiv a plăţii către intimatul-pârât a drepturilor presupus nedatorate.

Astfel, în ceea ce priveşte indemnizaţia pentru concediul de odihnă efectuat necuvenit de către angajat, Curtea reţine că intimatul-pârât BM avea dreptul  conform contractului individual de muncă nr. 1.7.5/23/17.01.2000 şi Actului adiţional nr. 243/16.01.2018 la un număr de 31 de zile de concediu de odihnă/an şi acesta a uzat de toate cele 31 de zile de concediu de odihnă aferente anului 2018.

Instanţa de fond a reţinut în mod neîntemeiat faptul că, proporţional cu perioada efectiv lucrată  in anul 2018, respectiv 01.01.2018-31.10.2018, pârâtul ar fi avut dreptul la 26 zile de concediu de odihnă însă a beneficiat de un număr de 31 de zile de CO, adică cu 5 zile mai mult decât avea dreptul.

Apelanta susţine în mod justificat faptul că pârâtul avea pentru perioada efectiv lucrată dreptul la doar 21 de zile de concediu de odihnă, întrucât de la 01.09.2018 până la 31.10.2018 a absentat nemotivat. Absenţele nemotivate din acest interval de timp au reprezentat temeiul pentru care s-a dispus concedierea disciplinară a acestui angajat prin Decizia nr. RU21/1.841/31.10.2018, decizie care nu a fost contestată de către intimat. De altfel din fluturaşii de salariu depuşi la dosarul de fond (filele 36-37) rezultă că pentru lunile septembrie şi octombrie intimatul nu a primit drepturi salariale, tocmai pentru că nu s-a prezentat la locul de muncă şi nu a prestat muncă pentru angajator.

Indiferent de numărul de zile de concediu de odihnă efectuate necuvenit de către intimat în anul 2018, apelanta-reclamantă nu a dovedit împrejurarea că i-a plătit acestuia indemnizaţia pentru concediul de odihnă, astfel încât nu există temei legal pentru a fi obligat intimatul la restituirea unor sume reprezentând contravaloarea indemnizaţie CO încasată necuvenit.

La filele 8-27 dosar apel au fost depuse de către apelantă borderouri de carduri , în care sunt evidenţiate in dreptul numelui pârâtului BM diferite sume , fără însă a se dovedi faptul că respectivele sume au fost virate efectiv în contul acestui angajat şi ce anume reprezintă, în condiţiile în care cuantumul lor variază de la lună la lună ( 856lei, 990 lei, 874 lei, 916 lei 1282 lei). De altfel aceste borderouri provin exclusiv de la angajator, pe unele dintre ele s-au făcut modificări olografe cu privire  la anul pentru care au fost emise, modificări neasumate de un reprezentant al apelantei şi nu sunt însoţite de dovezi eliberate de bancă cu privire la virarea acestor sume către intimatul-pârât. În atare condiţii Curtea constată că aceste înscrisuri nu fac dovada plăţii către intimat a indemnizaţiei pentru concediul de odihnă efectuat in anul 2018, deci nu fac dovada faptului că intimatul a primit de la angajator sume reprezentând indemnizaţie pentru concediul de odihnă efectuat in mod necuvenit.

Cu privire la contravaloarea celor 62 de tichete de masă acordate necuvenit intimatului de către angajator, Curtea subliniază faptul că societatea trebuia să facă dovada faptului predării acestor tichete către angajat şi a caracterului lor necuvenit, în sensul că angajatul a beneficiat de tichete pentru zile în care nu a prestat muncă pentru societate .

În dovedirea acestui fapt apelanta a depus la dosar la filele 28-39 liste cu serii tichete si tabele privind predarea acestor tichete angajaţilor .

Aceste înscrisuri nu pot fi avute în vedere de către Curte în sensul invocat de apelantă pentru următoarele motive: lista serii tichete pentru decembrie 2017 (fila 28dosar apel) nu priveşte intervalul de referinţă invocat in acţiune, respectiv anul 2018; listele cu serii tichete pentru ianuarie 2018 (fila 30), februarie 2018 (fila 32), martie 2018 (fila 34), aprilie 2018( fila 36), mai 2018( fila 38) nu poartă semnături ale intimatului în sensul că a primit respectivele tichete, tabele pentru aceste luni, respectiv februarie-mai 2018 (filele 29, 31, 33, 35, 37 ,39 doar apel) nu conţin seriile tichetelor primite de fiecare (deşi există in tabel coloane cu titlul „prima serie„ şi „ultima serie”); aceleaşi tabele conţin modificări olografe cu privire la luna şi/sau anul pentru care au fost emise, modificări neasumare prin semnătură de către un reprezentant al angajatorului. De asemenea aceste tabele nu poartă ştampila angajatorului, nici semnătura persoanei responsabile care le-a întocmit.

În cererea de apel societatea angajatoare s-a rezumat la a invoca caracterul nedatorat cu privire la un număr de 62 de tichete de masă, prin raportare la absenţele nemotivate şi perioadele de concediu medical de care a beneficiat intimatul, fără a explica în concret cum a stabilit acest număr şi fără a dovedi susţinerile sale, cu atât mai mult cu cât invocă faptul  că pârâtul a semnat de primire pentru tichete de masă în luni în care din pontajele întocmite de aceeaşi societate rezultă că acesta s-a aflat in concediu medical sau concediu de odihnă şi nu s-a prezentat nici măcar o zi la locul de muncă .

În concluzie apelanta nu a dovedi, deşi sarcina probei îi revenea, faptul că intimatul a beneficiat în mod necuvenit de 62 de tichete de masă în anul 2018.

Cu privire la echipamentul de protecţie de care a beneficiat angajatul , Curtea constată că apelanta nu a dovedit care era valoarea iniţială a acestuia (când a fost predat angajatului), nici cum a calculat contravaloarea acestuia raportat la gradul de uzură cauzat de folosirea echipamentului de către angajat. În plus apelanta nu a dovedit faptul că i-a solicitat angajatului predarea respectivului echipament la momentul încetării raporturilor de muncă, pentru a se justifica obligarea acestuia la plata contravalorii, urmare a refuzului de predare în natură. Inventarul depus la fila 40 dovedeşte doar predarea către intimat a unor elemente ale echipamentului de protecţie, nu şi contravaloarea acestora, situaţie în care calculul provenind exclusiv de la departamentul contabil al angajatorului nu este susţinut de probe administrate în faţa instanţei de judecată şi nu poate reprezenta temei de admitere a acestui capăt de cerere.

Împrejurarea că intimatul-pârât nu a contestat in cauza de faţă susţinerile apelantei-reclamante nu echivalează cu o recunoaştere a pretenţiilor acesteia, în condiţiile în care reclamanta nu a solicitat administrarea in cauză a probei cu interogatoriu şi, prin urmare, nu există un refuz din partea intimatului de a răspunde la interogatoriu.

Drept consecinţă, constatând legalitatea şi temeinicia soluţiei instanţei de fond, în baza art. 480 alin. (1) C.pr.civ., Curtea va respinge  apelul declarat ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare