Revizuire. Art.509 pct.1 şi pct.2 Cod procedură civilă. Noţiunea de „lucru cerut” şi dispariţia obiectului pricinii.

- art. 509 pct.1 şi pct.2 Cod procedură civilă

Cât priveşte motivul de revizuire stabilit de prevederile art. 509 alin.1 pct. 2 Cod procedură civilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că textul menţionat are în vedere situaţia în care debitorul a fost obligat să predea un bun cert şi determinat, iar acesta a dispărut sau a pierit, după pronunţarea hotărârii judecătoreşti (Decizia Înaltei Curţi nr.1832 din 17.09.2015).

Or în speţă, se invocă de fapt că instanţa de apel nu a analizat motivul de apel referitor la rămânerea fără obiect a petitului 1 al cererii de chemare în judecată, ceea ce nu echivalează cu dispariţia obiectului pricinii.

În acest context, trebuie reamintit că instanţa de contencios european a drepturilor omului a statuat, în mod constant, în jurisprudenţa sa, că revizuirea, cale extraordinară de atac de retractare, nu se poate transforma într-un apel/recurs deghizat, prin care să se tindă la obţinerea unei rejudecări a cauzei, pentru că, în sens contrar, s-ar aduce atingere prezumţiei de validitate de care trebuie să se bucure hotărârile judecătoreşti irevocabile şi principiului securităţii raporturilor juridice (Cauza Mitrea contra României, Hotărârea din 29 iulie 2008).

Deliberând asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, la data de 26.08.2019, sub nr. de mai sus, revizuentul A. a formulat în contradictoriu cu intimata Societatea  B., cerere de revizuire împotriva Deciziei civile nr.897/Ap/26.06.2019 pronunţată de către Curtea de Apel Braşov, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate şi rejudecarea apelului formulat împotriva sentinţei pronunţate de către Tribunalul Braşov.

În motivare, revizuentul a făcut un istoric al litigiilor purtate între părţi iar cu privire la incidența motivelor de revizuire, a învederat că din cuprinsul deciziei de suspendare a cărei anulare s-a solicitat rezultă că temeiul de drept al deciziei a fost art.52 alin.1 lit. b teza întâi din Codul muncii însă instanţa de apel a schimbat temeiul de drept al deciziei de suspendare şi a constatat că sunt incidente în cauză dispoziţiile art.52 alin.1 lit. b teza a doua din Codul muncii.

În cauză nu este vorba de interpretarea şi aplicarea greşită a legii, ci de încălcarea cu bună ştiinţă a celor statuate prin Decizia Curţii Constituţionale nr.279 din 23 aprilie 2015 şi prin Decizia HP nr.19 din 13 iunie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa de apel procedând la o altă încadrare a măsurii suspendării contractului individual de muncă al apelantului.

Instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la temeinicia şi legalitatea soluţiei instanţei de fond de admitere a excepţiei tardivităţii formulării contestației şi nici cu privire la motivul de apel prin care a arătat că petitul 1 al cererii de chemare în judecată a rămas fără obiect.

În drept, au fost invocate prevederile art.509 alin.1 pct. 1 şi 8, art.511, art.513, art. 466-482 Cod de procedură civilă, art. 480 alin. 3, art. 49 alin.6 din Codul muncii, art. 52 alin.1 şi 2, art.253 din Legea nr. 53/2003, Legea nr. 62/2011, Decizia nr.279/2015 pronunţată de Curtea Constituţională a României, Decizia nr.19/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Cererea de revizuire este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform prevederilor art.270 din Codul muncii.

Intimatul Societatea B. a depus întâmpinare (f.27-34) prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, întrucât revizuentul nu a duce noi argumente, menite a înlătura reţinerile instanței de apel, apelantul mulţumindu-se a trece încă o dată în revistă situaţia dosarului penal în care a fost implicat, alături de alte persoane.

Revizuentul a depus răspuns la întâmpinare (f.35-38) prin care a reiterat motivele de revizuire şi a solicitat admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

În revizuire, nu s-au administrat alte probe noi.

Analizând admisibilitatea cererii de revizuire promovate în raport de înscrisurile aflate la dosar şi de dispoziţiile legale aplicabile în materie, se constată următoarele:

Cererea de revizuire a fost îndreptată împotriva Deciziei civile nr. 897/Ap/26.06.2019  pronunţată de Curtea de Apel Braşov, prin care s-a dispus respingerea apelului formulat de către apelantul A. în contradictoriu cu intimata Societatea B. împotriva sentinţei civile nr. 168/MAS/27 februarie 2019 pronunţată de Tribunalul Braşov, complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale.

În acest context, se reţine că în sensul dispoziţiilor art.509 alin.1 pct. 1 Cod procedură civilă, prin sintagma  „lucru cerut” trebuie sa se înţeleagă numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia şi au stabilit obiectul  pricinii supuse judecăţii  (Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr.1412/2015).

În speţă, revizuentul invocă în realitate omisiunea instanței de apel de a analiza anumite motive de apel, ceea ce nu echivalează cu omisiunea de a analiza un capăt de cerere, în sensul de pretenţie concretă dedusă judecății prin intermediul cererii de chemare în judecată promovată de reclamant.

De altfel, prin intermediul deciziei a cărei revizuire se cere, instanţa de apel  nu s-a pronunţat asupra fondului litigiului ci a respins numai cererea de apel formulată de către revizuent şi a păstrat dispoziţiile sentinţei apelate.

Cât priveşte motivul de revizuire stabilit de prevederile art. 509 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că textul menţionat are în vedere situaţia în care debitorul a fost obligat să predea un bun cert şi determinat, iar acesta a dispărut sau a pierit, după pronunţarea hotărârii judecătoreşti (Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr.1832 din 17.09.2015).

Or în speţă, se invocă de fapt că instanţa de apel nu a analizat motivul de apel referitor la rămânerea fără obiect a petitului 1 al cererii de chemare în judecată, ceea ce nu echivalează cu dispariţia obiectului pricinii.

În acest context, trebuie reamintit că instanţa de contencios european a drepturilor omului a statuat, în mod constant, în jurisprudenţa sa, că revizuirea, cale extraordinară de atac de retractare, nu se poate transforma într-un apel/recurs deghizat, prin care să se tindă la obţinerea unei rejudecări a cauzei, pentru că, în sens contrar, s-ar aduce atingere prezumţiei de validitate de care trebuie să se bucure hotărârile judecătoreşti irevocabile şi principiului securităţii raporturilor juridice (Cauza Mitrea contra României, Hotărârea din 29 iulie 2008).

În consecință, rezultă că nu sunt incidente motivele de revizuire prevăzute de dispoziţiile art. 509 alin.1 pct. 1 şi pct. 2 Cod de procedură civilă, motiv pentru instanţa va respinge cererea de revizuire promovată de către revizuentul A..

Domenii speta

Spete similare