Comunicarea informaţiilor de interes public în temeiul Legii nr. 544/2001 în situaţia unor cereri complexe

Rezumat:

Din probatoriul aflat la dosar rezultă că recurenta nu se află în situația unui refuz nejustificat de comunicare a unor informații de interes public. Pârâta intimată a dat curs cererilor sale, fiindu-i furnizate datele solicitate în forma deținută la nivelul instituției, care a manifestat interes și disponibilitate pentru gestionarea problematicilor care intră în sfera sa de activitate.

Faptul ca recurenta nu a primit, așa cum a solicitat, un răspuns defalcat, nu echivalează cu un refuz nejustificat de comunicare a unor informații de interes public din moment ce Legea nr. 544/2001 nu impune unei instituții să prelucreze informațiile deținute pentru a furniza celor interesați anumite date, ci se referă doar la furnizarea informațiilor în format brut, respectiv în forma în care sunt acestea deținute de instituție. Interpretarea contrară ar face ca furnizarea de informații să devină mult prea împovărătoare pentru instituția publică, fără nicio justificare față de scopul pentru care a fost reglementat liberul acces al cetățenilor la informațiile de interes public.

Hotărârea:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 17.06.2020, sub nr. .../86/2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean B. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună: 1. Obligarea pârâtei la comunicarea informaţiilor de interes public pe care le-a solicitat prin cererea de informaţii de interes public înregistrată sub nr. 323622 din 30.04.2020, precum şi prin cererea de informaţii de interes public înregistrată sub nr. 323625 din 15.05.20202. Stabilirea unui termen în care pârâta să îi comunice informaţiile de interes public solicitate. 3. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.

Prin sentinţa nr. 671 din 15 octombrie 2020, Tribunalul Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean B.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs A., criticând-o pentru nelegalitate.

Motivându-şi recursul recurenta a arătat că prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava a solicitat cerut, în contradictoriu cu intimatul-pârât, obligarea sa la comunicarea informaţiilor de interes public pe care le-a solicitat prin cererea de informaţii de interes public înregistrată sub nr. 323622 din 30.04.2020, precum şi prin cererea de informaţii de interes public înregistrată sub nr. 323625 din 15.05.2020 şi stabilirea unui termen în care pârâtul să comunice informaţiile de interes public solicitate.

A apreciat reclamanta că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488 alin. 1 pct.8 Cod procedură civilă), respectiv ale celor din Legea nr.544/2001.

De asemenea, a apreciat recurenta că hotărârea trebuie casată întrucât nu cuprinde motivele pe care se întemeiază (art. 488 alin. 1 pct. 6), instanţa de fond nu face deloc analiza situaţiei de fapt sau de drept, ci face o simplă trimitere la dispoziţii legale care nu au aplicabilitate în cauză (art. 2 din OG 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor şi Legea 554/2004).

Hotărârea instanţei de fond face trimite la art. 2 din OG nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor şi art. 1, 2, 8 din Legea nr. 554/2004 - sugerând astfel că reclamanta-recurentă a făcut o petiţie în baza OG nr. 27/2002 şi îşi întemeiază cererea de chemare în judecată pe prevederile Legii 554/2004 cu privire la refuzul nejustificat.

Acţiunea a fost însă întemeiată pe prevederile Legii nr. 544/2001 privind accesul la informaţii de interes public şi nu pe OG. 27/2002 la care recurenta-reclamantă nu a făcut nicicând referire în cererea de chemare în judecată. De asemenea, Legea nr. 544/2001 este lege specială care nu instituie obligaţia formulării unei plângeri prealabile înaintea formulării cererii de chemare în judecată, aceasta fiind opţională. Astfel, art. 21 alin. (2) prevede că “împotriva refuzului prevăzut la alin. (1) se poate depune reclamaţie la conducătorul autorităţii sau al instituţiei publice respective în termen de 30 de zile de la luarea la cunoştinţă de către persoana lezată.ˮ

Astfel, cu privire la scopul pentru care a fost instituită Legea nr. 544/2001, trebuie în primul rând reţinut principiul enunţat de art. l, respectiv că “Accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informaţii de interes public, definite astfel prin prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relaţiilor dintre persoane şi autorităţile publice, în conformitate cu Constituţia României şi cu documentele internaţionale ratificate de Parlamentul României”. În consecinţă, orice interpretare potrivit căreia autorităţile şi instituţiile publice ar putea evita aplicarea acestui principiu fundamental, al transparenţei, inclusiv prin evitarea realizării unor operaţiuni de prelucrare a informaţiilor deţinute este contrară atât literei, cât şi spiritului legii. Accesul la informaţii de interes public este un drept constituţional al oricărei persoane, iar nu o favoare acordată de instituţiile şi autorităţile publice, în funcţie de cum înţeleg să îşi organizeze şi gestioneze informaţiile care privesc sau rezultă din activitatea lor, cu mai multă sau mai puţină diligență sau bună-credinţă.

Prima condiţie care trebuia analizată în speţă potrivit Legii nr.544/2001 era dacă informaţiile solicitate sunt informaţii de interes public. Instanţa de fond citează în acest sens dispoziţiile art.2 alin. 1 lit. b din Legea nr.544/2001, fără a analiza dacă informaţiile solicitate de recurenta-reclamant se încadrează în această definiţie. Or cu evidenţă, ceea ce a solicitat reclamanta, informaţii statistice despre sancţiunile contravenţionale aplicate de intimatul-pârât, priveşte şi rezultă din activitatea acestuia.

Odată stabilit caracterul de informaţii de interes public, potrivit Legii nr.544/2001, instituţiile şi autorităţile publice au obligaţia de a comunica informaţiile de interes public solicitate (art.7), putând refuza în mod justificat comunicarea informaţiilor care privesc sau rezultă din activitatea lor numai în situaţia în care informaţiile de interes public sunt exceptate de la comunicare în temeiul art. 12 din Legea nr.544/2001.

Printre excepţiile limitativ prevăzute de art. 12 din lege nu se regăseşte şi motivul că solicitarea de informaţii necesită prelucrarea unor date existente sau că acestea nu sunt deţinute într-o anumită formă. În acest context, trebuie subliniat că intimatul-pârât deţine informaţia în sine, ceea ce este recunoscut implicit şi de către instanţa de fond, care se referă doar la forma în care este solicitată informaţia.

Mai mult, aşa cum s-a arătat şi în acţiune, Legea nr.544/2001 este o lege a accesului la informaţii, nu una a accesului la documente. Orice răspuns la o cerere de informaţii de interes public presupune o prelucrare de informaţii, fapt care rezultă fără echivoc şi din dispoziţiile art.7 din Legea nr.544/2001, care stabileşte un termen diferit de răspuns în cazul informaţiilor complexe solicitate. În interpretarea instanţei de fond, accesul la informaţiile de interes public ar fi limitat nejustificat foarte mult, dincolo de prevederile legale, deoarece numai informaţiile care se găsesc deja în formatul solicitat şi care pot fi comunicate fără nicio prelucrare ar mai putea fi comunicate. Practic termenul de 30 de zile prevăzut de art.7 nu ar mai fi necesar aproape niciodată.

La pronunţarea soluţiei, în lipsa unei analize în drept făcute, instanţa de fond a considerat, în lumina definiţiei generale a refuzului nejustificat din art.2 alin.l lit. i) din Legea nr.554/2004, la care a făcut trimitere, că nu este vorba de un refuz nejustificat. Însă în privinţa refuzului de a comunica informaţii de interes public, primează dispoziţiile Legii nr.544/2001, care are caracter de lege specială. În temeiul acesteia, refuz nejustificat de a comunica informaţii de interes public este orice refuz de a comunica informaţii care privesc sau rezultă din activitatea autorităţii sau instituţiei publice destinatare a cererii şi care nu sunt exceptate de la acces potrivit art. 12 din Legea nr.544/2001. Regula este accesul la toate informaţiile de interes public, iar refuzul este excepţia de strictă interpretare.

De asemenea, trebuie remarcat că informaţiile solicitate puteau fi obţinute de intimatul-pârât pe baza unor calcule simple (de exemplu, sancţiunile aplicate în mediul urban puteau fi identificate cu uşurință operându-se o simplă scădere a valorilor aferente mediului rural din valorile totale la nivel de judeţ) sau prin interogarea unor baze de date existente (care cu siguranţă există atâta vreme cât intimatul-pârât ne-a putut pune la dispoziţie o parte din informaţii). În acest sens s-a indicat şi faptul că alte instituţii au dat curs solicitărilor reclamantei. Informaţia solicitată se poate comunica în urma unor operaţiuni mult mai simple decât analizarea, manual a numeroase procese-verbale. Mai mult, potrivit art.4 din Legea nr.544/2001, intimatul-pârât este obligat de a avea un departament sau o persoană desemnată pentru a da curs cererilor de informaţii de interes public, deci are deja resurse alocate pentru aplicarea art.7 din Legea nr.544/2001.

Astfel, a arătat reclamanta că într-unul din litigiile iniţiate ca urmare a refuzurilor inspectoratelor de poliţie de a răspunde cererilor de informaţii precum cele din prezenta cauză, pârâtul a şi executat sentinţa ce i-a fost favorabilă, în termen de 30 de zile de la pronunţarea soluţiei de primă instanţă, de către Tribunalul Olt, în dosarul nr. 797/14/2020, astfel cum rezultă din înscrisul anexat, ce i-a fost comunicat prin e-mail la 22.10.2020.

Comunicarea acestui răspuns dovedeşte încă o dată că nu există nicio piedică de natură legală de a comunica informaţii care presupun operaţiuni de prelucrare rezonabile, posibile în termenul maxim de 30 de zile prevăzut de lege. De altfel, trebuie remarcat că în speţa de faţă, pârâtul (Inspectoratul Judeţean Olt) nici măcar nu a uzat de termenul de 30 de zile, ceea ce arată că din start pur şi simplu nu a dorit să comunice informaţiile solicitate. O astfel de atitudine este contrară atât literei cât şi spiritului Legii nr.544/2001, care stabileşte în art. l că accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informaţii de interes public constituie unul dintre principiile fundamentale ale relaţiilor dintre persoane şi autorităţile publice.

De asemenea, a arătat reclamanta că şi în alt litigiu, cu acelaşi obiect, iniţiat împotriva IPJ Mehedinţi, în care sentinţa nr.498/09.07.2020 a Tribunalului Mehedinţi, pronunţată în dosarul nr. 1347/101/20202, a rămas definitivă prin respingerea recursului la 13.10.2020, informaţiile i-au fost comunicate reclamantei, astfel cum rezultă din înscrisul ataşat. Aceasta demonstrează încă o dată că informaţiile solicitate sunt deţinute de inspectoratele de poliţie şi pot fi identificate şi comunicate în cel mult 30 de zile.

În consecinţă, atât timp cât informaţii solicitate se încadrează în definiţia informaţiilor de interes public, adică rezultă sau privesc activitatea intimatului-pârât, şi în cauză nu a fost reţinută aplicabilitatea vreunei excepţii prevăzute de art. 12 din Legea nr.544/2001, soluţia legală şi temeinică ce se impunea era de admitere a acţiunii.

În acest context, a menționat reclamanta că a adresat cereri de informaţii cu conţinut identic celor ce fac obiectul prezentului litigiu tuturor inspectoratelor judeţene de poliţie şi, în urma răspunsurilor incomplete, le-a acţionat pe toate în judecată. Până în prezent au fost soluţionate în primă instanţă 35 dintre aceste dosare: în 17 acţiunea a fost admisă, în alte 16 acţiunea a fost respinsă, iar în alte două acţiunea a fost admisă în parte. Rezultă că, departe de a fi tranşată, chestiunea de drept ce a fost pusă în discuţie prin cererea de recurs din prezentul dosar primeşte interpretări contrare, inclusiv din partea unor tribunale din raza aceloraşi curţi de apel şi este una de actualitate.

În concluzie, pentru motivele mai sus arătate, a solicitat reclamanta admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, pe cale de consecinţă, admiterea acţiunii astfel cum fost formulată.

Prin întâmpinarea depusă la data de 15 decembrie 2020 intimatul a arătat că la data de 28.04.2020, la nivelul I.P.J. B. s-a primit pe adresa de e-mail o cerere formulată în baza Legii nr. 544/2001 de către A. prin care solicita date privind sancţiunile contravenţionale aplicate de către I.P.J. pe perioada stării de urgenţă. Solicitarea a fost înregistrată cu nr. 323.622/30.04.2020. Ulterior, la data de 14.05.2020 A. a formulat o nouă cerere prin care solicita diferenţiat numărul sancţiunilor contravenţionale prin care s-a dispus măsura avertismentului, această cerere fiind înregistrată la nivelul IPJ cu nr. 323.625/15.05.2020. Ambele cereri au fost rezoluţionate spre soluţionare responsabilului cu Legea nr. 544/2001 din cadrul I.P.J.

Pentru soluţionarea celor două cereri au fost utilizate bazele de date aflate la dispoziţia I.P.J. Centrul Operaţional, aceste date făcând obiectul unor raportări zilnice către forurile superioare.

Toate datele aflate la dispoziţie au fost transmise în mod obiectiv către solicitant şi în termenele impuse de lege.

Astfel, prin adresa nr. 323.622/07.05.2020 s-a răspuns la prima solicitare în sensul că în perioada 15-31 martie a.c. la nivelul Inspectoratului de Poliţie Judeţean au fost aplicate 1065 sancţiuni contravenţionale, cu amenzi în valoare de 1.986.723 de lei, potrivit ordonanţelor militare aflate în vigoare, pentru nerespectarea măsurilor de izolare/carantină, pentru fapte de natură economică şi alte contravenţii în context.

În perioada 1-14 aprilie a.c. au fost aplicate alte 2052 sancţiuni contravenţionale, cu amenzi în valoare de 5.022.900 de lei, pentru nerespectarea măsurilor de izolare/carantină, pentru fapte de natură economică şi alte contravenţii în context.

De asemenea, în perioada 15-21 aprilie a.c. la nivelul Inspectoratului de Poliţie Judeţean au fost aplicate alte 580 de sancţiuni contravenţionale, cu amenzi în valoare de 1.171.880 de lei, potrivit ordonanţelor militare aflate în vigoare, pentru nerespectarea interdicţiilor privind deplasarea liberă, pentru fapte de natură economică şi alte contravenţii în context.

Totodată, s-a făcut precizarea că Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte obligaţia autorităţilor/ instituţiilor publice de a pune la dispoziţie informaţiile existente în materialitatea lor şi nu aceea de a prelucra anumite date pentru a obţine ca produs final informaţiile în forma solicitată.

În acest sens, a fost invocată şi Decizia Curţii de Apel Bucureşti nr. 2495/2009.

Având în vedere aceste aspecte s-a comunicat petentului că nu este posibilă comunicarea datelor solicitate departajat pe locul în care au fost aplicate, respectiv în mediul rural sau urban.

Totodată, prin răspunsul cu nr. 323.625/16.05.2020 s-a comunicat petentului că cele 3697 sancţiuni contravenţionale aplicate în perioada 15 martie - 21 aprilie cuprind atât sancţiunile pecuniare cât şi cele cu măsura avertismentului, criteriile de centralizare electronică nefăcând distincţie între categoriile de sancţiuni diferenţiat în funcţie de cuantumul acestora, ci doar în referire la natura abaterii sancţionate.

Recurentului i-au fost furnizate prin răspunsurile înaintate datele solicitate în forma deţinută la nivelul instituţiei pârâte, fiind respectate toate termenele legale, instituţia manifestând disponibilitate şi interes pentru gestionarea problematicilor care intră în sfera sa de activitate.

De asemenea recurentul nu a făcut dovada interesului public în altă formă decât cea comunicată de pârât, locul săvârşirii faptelor se consemnează în procesele verbale contravenţie acte de constatare care după expirarea termenului, dacă nu a fost achitată amenda, se înaintează în debit organului fiscal competent, astfel că nici nu ave de unde culege aceste informaţii, poliţiştii acţionând atât în mediul rural cât şi în mediul urban în funcţie de necesarul de forţe şi personalul aflat la dispoziţie.

A considerat pârâtul că sentinţa este legală şi temeinică, dată în baza probatoriului administrat, astfel că prin pronunţarea unei hotărâri aşa cum solicită petentul, ar face imposibilă executarea ei şi comunicarea exactă a informaţiilor solicitate.

Pe cale de consecinţă, a solicitat pârâtul respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică, iar la pronunţare instanța să aibă în vedere şi apărările formulate în faţa instanţei de fond.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 5 ianuarie 2021 reclamanta a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimatul-pârât prin întâmpinare, precum şi admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Analizând recursul, ale cărui motive se subsumează prevederilor art. 488 pct. 6 și 8 C.p.c, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

Sub un prim aspect, recurenta critică sentința de fond pentru lipsa de motivare prin raportare la dispozițiile art. 488 pct. 6 C.p.c. care prevăd că se poate cere casarea unei hotărâri atunci când aceasta ”nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei”. Or, tribunalul a grupat apărările reclamantei și a expus succint considerentul pentru care a respins cererea, anume că pârâtul a comunicat informațiile de interes public solicitate. Prin urmare, deoarece hotărârea a cuprins argumentul decisiv, motivul de casare nu este dat.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C.p.c., recurenta a invocat faptul că în privința refuzului de a comunica informații de interes public primează dispozițiile Legii 544/2001, care are caracter de lege specială și în temeiul căreia este refuz nejustificat de a comunica informații de interes public orice refuz de a comunica informații care privesc sau care rezultă din activitatea autorității sau instituției publice destinatare a cererii și care nu sunt exceptate de la acces potrivit art. 12 din Legea 544/2001.

Contrar apărărilor formulate, Curtea reține, din probatoriul aflat la dosar, că recurenta nu se află în situația unui refuz nejustificat de comunicare a unor informații de interes public. Pârâta intimată a dat curs cererilor sale, fiindu-i furnizate datele solicitate în forma deținută la nivelul instituției, care a manifestat interes și disponibilitate pentru gestionarea problematicilor care intră în sfera sa de activitate.

Faptul ca recurenta nu a primit, așa cum a solicitat, un răspuns defalcat, nu echivalează cu un refuz nejustificat de comunicare a unor informații de interes public din moment ce Legea nr. 544/2001 nu impune unei instituții să prelucreze informațiile deținute pentru a furniza celor interesați anumite date, ci se referă doar la furnizarea informațiilor în format brut, respectiv în forma în care sunt acestea deținute de instituție. Interpretarea contrară ar face ca furnizarea de informații să devină mult prea împovărătoare pentru instituția publică, fără nicio justificare față de scopul pentru care a fost reglementat liberul acces al cetățenilor la informațiile de interes public.

Față de cele ce preced, cum pentru a se reține un motiv nejustificat de comunicare a informațiilor de interes public solicitate se impune a se constata o atitudine arbitrară a autorității și cum reclamanta a primit informațiile pretinse, nemulțumirea sa vizând forma neprelucrată de comunicare a acestora, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Domenii speta

Spete similare