Contestaţie

Document finalizat

………………..

Dosar nr. …………………….

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 8/C

Şedinţa de judecată din data de 15 mai 2020

PREŞEDINTE: ……….

JUDECĂTOR : …………….

GREFIER : ………….

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror ……………….. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna

Pe rol fiind soluţionarea contestaţiei formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Întorsura Buzăului, împotriva încheierii penale din data de 13.05.2020 a Judecătoriei Întorsura Buzăului, pronunţată în dosarul penal nr. ………………..

Dezbaterile în cauza de faţă au loc în conformitate cu dispoziţiile art. 369 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că dezbaterile sunt înregistrate prin mijloace tehnice pe suport audio computerizat.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică de astăzi, se prezintă inculpatul G.I., asistat de către apărătorul ales, avocat M.A.Ş., conform împuternicirii avocaţiale Seria CV nr. 562 din 15.05.2020, depusă la dosar înaintea începerii dezbaterilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de şedinţă, după care:

Instanţa de control judiciar, după ce procedează la identificarea intimatului - inculpat G.I., constată că datele de identificare ale acestuia coincid cu cele din încheierea atacată şi din actele şi lucrările dosarului de urmărire penală şi îi aduce la cunoştinţă obiectul cauzei de faţă şi anume, soluţionarea contestaţiei formulate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Întorsura Buzăului împotriva încheierii penale pronunţate de instanţa de fond, în cursul judecăţii, prin care s-a revocat măsura controlului judiciar.

Totodată, i se aduce la cunoştinţă faptul că termenul de judecată stabilit, iniţial, pentru data de 18.05.2020, a fost preschimbat pentru astăzi - 15.05.2020, în vederea soluţionării contestaţiei formulate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Întorsura Buzăului, înainte de expirarea duratei măsurii controlului judiciar, care în cauză expiră la data de 17.05.2020, zi de duminică, potrivit art. 206 alin. 6 C.pr.pen. 

Întrebaţi fiind, reprezentantul Ministerului Public şi apărătorul ales al contestatorului arată că nu au chestiuni prealabile sau excepţii de invocat şi nici alte cereri de formulat.

Nefiind alte cereri de formulat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri asupra contestaţiei formulată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Întorsura Buzăului.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind netemeinică încheierea penală atacată, prin care judecătorul de la instanţa de fond a revocat măsura controlului judiciar dispusă față de inculpat, avându-se în vedere faptul că, chiar dacă inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei şi a optat pentru procedura simplificată, fapta este una gravă, procesul penal nu a fost încheiat, urmând a fi audiaţi martori pe latura civilă, astfel că măsura controlului judiciar este necesară asupra conduitei inculpatului.

Față de motivele invocate solicită admiterea contestaţiei formulate şi menţinerea măsurii controlului judiciar faţă de inculpat.

Apărătorul ales al inculpatului G.I. - avocat M.A.Ş., în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b şi art. 204 din Codul de procedură penală, solicită respingerea contestaţiei, ca nefondată.

Astfel, arată că, în urma analizării rechizitoriului, a modului de derulare a cercetărilor  efectuate, coroborat cu timpul scurs şi nu în ultimul rând argumentaţia judecătorului de fond, care a considerat că nu mai este necesară măsura controlului judiciar şi a dispus revocarea acesteia, deoarece  la acel moment nu mai erau îndeplinite temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive.

În acest context, arată că, potrivit prevederilor art. 242 alin. 1 C.pr.pen., revocarea măsurilor preventive intervine atunci când au încetat acele temeiuri care au stat la baza dispunerii acesteia, temeiuri care trebuie să fie analizate din perspectiva dispoziţiilor art. 202 din C.pr.pen., a îndeplinirii condiţiilor acest text legal şi mai ales a scopului pentru care această  măsură preventivă a fost instituită.

Astfel, arată că, după analizarea atentă a speţei de față, constată că judecătorul de la instanţa de fond care a analizat cauza, a sesizat, prin prisma scopului prevăzut de art. 202 C.pr.pen., faptul că, chiar dacă prima condiţie este îndeplinită, în sensul că există indicii că inculpatul a săvârşit o infracțiune, procesul penal se află într-un stadiu avansat, la mai mult de jumătate din durata desfăşurării acestuia, iar în această ipoteză o măsură preventivă nu mai este necesară pentru a asigura buna desfăşurare a procesului penal, sau pentru împiedicarea inculpatului de a săvârşi noi infracțiuni.

Totodată, avocat M.A.Ş. arată că legiuitorul a statuat astfel, „există temeiuri şi indicii temeinice şi dacă sunt necesare în scopul asigurării ...”, care constituie cel de-al doilea element de condiţionalitate, în sensul că, dacă instanţa de judecată constată că măsura preventivă se impune şi este absolut necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal.

În ceea ce privește poziţia clientului său, arată că G.I. a recunoscut săvârşirea faptelor, a solicitat şi i s-a admis ca procesul penal să se deruleze potrivit procedurii simplificate a recunoaşterii, iar ca atare urmează ca persoana vătămată constituită parte civilă să administreze probe.

Or, în contextul în care judecătorul de la instanţa de fond a apreciat că acest scop al măsurii preventive nu mai este necesar, iar cea de-a treia condiţie prevăzută de art. 202 C.pr.pen., față de primele două este precizată prin conjuncţia ori sau ar fi necesar, condiţie ce nu a fost probată pentru o anumită prevenţie. De asemenea, face precizarea că inculpatul G.I. se află sub efectul măsurii controlului judiciar din luna noiembrie 2019, moment de la care ar fi putut săvârşi noi infracțiuni, acesta aflându-se sub controlul organelor judiciare, ori această condiţie pentru instituirea unei măsuri preventive este disipată, raportat la comportamentul şi atitudinea manifestate până în prezent.

Totodată, arată că inculpatul este şofer, efectuând transport internaţional de persoane şi din luna februarie a stat acasă din cauza pandemiei de coronavirus, astfel că trebuie să-şi asigure existenţa sa şi a familiei sale. Ori, în contextul reluării curselor internaţionale, măsura controlului judiciar este împovărător pentru inculpat, mai mult dificilă, în condiţiile în care, săptămânal, trebuie să se prezinte la organele de urmărire penală, astfel că există riscul major de a i se desface contractul de muncă, fiind singurul întreţinător al familiei, întrucât soţia sa este casnică.

Ca atare, solicită respingerea contestaţiei, ca nefondată, în contextul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de Codul de procedură penală şi a faptului că judecătorul de la instanţa de fond a analizat şi a ajuns la concluzia că nu se mai impune menţinerea măsurii controlului judiciar, sens în care a dispus revocarea acesteia.

Având cuvântul, inculpatul G.I. solicită respingerea contestaţiei şi arată că,  începând cu data de 01.06.2020 începe cursele internaţionale de persoane, fiind angajat ca şofer pe autocar, context în care revine în ţară la 2 - 3 săptămâni.

T R I B U N A L U L

Asupra contestaţiei de faţă.

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 13 mai 2020 a Judecătoriei Întorsura Buzăului, pronunţată în dosarul nr. ………………., în baza art. 362 alin. 2 C.pr.pen., rap. la art. 208 alin. 5 C.pr.pen., cu aplicarea art. 207 alin. 3-5 C.pr.pen., s-a revocat măsura preventivă a controlului judiciar faţă de inculpatul G.I., fiul lui I. şi E., născut la data de  ………..  în oraşul ………., jud. ………, cu domiciliul în ………………, CNP …………., studii liceale, căsătorit, stagiu militar satisfăcut, un copil minor, conducător auto la S.C. …….. Tour S.R.L.  …………., fără antecedente penale, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, faptă prevăzută de art. 194 alin. 1 lit. a şi e C.pen., măsură dispusă prin încheierea din data de 29.11.2019 a Judecătoriei Întorsura Buzăului, pronunţată în dosar nr……………… de judecătorul de drepturi şi libertăţi, şi menţinută de judecătorul de cameră preliminară prin încheierea din 17 martie 2020 a Judecătoriei Întorsura Buzăului, pronunţată la în dosar nr…………………..

În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, urmau să rămână în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această încheiere, verificând în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia măsuri preventive a controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul G.I., potrivit art.208 C.pr.pen., instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data de 20 ianuarie 2020 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Întorsura Buzăului, sub nr. …………. rechizitoriul nr. 392/P/2019 din data de 15 ianuarie 2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Întorsura Buzăului, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor  G.I., pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală,  prev. de art. 194 alin. 1  lit. a şi e  C.pen., faţă de care s-a dispus  măsura controlului judiciar, pe perioada 29.11.2019 – 27.01.2020,  prin încheierea din data de 29.11.2019 a judecătorului de drepturi şi libertăţi  din cadrul Judecătoriei Întorsura Buzăului, şi G. A.-M., pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. 1 C.pen., cercetată în stare de libertate.

În esenţă, în actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că, la data de 04.11.2019,  orele 16:30 – 17:00 20,00,  inculpatul G.I. a agresat-o fizic pe persoana vătămată M. G. D., astfel potrivit fişei de constări preliminare  nr. A2/371 a Serviciului de Medicină Legală Covasna, a rezultat că, la examinarea din  data de 15.11.2019, persoana vătămată prezenta  leziuni traumatice, care s-au putut produce prin lovire cu corp dur: hematom flancul abdominal stâng, contuzie renală stânga, ruptură splenică  în doi timpi cu hemoperitoneu, fracturi costale arcuri laterale  stângi VIII, IX, X, XI, cu emfizem subcutanat  şi pneumotorax  parţial, leziuni ce pot data din 04.11.2019 şi necesită cca.30 zile îngrijiri medicale, iar  ruptura de splină, care a impus intervenţia chirurgicală de urgenţă, a pus viaţa victimei în primejdie, şi  absenţa splinei  post-spenectomie de necesitate, constituie infirmitate.

S-a mai arătat că leziunile sunt confirmate şi de CML nr. 2125/A2-371 din 15.11.2019 emis de S.M.L. Covasna, care concluzionează că persoana vătămată M. G. D. prezenta leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, leziuni ce pot data din data de 04.11.2019 şi necesită cca. 30 zile de îngrijiri medicale, ruptura  de  splină, care a impus intervenţia chirurgicală de urgenţă, a pus în primejdie viaţa victimei, iar absenţa splinei constituie infirmitate.

Sub aspectul măsurilor preventive dispuse în cauză, instanţa de fond a constatat că, prin ordonanța organului de cercetare penală din data de 29.11.2019,  s-a dispus reținerea inculpatului G.I., pe o durată de 24 ore, începând de la data de 29.11.2019, ora 18,00 până la data de 30.11.2019, ora 18, iar prin încheierea  pronunțată la data de 29.11.2019  în camera de consiliu de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Întorsura Buzăului, în dosarul nr. ……………, s-a dispus măsura controlului judiciar faţă de inculpatul G.I., pe o perioadă de 60 de zile, de la data de 29.11.2019 până  la  27.01.2020, inclusiv.

Apoi, prin încheierea pronunţată la data de 22.01.2020, în dosar nr…………., judecătorul de cameră preliminară a verificat, potrivit art. 348 alin. 2 C.pr.pen., legalitatea şi temeinicia măsurii controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul G.I. şi în baza art. 207 alin. 4 C.pr.pen., a menţinut măsura controlului judiciar faţă de inculpat, urmând ca acesta să respecte în continuare obligaţiile instituite împotriva sa, cele referitoare la prezentarea la organul de urmărire penală, la judecătorul de camera preliminara sau la instanţa de judecata ori de câte ori este chemat, la informarea de îndată la schimbarea locuinţei şi la prezentarea la I.P.J. Covasna – Biroul Supravegheri Judiciare din cadrul Serviciului Investigații Criminale or. Întorsura Buzăului, conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemat.

De asemenea, s-a impus inculpatului, ca pe timpul controlului judiciar să nu comunice cu persoana vătămată M. G. D. şi martorii P. I. şi M. C., direct sau indirect, pe nicio cale şi să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme.

S-a reţinut că, la momentul verificării măsurii controlului judiciar luată faţă de inculpatul G.I., judecătorul de cameră preliminară a reţinut că cerinţa prevăzută de dispoziţiile legale care au stat la baza luării măsurii, privind existenţa probelor verosimile ce converg spre suspiciunea rezonabilă vizând săvârşirea faptei, pentru care este cercetat, este în continuare satisfăcută, câtă vreme pe parcursul urmării penale au fost administrate suficiente mijloace de probă din coroborarea cărora se prefigurează comiterea de către acesta a faptei ce formează obiectul trimiterii în judecată.

Totodată, judecătorul de cameră preliminară a constatat că, din materialul probator existent la dosar sunt indicii în sensul săvârșirii de către inculpat a infracțiunii de vătămare corporală, faptă prevăzută de art. 194 alin. 1 lit. a şi e C.pen., aspect ce rezultă din probele administrate de organele competente în faza de urmărire penală, respectiv: procesul-verbal de sesizare din oficiu, declaraţiile suspectului/inculpatului, declaraţiile persoanei vătămate, declaraţiile martorilor P. I., M. C. şi M. V., procesul-verbal de cercetare la faţa locului, fişa de constări preliminare  nr. A2/371 a Serviciului de Medicină Legală Covasna şi Certificatul medico-legal nr. 2125/A2-371 din 15.11.2019 emis de Serviciul de Medicină Legală Covasna.

În privinţa inculpatului G.I., judecătorul de cameră preliminară a constatat că măsurii controlului judiciar era necesară şi la acel moment, pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, (conform art.202 al.1 C.pr.pen.), şi pentru împiedicarea sustragerii inculpatului de la judecată

Având în vedere natura infracţiunii cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, modalitatea în care se susţine în actul de sesizare că ar fi fost săvârşită aceasta şi urmarea produsă, dar şi împrejurarea că, iniţial, inculpatul nu a recunoscut fapta negând-o,  pentru a preîntâmpina o eventuală sustragere a acestuia de la judecată şi pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, s-a apreciat că se impunea menţinerea măsurii controlului judiciar luată faţă de inculpatul G.I..

La menţinerea acestei măsuri, judecătorul de cameră preliminară a considerat că există o relaţie de proporţionalitate cu scopul urmărit şi gravitatea faptei imputate şi, în raport cu circumstanţele concrete reale ale cauzei, nu se întinde dincolo de limitele rezonabile care ar impune stabilirea unor motive noi, care să justifice menţinerea măsurii preventive în condiţiile în care cele existente la luarea măsurii se menţin. Totodată, s-a apreciat că măsura restrictivă de drepturi asigură susţinerea, echilibrul şi confortul psihic pentru inculpat, permiţându-i acestuia şi să-şi continue viaţa obişnuită în comunitate, în timp ce măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite sunt apte să determine adoptarea, în continuare, a unui comportament corect pe durata procesului penal.

Astfel că, pentru aceleaşi argumente, prin încheierile pronunţate la data de 20 februarie 2020 în dosar nr. ………….,  şi  la data de 17 martie 2020 în dosar nr. …………., judecătorul de cameră preliminară a verificat, potrivit art. 348 alin. 2 C.pe.pen., măsura preventivă a controlului judiciar şi a constatat legalitatea  şi temeinicia măsurii dispuse faţă de inculpatul G.I..

Însă, verificând legalitatea şi temeinicia măsurii preventive în timpul judecăţii, potrivit art. 362 C.pr.pen., rap. la art. 208 alin. 5, rap. la art. 207 alin. 3-5 C.pr.pen., respectiv dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar faţă de inculpatul G.I., în raport cu actele şi lucrările dosarului, dar şi cu dispoziţiile legale menţionate, şi totodată evaluând împrejurările concrete ale cauzei şi conduita procesuală a inculpatului, instanţa de fond a constatat că la acest moment procesual nu se mai impune menţinerea acesteia, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 211 C.pr.pen., măsura controlului judiciar se poate dispune faţă de inculpat, dacă această măsură preventivă este necesară pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.pr.pen., respectiv dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă această măsură este necesară în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmărire penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.

Din materialul probator administrat până în acest stadiu procesual, s-a reţinut că există indicii rezonabile privind săvârşirea de către inculpatul G.I. a infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 194 alin. 1 lit. a şi e C.pen.

În acest sens, instanţa a avut în vedere, cu luarea în considerare a principiului prezumţiei de nevinovăţie şi fără a antama fondul cauzei, următoarele probe şi mijloace de probă pentru a reţine suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi putut săvârşi infracţiunea imputată: declaraţia inculpatului G.I., care a recunoscut că, la data de 29.11.2019, a lovit-o pe persoana vătămată M. G.-D. (f. 53 d.u.p.). declaraţiile martorilor M. C., M. V. şi P. I. (f.72-75 d.u.p.), şi actele medicale (f. 44-45, 47, 77-87 d.u.p.), însă a reţinut că existenţa suspiciunii rezonabile că inculpatul a săvârşit fapta pentru care este cercetat nu este suficientă pentru luarea sau menţinerea unei măsuri preventive.

Astfel, analizând temeinicia și oportunitatea menţinerii în continuare a măsurii preventive a controlului judiciar, instanţa a apreciat că, la acest moment procesual, cea de-a doua condiţie prevăzută de dispoziţiile art. 211 C.pr.pen., nu mai este îndeplinită în cauză, respectiv măsura controlului judiciar nu mai este necesară pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.pr.pen., respectiv: buna desfăşurare a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată și al prevenirii săvârșirii de noi infracţiuni.

Sub acest aspect, instanţa de fond a reţinut că, potrivit jurisprudenţei CEDO, o garanţie împotriva arbitrariului în materia măsurilor preventive este aceea a necesităţii sau proporţionalităţii măsurii luate, în raport cu circumstanţele cauzei. Astfel, în jurisprudenţa CEDO (cauzele Witold Litwa c. Polonia şi Ladent c. Polonia), necesitatea a fost apreciată ca un criteriu care justifică măsurile privative ori restrictive de libertate, dacă acestea sunt oportune, rezonabile, absolut necesare şi strict cerute de împrejurările situaţiei. Prin urmare, judecătorul trebuie să vegheze la un just echilibru între măsura privării/restrângerii de liberate, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni, pe de altă parte, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există suspiciunea rezonabilă că au avut loc, cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că, deşi gravitatea faptei rezidă în urmările produse – persoana vătămată fiind suspusă unei intervenţii chirurgicale, totuşi nu este de neglijat că inculpatul a avut un comportament conştiincios pe parcursul măsurii preventive de 4 luni şi jumătate, iar de la ultima analiză a legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive a controlului judiciar, în afara scurgerii perioadei de timp în care inculpatul a fost supus unor măsuri restrictive de libertate, au intervenit modificări relevante cu privire la derularea procesului penal în discuţie.

Sub acest aspect, instanţa de fond a reţinut că, în cauză, cercetarea judecătorească privind latura penală este spre finalizare, inculpatul G.I. oferind prin declaraţia dată în faţa instanţei, la termenul de judecată din 13 mai 2020, o recunoaştere totală a faptei pentru care a fost cercetat şi trimis în judecată, existând la acest moment, aprecieri neconcordante între părţi, doar privitor la latura civilă a cauzei.

Instanţa de fond a reţinut şi faptul că, pe întreaga perioadă în care a subzistat măsura controlului judiciar, inculpatul nu şi-a încălcat obligaţiile impuse, neexistând date în acest sens, şi nici date că inculpatul ar fi încercat tergiversarea procesului sau influenţarea martorilor, demonstrând că a înţeles să adopte un anume tip de comportament, pe care judecătorul îl apreciază ca fiind onest din punct de vedere procesual.

În acest sens, instanţa de fond a constatat că măsura controlului judiciar a fost dispusă faţă de inculpatul G.I. pentru a nu se sustrage de la judecata cauzei, scop care a fost atins, inculpatul G.I., motivat de natura locului său de muncă – conducător auto transport persoane România – Spania, şi-a angajat apărător, tocmai pentru a fi în contact permanent cu desfăşurarea procedurilor urmare a investirii Judecătoriei Întorsura Buzăului cu rechizitoriul.

În concret, văzând şi circumstanţele favorabile de ordin personal ale inculpatului, şi anume: lipsa antecedentelor penale (astfel cum rezultă din conţinutul fişei de cazier judiciar), situaţia familiară (căsătorit şi un copil minor) şi cu loc de muncă stabil, de mai bine de 9 ani la …………. Tour S.R.L., coroborate şi cu aspectele deja prezentate mai sus, conduc, în opinia instanţei de fond, la concluzia că măsura nu mai este necesară şi nici proporţională, fiind îndeplinit şi termenul rezonabil pentru care poate fi menţinută o măsură preventivă, aşa cum s-a arătat în numeroase rânduri de instanţa de contencios european.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că, la acest moment, scopul urmărit prin menţinerea măsurii preventive a controlului judiciar este vădit disproporţionat faţă de efectele negative pe care restrângerea dreptului la libertatea de mişcare, ţinând seamă de locul de muncă a inculpatului, le poate avea asupra persoanei inculpatului, chiar dacă măsura controlului judiciar este cea mai uşoară dintre măsurile preventive, iar prin menţinerea în continuare ajungându-se la depăşirea unui termen rezonabil în cauză.

Având în vedere considerentele expuse, precum și dispoziţiile art. 202 alin. 1 C.pr.pen.,  referitoare la scopul măsurilor preventive, în temeiul art. 362 alin. 2 Cpr.pen., cu aplicarea art. 208 alin. 5 C.pr.pen., rap. la art.207 alin.3-5 C.pr.pen., instanţa de fond a conchis că se impune revocarea măsurii preventive a controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul G.I..

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Judecătoria Întorsura Buzăului (2,3-4), solicitând admiterea acesteia, desfiinţarea încheierii atacate şi soluţionând cauza, instanţa de control, în temeiul art. 208 alin. 4 C.pr.pen., să menţină măsura controlului judiciar faţă de inculpatul G.I..

În motivarea contestaţiei, s-a arătat, în esenţă, faptul că încheierea instanţei de fond, prin care s-a revocat măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul G.I. este netemeinică, având în vedere că inculpatul este trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, prev. de art. 194 alin. 1 lit. a şi e  C.pen., instanţa fiind sesizată prin rechizitoriu la data de  20.01.2020, şi potrivit art. 202 alin. 1 C.pr.pen., măsurile preventive sunt dispuse dacă există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată, ori a prevenirii săvârşirii unei noi infracţiuni.

Astfel, s-a apreciat că, există probe la dosar din care rezultă că inculpatul ar fi săvârşit infracţiunea de vătămare corporală şi că măsura controlului judiciar este necesară în scopul prevăzut de art. 202 alin. 1 C.pr.pen., având în vedere că această cauză se află în  faza judecăţii, care nu a fost finalizată, iar termenul rezonabil nu a fost depăşit, instanţa de judecată fiind sesizat doar de 3 luni şi 3 săptămâni.

De asemenea, s-a arătat că, doar faptul că inculpatul şi-a angajat apărător ales, că a fost audiat şi că a respectat obligaţiile impuse prin măsura controlului judiciar, nu sunt motive suficiente pentru revocarea măsurii, apreciindu-se că menţinerea controlului judiciar este nu doar necesară, ci şi proporţională cu gravitatea şi urmările faptei pentru care este trimis în judecată, persoana vătămată suferind leziuni ce au necesitat intervenţia chirurgicală de urgenţă şi îngrijiri medicale de cca. 30 de zile şi totodată i-au pus viaţa în pericol, iar absenţa splinei constituie infirmitate, faptă care a avut un ecou deosebit în rândul comunităţii.

Astfel, s-a apreciat că, prin revocarea măsurii controlului judiciar faţă de inculpatul G.I., care este cea mai blândă măsură preventivă, nu se mai menţine un just echilibru între interesul general al societăţii în desfăşurarea procesului penal şi interesul inculpatului, ci doar interesul inculpatului.

Totodată, s-a arătat că, în raport de dispoziţiile art. 215/1 alin. 8 C.pr.pen., care prevede durata totală a controlului judiciar, în cursul judecăţii în primă instanţă, respectiv că nu poate depăşi 5 ani de la momentul trimiterii în judecată, şi faptul că de la sesizarea instanţei cu rechizitoriu au trecut doar 3 luni şi 3 săptămâni, nu poate conduce la concluzia că a fost încălcat termenul rezonabil al măsurii preventive.

În consecinţă, pentru motivele arătate mai sus, s-a apreciat că, şi la acest moment, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 211 alin. 1 C.pr.pen. şi art. 202 alin. 1 şi 3 C.pr.pen., astfel că se impune menţinerea controlului judiciar faţă de inculpatul G.I..

Examinând încheierea atacată în raport de motivele de contestaţie invocate şi în lumina actelor şi lucrărilor din dosar, se constată că contestaţia Parchetul de pe lângă Judecătoria Întorsura Buzăului i este neîntemeiată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 202 alin. 1 C.pr.pen., „Măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni”.

De asemenea, potrivit art. 202 alin. 3 C.pr.pen.,”Orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.”

Apoi, potrivit art. 211 alin. 1 C.pr.pen., „în cursul urmăririi penale, procurorul poate dispune luarea măsurii controlului judiciar faţă de inculpat, dacă această măsură preventivă este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 C.pr.pen.”, iar în conformitate cu prevederile alin. 2 al aceluiaşi articol, „…instanţa de judecată, în cursul judecăţii, poate dispune luarea controlului judiciar faţă de inculpat, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin (1)”. 

Totodată,  în conformitate cu dispoziţiile art. 208 alin. 5 C.pr.pen., în tot cursul judecăţii, instanţa verifică prin încheiere, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menţinerea acestor măsuri, iar potrivit dispoziţiilor art. 208 alin. 3 C.pr.pen., rap. la art. 207 alin. 4 C.pr.pen., dacă temeiurile care au determinat luarea măsurii se menţin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară (în speţă instanţa) dispune prin încheiere menţinerea măsurii preventive faţă de inculpat.

De asemenea, potrivit art. 207 alin. 7 C.pr.pen., cu aplicarea alin. 5 al aceluiaşi articol,  „Când constată că temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive (în cauză a controlului judiciar) şi nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive judecătorul de cameră preliminară (în speţă instanţa) dispune prin încheiere revocarea acesteia ...”.

Aşa fiind, analizând cauza în lumina dispoziţiilor legale mai sus enunţate, instanţa constată că, din probele administrate în faza urmăririi penale, menţionate anterior, la care se adaugă cele administrate în cursul cercetării judecătoreşti până la momentul prezentei analize, în cauză există probe şi indicii temeinice din care se conturează aceea suspiciune rezonabilă că inculpatul G., ar fi săvârşit infracţiunea pentru care este trimis în judecată, infracţiune cu un grad de pericol social ridicat, ce rezultă nu numai din natura acesteia, dar şi din modalitatea şi circumstanţele reale în care ar fi fost săvârşită, precum şi din urmarea produsă asupra sănătăţii şi integrităţii persoanei vătămate, aspecte care prezintă un pericol real şi concret pentru ordinea publică şi necesită totodată un răspuns adecvat din partea organelor judiciare, de natură a descuraja pe viitor asemenea fapte, faţă de care, se constată că, în cauză, este îndeplinită această primă cerință, prev. de art. 202 alin. 1 C.pr.pen.

Cu privire la acest aspect, la acest moment procesual, al efectuării cercetării judecătoreşti, la analiza măsurii preventive, instanţa trebuie să realizez, doar o analiză sumară a mijloacelor de probă administrate în cauză, din perspectiva existenței bănuielii rezonabile şi nu sub aspectul existenței sau nu a vinovăției inculpatului. În acest sens este şi jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului (cu titlu de exp. amintim cauza Ionuț Laurențiu Tudor împotriva României), jurisprudență în care curtea a statuat că, la analiza unei măsuri preventive, instanța de judecată va realiza o analiză nu foarte amănunțită a mijloacelor de probă, tocmai pentru a nu se aduce atingere prezumției de nevinovăție de care se bucură orice acuzat, până la pronunțarea unei hotărâri definitive în cauză.

Însă, văzând scopul măsurilor preventive, astfel cum este stipulat în art. 202 alin. 1 din C.pr.pen., şi jurisprudenţa C.E.D.O. sub acest aspect, instanţa trebuie să verifice in concreto, dacă la dosar există probe certe că asupra prezentului proces penal planează vreunul dintre pericolele care ar justifica în continuare o măsură preventivă.  Ori, văzând circumstanţele particulare ale prezentei cauze, care va fi judecată pe procedura în cazul recunoaşterii învinuirii, raportat şi la aspectele ce ţin de persoana inculpatului, care este la primul contact cu legea penală, este căsătorit, cu un copil minor în întreţinere, are loc de muncă şi o situaţie locativă stabilă, şi instanţa de control judiciar apreciază că doar persistenţa motivelor plauzibile cu privire la săvârşirea unei infracţiuni grave nu justifică menţinerea peste anumite limite temporale a măsurilor preventive, pentru ca durata măsurilor preventive să nu devină una excesivă, mai ales în condiţiile în care necesitatea menţinerii acesteia nu mai rezultă din actele şi lucrările dosarului.

În acest context, instanţa de control apreciază că o durată de aproape 6 luni, timp în care inculpatul G.I.  s-a aflat sub măsura controlului  judiciar, tinde să depăşească acel prag rezonabil, prev. de art. 215/1 alin. 8 C.pr.pen., în condiţiile în care din actele şi lucrările dosarului nu rezultă nici pericolul împiedicării bunei desfăşurări a procesului penal, prin distrugerea de probe sau prin exercitarea de presiuni asupra martorilor şi nici pericolul de dispariţie a inculpatului ori pericolul de săvârşire a unei noi infracţiuni.

Astfel, instanţa de control constată că în prezenta cauză cercetarea judecătorească este aproape finalizată pe latura penală, fiind necesară doar administrarea probei cu înscrisuri, iar pe latura civilă să fie audiat un, astfel că, după trecerea unei perioade semnificative de timp de la luarea măsuri preventive şi parcurgerea mai multor etape procesuale, temerea ca inculpatul să mai influenţeze martorul ce urmează a fi audiat deci să împiedice buna desfăşurare a procesului penal, a scăzut semnificativ.

Mai mult, tribunalul constată că la dosar nu există probe sau indicii că inculpatul ar fi încercat, în mod real să influenţeze vreo parte sau vreun martor din cauză şi nici indicii că fără existenţa acestei măsuri preventive inculpatul ar încerca să părăsească ţara şi să se sustragă de la judecată, împiedicând în acest fel buna desfăşurare a procesului penal, în condiţiile în care acesta are dreptul de a părăsi ţara, are familie şi loc de muncă în ţară.

Totodată, instanţa de control apreciază că circumstanţele personale ale inculpatului, situaţia sa familială, socială şi profesională, lipsa antecedentelor penale şi atitudinea adoptată pe parcursul procesului penal, sunt elemente de circumstanţiere care nu conturează pericolul reiterării de către acesta a unui comportament infracţional şi în acelaşi timp reprezintă garanţia că, în continuare, inculpatul va adopta o atitudine conformă, chiar şi în situaţia revocării măsurii preventive a controlului judiciar.

În consecinţă, văzând că din actele şi lucrările dosarului nu se identifică nici existenţa unui pericol real ca inculpatul să se sustragă de la proces sau să îngreuneze în vreun fel procedura în curs şi nici acela de a comite noi infracţiuni, instanţa de control judiciar apreciază că aceste riscuri rămân doar unele ipotetice, strict teoretice, nefiind de natură a justifica menţinerea unei măsuri preventive.

Împrejurarea că urmează a fi efectuat raportul de evaluare privind pe inculpat şi de a fi audiat încă un martor, propus de persoana vătămată – parte civilă, nu constituie un motiv în sine pentru menţinerea măsurii preventive a controlului judiciar, câtă vreme, astfel cum am arătat mai sus, elementele de la dosar nu vin să fundamenteze temerea că inculpatul ar încerca să-l influenţeze pe martorul care mai este de audiat, doar pe latura civilă a cauzei şi nemijlocit de către instanţă, pentru a denatura fapta pentru care inculpatul este trimis în judecată, pe care de altfel inculpatul a recunoscut-o şi o asumă în totalitate.

Văzând cele de mai sus, instanţa de control apreciază, că în prezent, după trecerea unei durate de timp de aproape 6 luni, în care inculpatului i s-au restrâns unele drepturi prin măsura controlului judiciar, dar în care acesta a avut o conduită procesuală conformă: a respectat toate măsurile de supraveghere dispuse de autorităţi, s-a prezentat la organele judiciare ori de câte ori a fost chemat şi şi-a exprimat poziţia procesuală, măsura preventivă aplicată acestui inculpat  nu mai este necesară pentru realizarea scopului pentru care s-a dispus, iar gravitatea faptei de care acesta este acuzat nu mai reprezintă un temei suficient pentru menţinerea măsurii preventive.

Pentru toate aceste considerente, şi instanţa de control judiciar, în consens cu instanţa de fond, constată că măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpatul G.I. nu mai este necesară pentru atingerea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.pr.pen., avut în vedere la luarea măsurii, faţă de care, apreciază că în mod temeinic şi legal, instanţa de fond a dispus revocarea acesteia.

Aşa fiind, urmează ca, în baza art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., rap. la art. 206 C. pr.pen., tribunalul să respingă, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Întorsura Buzăului, cu consecinţa menţinerii încheierii atacate, conform dispozitivului de mai jos.

În baza art. 275 al. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., rap. la art. 206 C.pr.pen., respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Întorsura Buzăului împotriva încheierii din data de 13 mai 2020 a Judecătoriei Întorsura Buzăului, pronunţată în dosarul nr. ………., pe care o menţine.

În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 mai 2020.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

Domenii speta

Spete similare