Venituri suplimentare ce se valorifică la pensie.

- Legea nr. 263/2010

-  decizia nr. 19/2012 pronunţată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

-  anexa 15 H.G. nr. 257/2011

Condiţii îndeplinite cumulativ pentru ca veniturile suplimentare atestate de o adeverinţă să poată fi valorificate la stabilirea, recalcularea pensiei.

„Ore suplimentare”- categorie de venituri care nu fac parte din baza de calcul.

Asupra cauzei de faţă;

Prin sentinţa civilă nr.690/MAS din data de 25 mai 2018, pronunţată de Tribunalul Braşov a fost admisă în parte contestaţia formulată de contestatorul A.  în contradictoriu cu intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII B. şi, în consecinţă:

A fost anulată Decizia nr. 244831/22.09.2017 privind recalcularea pensiei, emisă de intimata Casa Judeţeană de Pensii B..

A fost obligată intimata să emită o nouă decizie de pensie prin care să valorifice sporul de fidelitate şi veniturile obţinute cu titlu de „ore suplimentare”, menţionate în adeverinţa nr. 8/1091/27.07.2017 eliberată de S.C. C. S.A. B..

Au fost respinse restul pretenţiilor.

A fost obligată intimata să plătească în favoarea contestatorului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele considerente:

Contestatorul A. este beneficiar al pensiei pentru limită de vârstă în baza deciziei nr. 244831/02.12.2004 emisă de intimată (f.108).

Prin cererea înregistrată de intimată sub nr. 48971/958838/09.08.2017 contestatorul a solicitat recalcularea drepturilor de pensie, prin valorificarea veniturilor suplimentare atestate prin adeverinţa nr. 8/1091/27.07.2007 eliberată de S.C. C. S.A. B. (f. 51).

Prin decizia nr. 244831/22.09.2017 intimata C.J.P. B. a respins cererea de recalculare a pensiei în temeiul acestei adeverinţe, motivat de faptul că veniturile suplimentare brute realizate în perioadele 03.07.1971 – 28.09.1973 şi 08.02.1975 – 01.04.2001 nu pot fi valorificate raportat la dispoziţiile art. 165 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 263/2010 (f. 50).

Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestație administrativă, înregistrată sub nr.  59143/04.10.2017, care nu a fost soluționată până în prezent (f. 11).

În cuprinsul adeverinţei nr. 8/1091/27.07.2017 emisă S.C. C. S.A. B., fostul angajator a menţionat veniturile suplimentare pentru munca prestată în regim prelungit, sporul de vechime, sporul de fidelitate, sporul pentru condiţii grele de muncă şi veniturile reprezentând salariul brut realizat. Angajatorul a menţionat că a virat CAS pentru perioadele de activitate menţionate în adeverinţe, conform legislaţiei în vigoare în perioada menţionată.

În ceea ce priveşte valorificarea acestei adeverinţe, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972, contribuţia la asigurările sociale s-a plătit de către fostul angajator inclusiv pentru sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal de lucru. Pentru aceste venituri suplimentare s-au reţinut şi virat la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuţiile, conform legii. Textul de lege menţionat prevedea obligaţia unităţii de a vira la bugetul asigurărilor de stat o contribuţie de 15% asupra câştigului brut realizat de personalul lor salariat, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri. Prevederea legală mai sus citată a fost menţinută şi prin Legea nr. 49/1992, modificându-se numai procentul, prin art. 2.

Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuţiei de asigurări sociale era datorată de angajator şi se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat.

Textul de lege anterior invocat, se referă la contribuţia angajatorului iar nu la contribuţia individuală a salariatului.

Principiul proporţionalităţii pensiei cu contribuţia la asigurările sociale, a fost preluat din Legea nr. 19/2000 şi de Legea nr. 263/2010, în cadrul dispoziţiilor art. 2 lit. c), potrivit cărora, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite.

Totodată, Anexa 15 la Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010 aprobată prin H.G. nr. 257/2011 a preluat dispoziţiile Anexei I la O.U.G. nr. 4/2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, ce constituia dreptul comun în materie, în perioada de referinţă cuprinsă în adeverinţele de care se prevalează reclamantul, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetăţenilor care desfăşuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă şi pentru care angajatorii plătiseră contribuţia de asigurări sociale prevăzută de lege. Fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurări sociale de stat se constituie din contribuţiile pe care le plătesc unităţile socialiste, precum şi din sumele alocate în acest scop de la bugetul de stat. După cum se observă, textul de lege se referă la contribuţia angajatorului iar nu la contribuţia individuală a salariatului.

În speţă nu se pune problema principiului proporţionalităţii pensiei cu contribuţia individuală la pensia suplimentară ci de proporţionalitatea pensiei cu contribuţia la asigurările sociale de  stat a angajatorului, care se vira obligatoriu, în baza legii – Decretul nr. 389/1972.

Câtă vreme pensiile stabilite în temeiul Legii nr. 3/1977 se recalculează după principiile Legii nr. 19/2000, nu se poate susţine că în această situaţie nu ar avea aplicabilitate principiul proporţionalităţii reglementat de noul act normativ.

Deşi Legile nr. 19/2000 şi nr. 263/2010 instituie un sistem de asigurări sociale şi un sistem de calcul al pensiilor diferit de cel anterior, câtă vreme pensiile stabilite potrivit vechii reglementări au fost recalculate după principiile noii legi, în temeiul O.U.G. nr. 4/2005 şi H.G. nr. 1550/2004, potrivit principiului „la condiţii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieşirii la pensie”, în mod logic aceste principii sunt pe deplin aplicabile tuturor pensiilor, tocmai în scopul de a evita inechităţile la care s-ar putea ajunge.

Ar fi discriminatorie fapta de a refuza recalcularea pensiei pentru venituri suplimentare primite în baza unor legi anterioare Legii nr. 19/2000 pentru care s-au achitat contribuţii la asigurări sociale în vechile sisteme legislative, pentru considerentul că aceste dispoziţii legale nu prevedeau cota individuală de asigurări sociale şi permiteau doar plata contribuţiei la bugetul asigurărilor sociale de stat în procent de 15% din partea angajatorului raportat la totalul câştigului brut/net realizat de personalul lor, în comparaţie cu situaţia din prezent a asiguraţilor care beneficiază de asemenea recalculări potrivit legislaţiei noi care prevede stabilirea punctajului anual, elocvent în cuantificarea pensiei, în funcţie de veniturile care au constituit baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale.

În situaţia refuzului recalculării pensiei în raport de venituri suplimentare primite în baza unor legi anterioare Legii nr. 19/2000 şi Legii nr. 263/2010, pentru care doar foştii angajatori au achitat contribuţii la asigurări sociale în vechile sisteme legislative, pentru considerentul că aceste dispoziţii legale nu prevedeau cota individuală de asigurări sociale, s-ar crea un tratament discriminatoriu deoarece atât Legea nr. 19/2000, cât şi Legea nr. 263/2010 permit asiguraţilor valorificarea sporurilor cu caracter permanent, la stabilirea punctajului anual.

Potrivit art. 164 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1 se au în vedere şi sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă, precum şi sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.

În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 165 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 sub imperiul căreia s-a depus cererea de recalculare a pensiei.

Cum veniturile suplimentare pentru munca prestată în regim prelungit peste programul lunar au fost acordate contestatorului cu o frecvenţă lunară, iar angajatorul a achitat contribuţia sa unică la fondul asigurărilor sociale de stat, acestea trebuie luate în considerare de către intimată la stabilirea drepturilor de pensie ale contestatorului.

În acest sens s-a statuat şi prin Decizia  nr. V/2010 pronunţată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a stabilit că, în interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art. 78 şi art. 164 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sumele plătite pentru munca prestată de foştii salariaţi în regim de lucru prelungit, în condiţiile art. 1 şi 2 din Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.546/1952, se au în vedere la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public.

Or, adeverinţa de care se prevalează contestatorul atestă acordarea de către fostul angajator a sumelor plătite acestuia pentru orele suplimentare care, în acest context, trebuie valorificate la stabilirea pensiei.

În ceea ce priveşte sporul de vechime, instanţa a reţinut că prin adeverinţa de care se prevalează contestatorul, acesta s-a acordat în perioada ianuarie 1977 – martie 2001 iar din buletinul de calcul aferent deciziei  nr. 244831/02.12.2004 emisă de intimată prin care s-au recalculat drepturile de pensie ale contestatorului în condiţiile Legii nr. 19/2000, rezultă că sporul de vechime fusese valorificat pentru aceeaşi perioadă  (f.110 - 114).

În ceea ce priveşte sporul pentru condiţii grele de muncă – spor fix în procent de 7% - atestat prin aceeaşi adeverinţă în perioada februarie 1991 – martie 2001, instanţa reţine că, din acelaşi buletin de calcul rezultă valorificarea acestuia de către intimată în aceeaşi perioadă (f. 111 – 114).

Prin urmare, pretenţiile contestatorului privind valorificarea sporului de vechime şi a celui pentru condiţii grele de muncă, sunt nefondate.

În ceea ce priveşte sporul de fidelitate atestat prin adeverinţa nr. 8/1091/27.07.2017 eliberată de S.C. C. S.A. B. în perioada iulie 1992 – februarie 2001, instanţa reţine că acesta nu a fost valorificat, nefiind regăsit în buletinul de calcul, împrejurare confirmată de către intimată prin nota de şedinţă depusă la fila nr. 107 a dosarului, motivat de faptul că nu ar fi fost menţionat de către angajator temeiul legal ala acordării acestuia.

Susţinerea intimatei este nefondată, având în vedere că, prin adeverinţa nr. 8/1863/09.11.2017 fostul angajator S.C. C. S.A. a indicat temeiul legal al acordării sporului de fidelitate – Legea nr. 49/1992, Codul muncii completat de HCM, D-L nr. 35/1990, D-L nr. 68/1990 şi CCM la nivel de unitate (f. 22).

Mai mult decât atât, prin Decizia nr. 19/2012, s-au admis recursurile în interesul legii și s-a stabilit că:

„În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.”

Faptul că Deciziile nr. V/2010 şi nr. 19/2012 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie date în recursul în interesul legii se referă la interpretarea unor dispoziţii legale din Legea nr. 19/2000 nu are relevanţă, deoarece noua lege a sistemului unitar de pensii publice, nr. 263/2010 reglementează acelaşi principiu al contributivităţii şi aceeaşi bază de calcul a pensiei, după cum s-a arătat mai sus, preluând numeroase dispoziţii consacrate prin Legea nr. 19/2000.

În ceea ce priveşte efectele deciziilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţate în recursurile date în interesul legii, potrivit art. 330 alin. 4 Cod procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, astfel că apărările intimatei relative la inaplicabilitatea acestei decizii cauzei de faţă sunt nefondate.

În ceea ce priveşte veniturile brute atestate prin aceeaşi adeverinţă, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit art. 165 al Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii:

„(1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:

- salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;

- salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;

- salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.

(2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.”

Veniturile brute la care se referă acest text de lege sunt cele înregistrate în carnetul de muncă în perioada contemporană de referinţă la care se referă textul de lege, iar nu cele atestate ulterior prin adeverinţe.

Potrivit art. 127 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea şi/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15. Anexa nr. 15 la pct. V enumeră sporurile ce pot fi considerate sporuri cu caracter permanent, în conformitate cu prevederile Legii nr. 49/1992 pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale: sporul de vechime în muncă, sporul pentru lucru în subteran, precum şi pentru lucru pe platformele marine de foraj şi extracţie, indemnizaţia de zbor; sporul pentru condiţii grele de muncă, sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal, sporul pentru exercitarea unei funcţii suplimentare, alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislaţia specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective şi individuale de muncă.

Aceste sporuri se utilizează la determinarea punctajului mediu anual atât pentru perioadele anterioare, cât şi pentru cele ulterioare datei de 1 aprilie 1992, data intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 49/1992.

Art. 165 din Legea nr. 263/2010 reia cele învederate în legislaţia anterioară - Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale: calculul pensiei se face pe baza salariului tarifar de încadrare şi a sporurilor cu caracter permanent potrivit art. 164 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 19/2000.

În situaţia în care vorbim de sporuri cu caracter permanent acestea trebuie evidenţiate pe lângă salariul tarifar de încadrare. Câştigurile brute lunare încasate de reclamant nu îndeplinesc natura juridică a unui spor salarial, mai ales că adeverinţa de care se prevalează contestatorul nu evidenţiază în mod distinct sporul reprezentat de orele suplimentare prestate sistematic peste programul normal de lucru.

În concluzie, pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001 se au în vedere doar salariile tarifare de încadrare şi sporurile cu caracter permanent iar nu veniturile brute.

Deşi art. 165 din lege face trimitere la noţiunea de „salarii brute”, acestea nu sunt cele la care se referă adeverinţa de care se prevalează reclamantul, respectiv veniturile brute realizate lunar, ci acele salarii brute sau nete „în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă”, adică salariile tarifare de încadrare.

Având în vedere că baza de calcul a pensiei o reprezintă salariul de bază şi sporurile cu caracter permanent, instanţa a reţinut şi prevederile art. 124 alin. (1) din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, potrivit cărora, „în situaţia prezentării şi a altor acte de vechime în muncă prevăzute de lege, pentru perioadele anterioare datei de 01 aprilie 2001 (art. 16 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare), acestea vor cuprinde obligatoriu cel puţin următoarele elemente :

a)denumirea angajatorului;

b)datele de identificare a persoanei;

c)perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere şi de încetare a "aportului de muncă;

d)menţionarea temeiului legal în baza căruia a avut loc încadrarea;

e)funcţia, meseria sau specialitatea exercitată;

f)salariul tarifar de încadrare;

g)denumirea sporurilor cu caracter permanent, procentul sau suma acordată;

h)perioada în care a primit sporul şi temeiul în baza căruia s-a acordat.

De asemenea, în art. 127 alin. 2 din acelaşi act normativ, se menţionează că, adeverinţele prin care se dovedesc sporurile vor cuprinde printre altele şi denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată, perioada în care a primit sporul şi temeiul în baza căruia s-a acordat.

Prin Decizia nr. 19/2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii, invocată de contestator, s-a stabilit că se valorifică la calcularea sau recalcularea pensiei sporurile şi alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001, dacă au fost incluse în baza de calcul a pensiei conform legislaţiei anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare, şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.

Însă, recursul în interesul legii analizează posibilitatea valorificării unor sporuri şi venituri suplimentare, în timp ce adeverinţele de care se prevalează contestatorul nu se referă la astfel de venituri ci la venituri brute, în cuprinsul cărora, s-au inclus şi astfel de sporuri şi venituri suplimentare, care însă nu au fost defalcate.

Prin urmare, cererea contestatorului privind valorificarea veniturilor brute este nefondată.

Având în vedere aceste considerente, instanţa a admis în parte contestația formulată de contestatorul A., a anulat decizia nr. 244831/22.09.2017, emisă de intimată și a obligat-o la emiterea unei noi decizii de pensie, prin valorificarea sporului de fidelitate şi a veniturilor obţinute cu titlu de „ore suplimentare”, menţionate în adeverinţa nr. 8/1091/27.07.2017 eliberată de S.C. C. S.A. B..

Celelalte pretenţii ale contestatorului, au fost respinse.

Intimata fiind în culpă procesuală în temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă a fost obligată să plătească reclamantului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial, potrivit chitanţei depuse la fila nr. 8 a dosarului.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen, intimata Casa Judeţeană de Pensii B., solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei atacate în sensul respingerii în tot a acţiunii.

În motivare apelanta a arătat că instanţa de fond a interpretat în mod eronat dispoziţiile legale în materie, respectiv datele existente în înscrisurile aflate la dosar.

Aceasta a precizat că orele suplimentare sunt excluse de la calculul pensiei conform menţiunii de la Anexa 15 din H.G. nr. 257/2011, neavând caracter de spor permanent.

Apelanta a susţinut că în mod eronat a fost obligată la valorificarea sporului de fidelitate, adeverinţa nr. 8/1091/27.07.2017 eliberată de S.C. C. S.A. B. nefiind întocmită cu respectarea art. 127 din H.G. nr. 257/2011. Temeiul legal este un element sine qua non pentru valorificarea adeverinţei, în lipsa căruia sporurile salariale menţionate nu pot fi luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.

Apelanta a solicitat reducerea cheltuielilor de judecată, raportat la admiterea în parte a pretenţiilor, la valoarea obiectului pricinii, la activitatea prestată de avocat, litigiul fiind soluţionat la primul termen de judecată.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 466 alin. 1, art. 470 Cod procedură civilă, Legea nr. 263/2010 şi H.G. nr. 263/2010.

Intimatul A. a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea apelului şi obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată în apel. 

Examinând cauza prin prisma motivelor de apel invocate şi a dispoziţiilor art. 476 din Codul de procedură civilă, instanţa de control judiciar constată că apelul promovat împotriva sentinţei civile nr. 690/MAS/25 mai 2018 a Tribunalului Braşov este întemeiat în parte.

Curtea constată că instanţa de fond a aplicat şi interpretat în mod eronat dispoziţiile legale incidente.

Potrivit art. 165 alin. 1 şi 2 Cod procedură civilă:

„(1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:

a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;

b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;

c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.

(2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.”

Principiul contributivităţii, prevăzut de art. 2 lit. c din acelaşi act normativ se impune a fi aplicat ţinând seama de dispoziţiile legale citate anterior.

Astfel, la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent.

Concluzia ce se desprinde din aceste dispoziţii legale este aceea potrivit căreia nu orice sporuri se iau în calcul ci doar cele care au avut caracter permanent şi au făcut parte din baza de calcul a legislaţiei în vigoare la data realizării acestora.

În acelaşi sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie decizia nr. 19/2012 în recursul în interes legii, statuând că: „În interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) şi art. 164 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi pct. V din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile şi alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislaţiei anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare, şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale”.

Astfel sporurile şi alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public dacă îndeplinesc în mod cumulativ toate cele trei condiţii respectiv:

- au fost incluse în baza de calcul conform legislaţiei anterioare,

- sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare,

-  pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.

Potrivit anexei 15 a HG nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice:

„Menţiune: Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001:

- formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale;

- participarea la beneficii a oamenilor muncii din unităţile economice;

- premiile anuale şi premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite;

- recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate;

- diurnele de deplasare şi de delegare, indemnizaţiile de delegare, detaşare şi transfer;

- drepturile de autor;

- drepturile plătite potrivit dispoziţiilor legale, în cazul desfacerii contractului de muncă;

- al treisprezecelea salariu;

- formele de retribuire definite sub sintagma "plata cu ora", acordate cadrelor didactice şi specialiştilor din producţie sau din alte domenii de activitate pentru activitatea didactică de predare, seminare, lucrări practice, desfăşurate în afara obligaţiilor de muncă de la funcţia de bază, pentru acoperirea unor posturi vacante sau ai căror titulari lipseau temporar, precum şi pentru îndeplinirea unor activităţi didactice pentru care nu se justifică înfiinţarea unor posturi;

- formele de retribuire pentru "orele suplimentare" realizate peste programul normal de lucru;

- sporul acordat pentru personalul didactic care îndrumă practica psihopedagogică şi care asigură perfecţionarea de specialitate a învăţătorilor şi educatorilor;

- indemnizaţiile de muncă nenormată;

- compensaţiile acordate conform decretelor nr. 46/1982 şi nr. 240/1982;

- alte sporuri care nu au avut caracter permanent.”

În adeverinţa nr. 8/1091/27.07.2017 eliberată S.C. C. S.A., de a cărei valorificare a fost solicitată prin cererea de chemare în judecată, sunt menţionate, printre altele „ore suplimentare” şi „spor fidelitate”.

De asemenea s-a menţionat că s-a virat CAS, pentru perioadele de activitate, conform legislaţiei în vigoare în perioada menţionată.

Potrivit dispoziţiilor legale citate anterior sumele obţinute cu titlu de „ore suplimentare” menţionate în adeverinţa a cărei valorificare au fost exceptate în mod expres de legiuitor de la luarea în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, astfel că nu pot fi valorificate.

În caz contrar s-ar nesocoti şi decizia RIL nr. 5/2010 prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că: „Sumele plătite pentru munca prestată de foştii salariaţi în regim de lucru prelungit, în condiţiile art. 1 şi 2 din Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.546/1952, se au în vedere la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public.”

Orele suplimentare menţionate în adeverinţa a cărei valorificare s-a solicitat nu au caracterul unui program prelungit şi au fost exceptate în mod expres de legiuitor din bază de calcul a pensiilor.

În concluzie în mod eronat s-a dispus valorificate sumelor încasate de intimatul A. pentru orele suplimentare menţionate în adeverinţa nr. 8/1091/27.07.2017 eliberată S.C. C. SA.

Referitor la sporul de fidelitate menţionat în adeverinţa nr. 8/1091/27.07.2017 eliberată S.C. C. S.A. Curtea constată că în mod corect a fost valorificat având în vedere caracterul permanent al acestui spor.

Temeiul legal al acordării acestui spor şi al celorlalte sporuri menţionate în adeverinţa nr. 8/1091/27.07.2017 a fost indicat de S.C. C. S.A. în adeverinţa nr. 8/1863/9.11.2017, respectiv Legea nr. 49/1992, Codul muncii completat de HCM, instrucţiuni, ordine, avize, Decretul-lege nr. 35/1990, Decretul-lege nr. 68/1990, CCM la nivel de unitate (fila 22 dosar fond).

Critica apelantei în ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată este neîntemeiată, suma achitată de intimatul reclamant cu titlu de onorariu avocaţial nefiind disproporţionată în raport de complexitatea cauzei şi de activitatea desfăşurată de avocat, astfel că este nefondată cererea de reducere a cheltuielilor de judecată, raportat la criteriile reglementate de art. 451 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă, va admite în parte apelul formulat de către apelanta Casa Judeţeană de Pensii B. împotriva sentinţei civile nr. 690/MAS/25 mai 2018 a Tribunalului Braşov, va schimba în parte sentinţa atacată în sensul că va înlătură obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii B. la valorificarea veniturilor obţinute cu titlu de „ore suplimentare”, menţionate în adeverinţa nr. 8/1091/27.07.2017 eliberată de S.C. C. S.A. B..

Va păstra celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin.1 şi 2 Cod procedură civilă va obliga apelanta să plătească intimatului A. suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale, având în vedere faptul că apelul a fost admis în parte.

Domenii speta

Spete similare