Litigiu privind executarea unui contract de achiziţie publică. Condiţionarea plăţii unei facturi de încheierea procesului-verbal de recepţie finală. Interpretarea clauzelor contractuale.

- art. 91 din H.G. nr. 925/2006

- Legea nr. 273/2006

Din interpretarea corelată a dispoziţiilor contractuale, rezultă că partea nemulţumită de modul de executare a contractului poate cere rezilierea contractului şi daune interese, iar dacă această parte este achizitorul, există un beneficiu al legii care îi permite să-şi recupereze prejudiciul din garanţia de bună execuţie, cu condiţia respectării unei anumite proceduri (notificare că are pretenţii asupra garanţiei de bună execuţie, cu precizarea obligaţiilor ce nu au fost respectate). Chiar dacă pârâtul nu a arătat expres că intenţionează să se îndestuleze din garanţia de bună execuţie, a-i bloca această posibilitate de recuperare a prejudiciului ar arăta un formalism excesiv, dată fiind intenţia neechivocă a acestuia de a fi despăgubit, în condiţiile în care nici nu mai avea posibilitatea legală de a urma calea prevăzută de art. 10.3 din contract şi de a cere rezilierea contractului, întrucât lucrările erau finalizate şi achitate la data emiterii adresei nr. 88102/16.05.2016, iar şansele de a obţine daune-interese erau iluzorii în condiţiile în care executantul era în procedura insolvenţei încă din anul 2015. 

Aşadar, singura posibilitate legală de a respecta principiul utilizării eficiente a banului public prevăzut de Legea nr. 273/2006 era să se îndestuleze din garanţia de bună execuţie pe care o avea la dispoziţie, iar adresa nr. 88102/16.05.2016, emisă anterior încheierii procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 11.4 lit. a) din contract.

Asupra recursului de faţă:

Prin cererea înregistrată la data de 20.09.2017 la Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C A. S.A prin administrator judiciar B. S.P.R.L. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul ORAŞUL C. prin primar să se dispună obligarea acestuia la restituirea sumei de 67.978,19 lei reprezentând 70% din valoarea garanţiei de bună execuţie a contractului de lucrări nr. xxxx/20.05.2015 şi a actelor adiţionale la acesta; la plata dobânzii legale calculate asupra sumei menţionate, de la data de 22.07.2017 (scadenţa obligaţiei de restituire a garanţiei) şi până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2040/CA/03.11.2017, acţiunea a fost admisă, fiind obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 67.978,19 lei reprezentând 70% din valoarea garanţiei de bună execuţie a contractului de lucrări nr. X/20.5.2015 şi a actelor adiţionale la acesta şi să plătească reclamantei dobânda legală penalizatoare, de la data de 22.07.2017 (scadenţa obligaţiei de restituire a garanţiei) şi până la data plăţii efective, precum şi 1500 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, pârâtul ORAŞUL C. a declarat recurs, prin care a criticat soluţia primei instanţe pentru următoarele considerente:

Deşi prima instanţă a reţinut existenţa unei prezumţii privind producerea unui prejudiciu în patrimoniul autorităţii contractante, precum şi faptul că prin adresa nr. 8102/16.05.2016, aceasta a adus la cunoştinţă reclamantei producerea prejudiciului şi că pentru executarea garanţiei de bună execuţie, nu sunt impuse achizitorului anumite condiţii procedurale, cu excepţia notificării, cu toate acestea, instanţa a reţinut că dispoziţiile legale nu au fost respectate întrucât pârâtul nu a depus la dosar dovada comunicării acestei notificări.

 Din momentul existenţei primului indiciu asupra încălcării obligaţiilor contractuale de către S.C. A. S.A., unitatea administrativ-teritorială a procedat la comunicarea tuturor informaţiilor şi documentelor deţinute, solicitând exprimarea punctului de vedere. Deşi a recunoscut utilizarea unei alte cărămizi decât cea avută în vedere în cuprinsul documentaţiei ce a stat la baza întocmirii contractului, executantul nu şi-a manifestat intenţia de a soluţiona litigiul pe cale amiabilă, iar ulterior a solicitat eliberarea garanţiei de bună execuţie.

În ceea ce priveşte încheierea procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, faţă de dispoziţiile art. 16 din regulamentul aprobat prin H.G. nr. 273/1994, singura finalitate legală era recepţionarea lucrării, întrucât viciile constatate nu afectau siguranţa, utilitatea sau calitatea acesteia. Utilizarea unei alte cărămizi decât cea avută în vedere în documentaţia aferentă contractului nu poate fi consemnată ca un viciu al lucrării, întrucât aceasta impune a fi remediat, ceea ce ar fi însemnat concret demolarea clădirii şi reconstrucţia acesteia, ceea ce ar fi constituit un abuz, în raport de cele prezentate.

Important de subliniat este faptul că potrivit art. 91 din H.G. nr. 925/2006, dreptul de a emite pretenţii asupra garanţiei de bună execuţie poate fi exercitat oricând pe parcursul îndeplinirii contractului şi nu poate fi restrâns la perioada anterioară garanţiei acordată lucrărilor, în caz contrar raţiunea constituirii unei sume de bani pentru satisfacerea obiectivului urmărit-lucrări de calitate, ar rămâne la stadiul de simple ipoteze fără aplicabilitate.

În plus, arată recurenta, argumentul că autoritatea nu a depus la dosar dovada comunicării notificării, a fost reţinut eronat de prima instanţă, în condiţiile în care a fost invocat de reclamantă prin concluziile scrise şi nu a fost supus dezbaterilor contradictorii, iar valorificarea lui încalcă dispoziţiile art. 14 alin. (6) şi art. 392 Cod de procedură civilă.

Procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nu poate reprezenta o probă absolută asupra lucrărilor realizate, acesta doar constată îndeplinirea cerinţelor legale minime, însă această construcţie a prezentat o serie de deficienţe atât înainte, cât şi după încheierea procesului-verbal.

Se mai critică şi obligarea sa la plata dobânzii legale penalizatoare în baza Legii nr. 72/2013, recurenta apreciind că dispoziţiile acesteia se aplică în caz de neplată a lucrărilor executate, în raport cu care nu s-a pus problema nerespectării obligaţiei, iar nu în cazul unei obligaţii de a face, respectiv de a dispune eliberarea unei părţi din garanţia de bună execuţie.

În probaţiune, recurenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitata respingerea recursului, arătând în esenţă că pârâtul nu a formulat obiecţii şi nu a ridicat pretenţii până la termenul arătat în art. 11 din contract.

În ceea ce priveşte motivul de recurs privind existenţa în hotărâre a unor motive contradictorii, arată că este neîntemeiată această critică, întrucât instanţa a făcut o analiză riguroasă a argumentelor invocate de părţi şi a probelor administrate.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 Cod de procedură civilă, acesta este nefondat, întrucât lucrările au fost finalizate şi recepţionate fără obiecţii sau alte pretenţii din partea achizitorului, această împrejurare având valoarea unei recunoaşteri a faptului că lucrarea este realizată în parametrii calitativi şi economici avuţi în vedere de achizitor, excluzând orice argument în sprijinul refuzului său de restituire a garanţiei. Recurentul omite faptul că restituirea garanţiei este reglementată a fi restituită în două etape, cea de-a doua fiind procentul de 30% restituibil la expirarea perioadei de garanţie a lucrărilor executate, tocmai pentru a putea acoperi eventualele vicii ascunse.

Sunt îndeplinite condiţiile legale şi contractuale pentru restituirea procentului de 70% întrucât achizitorul nu a ridicat în termen de 14 zile de la data semnării procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, pretenţii asupra garanţiei, procesul-verbal de recepţie este semnat şi însuşit de achizitor fără obiecţiuni, riscul pentru vicii ascunse este unul minim, în caz contrar achizitorul ar fi menţionat în cuprinsul procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor că lucrarea este afectată de vicii; în privinţa eventualelor vicii ascunse care s-ar putea ivi ulterior semnării procesului-verbal de recepţie finală, recurentul are la dispoziţie procentul de 30% din garanţie.

Esenţial de reţinut este faptul că între data finalizării şi recepţionării finale a lucrării-07.07.2017 şi data de 22.07.2017 când s-a împlinit termenul de 14 zile prevăzut de art. 14.4 lit. a din contract, achizitorul nu a ridicat nici o pretenţie concretă asupra garanţiei. Notificarea nr. 10807/11.07.2017 arată că urmează să se emită pretenţii asupra garanţiei de bună execuţie, ceea ce înseamnă că la acel moment, pretenţiile asupra garanţiei nu erau emise, aceasta realizându-se abia la data de 16.08.2017, cu depăşirea termenului de 14 zile prevăzut de contract.

Cât despre decizia Curţii de Conturi, arată intimata că aceasta a impus autorităţii recuperarea prejudiciului, fără a indica concret persoana care trebuie să îl repare, termenul de realizare a măsurii fiind 25.08.2016. Până la acea dată, recurentul nu a ridicat vreo pretenţie asupra garanţiei.

Constatările Curţii de Conturi nu îi sunt opozabile, instanţa admiţând în dosarul nr. xxxx/62/2016, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. A. S.A..

În ceea ce priveşte dobânda, în mod just acest capăt de cerere a fost admis, independent de lipsa unei prevederi contractuale în acest sens, întrucât dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 72/2013 sunt în sensul că dobânda legală penalizatoare este incidentă în cazul în care părţile nu au stabilit în contract nivelul dobânzii pentru plata cu întârziere.

În faza procesuală a recursului s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate şi a dispoziţiilor legale în materie, curtea reţine următoarele:

Părţile au încheiat contractul de achiziţii publice nr. xxxx/20.05.2015, adiţionat prin actele nr. 1/10.12.2015, nr. 2/08.01.2016, nr. 3/14.04.2016, nr. 4/27.05.2016 şi nr. 5/29.07.2016 având ca obiect modernizarea pieţei agroalimentare C..

Toate actele adiţionale au privit prelungirea duratei contractului, iar conform art. 11.1 din contract, reclamanta a constituit garanţia de bună execuţie a contractului în sumă de 97.111,71 lei, respectiv 5% din valoarea contractului fără TVA, ce a fost consemnată la dispoziţia achizitorului.

Prin Decizia Camerei de Conturi D. nr. 21/29.4.2016 s-a constatat, pe baza recalculării situaţiilor de lucrări cu preţurile practicate pe piaţă ale materialelor puse în operă, o diferenţă valorică decontată şi plătită necuvenit de pârâtă reclamantei în sumă de 19.810,68 lei.

La data de 23.12.2016, părţile au încheiat procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 21092 care cuprinde în Anexele 2 şi 3 deficienţele constatate.

Ulterior, la data de 07.07.2017, părţile au încheiat procesul-verbal de stingere a neconformităţilor din anexele 2 şi 3 ale procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor purtând nr. 10601/07.07.2016.

Admiţând acţiunea, prima instanţă a reţinut că, deşi prin Decizia Camerei de Conturi D. nr. Y/29.04.2016 s-a constatat, pe baza recalculării situaţiilor de lucrări cu preţurile practicate pe piaţă ale materialelor puse în operă, o diferenţă valorică decontată şi plătită necuvenit de pârâtă reclamantei în sumă de 19.810,68 lei, cu toate acestea, reclamanta are dreptul la restituirea garanţiei de bună execuţie, întrucât autoritatea contractantă nu a emis pretenţii asupra acesteia  până la data încheierii procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor (07.07.2017).

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod de procedură civilă, curtea reţine că acesta nu este întemeiat, întrucât prima instanţă a reţinut corect împrejurările cauzei şi a argumentat soluţia într-un mod logic şi coerent.

Referitor la critica conform căreia instanţa a reţinut lipsa dovezii comunicării adresei nr. 10807/11.07.2017, fără să pună în discuţia contradictorie a părţilor acest aspect, curtea reţine că, într-adevăr, aceasta s-a invocat numai prin concluziile scrise şi nu a fost pus în discuţia părţilor, însă acest motiv de nelegalitate, ce poate fi încadrat în cazul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 Cod de procedură civilă, nu poate duce la casarea hotărârii, întrucât motivul determinant pentru care prima instanţă a admis acţiunea, este acela că pârâta nu a ridicat pretenţii asupra garanţiei de bună execuţie până la data procesului-verbal de recepţie a lucrărilor, aşadar până la data de 07.07.2017, fiind aşadar fără relevanţă aspectul privind comunicarea unei adrese emise după data încheierii procesului-verbal de recepţie.

Pe fondul cauzei, curtea consideră hotărârea primei instanţe ca fiind dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale.

Este de necontestat că reclamanta nu şi-a executat obligaţiile contractuale, punând în operă cărămidă cu alte dimensiuni decât cele menţionate în deviz şi în situaţiile de lucrări acceptate, împrejurare din care a rezultat o diferenţă valorică decontată şi plătită constructorului necuvenit de 19.810,68 lei, aşa cum s-a reţinut prin Decizia Camerei de Conturi D. nr. 21/29.4.2016.

Relevante pentru soluţionarea cauzei sunt următoarele dispoziţii contractuale:

"Art.10.3 Nerespectarea obligaţiilor asumate prin contract dă dreptul părţii de a cere rezilierea contractului şi daune interese.

Art. 11.3 Achizitorul are dreptul de a emite pretenţii asupra garanţiei de bună execuţie, în limita prejudiciului creat, dacă executantul nu îşi execută, execută cu întârziere sau execută necorespunzător obligaţiile asumate prin contract. Anterior emiterii unei pretenţii asupra garanţiei de bună execuţie, achizitorul are obligaţia de a notifica acest lucru executantului, precizând totodată obligaţiile care nu au fost respectate."

Din interpretarea corelată a dispoziţiilor contractuale reproduse mai sus, rezultă că partea nemulţumită de modul de executare a contractului poate cere rezilierea contractului şi daune interese, iar dacă această parte este achizitorul, există un beneficiu al legii care îi permite să-şi recupereze prejudiciul din garanţia de bună execuţie, cu condiţia respectării unei anumite proceduri (notificare că are pretenţii asupra garanţiei de bună execuţie, cu precizarea obligaţiilor ce nu au fost respectate).

A susţinut intimata-reclamantă prin întâmpinare că pârâtul nu a ridicat nici o pretenţie, de nici o natură, însă acest aspect nu este real, întrucât achizitorul, prin adresa nr. 8102/16.05.2016 (fl. 53 ds. fond), a adus la cunoştinţă executantului existenţa prejudiciului  reţinut de Camera de Conturi D. şi l-a invitat la formularea unui punct de vedere.

Este adevărat că pârâtul nu a arătat expres că intenţionează să se îndestuleze din garanţia de bună execuţie, însă a-i bloca această posibilitate de recuperare a prejudiciului ar arăta un formalism excesiv, dată fiind intenţia neechivocă a acestuia de a fi despăgubit, în condiţiile în care nici nu mai avea posibilitatea legală de a urma calea prevăzută de art. 10.3 din contract şi de a cere rezilierea contractului, întrucât lucrările erau finalizate şi achitate la data emiterii adresei nr. 88102/16.05.2016, iar şansele de a obţine daune-interese erau iluzorii în condiţiile în care executantul era în procedura insolvenţei încă din anul 2015, aşa cum rezultă din încheierea din data de 23.12.2015 a Tribunalului Braşov  (fl. 18 ds. fond).

Aşadar, singura posibilitate legală de a respecta principiul utilizării eficiente a banului public prevăzut de Legea nr. 273/2006 era să se îndestuleze din garanţia de bună execuţie pe care o avea la dispoziţie, iar adresa nr. 88102/16.05.2016, emisă anterior încheierii procesului-verbal recepţie la terminarea lucrărilor, îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 11.4 lit. a) din contract.

Pentru aceste motive, în baza art. 496 Cod de procedură civilă, va fi admis recursul formulat de pârâtul Oraşul C. şi va fi casată hotărârea primei instanţe.

În rejudecare, curtea reţine că pretenţiile reclamantei privind restituirea a 70% din garanţia de bună execuţie sunt întemeiate numai în parte, pentru suma de 48.167,51 lei reprezentând diferenţa dintre suma de 67.978,19 lei şi prejudiciul de 19.810,68 lei.

Cuantumul prejudiciului rezultă din Anexa nr. 28 (Situaţia decontărilor de materiale cu alte caracteristici şi preţ superior celor puse în operă (fl.46-47 ds. trib.).

Cât despre apărarea intimatei că nu îi este opozabilă sentinţa civilă nr. 185/15.02.2016 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosar nr. xxxx/62/2016, prin care s-au validat constatările Curţii de Conturi privind decontarea nelegală de către UAT Oraşul C. a unei diferenţe de 133,47 lei/ metru cub de zidărie, această apărare va fi înlăturată, întrucât intimata-reclamantă nu poate pretinde să i se recunoască posibilitatea ignorării unor acte jurisdicţionale intrate în puterea lucrului judecat, ca şi cum acestea nu ar exista.

Conform art. 435 alin. (2) Cod de procedură civilă, "hotărârea este opozabilă oricărei terţe persoane atât timp cât aceasta nu face, în condiţiile legii, dovada contrară". Actul jurisdicţional produce, pe lângă efecte obligatorii între părţi, întemeiate pe principiul relativităţii, şi efecte de opozabilitate faţă de terţi. Faţă de aceştia, hotărârea se opune cu valoarea unui fapt juridic şi cu valoarea unui mijloc de probă, respectiv de prezumţie relativă.

Din poziţia de terţ, reclamanta ar fi putut demonstra contrariul celor statuate prin sentinţa invocată, însă chiar ea recunoaşte prin concluziile scrise în dosarul de fond, că a pus în operă cărămidă cu dimensiuni mai mari faţă de cele prevăzute în contract, ceea ce a dus, conform constatării Curţii de Conturi, la un preţ de 175,11 lei/mc de zidărie (4,49 leix39 bucăţi), faţă de cel decontat de 308,58 lei/mc.

În consecinţă urmează ca, în rejudecare, să fie obligat pârâtul Oraşul C. să restituie reclamantei numai diferenţa dintre suma de 67.978,19 lei reprezentând garanţia de bună execuţie şi suma de 19.810,68 lei reprezentând prejudiciul, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare conform dispoziţiilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 72/2013, de la data când garanţia trebuia restituită, conform dispoziţiilor contractuale.

Faţă de dispoziţiile art. 453 alin. (2) Cod de procedură civilă va fi obligat pârâtul Oraşul C. la plata cheltuielilor de judecată de 1.035 lei, proporţional cu pretenţiile admise.

Domenii speta

Spete similare