Recunoaşterea pe cale incidentală a unei hotărâri judecătoreşti străine în cadrul unei cereri de reabilitate. Soluţii

Rezumat:

Conform minutei întâlnirii președinților secțiilor penale ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, ce a avut loc la Curtea de Apel București, în datele de 16-17 mai 2019, s-a discutat şi s-a concluzionat, printre altele, şi asupra următoarei probleme de drept:

Reabilitarea: posibilitatea reţinerii reabilitării de drept, pentru o condamnare din România, în cazul în care, în cursul termenului de reabilitare de drept, condamnatul săvârşeşte o altă infracţiune, în străinătate, pentru care se pronunţă o condamnare, soluţie ce se comunică serviciului de cazier judiciar, dar care nu este încă recunoscută în România.

Materia: penal; Subcategoria: alte tipuri de cauze; Acte normative incidente: art. 165 C. pen.; art. 135 alin. (3), art. 1401alin. (2) și (3) din Legea nr. 302/2004

În cuprinsul minutei s-a reţinut astfel:

S-a pus problema, în practica judiciară, cu privire la efectele unei hotărâri judecătorești străine de condamnare, nerecunoscute în România, în privința termenului de reabilitare.

Într-o opinie, s-a arătat că în ipoteza de mai sus reabilitarea de drept va opera întotdeauna, condiţiile de la art. 165 C. pen. fiind îndeplinite, cât timp hotărârea de condamnare pentru săvârşirea, în termenul de reabilitare de drept, a unei alte infracţiuni, nu a fost recunoscută în România.

Într-o altă opinie, s-a arătat că într-o astfel de situaţie, reabilitarea de drept nu va opera deoarece textul art. 165 C.pen. presupune ca, în cursul termenului de reabilitare de drept, condamnatul să nu săvârşească o altă infracţiune, fără a distinge dacă pentru aceasta a fost condamnat în ţară sau străinătate.

În opinia INM, prima soluție este cea corectă.

Astfel, din dispozițiile art. 135 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 rezultă că finalitatea procedurii de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine o constituie atribuirea hotărârii judecătoreşti străine de efecte juridicepe teritoriul României, o hotărâre de condamnare recunoscută producând, pe teritoriul României, aceleaşi efecte ca şi o hotărâre de condamnare pronunţată de instanţele naţionale, cu atât mai mult cu cât, în momentul recunoaşterii hotărârii, instanţa este datoare să verifice existenţa corespondenţei infracţiunii care a stat la baza condamnării în străinătate şi reincriminarea aceleiaşi fapte în legislaţia naţională. Dispozițiile art. 165 C.pen. condiționează intervenirea reabilitării de drept de lipsa săvârșirii unei infracțiuni în termenul de reabilitare. Per a contrario, săvârșirea unei infracțiuni în termenul reabilitării de drept îl va întrerupe și va împiedica intervenirea ei, ceea ce presupune reținerea tuturor trăsăturilor esențiale ale infracțiunii, respectiv tipicitate, vinovăție, antijuridicitate și imputabilitate. Or, în opinia noastră, chiar dacă atât dispozițiile art. 165 C.pen. cât și cele ale art. 168 lit. a) C.pen. fac referire la săvârșirea unei infracțiuni, lipsa unui act judiciar prin care să se constate întrunite cele patru trăsături esențiale nu va împiedica împlinirea termenului de reabilitare. Unificarea sub aspect terminologic a condiției analizate în Noul cod penal pentru ambele forme ale reabilitării, respectiv referirea la infracțiune și nu la condamnare, în contextul cerinței negative pentru a opera reabilitarea, a fost determinată de intenția legiuitorului de a exclude împlinirea termenului de reabilitare în cazul soluțiilor de renunțare la aplicarea pedepsei și de amânare a aplicării pedepsei care, deși nu au natura unor soluții de condamnare, presupun întrunirea tuturor trăsăturilor esențiale ale infracțiunii, precum și în cazul soluțiilor de încetare a procesului penal ori a soluțiilor procurorului, prin care se constată că aceleași trăsături sunt întrunite (de pildă, în caz de împăcare, retragere a plângerii prealabile sau a unei cauze de nepedepsire, ori în cazul soluțiilor de renunțare la urmărire penală). Cu toate acestea, stabilirea situațiilor menționate nu poate fi realizată decât printr-un act judiciar care să constate întrunirea condițiilor prevăzute de art. 15 C.pen., respectiv fie o hotărâre judecătorească, fie un act al procurorului prin care se dispune în acest sens. În aceste condiții, în lipsa recunoașterii hotărârii judecătorești străine, aceasta nu va produce efecte juridice pe teritoriul României, conform dispozițiilor legale menționate, ceea ce înseamnă că nu vor putea fi constatate ca fiind întrunite trăsăturile esențiale ale infracțiunii pretins săvârșite și care face obiectul acesteia, consecința fiind aceea a neîntreruperii termenului de reabilitare. Pe de altă parte, având în vedere că pentru ipoteza menționată de autorul întrebării, respectiv cea a reabilitării de drept, recunoașterea ulterioară a hotărârii judecătorești străine nu va putea produce efectul anulării ei, dispozițiile art. 171 C.pen. referindu-se exclusiv la reabilitarea judecătorească, apreciem că în acest caz instanța învestită cu cererea de constatare a reabilitării de drept trebuie să realizeze recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii străine menționată în cazierul judiciar, conform art. 140 indice 1 alin. (2) din Legea nr. 302/2004. Acesta întrucât recunoașterea este neîndoielnic, în acest caz, necesară soluționării cauzei penale, putând fi realizată chiar și în lipsa unui tratat, conform alin. (3) al aceluiași articol. De asemenea, aceeași soluție se impune și în ipoteza în care problema intervenirii reabilitării de drept nu face obiectul principal al cauzei, cum ar fi cazul în care instanța verifică îndeplinirea condițiilor termenilor unei recidive. Și în această ipoteză recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii judecătorești străine este fundamentală pentru stabilirea formei de pluralitate incidentă în cauză, fiind așadar necesară pentru soluționarea cauzei penale, devenind incidente dispozițiile imperative ale art. 140 indice 1 alin. (2) și (3) din Legea nr. 302/2004 pentru atribuirea de efecte juridice acesteia.

Participanții la întâlnire, în unanimitate, au agreat punctul de vedere al INM.

Problema de drept ridicată de Curtea de Apel Suceava:

Conform celor anterior menţionate, este acceptată posibilitatea ca, în cadrul unei cereri principale de reabilitare, fie de drept, fie judecătorească, să se realizeze, pe cale incidentală, recunoaşterea unei hotărâri penale străine.

Potrivit actualului art. 147 alin. 2 şi 4 din Legea 302/2004 - Recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea producerii de alte efecte decât cel al executării în regim de detenţie a pedepsei, precum şi a altor acte judiciare emise de autorităţile străine: “….(2) Recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenţie a pedepsei, se face şi pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror, în faza de urmărire penală, sau de către instanţa de judecată pe rolul căreia se află cauza spre soluţionare…. (4) În situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2), lipsa unui tratat nu împiedică recunoaşterea hotărârii judecătoreşti străine, dacă aceasta se dovedeşte necesară soluţionării unei cauze penale sau poate contribui la îmbunătăţirea situaţiei inculpatului sau a persoanei condamnate ori la reintegrarea sa. Dispoziţiile art. 137 alin. (1), art. 138, 141 şi ale art. 142 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.”

Hotărârea:

Prin Sentinţa penală nr. 19 din 07 ianuarie 2021 a Judecătoriei Suceava, în temeiul art. 147 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, republicată, s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea petentului A. privind recunoaşterea următoarelor sentinţe penale străine: sentinţa penală din 17.11.2015, pronunţată în dosarul nr. 15/1723/132255C de Tribunalul Manchester and Salford Magistrates Court din Marea Britanie; sentinţa penală din 06.06.2016, pronunţată în dosarul nr. 16/2571/79901U de Tribunalul Cenral London Magistrates Court din Marea Britanie; sentinţa penală din 28.03.2017 pronunţată în dosarul nr. 17/2570/51195C a Tribunalului Central London Magistrates Court din Marea Britanie. În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat petentul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria Suceava a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 15.06.2020 sub nr. .../314/2020, petentul A. a solicitat instanţei să constate că a intervenit reabilitarea sa de drept raportat la prevederile art. 165 Cod penal şi, în subsidiar, să dispună reabilitarea judecătorească raportat la prevederile art. 168 Cod penal, cu referire la următoarele pedepse: pedeapsa de 1 an închisoare pronunţată în dosarul nr. .../285/2012 al Judecătoriei Rădăuţi, aplicată prin sentinţa penală nr. 441/26.06.2012; pedeapsa de 8 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 337 Cod penal stabilită prin sentinţa penală nr. 411 din 21.12.2015 în dosar nr. ../314/2015 al Judecătoriei Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 417/22.04.2016 pronunţată de Curtea de Apel Suceava.

A solicitat petentul recunoaşterea hotărârilor penale şi a actelor judiciare emise de către Marea Britanie raportat la prevederile Legii 302/2004 în vederea constatării intervenirii reabilitării sale de drept, respectiv hotărârea penală emisă de Curtea din Westminster la data de 28.03.2017.

În motivarea cererii s-a arătat că prin sentinţa penală nr. 441 din 26.06.2012 petentul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an în dosarul nr. ../285/2012 şi că prin sentinţa penală nr. 411 a Judecătoriei Suceava pronunţată la 21.12.2015 în dosarul nr. ../314/2015, definitivă prin decizia penală nr. 417/A/1998 a Tribunalului Suceava a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 337 Cod penal. S-a arătat prin cerere că a fost emis mandatul european de arestare privind executarea pedepsei de 1 an şi 8 luni, pedeapsă pe care a executat-o în Marea Britanie, fiind eliberat sub control judiciar. A mai arătat petentul că a executat în întregime în Marea Britanie pedepsele pentru faptele comise în Marea Britanie, respectiv 5 luni şi 1 săptămână, a achitat cuantumul amenzilor şi cheltuielilor reţinute în sarcina sa de statul britanic şi solicită recunoaşterea acestora precum şi a efectelor acestora. Totodată, petentul a mai arătat că a achitat cheltuielile judiciare şi că nu figurează cu datorii, conform certificatului de atestare fiscală eliberat la data de 02.12.2019. A menţionat petentul că în prezent se află în Marea Britanie, este încadrat în muncă şi se află în imposibilitate de a se deplasa în România din cauza pandemiei cauzate de virusul COVID-19.

La data de 21.09.2020 instanţa de fond a dispus disjungerea şi judecarea separată a cererii privind recunoaşterea hotărârilor străine (sub nr. ../314/2020) şi a cererii de reabilitare (sub nr. ../314/2020).

Analizând cererea de recunoaştere a hotărârilor penale străine, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor din materia reabilitării, respectiv art. 167 Cod penal, termenele de reabilitare prevăzute de art. 165, art. 166 Cod penal se socotesc de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.

Din menţiunile făcute de Compartimentul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Suceava şi fişa de cazier judiciar a rezultat că petentul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 411/21.12.2015 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 417/22.04.2016 a Curţii de Apel Suceava. La data de 04.05.2016 pe numele petentului a fost emis mandatul european de arestare. Prin adresa nr. 180824/05.02.2020 a IPJ s-a comunicat că petentul este urmărit la nivel naţional prin dispoziţia I.G.P.R. nr. 137415 din 24.04.2016 şi că a fost arestat la data de 28.03.2017 de către autorităţile judiciare din Anglia. S-a menţionat că până în prezent nu s-au obţinut noi date cu privire la o eventuală localizare a acestuia, sens în care se continuă activităţile specifice pentru aducerea la îndeplinire a mandatului de executare.

Instanţa de fond a avut în vedere că reabilitarea poate fi solicitată şi dispusă cu privire la toate condamnările pe care le-a suferit o persoană, nu doar pentru o parte a acestora (caracterul indivizibil al reabilitării), pronunţate în ţară sau străinătate. Astfel, în cazul condamnărilor succesive, este necesar ca pentru toate condamnările să opereze reabilitarea.

În condiţiile în care pe numele petentului a fost emis un mandat de executare pentru condamnarea din România, pedeapsa fiind executabilă şi nu a fost iniţiată şi încheiată o procedură prin care să se constate fie executarea pedepsei, fie prescripţia executării acesteia, reabilitarea nu poate opera, întrucât prin raportare la dispoziţiile art. 167 Cod procedură penală, termenul de reabilitare începe să curgă doar după ce a luat sfârşit executarea pedepsei sau după ce aceasta s-a prescris.

Potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. 1 din Legea nr. 302/2004, recunoaşterea, pe cale principală, a hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenţie a pedepsei, se face la sesizarea persoanei interesate sau a procurorului, în condiţiile tratatului aplicabil între România şi statul emitent, de către judecătoria în a cărei circumscripţie aceasta domiciliază. Astfel, reţine instanţa fondului că solicitarea recunoaşterii şi desfăşurarea unei proceduri de recunoaştere a hotărârilor străine este strâns legată de scopul urmărit, respectiv producerea de efecte juridice.

În prezenta cauză petentul este cel care a sesizat instanţa în vederea recunoaşterii hotărârilor străine menţionate la capitolul „date ataşate” din fişa de cazier judiciar, iar scopul exclusiv al recunoaşterii, aşa cum este precizat în cerere, este de a obţine reabilitarea. Întrucât reabilitarea nu poate opera în acest moment, faţă de efectul unic urmărit prin cererea de recunoaştere, instanţa de fond a apreciat că această cerere este în acest moment lipsită de temei.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 147 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, republicată, a respins ca fiind neîntemeiată cererea petentului  A. privind recunoaşterea următoarelor sentinţe penale străine: sentinţa penală din 17.11.2015, pronunţată în dosarul nr. 15/1723/132255C de Tribunalul Manchester and Salford Magistrates Court din Marea Britanie; sentinţa penală din 06.06.2016, pronunţată în dosarul nr. 16/2571/79901U de Tribunalul Cenral London Magistrates Court din Marea Britanie; sentinţa penală din 28.03.2017 pronunţată în dosarul nr. 17/2570/51195C a Tribunalului Central London Magistrates Court din Marea Britanie. În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală a obligat petentul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat apel petentul A. pentru motivele dezvoltate pe larg de către apărătorul ales al acestuia cu ocazia dezbaterilor, astfel cum au fost consemnate în încheierea de dezbateri din data de 17 martie 2021 când instanţa de control judiciar, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de astăzi, 31 martie 2021.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin.1, 2, art. 420 Cod procedură penală, Curtea reţine următoarele:

Potrivit art. 147 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penala – intitulat „Recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea producerii de alte efecte decât cel al executării în regim de detenţie a pedepsei, precum şi a altor acte judiciare emise de autorităţile străine” - (1) Recunoaşterea, pe cale principală, a hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenţie a pedepsei, se face la sesizarea persoanei interesate sau a procurorului, în condiţiile tratatului aplicabil între România şi statul emitent, de către judecătoria în a cărei circumscripţie aceasta domiciliază. (2) Recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenţie a pedepsei, se face şi pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror, în faza de urmărire penală, sau de către instanţa de judecată pe rolul căreia se află cauza spre soluţionare. (3) Recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea deducerii perioadei executate în detenţie pe teritoriul altui stat, se face dacă pedeapsa a fost executată în întregime sau a fost considerată ca fiind executată în statul străin, iar aceste aspecte au fost confirmate de statul străin, urmând a fi dedusă perioada executată efectiv. (4) În situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2), lipsa unui tratat nu împiedică recunoaşterea hotărârii judecătoreşti străine, dacă aceasta se dovedeşte necesară soluţionării unei cauze penale sau poate contribui la îmbunătăţirea situaţiei inculpatului sau a persoanei condamnate ori la reintegrarea sa. Dispoziţiile art. 137 alin. (1), art. 138, 141 şi ale art. 142 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

Aşadar, din interpretarea dispoziţiilor legale enunţate instanţa de control judiciar concluzionează că recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea producerii de alte efecte decât executarea în regim de detenţie a pedepsei, se poate realiza fie pe cale principală, fie pe cale incidentală.

În prezenta cauză, Curtea observă că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 15.06.2020 sub nr. 4658/314/2020, petentul A. a solicitat instanţei, în principal, să constate că a intervenit reabilitarea sa, fie de drept, raportat la prevederile art. 165 Cod penal, fie judecătorească, raportat la prevederile art. 168 Cod penal (cu referire la pedeapsa de 1 an închisoare pronunţată în dosarul nr. ../285/2012 al Judecătoriei Rădăuţi, aplicată prin sentinţa penală nr. 441/26.06.2012 şi la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 337 Cod penal stabilită prin sentinţa penală nr. 411 din 21.12.2015 în dosar nr. ../314/2015 al Judecătoriei Suceava, defintivă prin decizia penală nr. 417/22.04.2016 pronunţată de Curtea de Apel Suceava). A solicitat totodată ca, pe cale incidentală, instanţa să procedeze la recunoaşterea hotărârilor penale emise de Marea Britanie (făcând referire iniţial, în cererea introductivă, la hotărârea emisă de Curtea din Westminster din Marea Britanie, la data de 28.03.2017) raportat la prevederile Legii 302/2004, în vederea obţinerii reabilitării.

În motivarea cererii s-a arătat că prin sentinţa penală nr. 441 din 26.06.2012 petentul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an în dosarul nr. ../285/2012 şi că prin sentinţa penală nr. 411 a Judecătoriei Suceava pronunţată la 21.12.2015 în dosarul nr. ../314/2015, definitivă prin decizia penală nr. 417/A/1998 a Tribunalului Suceava, a fost condamnat la pedeapsa finală de 1 an şi 8 luni închisoare (inclusă fiind şi pedeapsa de 1 an din sentinţa penală anterioară). S-a arătat prin cerere că a fost emis mandatul european de arestare privind executarea pedepsei de 1 an şi 8 luni, pedeapsă pe care a executat-o în Marea Britanie, fiind eliberat sub control judiciar. A mai arătat petentul că a executat în întregime în străinătate pedepsele pentru faptele comise în Marea Britanie, respectiv 5 luni şi 1 săptămână, a achitat cuantumul amenzilor şi cheltuielilor reţinute în sarcina sa de statul britanic şi solicită recunoaşterea acestora. Totodată, petentul a mai arătat că a achitat cheltuielile judiciare şi că nu figurează cu datorii, conform certificatului de atestare fiscală eliberat la data de 02.12.2019.

Deşi solicitarea petentului A. a fost de recunoaştere a hotărârilor penale străine pe cale incidentală, în cadrul cererii de reabilitare şi în scopul obţinerii reabilitării, instanţa de fond astfel sesizată, prin încheierea din data de 21.09.2020, a dispus disjungerea cererii principale de reabilitare şi judecarea separată, în prezenta cauză, a cererii de recunoaştere a unor hotărâri judecătoreşti străine.

În motivarea acestui act decizional Judecătoria a reţinut că, având în vedere ceea ce a statuat ÎCCJ într-o decizie mai veche, respectiv faptul că un proces penal în curs presupune a se afla în una din cele trei faze: de urmărire penală, de judecată sau de executare, precum și faptul că instituția reabilitării nu se încadrează în niciuna dintre aceste faze, fiind o procedură distinctă, apreciază că în procedura reabilitării nu se poate solicita, pe cale incidentală, recunoașterea unei hotărâri străine, aceasta putând fi solicitată doar pe cale separată.

Curtea apreciază actul de dispoziţie al instanţei de fond, în sensul disjungerii celor două cereri şi judecarea lor separată, drept greşit, dispoziţie ce a dus de altfel la compromiterea întregului demers urmărit de către petentul A. prin introducerea cererii în conţinutul anterior enunţat.

Astfel, instanţa de control judiciar reţine că prin Decizia nr. 9 din 2010 pronunţată de Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, pe care instanţa de fond şi-a bazat motivarea actului decizional de disjungere, s-a dispus asupra interpretării noţiunii de “proces penal în curs”, noţiune cuprinsă la acel moment în art. 119 din Legii 302/2004 cu următorul conţinut: „Art. 119 - Procedura de recunoaştere pe cale incidentală - Recunoaşterea se poate face pe cale incidentală în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror în faza de urmărire sau de către instanţa de judecată în faţa căreia cauza este pendinte”. Alăturat acestui articol, art. 118 reglementa procedura specială de recunoaştere pe cale principală astfel: (1) Recunoaşterea hotărârilor penale pronunţate de instanţele judecătoreşti din străinătate sau a altor acte judiciare străine se poate face şi pe cale principală, de către instanţa de judecată sesizată în acest scop de către condamnat sau de către procuror. (2) În acest caz, competenţa aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială se află condamnatul. (3) Dispoziţiile art. 117 alin. (3) - (6) se aplică în mod corespunzător.

Se observă că la data pronunţării deciziei de către Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie nu era reglementată special instituţia recunoaşterii hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea producerii de alte efecte decât cel al executării în regim de detenţie a pedepsei, astfel cum este reglementată în prezent prin art. 147 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

De asemenea, se observă că problema supusă dezlegării în cauza respectivă consta în aceea dacă recunoaşterea, pe cale incidentală, a unei hotărâri judecătoreşti străine se poate realiza şi în faza privind punerea în executare a hotărârilor penale definitive, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie răspunzând afirmativ. În considerente Înalta Curte reţine de altfel că:

“În practica instanțelor judecătorești nu există un punct de vedere unitar în aplicarea dispozițiilor art. 119 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu modificările și completările ulterioare, în legătură cu înțelesul sintagmei "proces penal în curs" atunci când se solicită pe cale incidentală, cu ocazia soluționării contestației la executare sau a unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 449 din Codul de procedură penală, recunoașterea unei hotărâri penale străine.

Astfel, unele instanțe învestite cu judecarea unei asemenea cauze au disjuns cererea de recunoaștere pe cale incidentală a hotărârii penale străine, iar în temeiul art. 42 alin. 1 din Codul de procedură penală, cu referire la art. 118 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, și-au declinat competența de soluționare a acestei cereri judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială se află condamnatul. Aceste instanțe au considerat că prin expresia "proces penal în curs", la care se face referire în cuprinsul art. 119 din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, s-ar înțelege numai cauzele aflate în faza urmăririi penale ori în faza judecății în primă instanță sau în căile de atac, iar nu și cererile privind situații ivite în cursul executării unei hotărâri penale.

Alte instanțe, dimpotrivă, au apreciat că atât contestația la executare sau o altă cerere ce privește situații ivite în cursul executării hotărârii penale definitive, cât și cererea de recunoaștere a hotărârii penale străine constituie cereri principale, procedând, pe cale de consecință, la soluționarea lor ca atare, în conformitate cu dispozițiile art. 118 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare.

În fine, alte instanțe s-au pronunțat în sensul că pot fi sesizate, pe cale incidentală, cu cereri de recunoaștere a unei hotărâri penale definitive străine și cu ocazia soluționării contestației la executare sau a altei cereri privind situații ivite în examinarea unei hotărâri penale definitive.

Concluzionează Înalta Curte că aceste din urmă instanțe au interpretat și aplicat corect dispozițiile legii.”

Aşadar Curtea apreciază concluzia instanţei de fond drept eronată, printr-o interpretare greşită a Deciziei nr. 9 din 2010 pronunţată de Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii. De altfel, după cum s-a arătat, legislaţia în vigoare, astfel cum a fost între timp modificată, permite o astfel de recunoaştere pe cale incidentală pentru obţinerea altor efecte decât executarea pedepsei în regim de detenţie, deci inclusiv pentru obţinerea reabilitării.

În acest sens s-au pronunţat şi magistraţii la nivel national, prin minuta întâlnirii președinților secțiilor penale ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel din data de 16-17 mai 2019, minută în cadrul căreia, analizând problema privind posibilitatea reţinerii reabilitării de drept, pentru o condamnare din România, în cazul în care, în cursul termenului de reabilitare de drept, condamnatul săvârşeşte o altă infracţiune, în străinătate, pentru care se pronunţă o condamnare care nu este încă recunoscută în România, participanţii au reţinut, printre altele, că: “instanța învestită cu cererea de constatare a reabilitării de drept trebuie să realizeze recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii străine menționată în cazierul judiciar, conform art. 140 indice 1 alin. (2) din Legea nr. 302/2004. Acesta întrucât recunoașterea este neîndoielnic, în acest caz, necesară soluționării cauzei penale, putând fi realizată chiar și în lipsa unui tratat, conform alin. (3) al aceluiași articol.”. Această opinie a fost însuşită şi de către procurorii șefi de secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism şi al parchetelor de pe lângă curţile de apel, prin minuta întâlnirii din data de 9-10 martie 2020.

Prezenta instanţă de control judiciar observă că, desi cele două cereri au fost disjunse de judecătorul fondului şi tratate ca două cereri separate, fără legătură între ele, motivarea în ambele cauze se bazează pe întrepătrunderea celor două instituţii, cea a reabilitării şi cea a recunoaşterii hotărârilor penale străine, pe legătura intrinsecă dintre ele. A argumentat judecătorul fondului că petentul este cel care a sesizat instanţa în vederea recunoaşterii hotărârilor străine menţionate la capitolul „date ataşate” din fişa de cazier judiciar, iar scopul exclusiv al recunoaşterii, aşa cum este precizat în cerere, este de a obţine reabilitarea. Întrucât reabilitarea nu poate opera în acest moment, faţă de efectul unic urmărit prin cererea de recunoaştere, instanţa de fond a apreciat că această cerere este în acest moment lipsită de temei.

Mai mult Curtea reţine că, deşi judecată cererea de recunoaştere a hotărârilor penale străine ca şi cauză distinctă, instanţa de fond nu a iniţiat nici un demers în vederea obţinerii de relaţii, de la autorităţile penale străine, cu privire la hotărârile în discuţie, la modalitatea de executare a pedepselor de către inculpat şi data executării, astfel cum obligă dispoziţiile art. 147 alin. 1 şi următoarele din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penala potrivit cărora: (1) Recunoaşterea, pe cale principală, a hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenţie a pedepsei, se face la sesizarea persoanei interesate sau a procurorului, în condiţiile tratatului aplicabil între România şi statul emitent, de către judecătoria în a cărei circumscripţie aceasta domiciliază……. Dispoziţiile art. 137 alin. (1), art. 138, 141 şi ale art. 142 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.” Ori art. 138 prevede că: În vederea recunoaşterii şi punerii în executare a hotărârilor judecătoreşti sau a ordonanţelor penale străine sunt necesare, după caz, următoarele înscrisuri şi informaţii: a) numele, prenumele, pseudonimul, aliasul folosit, numai în cazul cunoaşterii acestora, precum şi sexul, cetăţenia, numărul cărţii de identitate sau al paşaportului, data şi locul naşterii, fotografia, ultima adresă sau reşedinţă cunoscută, limbile pe care persoana le înţelege; …..c) durata totală a pedepsei, data începerii executării pedepsei, data la care pedeapsa ar fi executată în întregime sau ar urma să fie considerată ca executată, perioada deja executată, dacă este cazul, numărul de zile care urmează să fie deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graţierea acordată anterior, precum şi, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaţiei statului emitent; d) informaţii cu privire la liberarea condiţionată sau anticipată, după caz; e) o copie, certificată pentru conformitate, după caz, a ordonanţei penale sau a hotărârii judecătoreşti date în primă instanţă şi, dacă este cazul, în exercitarea căilor de atac; f) dispoziţiile legale aplicabile;……

Petentul are dreptul de a obţine recunoaşterea hotărârilor penale străine chiar şi pe cale principală în vederea valorificării ulterioare a unei cereri de reabilitare. Faptul că, în aprecierea judecătorului de fond, nu sunt îndeplinite la acest moment condiţiile pentru acordarea reabilitării, nu îl degrevează pe acesta de obligaţiile impuse de lege pentru a proceda la judecarea şi soluţionarea, pe fond, a cererii de recunoaştere a hotărârilor penale străine. Că aceste hotărâri penale străine există, este dovedit de menţiunile din fişa de cazier judiciar privind pe petentul A. care fac referire la: sentinţa penală din 17.11.2015, pronunţată în dosarul nr. 15/1723/132255C de Tribunalul Manchester and Salford Magistrates Court din Marea Britanie, sentinţa penală din 06.06.2016, pronunţată în dosarul nr. 16/2571/79901U de Tribunalul Cenral London Magistrates Court din Marea Britanie, sentinţa penală din 28.03.2017 pronunţată în dosarul nr. 17/2570/51195C a Tribunalului Central London Magistrates Court din Marea Britanie.

De altfel petentul a depus la dosar, prin apărător, o hotărâre emisă de autorităţile din Marea Britanie privind liberarea sa condiţionată şi notificarea de supraveghere, hotărâre cu privire la care instanţa nu a făcut un minim de verificări pentru a concluziona asupra pedepsei din executarea căreia petentul fusese liberat condiţionat. Ori, prin cererea introductivă petentul a susţinut că tocmai pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 411 a Judecătoriei Suceava pronunţată la 21.12.2015 în dosarul nr. ../314/2015, definitivă prin decizia penală nr. 417/A/1998 a Tribunalului Suceava, a executat-o în Marea Britanie, în baza mandatului european de arestare, fiind eliberat sub control judiciar ce a expirat la data de 25.09.2016.

Instanţa de fond a tratat cu formalism cererea petentului, limitându-se a reţine că din menţiunile făcute de Compartimentul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Suceava şi fişa de cazier judiciar a rezultat că petentul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 411/21.12.2015 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 417/22.04.2016 a Curţii de Apel Suceava; că la data de 04.05.2016 pe numele petentului a fost emis mandatul european de arestare; că prin adresa nr. 180824/05.02.2020 a IPJ Suceava s-a comunicat că petentul este urmărit la nivel naţional prin dispoziţia I.G.P.R. nr. 137415 din 24.04.2016 şi că a fost arestat la data de 28.03.2017 de către autorităţile judiciare din Anglia; că până în prezent nu s-au obţinut noi date cu privire la o eventuală localizare a acestuia, sens în care se continuă activităţile specifice pentru aducerea la îndeplinire a mandatului de executare.

Ori, cu atât mai mult, având în vedere aceste relaţii, judecătorul fondului trebuia să facă demersuri la autorităţile judiciare din Marea Britanie pentru a verifica dacă susţinerile petentului se confirmă, dacă a executat sau nu în străinătate pedeapsa de 1 an şi 8 luni la care a fost condamnat în România şi în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare.

Pentru toate argumentele anterior menţionate, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b Cod procedură penala, Curtea va admite apelul formulat de apelantul petent A. împotriva sentinţei penale nr. 19 din data de 07.01.2021 pronunţată de Judecătoria Suceava în dosar nr. 4658/314/2020, va desfiinţa în totalitate sentinţa penala sus menţionată precum şi dispoziţia din încheierea din data de 21.09.2020 de disjungere a cererii principale de reabilitare şi judecare separată, în prezenta cauză, a cererii incidentale de recunoaştere a unor hotărâri judecătoreşti străine, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare la Judecătoria Suceava.

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penala, cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare