Actiune pretentii clauza abuzive

Pe rol se află soluţionarea cauzei civile având ca obiect obligaţia de a face şi pretenţii, formulate de reclamanţii C…B… C…, C… M… V…, C… I… şi C… M…, toţi cu domiciliul ales în …, în contradictoriu cu pârâta S.C. B… S.A., cu …

Despre mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 06.11.2019, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 13.11.2019, ulterior la data de 20.11.2019 și apoi la data de astăzi, când a pronunțat următoare sentință civilă.

INSTANŢA,

Deliberând asupra prezentei cereri, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr…./740/2017 la data de 12.06.2017, reclamanții C… B… C…, C… M… V…, C… I… şi C…M…, au chemat în judecată pe pârâta S.C. B…S.A, ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la calcularea si restituirea diferenţei dintre dobânda fixa stabilita pentru primul an de creditare de 5,9% si dobânda variabila incasata nelegal dupa 8.11.2008 (data la care a incetat clauza privind dobânda fixa aplicata contractului de credit) si in continuare, pana la data expirării convenţiei de credit, suma actualizata cu indicii de inflaţie de la data încasării dobânzilor nelegale si pana la data restituirii efective, cat si la plata dobânzii legale penalizatoare prev. de disp. art. 1 alin. 3/ OG 13/2011, calculata de la data incasarii dobânzilor nelegale si pana la data restituirii efective, la eliminarea clauzei prevăzuta la art. 4 .5 din contractul de credit nr…/08.11.2007 ca urmare a constatării nulităţii.

În motivarea acţiunii, reclamanții au arătat că prin sentinţa …/6.07.2016, definitiva, pronunţata in dosar nr. …740/2015 s-a stabilit, cu caracter definitiv, nulitatea clauzei privind dobânda variabila.

Totodată instanţa a stabilit obligarea pârâtei la modificarea clauzei prevăzute de art. 4.5 din contractul de credit nr. …/08.11.2007, prin care se stabileşte în sarcina reclamanţilor plata unei dobânzi variabile pe parcursul derulării contractului, cu excepţia perioadei menţionate la art. 4.1., în urma negocierii acesteia cu reclamanţii.

S-a precizat că în intervalul 11.01.2017-1.06.2017 a fost notificată, de mai multe ori, pârâta sa isi indeplineasca obligaţiile stabilite prin sentinţa.

Astfel, face referire la notificările din 26.01.2017, din 23.02.2017, răspunsul băncii din 15.03.2017 cu nr. …/121, revenirea reclamanților cu adresa din 12.04.2017 înregistrata sub nr. …/162, revenirea din data de 17.05.2017 înregistrata sub nr. …/200 si poziţia pasiva in care s-a plasat pârâta, cat priveşte contractul de-credit nr. …/08.11.2007, anume lipsa unei poziţii, certe in raport cu sentinţa …/6.07.2016, pronunţata in dosar nr. …/740/2015 pe aspectul refuzului de a renegocia dobânda, desi apelul pârâtei sub acest aspect a fost respins.

Concluzionând, au arătat reclamanții că prin hotărâre judecătoreasca definitiva s-a constatat nulitatea clauzei (abuzivă) prevăzute de art. 4.5 din contractul de credit indicat supra, prin care s-a stabilit în sarcina reclamanţilor plata unei dobânzi variabile pe parcursul derulării contractului.

Cu toate acestea pârâta nu a eliminat aceasta clauza din contract si nu na restituit pana in prezent diferenţa de dobânda încasata nelegal.

S-a precizat că nulitatea reprezintă o sancţiune de drept civil, iar efectele nulităţii absolute a clauzei implica ex lege restabilirea legalităţii, adică restabilirea situaţiei anterioare, in cazul nostru restituirea prestaţiilor încasate nelegal pe temeiul unei convenţii nule.

Nulitatea absoluta, ca sancţiune, prezuma incheierea nelegala a clauzei, in raport de cauze contemporane încheierii actului sî produce 2 categorii de efecte: ex tune si ex nune, asa incat pentru trecut efectele constau in restituirea reciproca a prestaţiilor, iar pentru viitor in încetarea tuturor efectelor contractului, încetarea raportului juridic dintre părţile clauzei/actului nul.

Potrivit principiului de drept quod nullum este nullum producit efectum, consecinţele juridice ale aplicării sancţiunii nulităţii constau in lipsirea actului anulat de efectele contrarii normelor edictate pentru incheierea sa valabila si restabilirea legalităţii.

În aprecierea reclamanților, având in vedere ca se află în situaţia anterioara încheierii clauzei de la art. 4.5, cand aceasta nu exista, sumele percepute cu titlu de dobânda variabila sunt nelegal incasate si trebuiesc restituite.

Pentru cele expuse s-a solicitat admiterea cererii, asa cum a fost formulata, obligarea pârâtei la calcularea si restituirea diferenţei dintre dobânda fixa stabilita pentru primul an de creditare de 5,9% si dobânda variabila încasata nelegal dupa 8.11.2008 (data la care a încetat clauza privind dobânda fixa aplicata contractului de credit) sî in continuare, pana la data expirării convenţiei de credit, actualizata cu indicii de inflaţie de la data încasării dobânzilor nelegale si pana la data restituirii efective cat si la plata dobânzii legale penalizatoare prev. de disp. art. 1 alin. 3/ OG 13/2011, calculata de la data încasării dobânzilor nelegale si pana la data restituirii efective, obligarea paratei sa elimine clauza prevăzuta la art. 4.5 din contractul de credit nr. …08.11.2007 ca urmare a constatării nulităţii.

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

În susţinerea acţiunii s-a solicitată proba cu înscrisuri și proba cu expertiza contabilă.

Cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtei, care la data de 17.07.2017 a depus la dosar întâmpinare la cererea de chemare în judecată a reclamanților pe care o consideră, în principal, ca fiind rămasă fără obiect, iar în subsidiar, ca fiind neîntemeiată.

În motivarea cererii, a arătat că, în fapt, anterior semnării contractului de credit reclamantul a putut consulta clauzele acestuia, a avut posibilitatea de a analiza si studia cu atenţie fiecare dintre clauze, pentru a aprecia daca acestea corespund sau nu intereselor lui, sau dimpotrivă, incalca aceste interese.

De asemenea, reclamantul a beneficiat de consultanta cu privire la aspectele neclare din contract anterior semnării acestuia, astfel incat sa isi poată exprima consimţământul in deplina cunoştinţa de cauza. Aceasta este practica bancara obişnuita si a fost respectata si de către B… la incheierea fiecărui contract de credit, indiferent de tipul acestuia si indiferent de consumator

In situaţia in care reclamantul ar fi ajuns la concluzia ca unele dintre clauzele contractuale nu corespund intereselor sau drepturilor proprii, ar fi putut opta pentru a nu incheia contractul de credit, realizandu-si obiectivele si necesităţile de creditare fie prin intermediul altor produse de acelaşi gen pe care le oferea Bancpost la acel moment, fie de la alte instituţii bancare care ar fi putut, din perspectiva domniei sale, sa vina mai mult in întâmpinarea nevoilor proprii.

Astfel, reclamantul a avut posibilitatea reala, concreta, de a lua cunoştinţa despre fiecare dintre clauzele si costurile cu privire la care ar fi avut nelămuriri sau dubii.

Prin a avea posibilitatea reala de a cunoaşte condiţiile contractuale la momentul incheierii contractului, trebuie sa se inteleaga faptul ca reclamantul a avut la dispoziţie elementele^necesare pentru a cunoaşte costurile si condiţiile contractuale, indiferent daca, în concret, a valorificat sau nu aceste condiţii.

S-a precizat că niciuna dintre clauzele contractuale nu obligă pe consumator la suportarea unor condiţii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoştinţă la data semnării contractului.

Referitor la art. 4 din Legea 193/2000 care menţionează ca: "(1) O clauza contractuala care nu a fost negociator direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează, in detrimentul consumatorului si contrar cerinţelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligaţiile pârtilor", facem următoarele precizări:

In data de 08.11.2007 a fost încheiat Contractul de credit ipotecar nr. … prin care B… a acordat domnului C… B…C… un credit în cuantum de 27550.00 CHF pentru o perioadă de 300 de luni.

In momentul acordării creditului, parata punea la dispoziţia clienţilor o anumita oferta pentru dobânzile, taxele, comisioanele percepute, pentru fiecare tip de credit. Aceste oferte variază in fiecare an in funcţie de evoluţia pieţei bancare, tarifele practicate de banca fiind influenţate de mai mulţi factori, dar in special, de costul fondurilor, precum si marja de risc a tarii.

Din portofoliul de soluţii de creditare oferite de banca clienţilor săi la vremea respectiva, reclamantul a ales un produs de creditare cu dobânda variabila acordat in moneda CHF.

A solicitat a se observa faptul ca prin semnarea contractului de credit, împrumutatul a confirmat ca a citit, inteles si acceptat termenii si toate condiţiile prevăzute in clauzele contractuale privind acordarea creditului, respectiv derularea contractului.

Pentru o mai mare transparenta in relaţia cu clienţii incepand cu 2009 toate Actele adiţionale semnate cu aceştia presupuneau o rescriere a contractului de credit pentru ca prevederile OUG 174/2008 sa fie respectate.

A menţionat pârâta ca in anul 2010 B… SA a trimis la adresa de corespondenta a clientului o notificare cu privire la intrarea in vigoare a Ordonanţei de Urgenta 50/2010. Notificarea conţinea principalele modificări contractuale determinate de actul normativ si informa cu privire la posibilitatea semnării unui Act Adiţional la contractul de credit in unitatea B… care a acordat creditul.

Dobânda aferenta contractului clientului a fost transparentă din momentul semnării contractului de credit si astfel OUG nr. 50/2010 nu a adus nicio modificare asupra componentei dobânzii.

De asemenea, a menţionat ca Actul Adiţional includea strict modificările prevăzute de lege prin OUG nr. 50/2010. Conform dispoziţiilor legale din actul normativ menţionat, incepand cu data de 19.09.2010 nesemnarea Actelor adiţionale a fost considerata acceptare tacita si modificările prezentate in Actul Adiţional s-au aplicat de drept.

O parte din pretenţiile reclamantului decurg din contractul de credit, categorie de contract-cunoscând, la momentul incheierii lui, reglementari distincte si speciale, derogatorii de la dreptul comun si car nu se completează reciproc. Cadrul legislativ in materia protecţiei consumatorilor in contractele de credit est unul complex si a suferit in timp o dinamica semnificativa, de care instanţa urmează sa tina seama in aplicarea : interpretarea corecta a legii aplicabile in timp contractului ce constituie obiectul prezentei cauze.

În aprecierea pârâtei, din motivarea cererii de chemare in judecata rezulta ca reclamantul isi intemeiaza pretenţiile pe prevederii Legii nr. 193/2000, republicata, si ale Directivei 93/13/CEE.

A învederat faptul ca Decizia civila nr …/2016 a fost implementata sistemul B… SA.

De asemenea, in conformitate cu dispoziţiile instanţei de judecata, au fost restituite sumele despre ca reclamantul face vorbire, dovada facand inscrisurile anexate prezentei.

Cu privire la dreptul băncii de a modifica dobânda ca o consecinţă a caracterului variabil al dobânzii s-a învederat ca susţinerile reclamantului sunt neîntemeiate intrucat posibilitatea băncilor de a modifica nivelul dobânzii in chiar cursul executării contractului de credit este prevăzuta de al (1) lit. a) teza a ll-a din Anexa la Legea nr. 193/2000 potrivit cărora, „prevederile acestei litere nu se op clauzelor in temeiul cărora un furnizor de servicii financiare isi rezerva dreptul de a modifica rata dobanzii platibile de către consumator ori datorata acestuia din urma sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fara o notificare prealabila, daca exista o motivaţie intemeiata, in condiţiile in care profesionistul este obligat sa informeze cat mai curând posibil despre aceasta celelalte parti contractante si acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul".

Respectiva clauză, a precizat pârâta, nu este abuzivă întrucât în chiar cuprinsul contractului, este prevăzută posibilitatea pentru consumator de a refuza modificarea cuantumului dobânzii, rambursând în avans creditul.

Astfel, notificarea băncii reglementată de prevederile contractuale prin care se acorda posibilitatea reclamantului de a rambursa anticipat creditul, are natura juridică a unei oferte de modificare a actului juridic, pe care consumatorul are libertatea de a o accepta tacit sau de a o repudia expres, noile modificări contractuale neputând să intre în vigoare prin înfrângerea voinţei consumatorului.

Aşadar, este oferită libertate deplină consumatorului de a denunţa unilateral contractul de credit pe calea mecanismului rambursării anticipate.

Prin prevederile art. 1 lit. a) prima teză din Anexa Legii nr. 193/2000 legiuitorul a înţeles să normeze conduita băncii, în sensul instituirii unor motive temeinice inserate în cuprinsul contractului doar în ipoteza specială, când consumatorului nu-i mai este recunoscută libertatea de a accepta sau repudia oferta băncii, aşadar, atunci când în mod excepţional şi doar pentru motive întemeiate, recunoscute scriptic în convenţia părţilor, principiul pacta sunt servanda nu mai operează. Se admite astfel că, deşi consumatorul nu a consimţit, se va4 supune, totuşi, voinţei băncii, căci motive temeinice, convenite anterior în cuprinsul contractului, justifică această împrejurare.

Prin urmare, interpretarea în sensul că dispoziţiile art. 1 lit. a) din Anexa Legii nr. 193/2000 ar institui cumulativ atât condiţia motivelor temeinice, expres prevăzute în contract, cât şi condiţia privind libertatea de alegere a consumatorului, este greşită întrucât ignoră existenţa celor două teze separate ale art. 1 lit. a) din Anexa Legii nr. 193/2000.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 93 lit. g) pct. 2 din OG nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, „in cadrul contractelor încheiate cu consumatorii, furnizorii de servicii financiare sunt obligaţi sa respecte următoarele reguli: dobânda poate varia in funcţie de dobânda de referinţa a furnizorului de servicii financiare, cu condiţia ca aceasta sa fie unica pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv si sa nu fie majorata peste un anumit nivel, stabilit prin contract". Din analiza acestora dispoztii legale se poate observa ca clauzele din contractele de credit referitoare la dobânda nu sunt abuzive, fiind prevăzute cu respectarea prevederilor legale aplicabile.

Astfel, clauzele referitoare la caracterul variabil al dobânzii contractuale nu pot fi considerate abuzive întrucât sunt permise de dispoziţiile legale anterior menţionate, devenind aplicabile dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, conform cărora „clauzele contractuale prevăzute în temeiul altor acte normative în vigoare nu sunt supuse dispoziţiilor prezentei legi", astfel încât, dacă s-a interpreta în sens contrar, s-ar ajunge la situaţia în care respectivele norme legale ar fi lipsite eficienţă juridică.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 2 pct. 24 din OG nr. 21/1992, costul total al creditului este definit ca fiind „toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele şi orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătura cu creditul acordat", rezultând că dobânda reprezintă preţul contractului de credit.

Astfel, dobânda contractuală fiind o parte semnificativă din preţul contractului, devin aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000, potrivit cărora, „evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obictului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produse şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor şi inteligibil"

Întrucât la data încheierii contractului de credit, împrumutatului i-a fost înmânat şi un grafic de rambursare pe toată perioada contractuală, inclusiv pentru cea în care dobânda era variabilă, iar valoarea ratelor, inclusiv cea reprezentată de dobânda, era precizată într-o sumă fixă, rezultă că reclamantul a avut reprezentarea exactă a sumelor plătite cu acest titlu.

Astfel, rezultă că este îndeplinită cerinţa ca o clauză contractuală să fie exprimată într-un limbaj uşor şi inteligibil, întrucât graficul de rambursare face parte integrantă din contractul de credit, iar menţiunile acestuia conduc la lămurirea clauzele referitoare la costul creditului, inclusiv cele care stipulează dobânda contractuală.

Prin urmare, a apreciat pârâta că sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 care exclud de la controlul caracterului abuziv al clauzelor referitoare la preţul contractului.

De asemenea, în sensul că nu este permisă intervenţia instanţei în preţul contractului este şi Decizia nr. 4520/2012, pronunţată de I.C.C.J., în cadrul dosarului nr. 2844/l37t/2010, în care s-a reţinut că, „recurentele nu sunt îndreptăţite sa obtina modificarea preţului prin intervenitia instanţei intrucat aceasta nu este îndreptăţită sa intervină in raporturile juridice dintre parți si sa fixeze un cuantum al dobânzii care nu este rezultatul acordului pârtilor.

În aprecierea pârâtei instanţa nu poate suplini consimţământul unei parti la incheierea unui act juridic, iar banca nu are obligaţia legala de incheiere a unui act adiţional in sensul celor solicitate de recurentele reclamante.

In cazul contractului de credit incheiat intre parti s-a stabilit ca pret al contractului o dobânda curenta variabila in funcţie de dobânda de referinţa variabila, care la rândul ei se poate modifica in funcţie de costul resurselor de creditare.

Din cuprinsul art. 5 al contractului de credit rezulta ca părţile nu au stabilit ca dobânda contractuala sa varieze in funcţie de indicele de referinţa Euribor, ci s-au referit la dobânda de referinţa variabila a ….

Atat Directiva, cat si OUG nr. 50/2010 conţin dispoziţii care atesta faptul ca băncile pot prevedea o dobânda care sa poate fi modificata in funcţie de nivelul costurilor.

Intervenţia instanţei in sensul solicitat de recurente ar însemna ca … sa percepeaza o dobânda inferioara dobânzii de finanţare obţinută de aceasta si dobânzii acordata de Banca la depozite, ceea ce duce la o disproporţie intre contraprestatiile pârtilor si lipseşte contractul de cauza juridica.

Cauza esenţiala a contractului este cea privind preţul, adică dobânda agreata de parti. Printr-o intervenţie a instanţei, dobânda, element negociat, devine element impus cu consecinţa lipsirii de cauza a contractului".

In acelaşi sens este şi Decizia nr. 3234/23.10.2014 pronunţata de I.C.C.J., în cadrul dosarului nr. 39233/3/2012, în care s-a reţinut că, „este greşită interpretarea făcută de către recurenţii reclamanţi dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, în sensul că instanţa putea interveni asupra clauzei, în sensul modificării ei, în forma solicitată de reclamanţi, adică de a interpreta dobânda de referinţă variabilă, ca fiind dată de valoarea indicelui de referinţă Euribor la 6 luni + marja fixă de 1,40 puncte procentuale, deoarece instanţa putea interveni asupra contractului doar în sensul anulării acelei clauze sau părţi din clauză care era găsită abuzivă, contractul urmând să continue doar dacă părţile acceptau acest lucru.

Această concluzie rezultă şi din jurisprudenţa CJUE, care, în cauza C-618/10, a statuat că instanţa naţională nu poate modifica conţinutul unei clauze abuzive care figurează într-un contract încheiat între un vânzător sau un furnizor şi un consumator".

Cu privire la solicitarea de obligare a pârâtei la restituirea prestaţiilor efectuate de către reclamant, a arătat că în cauza sunt doua ipoteze pe calea unei acţiuni principale in răspundere contractuala de drept comun sau unei acţiuni speciale privind declararea abuziva a unei clauze contractuale.

In ambele ipoteze, pârâta a opinat că, interpretând clauzele prevăzute in contractul de credit sau dupa caz, verificând valabilitatea acestuia, instanţa este chemata sa stabilească daca banca a perceput sau nu cu titlu de comisioane vreo suma de bani fara just temei.

Altfel spus, instanţa de judecata este chemata sa determine preţul corect al contractului de credit (comisionul de administrare fiind componenta esenţiala a preţului creditului) si sa dispună rambursarea oricărei sume ce ar fi fost perceputa abuziv.

Consecinţa care decurge in mod firesc din aceasta imprejurare este ca, pentru soluţionarea acestui capăt de cerere, instanţa de fond este ţinuta sa se raporteze strict la prevederile Contractului de credit contestat.

Fata de aceste împrejurări, solicitarea reclamantului incalca principiul libertăţii contractuale si principiul forţei obligatorii a contractului, pentru ca solicita instanţei de judecata sa dispună obligarea subscrisei la plata unor sume de bani ce au fost percepute in baza unor clauze legale si incasate in temeiul unui contract de credit valabil incheiat intre parti.

Or, contractul părților este guvernat de principiul forţei obligatorii caracterizat prin obligaţia pârtilor de a executa întocmai prestaţiile la care s-au obligat, executarea trebuind sa aîba loc la termenele si in condiţiile stabilite prin contract sî prin executarea cu buna credinţa a contractului conform art. 970 alin.l Cod civil de la 1864, aspect ce presupune o obligaţie de loialitate, de indeplinire cu fidelitate a obligaţiilor pe care sî le-au asumat.

În concluzie s-a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata, in principal ca rămasa fara obiect, iar in subsidiar ca neintemeiata.

In drept au fost invocate dispoziţiile art. art. 205 - art. 208 din noul Cod de procedura civila. Anexam prezentei următoarele înscrisuri:

Sub aspect probatoriu, a fost încuviinţată proba cu înscrisuri și proba cu expetiza contabilă.

Analizând probatoriul din prezenta cauză, reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. … din 06.07.2016 pronunţată de Judecătoria Alexandria în dosarul nr. …/740/2015 defintivă prin decizia Tribunalului Teleorman nr…. din 11.01.2017 instanţa :

A admis în parte cererea de chemare în judecată având ca obiect anulare act - clauze abuzive, formulată de către reclamanţii C… B… C…, C… M… V…, C… I… şi C… M…, toți cu domiciliul ales în … în contradictoriu cu pârâta SC B… SA  Bucureşti cu sediul în … 

A constatat nulitatea clauzei prevăzute de art. 4.6 si art. 4.10 lit. b) din contractul de credit nr. …/08.11.2007, prin care se stabilește în sarcina reclamanţilor plata unui comision de administrare, ca fiind abuzivă.

A obligat pârâta să restituie suma de bani încasată cu titlu de comision lunar de administrare, în baza clauzei susmenţionate, precum şi dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării fiecărei rate şi până la data plăţii efective.

A constatat nulitatea clauzei prevăzute de art. 4.5 din contractul de credit nr. …/08.11.2007, prin care se stabilește în sarcina reclamanţilor plata unei dobânzi variabile pe parcursul derulării contractului, ca fiind abuzivă.

A obligat pârâta la modificarea clauzei prevăzute de art. 4.5 din contractul de credit nr. …/08.11.2007, prin care se stabilește în sarcina reclamanţilor plata unei dobânzi variabile pe parcursul derulării contractului, cu excepţia perioadei menţionate la art. 4.1., în urma negocierii acesteia cu reclamanţii.

Prin încheierea din data de 03.05.2018 pronunţată de Judecătoria Alexandria în dosarul nr. …/740/2016, defintivă prin Decizia Tribunalului Teleorman nr. … din 13.02.2019, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. … din 06.07.2016 pronunţată de Judecătoria Alexandria în dosarul nr. …/740/2015.

Prin prezenta acţiune, reclamanţii, în principal, au solicitat obligarea pârâtei la calcularea si restituirea diferenţei dintre dobânda fixa stabilita pentru primul an de creditare de 5,9% si dobânda variabila incasata nelegal dupa 8.11.2008 (data la care a incetat clauza privind dobânda fixa aplicata contractului de credit) si in continuare, pana la data expirării convenţiei de credit.

Se poate aşadar observa că ceea ce solicită reclamanţii este restituirea unor sume de bani încasate de bancă în temeiul unei dobânzi variabile şi cu alte cuvinte reclamanţii susţin că ei datorează numai dobândă fixă nu şi variabilă întrucât dobânda variabilă ar fi fost eliminată prin sentinţa civilă nr. … din 06.07.2016 pronunţată de Judecătoria Alexandria.

În dezacord cu susţinerile reclamanţilor, instanţa constată că prin dispozitivul sentinţei civile nr. … din 06.07.2016 pronunţată de Judecătoria Alexandria instanţa nu a eliminat total caluza privind dobânda variabilă ci din contră a păstrat caluza cu dobândă variabilă numai că sub o altă formă obligând pârâta „la modificarea clauzei prevăzute de art. 4.5 din contractul de credit nr. …/08.11.2007, prin care se stabilește în sarcina reclamanţilor plata unei dobânzi variabile pe parcursul derulării contractului, cu excepţia perioadei menţionate la art. 4.1., în urma negocierii acesteia cu reclamanţii.”

Că este aşa o dovedesc tocmai considerentele sentinţei civile nr. … din 06.07.2016 în care se reţine:

„Soluţia de constatare a nulităţii absolute doar parţiale a acestei clauze se impune pe de o parte pentru că, în vederea respectării imperativului de salvgardare a contractului, nulitatea parţială este regula, câtă vreme lipsirea de efecte vizează doar clauza care încalcă dispoziţia legală imperativă. Pe cale de consecinţă, continuă să îşi producă efectele clauza privind existenţa unei dobânzi contractuale, o altă interpretare fiind complet abuzivă din partea instanţelor de judecată, întrucât ar deturna contractul de credit chiar de la finalitatea lui.

Subsecvent constatării nulităţii clauzei privind dobânda, instanţa o va obliga pe pârâtă să modifice contractele încheiate cu reclamanţii şi să emită, după modificare, noi grafice de rambursare.

Instanţa a înţeles să dea eficienţă, sub acest aspect, practicii judiciare create la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât nicio dispoziţie legală nu autorizează instanţa să intervină în contractul părţilor prin înlocuirea unei clauze declarate nule.

Cu atât mai mult, stabilirea dobânzii la nivelul LIBOR la 3 luni ar contraveni ideii de obţinere a unui profit din partea Băncii, nefiind admisibil conform oricărei logici contractuale ca instituţia bancară să acorde credite cu acelaşi nivel al dobânzilor cu care Banca se împrumută pe piaţa interbancară.

 În acest sens, trebuie evocat faptul că nici reglementarea specială - Legea nr. 193/2000 şi  Directiva 93/13/CEE şi nici reglementarea de drept comun - Codul civil de la 1864 nu permite intervenţia instanţei de judecată în acordul de voinţă al părţilor, judecătorul fiind abilitat doar să constate nulitatea unei clauze, să o lipsească de efecte, nu şi să îi modifice conţinutul.

Singura posibilitate de a interveni în contract este legal recunoscută în cazul clauzelor de hardship, în contractele de comerţ internaţional, ca şi în noul Cod civil – exempli gratia art. 1271, însă în primul caz impreviziunea vizează o altă ipoteză, anume cea a contractelor valabil încheiate, dar a căror executare a devenit excesiv de împovărătoare pentru una dintre părţi, ceea ce impune adaptarea contractului. Cât priveşte Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, aceasta nu este aplicabilă contractelor deduse judecăţii în cauza de faţă, care cad sub incidenţa Codului civil de la 1864 conform principiului tempus regit actum, dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 287/2009 şi dispoziţiilor art. 3 – 6 din Legea nr. 71/2011.

 Apreciază instanţa şi că în speţă nu este posibilă adaptarea contractului, întrucât este vorba despre o altă ipoteză, anume aceea a unui contract cu clauze lovite de nulitate, nulitatea producând alte efecte decât impreviziunea şi operând retroactiv.

În plus, se cuvine menţionat şi faptul că imposibilitatea impunerii unei clauze contractuale prin hotărâre judecătorească a fost consacrată în practica C.J.U.E., sens în care trebuie evocată hotărârea pronunţată în cauza C-618/10  Banco Español de Crédito SA, singura derogare admisă de Curte fiind cea a înlocuirii clauzei declarate nule cu o dispoziţie de drept naţional cu caracter supletiv – hotărârea pronunţată în cauza C-26/13 Árpád Kásler. Numai că o astfel de dispoziţie supletivă nu există în dreptul român aplicabil raporturilor deduse judecăţii în materia nulităţii, ceea ce face imposibilă intervenţia judecătorului în contract în sensul solicitat de reclamanţi.

În această situaţie, revine pârâtei obligaţia ca, pe baza unei negocieri reale şi efective cu împrumutaţii şi în baza acordului acestora liber exprimat, să modifice clauza declarată nulă atât sub aspectul modului de determinare a dobânzii, cât şi sub aspectul momentului de la care această modificare operează şi, subsecvent acestei modificări, să emită noi grafice de rambursare.

De aceea, instanţa va obliga pârâta la modificarea clauzei prevăzute de art. 4.5 din contractul de credit nr. …/08.11.2007, prin care se stabilește în sarcina reclamanţilor plata unei dobânzi variabile pe parcursul derulării contractului, cu excepţia perioadei menţionate la art. 4.1., în urma negocierii acesteia cu reclamanţii.”

Deci, clauza privind dobânda variabilă nu a fost eliminată total ci instanţa numai a obligat pârâta să o modifice (fără a preciza cum), în urma negocierii acestei clauze cu reclamanţii.

În aceste condiţii, dacă prezenta instanţă ar admite acţiunea aşa cum a fost formulată de reclamanţi şi ar obliga pârâta să restituie sumele percepute cu titlu de dobândă variabilă, ar însemna că reclamanţii nu ar mai fi obligaţi la plata niciunei dobânzi variabile ci numai la dobândă fixă.

Numai că o  asemenea înterpretere nu poate fi primită întrucât, aşa cum s-a arătat deja, prin sentinţa civilă nr. … din 06.07.2016 nu s-a înlăturat total caluza privind dobânda variabilă ci această dobândă variabilă a rămas în fiinţă numai că procentul ei trebuia să fie modificat ca urmare a renegocierii părţilor.

Încă odată, instanţa precizează că dacă prezenta acţiune ar fi admisă ar însemna să fie nesocotită complet sentinţa civilă nr. … din 06.07.2016 care nu a înlăturat total clauza privind dobânda variabilă ci doar a obligat pârâta să o renegocieze cu reclamanţii.

Totodată, instanţa reţine că, deşi reclamanţii deţin un titlu executoriu împotriva pârâtei în vederea renegocierii şi modificării clauzei dobânzii variabile, reclamanţii nu au dovedit că au pus în executare sentinţa civilă nr. … din 06.07.2016.

În aceste condiţii, întrucât dobânda variabilă nu a fost înlăturată complet, acţiunea reclamanţilor prin care solicită restituirea sumelor încasate de bancă cu titlu de dobânda variabilă nu are nici un temei, motiv pentru care, în temeiul art. 430 alin. 1 şi 2 şi 435 C.pr.civ, acţiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.

În privinţa celorlalte cereri accesorii, instanţa reţine în temeiul art. 30 alin. 4 C.pr.civ. că, având în vedere soluţia dată cererii principale, acestea trebuie respinse ca neîntemeiate potrivit princpiului accesoriul urmează soarta principalului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiată acțiunea având ca obiect obligaţia de a face şi pretenţii, formulate de reclamanţii C… B… C…, C… M… V…, C… I… şi C… M…, toţi cu domiciliul ales în …, în contradictoriu cu pârâta S.C. B… S.A., cu sediul în …., preluată, prin absorbție de către B…T… SA, cu sediul procesual ales la ….

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel va fi depusă la Judecătoria Alexandria.

Pronunțată azi, 27.11.2019 și pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Domenii speta

Spete similare