Societate comerciala. Obligatia de a completa raportul de gestiune. Obligatia de a afisa anuntul privind obligatia clientilor de a solicita si pastra bonul fiscal pâna la iesirea din unitate. Sanctionare contraventionala. Individualizarea sanctiunii in s

Contraventii

Prin plângerea înregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta la data de 30.12.2014 sub nr. 44732/212/2014, petenta S.C. A. S.R.L. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria D.G.A.F. nr. 0042420 întocmit la data de 14.12.2014 de intimata AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA – DIRECTIA GENERALA ANTIFRAUDA FISCALA – DIRECTIA REGIONALA 2 CONSTANTA, cu consecinta exonerarii de la plata amenzilor contraventionale aplicate.

În motivarea plângerii contraventionale, petenta a aratat ca, la data de 14.12.2014, în jurul orei 18.00, inspectori din cadrul DIRECTIEI REGIONALE ANTIFRAUDA FISCALA 2 CONSTANTA au efectuat un control la punctul de lucru al societatii din Constanta, (...), ocazie cu care au retinut, pe de o parte, ca raportul de gestiune nu a fost completat din data de 11.12.2014, încalcându-se astfel prevederile art. 6 din Legea nr. 82/1991 coroborat cu O.M.F.P. nr. 3512/2008, iar, pe de alta parte, ca anuntul privind obligativitatea clientilor de a solicita si pastra bonul fiscal pâna la iesirea din unitate nu era afisat, fiind nesocotite astfel prevederile art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr 28/1999.

S-a precizat ca în mod gresit a fost sanctionata societatea petenta pentru savârsirea faptei prevazute de art. 6 din Legea nr. 82/1991 întrucât conform dispozitiilor art. 10 alin. (1) si art. 42 alin. (6) din acelasi act normativ, raspunderea revine persoanelor fizice vinovate.

În ceea ce priveste neafisarea anuntului privind obligativitatea clientilor de a solicita si pastra bonul fiscal, petenta a învederat ca acest anunt era afisat la data si ora controlului, în incinta punctului de lucru, la loc vizibil, însa organul de control a insistat ca trebuia afisat deasupra aparatului de marcat fiscal. Din interpretarea dispozitiilor art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr 28/1999 nu rezulta obligatia agentilor economici de afisare a anuntului respectiv deasupra aparatului de marcat, ci doar obligatia de afisare la loc vizibil.

În subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea sanctiunii contraventionale a amenzii cu sanctiunea avertismentului, apreciind ca faptele imputate nu au un pericol social grav, iar sanctiunile aplicate prin procesul-verbal sunt disproportionate.

În drept, au fost invocate dispozitiile art. 10 alin. (1) si art. 42 alin. (6) din Legea nr. 82/1991, art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr 28/1999.

În dovedire, s-a solicitat încuviintarea probei cu înscrisuri si a probei testimoniale.

Plângerea contraventionala a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru în cuantum de 20 de lei, potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 (f. 10).

Prin întâmpinarea (f. 20-26) depusa la data de 03.02.2015, intimata AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA a solicitat respingerea plângerii contraventionale ca neîntemeiata.

În motivarea apararilor, intimata a învederat ca, potrivit art. 1 din Legea nr. 82/1991 si Normelor metodologice de întocmire si utilizare a documentelor financiar-contabile prevazute de O.M.F.P. nr. 3512/2008, societatea petenta are calitatea de contravenient indiferent de angajatul caruia îi revine obligatia de a întocmi documentele justificative prevazute de lege.

În legatura cu fapta prevazuta de art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr 28/1999, intimata a precizat ca sustinerile petentei în sensul ca era montat afisul de atentionare a clientilor privind obligatia de a solicita si pastra bonul fiscal pâna la iesirea din unitate sunt contrazise de raspunsul dat prin nota explicativa de managerul B.M., care a aratat ca din neglijenta afisul nu a mai fost montat pe perete dupa curatenia generala.

Sub aspectul individualizarii sanctiunilor aplicate, intimata a aratat ca faptele savârsite prezinta un pericol social ridicat, astfel încât nu se justifica înlocuirea amenzilor contraventionale aplicate cu sanctiunea avertismentului.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiata pe dispozitiile art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr 28/1999, art. 1 din Legea nr. 82/1991, O.M.F.P. nr. 3512/2008, O.G. 2/2001.

În probatiune, s-a solicitat  încuviintarea probei cu înscrisuri.

În cauza, instanta a încuviintat pentru ambele parti proba cu înscrisuri, în cadrul careia au fost depuse la dosar înscrisuri în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul, si proba testimoniala propusa de petenta, în cadrul careia a fost audiata martora D.A..

Analizând materialul probator administrat în cauza, instanta expune urmatoarele considerente:

Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria D.G.A.F. nr. 0042420 (f. 8) întocmit la data de 14.12.2014 de AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA – DIRECTIA GENERALA ANTIFRAUDA FISCALA – DIRECTIA REGIONALA 2 CONSTANTA, petenta S.C. A. S.R.L. a fost sanctionata contraventional cu amenda contraventionala în cuantum de 3000 lei pentru contraventia prevazuta de art. 6 din Legea nr. 82/1991 si cu amenda în cuantum de 4000 lei pentru contraventia prevazuta de art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr 28/1999.

În fapt, prin procesul-verbal s-a retinut ca, în urma unui control operativ si inopinat desfasurat în data de 14.12.2014, orele 18.10, la punctul de lucru al S.C. A. S.R.L. din Constanta, (...), s-a constatat ca raportul de gestiune nu a fost completat din data de 11.12.2014, iar anuntul privind obligatia clientilor de a solicita si pastra bonul fiscal pâna la iesirea din unitate nu era afisat.

Plângerea contraventionala a fost formulata în termenul legal de 15 zile prevazut de art. 31 alin. (1) O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.

Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de contraventie este supus controlului de legalitate si temeinicie al instantei.

Analizând cu precadere legalitatea, verificând continutul procesului-verbal contestat în raport de dispozitiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 în care sunt prevazute în mod exhaustiv mentiunile a caror lipsa conduce la nulitatea absoluta a procesului-verbal, instanta constata ca nu exista în cuprinsul actului de sanctionare examinat vicii sau lipsuri care sa conduca la o asemenea sanctiune, acesta fiind legal întocmit prin completarea integrala si în mod corect a rubricilor prevazute de textul amintit.

În ceea ce priveste temeinicia procesului-verbal, în actul de sanctionare a fost retinuta în mod corect si complet situatia de fapt, acesta fiind întocmit prin constatarea nemijlocita a faptei de catre inspectorii antifrauda aflati în exercitiul atributiilor ce le revin potrivit prevederilor legale. Or, în masura în care cuprinde constatarile personale ale agentilor constatatori, procesul-verbal beneficiaza de prezumtia de autenticitate si veridicitate si are forta probanta prin el însusi.

Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, persoana sanctionata are dreptul la un proces echitabil în cadrul caruia sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurarii ca situatia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfasurare al evenimentelor, iar sarcina instantei de judecata este de a respecta limita proportionalitatii între scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramâne nesanctionate actiunile antisociale prin impunerea unor conditii imposibil de îndeplinit si respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional (cauza Anghel v. România, hotarârea din 4 octombrie 2007).

Având în vedere aceste principii, în ceea ce priveste fapta constând în necompletarea raportului de gestiune pentru perioada 11.12.2014 – 14.12.2014, savârsirea ei rezulta din coroborarea procesului-verbal de constatare a contraventiilor seria D.G.A.F. nr. 0042420/14.12.2014 cu nota explicativa nr. 5190/14.12.2014 (f. 29) data de numitul B.M., în calitate de manager al societatii comerciale, acesta aratând ca documentul justificativ nu a fost completat.

În referire la existenta unei defectiuni la imprimanta ce nu a permis generarea în format fizic a raportului de gestiune tinut în format electronic, petenta nu a probat faptul ca a anuntat unitatea de service ori faptul ca a fost reparata imprimanta ulterior efectuarii controlului, în conditiile în care daca reprezentatii unitatii de service ar fi efectuat reparatia, petenta ar fi achitat serviciile prestate, sens în care i s-ar fi eliberat dovada platii.

Cu privire la depozitia martorei D.A., propusa de contestatoare, instanta apreciaza ca declaratia sa în legatura cu defectiunea la imprimanta apare ca neverosimila întrucât nu se coroboreaza cu niciuna din probele aflate la dosar, fiind chiar în contradictie cu acestea. În acest sens, în nota explicativa data cu ocazia controlului efectuat de inspectorii antifrauda, la întrebarea referitoare la motivul pentru care la data si ora controlului raportul de gestiune zilnic aferent punctului de lucru din City Park Mall nu era completat, numitul B.M. a mentionat ca a uitat sa completeze documentul din neglijenta, nefacând referire la existenta unei disfunctionalitati a imprimantei. Instanta mai constata ca aceste sustineri ale petentei au fost facute pentru prima data în cadrul concluziilor reprezentantului conventional pe fondul cauzei, ulterior audierii martorei în sedinta publica, nefiind invocate în cuprinsul plângerii contraventionale, astfel încât în lumina probelor administrare, are îndoieli asupra defectiunii învederate, care, chiar daca ar fi retinuta în cauza, nu ar fi apta de a conduce la înlaturarea raspunderii contraventionale. Mai mult decât atât, daca documentul financiar-contabil ar fi fost completat, chiar si în format electronic, astfel cum sustine petenta, ar fi putut fi prezentat agentilor constatatori la momentul efectuarii controlului.

Potrivit art. 41 pct. 2 lit.c) din Legea nr.82/1991, constituie contraventie nerespectarea reglementarilor emise de Ministerul Finantelor Publice, respectiv de institutiile cu atributii de reglementare în domeniul contabilitatii prevazute la art. 4 alin. (3), cu privire la întocmirea si utilizarea documentelor justificative si contabile pentru toate operatiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se refera, pastrarea si arhivarea acestora, precum si reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse, nerespectarea acestor prevederi fiind sanctionata cu amenda contraventionala de la 300 lei la 4000 lei, conform art. 42 alin. (1) din acelasi act normativ.

Conform pct. 35 din Normele metodologice de întocmire si utilizare a documentelor financiar-contabile aprobate prin O.M.F.P. nr.3512/2008, metoda global-valorica se aplica pentru evidenta marfurilor si ambalajelor aflate în unitatile de desfacere cu amanuntul (magazine, restaurante, bufete etc.), folosindu-se formularul comun "Fisa de cont pentru operatiuni diverse" (cod 14-6-22) si raportul de gestiune. Potrivit acestei metode, contabilitatea analitica a marfurilor si ambalajelor se tine global-valoric, atât la gestiune, cât si în contabilitate. Raportul de gestiune se completeaza pe baza documentelor de intrare si de iesire a marfurilor si ambalajelor si de depunere a numerarului din vânzare.

Prin necompletarea raportului de gestiune în perioada 11.12.2014 – 14.12.2014, societatea petenta a încalcat obligatia prevazuta de dispozitiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, conform carora orice operatiune economico-financiara efectuata se consemneaza în momentul efectuarii ei întru-un document care sta la baza înregistrarilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ, iar fapta petentei, savârsita prin inactiune, întruneste elementele constitutive ale contraventiei prevazute de art. 41 pct. 2 lit.c) din Legea nr.82/1991, astfel ca în mod corect a fost atrasa raspunderea contraventionala a acesteia.

În ceea ce priveste sustinerea petentei conform careia nu persoana juridica S.C. A. S.R.L. ar fi trebuit sanctionata contraventional, ci persoana fizica vinovata de necompletarea documentului justificativ, potrivit art. 1 din Legea nr. 82/1991, societatile comerciale, societatile/companiile nationale, regiile autonome, institutiile nationale de cercetare-dezvoltare, societatile cooperatiste si celelalte persoane juridice au obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitatea financiara potrivit prezentei legi, iar conform Normelor metodologice de întocmire si utilizare a documentelor financiar-contabile prevazute de O.M.F.P. nr.3512/2008 la art. 1 si cuprinse în Anexa 1 – A, Norme generale, persoanele prevazute la art. 1 din Legea contabilitatii nr. 82/1991 consemneaza operatiunile economica-financiare în momentul efectuarii lor. Din interpretarea coroborata a dispozitiilor enuntate rezulta ca obligatia de întocmire a documentelor financiar-contabile revine persoanei juridice, respectiv societatii comerciale, acest subiect de drept facându-se vinovat de nerespectarea obligatiilor legale independent de atragerea raspunderii persoanei fizice care completeaza si înregistreaza efectiv documentele justificative.

Cu referire la fapta constând în neafisarea anuntului privind obligatia clientilor de a solicita si pastra bonul fiscal pâna la iesirea din unitate, în concordanta cu dispozitiile art. 10 lit. e) din O.U.G. nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, în forma existenta la momentul încheierii procesului-verbal, constituie contraventie neîndeplinirea de catre utilizatorii aparatelor de marcat electronice fiscale a obligatiei de a afisa anunturile prevazute la art. 9 alin. (2), iar în conformitate cu acest text de lege, utilizatorii sunt obligati sa afiseze la loc vizibil anunturi de atentionare a clientilor cu privire la obligatia acestora de a solicita si pastra bonurile fiscale pâna la parasirea unitatii de livrare a bunurilor. Încalcarea interdictiei prevazute de textul de lege se sanctioneaza cu amenda de la 2000 la 4000 lei, conform art. 11 alin. (1) lit. a) din acelasi act normativ.

Fapta petentei S.C. A. S.R.L. constând în omisiunea a afisa anuntul prevazut de art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 28/1999 rezulta din constatarile personale ale inspectorilor din cadrul intimatei, coroborate cu nota explicativa data de catre numitul B.M. (f. 29), care, la solicitarea agentilor constatatori de a preciza de ce la data si ora controlului nu era afisat anuntul privind obligatia clientilor de a solicita si pastra bonurile fiscale pâna la iesirea din unitate, a precizat ca „din neglijenta afisul nu a mai fost montat pe perete dupa curatenia generala”.

Depozitia martorei D.A. sub aspectul existentei afisului nu este de natura sa rastoarne prezumtia de veridicitate a procesului-verbal seria D.G.A.F. nr. 0042420/14.12.2014, întrucât aceasta a declarat ca nu a fost de fata la momentul efectuarii controlului, ci a sosit la punctul de lucru al societatii ulterior, nepercepând astfel fapta prin propriile simturi la momentul savârsirii ei. În legatura cu plansa foto anexata la fila 12 din dosar, aceasta nu face existentei anuntului la momentul controlului, câta vreme nu este coroborata cu alte mijloace de proba, instanta luând în considerare si faptul ca managerul societatii, B.M., a recunoscut ca anuntul nu era afisat.

Fata de considerentele expuse mai sus, instanta apreciaza ca fapta pentru care petenta a fost sanctionata în temeiul art. 10 lit. e) din O.U.G. nr. 28/1999 constituie contraventie, în mod corect fiind atrasa raspunderea contraventionala a societatii S.C. A. S.R.L.

În ceea ce priveste individualizarea sanctiunilor contraventionale aplicate de catre organul constatator, instanta va examina proportionalitatea dintre gravitatea faptelor comise si sanctiunile aplicate, în analizarea careia va avea în vedere criteriile enuntate de art. 21 alin. (3) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, si anume circumstantele reale în care s-a savârsit fapta, modul si mijloacele de savârsire ale acesteia, scopul urmarit, urmarea produsa si circumstantele personale ale contravenientului.

Principiul proportionalitatii este prevazut atât de art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001, cât si în jurisprudenta CEDO, stabilindu-se ca orice masura punitiva trebuie sa fie necesara într-o societate democratica si proportionala cu gradul de periculozitate a faptei comise. Analizarea acestuia are loc atât în momentul aplicarii sanctiunii, fiind efectuata de agentul constatator, cât si în fata instantei, atunci când se contesta temeinicia sau legalitatea unui proces-verbal. În aprecierea gravitatii faptei trebuie avute în vedere atât circumstantele personale ale contravenientului, cât si cele reale.

 În concret, examinând proportionalitatea amenzii în cuantum de 3000 lei aplicate pentru contraventia constând în neîntocmirea raportului de gestiune, instanta are în vedere perioada scurta pentru care documentul financiar-contabil nu a fost întocmit, respectiv 4 zile, cuantumul ridicat al amenzii, acesta fiind orientat catre maximul prevazut de lege, conduita petentei pe tot parcusul procesului, aceasta nerecunoscând fapta si încercând sa denatureze adevarul prin invocarea unei pretinse defectiuni a imprimantei care ar fi determinat imposibilitatea generarii raportului de gestiune, precum si împrejurarea ca societatea nu se afla la primul conflict cu legea contraventionala, cazierul contraventional depus la dosarul cauzei (f. 47-48) relevând ca a mai fost sanctionata pentru comiterea în trecut (la data de 13.12.2013, 05.04.2014) a aceluiasi gen de fapte, cele prevazute de art. 41 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 82/1991. Desi petenta a afirmat ca nu exista un istoric contraventional întrucât toate procesele-verbale întocmite au fost contestate, nu a depus înscrisuri doveditoare în acest sens astfel ca simpla afirmatie nu poate fi avuta în vedere.

În raport de aceste date si tinând cont ca rolul sanctiunilor contraventionale este în principal preventiv, si doar în subsidiar represiv, instanta apreciaza ca în mod corect a fost aplicata sanctiunea amenzii contraventionale, nefiind justificata înlocuirea acestei sanctiuni cu avertismentul. Cu toate acestea, raportat la criteriile analizate instanta considera ca amenda cu care societatea contravenienta a fost sanctionata este excesiva, nerespectând exigenta proportionalitatii si realizând un scop eminamente represiv, motiv pentru care va admite în parte plângerea contraventionala, urmând a dispune reducerea cuantumului amenzii aplicate pentru aceasta fapta de la 3000 lei la 800 lei.

Sub aspectul individualizarii sanctiunii contraventionale aplicate prin procesul-verbal pentru savârsirea faptei prevazute de art. 10 lit. e) din O.U.G. nr. 28/1999, instanta va fi tine seama la analizarea proportionalitatii dintre gravitatea faptei comise si amenda contraventionala de criteriile sus-mentionate, retinând în primul rând ca atentionarea clientilor cu privire la obligatia acestora de a solicita si pastra bonul fiscal pâna la iesirea din unitate contribuie la determinarea clientilor sa solicite bonuri fiscale pentru marfurile cumparate sau serviciile prestate, iar, pe cale de consecinta, operatorul aparatului de marcat fiscal emite bonuri fiscale înregistrând astfel în memoria casei de marcat, respectiv în contabilitatea societatii, veniturile realizate din comercializarea bunurilor sau prestarea serviciilor. 

În raport de circumstantele concrete ale cauzei, instanta apreciaza ca o reindividualizare a cuantumului sanctiunii este necesara, având în vedere ca agentii constatatori au aplicat amenda în cuantumul maxim, respectiv 4000 lei, sanctiune ce nu respecta criteriul proportionalitatii si fata de faptul ca, ulterior efectuarii controlului, petenta a procedat la afisarea anuntului privind atentionarea clientilor cu privire la obligatia acestora de a solicita si pastra bonul fiscal pâna la iesirea din unitate, conformându-se astfel prevederilor legale.

În consecinta, instanta va dispune diminuarea cuantumului amenzii contraventionale aplicate pentru savârsirea acestei fapte de la 4000 lei la 2000 lei, formându-si convingerea ca petenta nu va mai repeta comiterea contraventiei.

Domenii speta

Spete similare