Anulare proces-verbal de contravenţie – petenta nu a făcut dovada că a înregistrat contractul individual de muncă cel târziu în ziua anterioară începerii activității, acesta fiind înregistrat ulterior declanşării controlului; declaraţii contradictorii mar

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 02.06.2020, sub nr. …/299/2020, petenta S.C. A S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu intimatul B, plângere împotriva procesului-verbal de contravenție seria B nr. 312795/12.05.2020, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună, în principal, anularea procesului-verbal și exonerarea de la plata amenzii, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment raportat la gradul de pericol social, împrejurarea în care a fost săvârșită fapta și urmarea produsă, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, petenta a arătat că, prin procesul-verbal contestat, a fost reținut, în mod nelegal, în sarcina societății sale săvârșirea contravenției prevăzute de art. 4 alin. 1 lit. c din H.G. nr. 907/2017 și sancționate în baza art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 cu suma de 20.000 lei, a contravenției prevăzute de art. 39 alin. 5 din Legea nr. 319/2006 și sancționate în baza art. 39 alin. 5 din Legea nr. 319/2006 cu suma de 7.000 lei și a contravenției prevăzute de art. 39 alin. 5 din Legea nr. 319/2006 și sancționate în baza art. 39 alin. 5 din Legea nr. 319/2006 cu suma de 7.000 lei.

În opinia petentei, procesul-verbal este nelegal și netemeinic, având în vedere, pe de o parte, neregularitatea aspectelor procedurale ce au stat la baza emiterii unui atare act sancționator, iar, pe de altă parte, aprecierea de către organul constatator a unor sumare elemente de fapt și de drept ca fiind suficiente și necesare în a sancționa o atare situație.

Sub aspectul nelegalității, petenta a susținut că procesul-verbal a fost întocmit cu încălcarea prevederilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, în sensul că agentul constatator nu a realizat o descriere suficientă a faptelor reținute în sarcina sa și nu a realizat nicio mențiune referitoare la împrejurările în care a fost săvârșită. Or, potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind fapta săvârșită atrage nulitatea procesului-verbal.

În atare context, lipsa mențiunilor indicate face imposibilă aprecierea gravității faptei săvârșite și, implicit, a justeței sancțiunii aplicate de instanță, singura în măsură să realizeze un control obiectiv și imparțial al procesului-verbal. Mai trebuie reținut că, din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, rezultă cerința ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei acest caracter.

Or, procesul-verbal nu conține nicio mențiune în ceea ce privește pretinsele contravenții săvârșite de către petentă. În acest sens, a susținut că există două scrieri olografe ce conțin descrierea diferită a faptelor, iar în anexa indicată de agentul constatator este vorba despre anexa la procesul-verbal nr. 182955/12.05.2020, și nu la procesul-verbal ce face obiectul cauzei. Astfel, se pune întrebarea dacă nu cumva cele două contravenții prevăzute de art. 39 alin. 5 din Legea nr. 319/2006 au fost adăugate de intimată după semnarea procesului-verbal.

Pe cale de consecință, petenta a susținut că procesul-verbal nu conține datele necesare pentru a fi determinate elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa, în condițiile în care agentul nu a arătat în mod concret care sunt obligațiile legale ce-i incumbă, drept pentru care denumirea generică pentru a cărui lipsă a fost sancționată societatea nu este individualizată în descrierea faptei contravenționale.

Față de cere menționate, petenta a considerat că sancțiunea nu-și poate găsi aplicabilitatea în speță, urmând să se constate nulitatea procesului-verbal încheiat cu nerespectarea prevederilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, cu privire la pretinsa contravenție prevăzută de art. 4 alin. 1 lit. c din H.G. nr. 907/2017 și sancționată de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 cu suma de 20.000 lei, petenta a menționat că sancțiunea a fost aplicată exclusiv prin prisma subiectivismului agentului constatator. Astfel, deși agentul a reținut încălcarea prevederilor art. 4 alin. 1 lit. c din H.G. nr. 907/2017, acesta a aplicat amenda în cuantum maxim de 20.000 lei în baza art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003. Or, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă cu putință de tăgadă că numitul C avea încheiat contract de muncă încă din data de 23.04.2020.

De asemenea, a susținut că fapta de a nu transmite datelor către Revisal nu a fost săvârșită de către societatea sa, întrucât aceasta a transmis înregistrările la Revisal, iar faptul că acestea nu au apărut în baza de date cu data înregistrării lor nu îi este imputabil.

În acest sens, petenta a mai arătat că nu se poate asimila înregistrarea tardivă a contractului individual de muncă în Revisal cu prestarea de muncă fără să existe contract individual de muncă, simpla eroare din sistemul Revisal neputând atrage o sancțiune atât de aspră ca amenda de 20.000 lei.

Așadar, sub aspectul legalității, procesul-verbal este lovit de nulitate relativă, vătămarea petentei rezultând din cuantumul amenzii, determinat de încadrarea greșită a faptei, vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal. Astfel, contravenția este reprezentată de netransmiterea registrului în termenele prevăzute la art. 4, și nu de lipsa contractului de muncă sau netransmiterea deloc a acestuia, fiind vorba de contravenții distincte, ce comportă sancțiuni distincte.

Prin urmare, petenta a solicitat să se aprecieze că procesul-verbal este lovit în totalitate de un viciu de legalitate, fiind încălcate prevederile privind aplicarea și individualizarea sancțiunilor, aducându-se atingere scopului urmărit de legiuitor în ceea ce privește aspectul preventiv și punitiv.

Referitor la înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului, petenta a invocat prevederile art. 7, art. 21 și art. 5 din O.G. nr. 2/2001, arătând că sancțiunea stabilită nu este proporțională cu gradul de pericol social al fapte săvârșite, proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi, în cauze precum Handyside împotriva Marii Britanii și Muller împotriva Elveției.

Așadar, stabilirea cuantumului amenzii pentru contravenția săvârșită constituie un alt aspect deosebit care trebuie avut în vedere la încheierea actului de constatare.

În drept, au fost invocate prevederile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001.

În susţinerea plângerii, petenta a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria B nr. 312795/12.05.2020 (filele 10-11), anexă de constatare (fila 12), proces-verbal de control nr. 182955/12.05.2020 (fila 13), contract individual de muncă (fila 14), extras situație contracte individuale de muncă (filele 15-17), certificat de înregistrare (fila 18).

La data de 23.06.2020, prin serviciul registratură, petenta a depus precizările solicitate.

Cererea a fost legal timbrată, conform chitanţei depuse la dosar (fila 26).

La data de 31.07.2020, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii şi respingerea cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că, în baza prevederilor art. 19 alin. l din Legea nr. 108/1999 privind înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii şi H.G. nr. 1377/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Muncii, precum şi pentru stabilirea unor măsuri cu caracter organizatoric, ITM Bucureşti a iniţiat un control de specialitate la locul de muncă organizat de A S.R.L.

Intimatul a precizat că, din analiza datelor Revisal, a fost constatat că, pentru numitul C, ce a fost identificat la data de 28.04.2020, având menționată data începerii activității 24.04.2020, angajatorul a transmis datele prevăzute la art. 3 alin. 2 lit. a-i din H.G. nr. 905/2017, la data de 28.04.2020, ora 11:57 (ulterior inițierii controlului), cu încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din același act normativ, fapta fiind sancționată conform art. 260 alin. 1 lit. e1 din Legea nr. 53/2003.

Intimatul a precizat că, în urma controlului, au fost încheiate: procesul - verbal de control nr. 182955/12.05.2020 împreună cu anexa acestuia în care au fost consemnate obiectivele controlului, constatările şi masurilor dispuse de inspectorii de muncă, respectiv procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria B nr. 312795/12.05.2020, prin care s-a aplicat amenda contravenţionala în cuantum de 20.000 lei conform art. 260 alin. 1 lit. e1 din Legea nr. 53/2003, contravenient fiind societatea A S.R.L.

De asemenea, ca urmare a verificărilor din data de 28.04.2020, a fost constatat că angajatorul nu a luat măsurile necesare pentru prevenirea căderilor de la înălțime a lucrătorilor în sensul că nu erau montate balustrade de protecție sau echipamente de protecție colectivă, contrar prevederilor pct. 5.1 și art. 5.2 din secțiunea 2 partea B anexa 4 din H.G. nr. 300/2006 și prevederilor art. 163 lit. q din Legea nr. 319/2006.

Pentru neconformitățile constatate s-a dispus, prin procesul-verbal nr. 03583/28.04.2020, sistarea activității la șantierul din str. ..., sector 1, până la remedierea deficiențelor. Fapta a fost sancționată cu amendă de 7.000 lei potrivit art. 39 alin. 5 din Legea nr. 319/2006.

De asemenea, în urma verificărilor pe teren și a documentelor prezentate la data de 12.05.2020 la sediul ITM București, a fost constatat că, la data de 08.04.2020, la șantierul din str. ..., sector 1, a avut loc un eveniment în urma căruia a fost accidentat numitul D. Intimatul a menționat că societatea nu a comunicat evenimentul din data de 08.04.2020 contrar prevederilor art. 27 alin. 1 lit. a din Legea nr. 319/2006, fapta fiind sancționată conform art. 39 alin. 5 din Legea nr. 319/2006.

Intimatul a invocat prevederile art. 260 alin. 1 lit. e1, art. 16 alin. 1-4 și art. 151 lit. a din Legea nr. 53/2003, menționând că angajatorul are obligația încheierii contractului individual de muncă și înregistrării acestuia în registrul general de evidență a salariaților anterior începerii activității.

Intimatul a învederat că aplicarea avertismentului nu poate atinge scopul sancţiunii, având în vedere că fapta prezintă un grad de pericol social ridicat, angajatorul având posibilitatea de a persista în nerespectarea legii, aspect care poate conduce la încurajarea concurenţei neloiale faţă de angajatorii care înţeleg să respecte legea. Astfel, inspectorii de muncă au făcut o corectă individualizare a sancţiunii aplicate, amenda contravenţională fiind aplicată în cuantumul prevăzut de lege.

A mai susținut că solicitarea de diminuare a sancțiunii este inadmisibilă, având în vedere că legiuitorul a prevăzut un cuantum fix al sancțiunii amenzii, iar în procedura de reindividualizare a sancțiunii, instanța competentă poate reduce cuantumul amenzii aplicate numai în limita prevăzută de actul normativ care stabilește și sancționează contravenția.

Intimatul a precizat că atitudinea petentei este nesinceră, nu conștientizează fapta săvârșită și nu dă dovadă că regretă fapta săvârșită.

Intimatul a menţionat că motivele de nulitate sunt expres şi limitativ prevăzute de lege şi, având în vedere Decizia nr. XXII/19.03.2007 a Î.C.C.J. şi menţiunile cuprinse în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, nu există motive de nulitate a acestuia.

De asemenea, având în vedere că fapta contravenţională a fost constatată personal de inspectorii de muncă, în baza documentelor prezentate de angajator și a fişelor de identificare, nu poate fi reţinută vreo culpă intimatei, astfel încât aceasta a solicitat respingerea cheltuielilor de judecată.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 205-208 C.pr.civ., ale Legii nr. 108/1999 privind înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, H.G. nr. 488/2017 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Muncii, precum şi pentru stabilirea unor măsuri cu caracter organizatoric, ale Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, ale O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

În susţinerea întâmpinării, intimatul a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria B nr. 312795/12.05.2020 (filele 38-39), anexa nr. 1 la PVCSC nr. 312795/12.05.2020 (filele 40-41), proces-verbal de control nr. 182955/12.05.2020 (fila 42), anexa nr. 1 la PVC nr. 182955/12.05.2020 (filele 43-47), extras REVISAL (filele 48-49), fișă de identificare (fila 50), proces-verbal de sistare a activității/oprire din funcțiune a echipamentelor de muncă nr. 0353/28.04.2020 (fila 55), înștiințare (fila 56), notă de relație (fila 57), carte de identitate (fila 58), anexă la PV nr. 182955/12.05.2020 (fila 59), ordin de deplasare (fila 60).

În cauză, au fost administrate proba cu înscrisuri și proba testimonială constând în audierea martorilor E (fila 76) și F (fila 77).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria B nr. 312795/12.05.2020 (filele 38-39), astfel cum a fost completat prin anexa nr. 1 la procesul-verbal (filele 40-41), petenta a fost sancţionată pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute de art. 8 alin. 1 din H.G. nr. 905/2017 și art. 39 alin. 5 din Legea nr. 319/2006 (două fapte), cu amendă în cuantum total de 34.000 lei (20.000 lei + 7.000 lei + 7.000 lei), potrivit art. 260 alin. 1 lit. e1 din Legea nr. 53/2003, respectiv art. 39 alin. 5 din Legea nr. 319/2006.

În procesul-verbal a fost reţinut că societatea S.C. A S.R.L. nu a respectat prevederile art. 4 alin. 1 lit. a din H.G. nr. 405/2017, în sensul că nu a transmis cel târziu în ziua anterioară începerii activității de către fiecare persoană care urmează să se afle într-un raport de muncă cu angajatorul elementele contractelor individuale de muncă prevăzute de art. 3 alin. 2 lit. a-i din H.G. nr. 905/2017. Astfel, pentru numitul C, ce a fost identificat la data de 28.04.2020, ora 11:15, având menționată ca dată a începerii activității 24.04.2020, angajatatorul a transmis datele prevăzute la art. 3 alin. 2 lit. a-i din H.G. nr. 905/2017 la data de 28.04.2020, ora 11:57 (oră ulterioară inițierii controlului), conform codului de încărcare 20200428-1-3-3548248-000115628.

De asemenea, prin procesul-verbal a fost reținut că, în data de 28.04.2020, ora 11:00, pe șantierul din str. ..., sector 1, s-a constatat faptul că angajatorul nu a luat măsurile necesare pentru prevenirea căderilor de la înălțime în sensul că nu erau montate balustrade de protecție sau echipamente de protecție colectivă, contrar prevederilor pct. 5.1 și art. 5.2 din secțiunea 2 partea B anexa 4 din H.G. nr. 300/2006 și prevederilor art. 163 lit. q din Legea nr. 319/2006.

Inspectorii de muncă au mai reținut că, la data de 08.04.2020, la șantierul din str. ..., sector 1, a avut loc un eveniment în urma căruia a fost accidentat numitul D, iar societatea nu a comunicat evenimentul, contrar prevederilor art. 27 alin. 1 lit. a din Legea nr. 319/2006.

Analizând procesul-verbal sub aspectul legalităţii, conform dispoziţiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanţa apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la menţiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În ceea ce priveşte condiţiile prevăzute de art. 16 şi art. 19 din O.G. nr. 2/2001, instanţa reţine că nulitatea procesului-verbal pentru nerespectarea uneia dintre aceste condiţii trebuie să fie invocată de petent şi totodată acesta trebuie să dovedească vătămarea suferită ca urmare a eventualei neindicări a unei menţiuni în procesul-verbal şi că această vătămare nu se poate înlătura altfel decât prin anularea procesului-verbal.

Cu privire la primul motiv de nulitate invocat, instanța va înlătura susținerile petentei referitoare la aplicabilitatea prevederilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, în condițiile în care textul legal invocat de petentă sancționează cu nulitatea absolută procesul-verbal în care nu este consemnată nicio mențiune cu privire la fapta săvârșită. Or, în condițiile în care petenta invocă, de fapt, descrierea generică a faptei reținute în sarcina sa, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 16 din O.G. nr. 2/2001.

Referitor la descrierea faptei, din interpretarea prevederilor art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 rezultă cerinţa ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenţiei, cu specificarea acţiunii sau inacţiunii autorului şi a tuturor circumstanţelor de natură a imprima faptei acest caracter, raţiunea instituirii ei fiind aceea de a permite instanţei cercetarea legalităţii actului constatator prin stabilirea faptelor materiale şi verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o, dar şi pentru a analiza proporţionalitatea sancţiunii ce a fost aplicată în cauză cu gradul de pericol social concret al contravenţiei.

Or, în raport de menţiunile cuprinse în procesul-verbal şi de natura faptei, instanţa constată că agentul constatator a efectuat o descriere suficientă a contravențiilor reţinute în sarcina petentei, şi anume aceea de a nu transmte cel târziu în ziua anterioară începerii activității de către fiecare persoană care urmează să se afle într-un raport de muncă cu angajatorul elementele contractelor individuale de muncă prevăzute de art. 3 alin. 2 lit. a-i din H.G. nr. 905/2017, de a nu lua măsurile necesare pentru prevenirea căderilor de la înălțime în sensul că nu erau montate balustrade de protecție sau echipamente de protecție colectivă, respectiv de a nu anunța evenimentul în urma căruia a fost accidentat un salariat.

Prin urmare, instanţa reţine că menţiunile procesului-verbal atacat răspund exigenţelor prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, având în vedere că cele consemnate de agentul constatator redau în concret împrejurările ce pot servi la aprecierea gravităţii faptelor, ceea ce face posibilă pentru instanţă verificarea temeiniciei procesului-verbal.

Instanța va înlătura susținerile petentei referitoare la faptul că anexa a fost întocmită pentru un alt proces-verbal - nr. 18255/12.05.2020, având în vedere că, la dosarul cauzei, a fost depusă și anexa la procesul-verbal contestat (filele 40-41), astfel încât rezultă descrierea faptelor reținute în sarcina sa. Totodată, instanța va înlătura și susținerilor referitoare la faptul că cele două contravenții prevăzute de art. 39 alin. 5 din Legea nr. 319/2006 au fost adăugate ulterior semnării procesului-verbal, în condițiile în care existența acestora rezultă inclusiv din copia procesului-verbal depusă de către însăși petentă, fiind mai mult decât evident că inspectorii de muncă nu aveau cum să completeze procesul-verbal ulterior înmânării acestuia.

De asemenea, instanța constată că petenta nu a invocat și nici nu a dovedit vreo vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, astfel încât, și din acest punct de vedere, cauza de nulitate invocată este neîntemeiată.

Totodată, instanţa constată că faptelor, astfel cum au fost reţinute prin actul atacat, li s-a dat o corectă încadrare juridică, contrar susținerilor vădit neîntemeiate ale petentei. În acest sens, instanța reține că, în ceea ce privește fapta prevăzută de art. art. 8 alin. 1 din H.G. nr. 905/2017, inspectorul de muncă a indicat că aceasta este sancționată de art. 260 alin. 1 lit. e1 din Legea nr. 53/2003 (primirea la muncă a uneia sau a mai multor persoane fără transmiterea elementelor contractului individual de muncă în registrul general de evidență a salariaților cel târziu în ziua anterioară începerii activității), și nu de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 (primirea la muncă a uneia sau a mai multor persoane fără încheierea unui contract individual de muncă), cum a susținut petenta cu rea-credință.

Examinând procesul-verbal sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că, în raport de probele administrate în cauză, situaţia de fapt reţinută de agentul constatator este conformă realităţii.

Instanţa reţine că persoana sancţionată contravenţional se bucură de prezumţia de nevinovăţie până la pronunţarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăţia sa. Această prezumţie nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenţie legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere raţiunea care stă la baza recunoaşterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că, în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie, sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorităţii de stat.

Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumţie de temeinicie, a cărei existenţă nu este de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie de care se bucură persoana sancţionată contravenţional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenţionale.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc şi operează cu ajutorul prezumţiilor şi că, în principiu, Convenţia nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depăşească o anumită limită. În funcţie de gravitatea sancţiunii la care este expus acuzatul, se stabileşte şi limita rezonabilă până la care poate opera prezumţia, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franţa, cauza Vastberga Aktiebolag şi Vulic v. Suedia).

Astfel, procesul-verbal de contravenţie nu face dovada absolută a aspectelor consemnate în conţinutul său, prezumţia de temeinicie având caracter relativ, iar persoana sancţionată are posibilitatea de a propune probe din care să rezulte o altă situaţie de fapt.

Instanţa apreciază că prezumţia de nevinovăţie a persoanei sancţionate nu este încălcată prin recunoaşterea faptului că procesul-verbal de contravenţie, încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, face dovada situaţiei de fapt consemnate în cuprinsul său, până la dovada contrară, având în vedere şi posibilitatea persoanei sancţionate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară, astfel încât se realizează şi un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravenţiilor şi interesul particular.

În ceea ce privește prima fapta reținută în sarcina petentei, instanța constată următoarele:

Conform art. 3 alin. 2 din H.G. nr. 905/2017, „Angajatorii prevăzuți la art. 1 completează registrul în ordinea angajării persoanelor, cu următoarele date, fără a avea caracter limitativ: a) datele de identificare ale angajatorului persoană fizică sau juridică de drept privat, respectiv instituție/autoritate publică/altă entitate juridică care angajează personal în baza unui contract individual de muncă, cum ar fi: denumire, cod unic de identificare - CUI, codul de identificare fiscală - CIF, sediul social și numele și prenumele reprezentantului legal - pentru persoanele juridice, respectiv: numele, prenumele, codul numeric personal - CNP, domiciliul - pentru persoanele fizice; b) datele de identificare ale salariaților, cum ar fi: numele, prenumele, codul numeric personal - CNP, cetățenia și țara de proveniență - Uniunea Europeană - UE, non-UE, Spațiul Economic European - SEE; c) data încheierii contractului individual de muncă și data începerii activității; d) funcția/ocupația conform specificației Clasificării ocupațiilor din România (COR) sau altor acte normative; e) tipul contractului individual de muncă; f) durata contractului individual de muncă, respectiv nedeterminată/determinată; g) durata timpului de muncă și repartizarea acestuia, în cazul contractelor individuale de muncă cu timp parțial; h) salariul de bază lunar brut, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, astfel cum sunt prevăzute în contractul individual de muncă sau, după caz, în contractul colectiv de muncă; i) datele de identificare ale utilizatorului, în cazul contractelor de muncă temporară (…).”

Potrivit art. 8 alin. 1 din același act normativ, „Constituie contravenție netransmiterea datelor prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a) - i) cel târziu în ziua anterioară începerii activității de către fiecare persoană care urmează să se afle într-un raport de muncă cu angajatorul în baza unui contract individual de muncă și se sancționează conform art. 260 alin. 1 lit. e1 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare.”

Astfel, conform art. 260 alin. 1 lit. e1 din Legea nr. 53/2003, primirea la muncă a uneia sau a mai multor persoane fără transmiterea elementelor contractului individual de muncă în registrul general de evidență a salariaților cel târziu în ziua anterioară începerii activității, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de 20.000 lei pentru fiecare persoană astfel identificată, fără a depăși valoarea cumulată de 200.000 lei.

Instanța reține că, între petentă, în calitate de angajator, și numitul C, în calitate de salariat, a fost încheiat contractul individual de muncă nr. 37/23.04.2020 (fila 14), pe durată nedeterminată, salariatul urmând să înceapă activitatea la data de 24.04.2020.

Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, petenta a înregistrat în REVISAL contractul anterior menționat la data de 28.04.2020, ora 11:57, și anume ulterior inițierii controlului de către intimat (fila 48).

Instanța nu poate reține susținerile petentei în sensul că a înregistrat contractul în termenul prevăzut de lege, și anume cel târziu în ziua anterioară începerii activității (24.04.2020), fiind vorba de o eroare a sistemului, în condițiile în care nu a făcut nicio dovadă în acest sens, deși, potrivit art. 249 C.pr.civ., sarcina probei îi aparține. Astfel, având în vedere că, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă data înregistrării contractului individual de muncă, iar petenta nu a administrat probe din care să reiasă contrariul, simplele afirmații în acest sens neputând fi luate în considerare, instanța constată că nu rezultă o altă situaţie de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal contestat, apreciind că, în mod corect, a fost reţinută în sarcina acesteia săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. 1 din H.G. nr. 905/2017.

Referitor la celelalte două fapte reținute în sarcina petentei, instanța constată că, în cuprinsul plângerii contravenționale, societatea nu a înțeles să conteste procesul-verbal cu privire la acestea, înțelegând să formuleze apărări sub acest aspect abia cu ocazia dezbaterilor în fond. Or, în condițiile în care petenta nu a contestat contravențiile prevăzute de art. 39 alin. 5 din Legea nr. 319/2006 în cuprinsul plângerii contravenționale, instanța apreciază că susținerile orale formulate odată cu acordarea cuvântului pe fondul cauzei nu sunt susceptibile a sesiza instanța și cu privire la aceste două contravenții, cu atât mai mult cu cât intimata nu a avut posibilitatea să ia cunoștință de motivele invocate de către petentă.

Pe de altă parte, în măsura în care se va considera că petenta avea posibilitatea să formuleze apărări noi direct cu ocazia dezbaterilor în fond, instanța apreciază că, oricum, susținerile acesteia sunt neîntemeiate, urmând a fi înlăturate pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Conform pct. 5.1 și art. 5.2 din secțiunea 2 partea B anexa 4 din H.G. nr. 300/2006 prevăd următoarele: „5.1. Căderile de la înălțime trebuie să fie prevenite cu mijloace materiale, în special cu ajutorul balustradelor de protecție solide, suficient de înalte şi având cel puțin o bordură, o mână curentă şi protecție intermediară, sau cu un alt mijloc alternativ echivalent. 5.2. Lucrările la înălțime nu pot fi efectuate, în principiu, decât cu ajutorul echipamentelor corespunzătoare sau cu ajutorul echipamentelor de protecție colectivă cum sunt balustradele, platformele ori plasele de prindere.”

De asemenea, potrivit art. 13 lit. q din Legea nr. 319/2006, „în vederea asigurării condițiilor de securitate și sănătate în munca și pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligații: q) să asigure echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor.”

Neîndeplinirea acestei obligații constituie contravenție conform art. 39 alin. 5 din același act normativ, fiind sancționată cu amendă de 3.500 lei la 7.000 lei.

Întrucât declaraţia martorilor E (fila 76) și F(fila 77) nu se coroborează cu ansamblul probator administrat în cauză, instanţa nu le va avea în vedere la stabilirea situaţiei de fapt. Astfel, având în vedere relaţiile existente între martori şi petent (martorii au fost angajații petentei) şi aspectele relatate de către aceștia, instanţa apreciază ca subiective declaraţiile aflate la dosar, acestea nefiind susceptibile prin ele însele să înlăture prezumţia de temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat.

În acest sens, instanţa are în vedere faptul că declarațiile martorilor sunt contradictorii, martorul E declarând faptul că, la data producerii accidentului, nu exista balustradă de protecție, în timp ce martorul F a declarat că exista balustradă de protecție. Astfel, susținerile acestora referitoare la faptul că nu era necesară balustradă de protecție, întrucât nu mai era nevoie de ea, numitul D căzând de la înălțime mică de pe o scară, nu pot fi avute în vedere.

Conform art. 27 alin. 1 lit. a din Legea nr. 319/2006, angajatorul are obligația să comunice, de îndată, inspectoratelor teritoriale de muncă, toate evenimentele așa cum sunt definite la art. 5 lit. f - accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situația de persoana dată dispărută sau accidentul de traseu ori de circulație, în condițiile în care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum și cazul susceptibil de boala profesională sau legată de profesiune.

Neîndeplinirea acestei obligații constituie contravenție conform art. 39 alin. 5 din același act normativ, fiind sancționată cu amendă de 3.500 lei la 7.000 lei.

Astfel, deși martorii au declarat că, în urma evenimentului din data de 08.04.2020, numitul D nu a suferit vătămări grave, doar zgâriindu-se la picior, această împrejurare, chiar dacă ar fi adevărată, nu este de natură a conduce la concluzia că petenta nu avea obligația declarării accidentului.

În primul rând, instanța constată că, deși martorii au declarat că numitul D a căzut de la o înălțime foarte mică, tot aceștia au recunoscut că, la fața locului, s-a deplasat un echipaj SMURD pentru a acorda îngrijiri. Or, dacă distanța de la care muncitorul a căzut era atât de mică și acesta nu ar fi suferit nicio vătămare, nu s-ar fi apelat serviciul de ambulanță pentru a se deplasa la fața locului.

În al doilea rând, instanța reține că legea nu condiționează existența contravenției de gravitatea vătămărilor suferite, angajatorul nefiind cel în măsură să decidă dacă anunță accidentului sau nu în funcție de cât de grave i se par vătămările suferite de salariatul său. Prin urmare, instanța apreciază că, în condițiile în care, totuși, salariatul a suferit anumite vătămări, cum, de altfel, au declarat și martorii, petenta era obligată să anunțe accidentul în conformitate cu prevederile legale anterior menționate.

Pe cale de consecință, instanța apreciază că, din probele administrate în cauză, nu rezultă o altă situaţie de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal contestat, apreciind că, în mod corect, au fost reţinute în sarcina petentei săvârşirea contravențiilor prevăzute de art. 39 alin. 5 din Legea nr. 319/2006.

În ceea ce priveşte legalitatea sancţiunii aplicate, instanţa apreciază că amenda contravenţională aplicată respectă dispoziţiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal, având în vedere şi necesitatea respectării regulilor minime în materia dreptului muncii.

Instanţa apreciază că petenta nu a făcut dovada existenţei unor împrejurări care să justifice aplicarea sancţiunii avertismentului, astfel încât amenda aplicată în cauză este necesară pentru prevenirea săvârşirii de noi contravenţii şi formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile în materie, având în vedere şi faptul că aceasta nu a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa. În același sens, instanța consideră era necesară dovedirea unor elemente care să conducă la concluzia că aplicarea avertismentului ar fi aptă să o facă pe petentă să conștientizeze pericolul social al încălcării regulilor în materia dreptului muncii, elemente care, însă, nu au fost probate în cauză.

Având în vedere toate aceste considerente, instanţa constată că procesul-verbal de contravenţie contestat a fost legal şi temeinic întocmit, şi, pe cale de consecinţă, urmează a respinge cererea, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea formulată de petenta S.C. A S.R.L., cu sediul în ….., în contradictoriu cu intimatul B, cu sediul în …., ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 07.12.2020.

PREŞEDINTE GREFIER

Domenii speta

Spete similare