Atragerea răspunderii fostului administrator al societăţii debitoare.

- art. 169 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, art. 73 din Legea nr. 31/1990 republicată

Pentru atragerea răspunderii fostului administrator al unei societăţi debitoare în procedura insolvenţei se impune întrunirea cerinţelor răspunderii civile delictuale, respectiv existenţa unei fapte prevăzute limitativ de art. 169 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, un prejudiciu cert, legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi vinovăţia persoanei.

Fostul administrator nu este exonerat de la răspunderea privind societatea debitoare prin darea unei procuri altei persoane.

Prin Sentinţa civilă nr.408/Sind/28.03.2019 pronunţată de Tribunalul Braşov s-a admis acţiunea formulată de reclamanta AJFP A., în calitate de creditor al S.C. B.  S.R.L. - în faliment, în contradictoriu cu pârâtul C. şi, în consecinţă, a obligat pârâtul să suporte din averea personală, plata sumei de 521.376  lei, aceasta urmând să intre în averea debitoarei.

A luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

A autorizat creditorii să procedeze la punerea în executare a sentinţei.

Pentru a pronunţa această soluţie judecătorul sindic a reţinut următoarele:

Din analiza înscrisurilor depuse în probaţiune de ambele părţi a rezultat că pârâtul s-a făcut vinovat de ajungerea societăţii în stare de insolvenţă.

Astfel cum a rezultat din conţinutul raportului asupra cauzelor şi împrejurărilor care au condus la apariţia stării de insolvenţă, precum şi al raportului final întocmite în cauză, coroborate cu concluziile raportului de expertiză (fila 172 dosar), pârâtul nu a ţinut contabilitatea în conformitate cu legea, în acest sens fiind şi concluziile Raportului fiscal încheiat la 31.10.2014 depus de reclamantă la fila 48 dosar. 

Astfel, expertul a concluzionat că sumele evidenţiate în bilanţul societăţii din 31.12.2013, pe de o parte nu corespundeau cu sumele înscrise în balanţa de verificare, întocmită la aceeaşi dată, iar pe de altă parte au fost înregistrate eronat în contabilitatea societăţii şi fără a avea la bază documente justificative.

De altfel, din analiza înscrisurilor existente şi lichidatorul judiciar a apreciat că a identificat elemente de natură a atrage răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere, arătând că au fost ţinute în mod nelegal evidenţele contabile ale debitoarei, precum şi faptul că starea de insolvență a survenit pe fondul lipsei de interes manifestată de pârât, atât în ceea ce priveşte recuperarea creanţelor cât şi relativ la redresarea societăţii.

Din coroborarea materialului probator administrat în cauză rezultă că nu a fost justificată în niciun mod dinamica bunurilor patrimoniale ale societăţii în contextul în care aceste bunuri nu  s-au regăsit faptic în totalitate în patrimoniul debitoarei.

Judecătorul sindic a reţinut aşadar concluziile din cuprinsul raportului de expertiză prin care se arată că evidenţa contabilă a fost ţinută eronat, astfel încât, nu putea fi explicată dinamica bunurilor din patrimoniul debitoarei.

De altfel, insolvenţa a fost cauzată şi datorită neachitării debitelor datorate bugetului de stat, dar şi pasivităţii pârâtului în recuperarea creanţelor societăţii.

Astfel, pârâtul nu a prezentat documente prin care să justifice ieşirea activelor din patrimoniul debitoarei în mod legal, ceea ce conduce la concluzia că acesta a folosit bunurile societăţii în interes personal sau în interesul altor persoane, a deturnat sau mărit în mod fictiv pasivul debitoarei, nu a ţinut contabilitatea în conformitate cu legea şi a dispus continuarea unei activităţi care ducea persoana juridică în încetare de plăţi. Concluziile raportului de expertiză se coroborează şi cu declaraţia martorului audiat nemijlocit de instanţă (fila 134 dosar), care arată că s-a ocupat personal de administrarea societăţii, pârâtul nefiind preocupat de activitatea debitoarei şi care a sesizat o serie de nereguli în evidenţele contabile ale societăţii.

Toate aceste aspecte sunt de natură a atrage incidenţa dispoziţiilor art.169 alin.1 lit. a, c, d şi e din legea insolvenţei, deşi reclamanta iniţial nu a invocat incidenţa dispoziţiilor art.169 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2014.

Pârâtul nu a dovedit prin niciun mijloc de probă că nu se face vinovat de ajungerea societăţii în încetare de plăţi sau că nu ar avea nicio culpă în acest sens, iar prin probele administrate a rezultat culpa pârâtului în cauzarea stării de insolvenţă.

Raportat la declaraţia martorului potrivit căreia, mandatul de administrator a fost exercitat de martor în baza unui mandat special, încredinţat de pârât, judecătorul sindic a constatat că, chiar şi în aceste condiţii, răspunderea pentru modul de îndeplinire a atribuţiilor asumate revenea pârâtului în condiţiile în care acesta trebuia să supravegheze activitatea debitoarei, în baza prerogativelor conferite de lege.

În acest context, constatând că pârâtul nu a făcut dovada conducerii activităţii societăţii în conformitate cu mandatul asumat şi considerând că prin conduita sa a determinat prejudicierea creditorilor, judecătorul sindic a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat pe pârâtul C. să suporte din averea personală pasivul debitoarei, reprezentând prejudiciul cauzat în cuantum de  521.376  lei.

Instanţa a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul C. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de apel arată că în mod eronat s-a apreciat că îi pot fi imputate faptele de la art. 169 alin. 1 lit. a, c, d şi e din Legea nr. 85/2014 deoarece prin Procura specială autentificată de BNP D. sub nr. […]/8.08.2012 l-a împuternicit pe domnul E. să reprezinte cu puteri depline societatea B. S.R.L., acesta fiind singurul care a gestionat societatea. Precizează că trebuie să fie întrunite cerinţele răspunderii civile delictuale şi nu s-a dovedit că starea de insolvenţă s-ar fi datorat lui. Numitul E., audiat ca martor a recunoscut că a semnat bilanţurile de la AJFP, a reprezentat societatea la controale. Consideră că nu-i poate fi atrasă răspunderea personală, altă persoană fiind administratorul de fapt al societăţii.

La dosar a depus întâmpinare intimata creditoare AJFP A. solicitând respingerea apelului, din rapoartele lichidatorului judiciar şi din bilanţurile contabile rezultă că nu s-au predat stocurile existente, disponibilul din casă, nu s-au recuperat creanţele de la proprii debitori. Consideră că în mod corect s-a admis acţiunea şi s-a atras răspunderea pârâtului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa apelată, probele administrate raportat la motivele de apel invocate, Curtea constată că apelul este nefondat.

Prin Sentinţa civilă nr. 3302/sind/11.12.2014 pronunţată de Tribunalul Braşov s-a deschis procedura insolvenţei debitoarei S.C. B. S.R.L..

Prin Raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă a debitorului din 2.03.2015 se reţine că starea de faliment se datorează contextului economic general, domeniul de activitate exploatare forestier care s-a desfăşurat din ce în ce mai greu, lipsa contractelor ferme.

Asociatul unic al societăţii este C. care figurează în Registrul comerţului şi ca administrator al societăţii.

Prin Procura specială autentificată de BNP D. sub nr. […]/8.08.2012, asociatul unic şi administrator al societăţii C. l-a împuternicit pe domnul E. să reprezinte cu puteri depline societatea B. S.R.L..

Observăm din cuprinsul procurii că E. nu este desemnat administrator al societăţii ci mandatar al lui C..

Creditoarea AJFP A. a formulat cerere de atragerea răspunderii pârâtului C..

Potrivit dispoziţiilor art. 169 din Legea nr. 85/2014 invocate:

(1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, fără să depăşească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;

b) au făcut activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;

c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi;

d) au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea. În cazul nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cât şi legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu se prezumă. Prezumţia este relativă;

e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia

f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăţi;

g) în luna precedentă încetării plăţilor, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferinţă unui creditor, în dauna celorlalţi creditori;

h) orice altă faptă săvârşită cu intenţie, care a contribuit la starea de insolvenţă a debitorului, constatată potrivit prevederilor prezentului titlu.

(2) Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvenţă a debitorului şi/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acţiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de preşedintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acţiune, în aceleaşi condiţii, creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală.

Creditoarea şi-a întemeiat acţiunea în răspundere pe prevederile art. 169 lit. a, c şi e din Legea nr. 85/2014, iar judecătorul sindic în urma expertizei tehnice contabile efectuate în cauză şi-a întemeiat hotărârea şi pe dispoziţiile literei d.

Pentru atragerea răspunderii pârâtului se impune întrunirea cerinţelor răspunderii civile delictuale. Existenţa unei fapte prevăzute limitativ de art. 169 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, un prejudiciu cert, legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi vinovăţia persoanei.

Apelantul nu neagă existenţa faptelor ori prejudiciu, afirmă doar lipsa vinovăţiei sale susţinând că prin darea procurii de administrare a societăţii altei persoane este exonerat de la răspundere privind societatea.

Potrivit dispoziţiilor art. 73 din Legea nr. 31/1990 republicată:

Administratorii societăţii sunt solidar răspunzători faţă de societate pentru:

c) existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere;

e) stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.

Reţinem şi prevederile art. 71 din acelaşi act normativ conform căruia

(1) Administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea nu îl pot transmite decât dacă această facultate li s-a acordat în mod expres.

(2) În cazul încălcării prevederilor alin. (1), societatea poate pretinde de la cel substituit beneficiile rezultate din operaţiune.

(3) Administratorul care, fără drept, îşi substituie altă persoană răspunde solidar cu aceasta pentru eventualele pagube produse societăţii.

În cauză, pârâtul asociat unic şi administrator statutar a transmis dreptul de administrare a societăţii printr-o procură altei persoane. Se aplică regulile de la mandat. Mandatul este contractul prin care o parte numită mandatar se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părţi numită mandant.

Cel care răspunde faţă de societatea debitoare şi în procedura insolvenţei faţă de creditorii societăţii este administratorul acesteia şi nu mandatarul care este ţinut să dea socoteală despre gestiunea sa şi să remită mandantului tot ce a primit în temeiul împuternicirii sale.

În calitate de asociat unic şi administrator al societăţii pârâtul trebuia să supravegheze modul de desfăşurare a activităţii şi să verifice îndeplinirea obligaţiilor instituite de lege.

După deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei nu s-au predat stocurile existente, disponibilul din casă, existente conform bilanţurilor şi anterior nu s-au recuperat creanţele de la proprii debitori. Toate acestea se datorează şi pasivităţii pârâtului. Există vinovăţia pârâtului în îndeplinirea defectuoasă a obligaţiilor ce-i reveneau în calitate de administrator al societăţii şi asociat unic al S.C. B. S.R.L..

Creditorii s-au îndreptat cu acţiune în atragerea răspunderii administratorului înscris în Registrul comerţului.

Raportat la existenţa procurii, pârâtul se poate întoarce împotriva persoanei care a produs pagube societăţii prin îndeplinirea necorespunzătoare a mandatului primit.

În concluzie, cerinţele răspunderii civile delictuale sunt întrunite pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului, administrator şi asociat unic al debitoarei S.C. B. S.R.L., aflată în procedura insolvenţei.

Pentru toate aceste considerente, Curtea în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă urmează să respingă apelul declarat de pârâtul C. împotriva Sentinţei civile nr. 408/Sind/28.03.2019 pronunţată de Tribunalul Braşov pe care a păstrat-o.

Domenii speta

Spete similare