Accident de muncă. Lipsa calificării profesionale şi a instruirii necorespunzătoare

-art. 192 alin.1 şi 2 Cod penal

-art. 349 Cod penal.

-Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă

Fapta inculpatului angajator de a dispune exercitarea unei sarcini de serviciu unui lucrător victimă fără specializarea necesară în acest sens şi neinstruit corespunzător, în pofida experienţei sale profesionale şi a subscrierii fişei de instruire individuală de protecţie a muncii, având ca urmare producerea unui accident de muncă soldat cu decesul acestuia din urmă, constituie infracţiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin.1 şi 2 Cod penal în concurs cu infracţiunea de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 349 Cod penal.

Calificarea profesională a lucrătorului este esenţială pentru exercitarea ocupaţiei în mod legal sub aspectul respectării dispoziţiilor de securitate şi sănătate în muncă, fiind formalitatea legală prin care se atestă în mod oficial de către autorităţile competente că acesta este pregătit profesional pentru exercitarea profesiunii sau meseriei sale, context în care măsurile de securitate şi sănătate în muncă specifice fiecărei ocupaţii reprezintă o componentă inerentă a pregătirii profesionale, având ca fundament protecţia vieţii, sănătăţii şi integrităţii corporale a lucrătorului în procesul muncii. Or, echivalarea unei pregătiri empirice, bazate doar pe simpla experienţă, acumulată de-a lungul timpului, cu una formală şi atestată oficial de autorităţile competente, lipseşte de orice finalitate întreg procesul de formare profesională specifică celor mai multe ocupaţii sau profesii.

Principiul responsabilităţii angajatorului, prev. de art. 6 din Legea nr. 319/2006 a  securităţii şi sănătăţii în muncă, impune ca instruirea profesională a lucrătorului să poată fi considerată corespunzătoare nu doar prin simpla elaborare de către angajator a măsurilor de protecţie a muncii, ci numai atunci când acestea au fost aduse în mod efectiv la cunoştinţă lucrătorului, iar aplicarea lor în procesul de muncă a fost corect supravegheată.

Nu intră însă în legătură de cauzalitate cu urmarea produsă unele neregularităţi specifice precum lipsa delimitării zonelor cu risc ridicat şi specific, conform art. 7 alin. 4 lit. e) şi art. 13 lit. k) din Legea nr. 319/2006 sau omisiunea obţinerii avizului de medicina a muncii, în acord cu art. 13 lit. j) din aceeaşi lege specială, decât dacă se dovedeşte că acestea au concurat efectiv la crearea stării de pericol concret în care s-a produs accidentul de muncă.

Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 5, pronunţată la data de 06.01.2020, de către Judecătoria Braşov, în dosarul nr. xxxxx, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 396 alin. 5 coroborat cu art. 16 alin. 1, lit. b, teza I Cod procedură penală, achită pe inculpatul A. [...], de sub acuzaţia privind săvârşirea infracţiunii de „neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă”, prev. de art. 349 alin. 1 Cod penal (faptă din perioada 07.12.2016 - 14.12.2016).

În temeiul art. 396 alin. 5, coroborat cu art. 16 alin. 1, lit. b, teza I Cod procedură penală, achită pe acelaşi inculpat, de sub acuzaţia privind săvârşirea infracţiunii de „ucidere din culpă”, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal (faptă din perioada 07.12.2016 - 21.12.2016, persoană vătămată B.).

În temeiul art. 396 alin. 5, coroborat cu art. 16 alin. 1, lit. b, teza I Cod procedură penală., achită pe inculpata S.C. C. S.R.L. [...], de sub acuzaţia privind săvârşirea infracţiunii de „neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă”, prev. de art. 349 alin. 1 Cod penal (faptă din perioada 07.12.2016 - 14.12.2016).

În temeiul art. 396 alin. 5, coroborat cu art. 16 alin. 1, lit. b, teza I Cod procedură penală, achită pe aceeaşi inculpată, de sub acuzaţia privind săvârşirea infracţiunii de „ucidere din culpă”, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal (faptă din perioada 07.12.2016 - 21.12.2016, persoană vătămată  B.).

Constată că persoana vătămată D. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. 6 Cod procedură penală, art. 491 alin. 3 şi art. 273 alin. 4 şi 5 Cod procedură penală, cheltuielile cu avocaţii desemnaţi din oficiu pe seama inculpatului  A.  (onorariu parţial 250 lei) şi inculpatei S.C. C. S.R.L. (onorariu parţial 250 lei), respectiv retribuţia pentru îndeplinirea însărcinării date (stabilită prin similitudine cu regulile aplicabile avocaţilor din oficiu) practicianului în insolvenţă desemnat pe seama inculpatei S.C. C. S.R.L. (retribuţie totală de 1198 lei, din care 330 lei aferent fazei de cameră preliminară şi 868 lei aferent fazei de judecată) şi retribuţia expertului E. (4500 lei conform înscrisului aflat la fila 60 din dosarul instanţei), cuvenită pentru efectuarea expertizei tehnice dispuse în cauză, rămâne în sarcina statului şi se va avansa Baroului F. din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.

Pentru a dispune astfel, instanţa de prim grad jurisdicţional a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov din data de 26.10.2018, emis în dosarul nr. xxxxx/P/2016, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A., pentru săvârşirea infracţiunilor de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 349 alin. 1 din Codul penal şi ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 2 din Codul penal, cu aplic. art. 38 alin. 1 din Codul penal, respectiv a S.C. C. S.R.L., pentru săvârşirea infracţiunilor de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 349 alin. 1 din Codul penal şi ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 2 din Codul penal, cu aplic. art. 38 alin. 1 din Codul penal.

În actul de sesizare s-a reținut că inculpatul A., în calitate de administrator al S.C. C. S.R.L., şi inculpata persoană juridică, S.C. C. S.R.L., în calitate de angajator, nu au luat măsurile de securitate şi sănătate în muncă în privinţa angajatului B., după ce acesta a fost angajat în data de 07.12.2016, care ocupa postul de manipulant masă lemnoasă, încărcător-descărcător manual sau mecanic, şi, astfel, s-a creat un pericol iminent de producere a unui accident de muncă, respectiv nu a respectat dispoziţiile legale şi măsurile de prevedere pentru exerciţiul meseriei de către angajatul B., fapt care a condus în mod direct la decesul numitului B. în data de 21.12.2016.

În rechizitoriu au fost indicate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la faţa locului din data de 21.12.2016 şi planşa fotografică anexată (f. 3-17 dosar urmărire penală); procesul-verbal de cercetare la faţa locului din data de 22.12.2016 şi planşa fotografică anexată (f. 18-27 dosar urmărire penală); declaraţie parte civilă D. (f. 28 dosar urmărire penală); declaraţia suspectului A. (f. 44 dosar urmărire penală); declaraţia suspectei S.C. C. S.R.L. (f. 48 dosar urmărire penală); declaraţia inculpatului A. (f. 51 dosar urmărire penală); declaraţia inculpatei S.C. C. S.R.L. (f. 53 dosar urmărire penală); declaraţiile martorului G. din datele de 19.03.2018 (f. 34 dosar urmărire penală) şi 18.04.2018 (f. 36 dosar urmărire penală); declaraţiile martorului G. din datele de 19.03.2018 (f. 38 dosar urmărire penală) şi 18.04.2018 (f. 40 dosar urmărire penală); raportul de expertiză medico-legală (autopsie dosar urmărire penală), nr. 563/Aut din 22.12.2016 (f. 292 dosar urmărire penală); dosarul de cercetare a evenimentului şi procesul-verbal de cercetare a evenimentului nr. 13912/CSSM/09.06.2017  realizat de Inspecţia muncii, Inspectoratul Teritorial de Muncă (f. 56 dosar urmărire penală); planşa fotografică a evenimentului, pusă  la dispoziţie de S.C. C. S.R.L. (f. 78 - 88 dosar urmărire penală); adresa nr. 24462/SCSSM/20.10.2017 înaintată de Inspecţia Muncii-Inspectoratul Teritorial de Muncă F. (f. 299 dosar urmărire penală); înscrisuri - contractul individual de muncă nr. 8/06.12.2016 încheiat între victimă, în calitate de angajat, şi S.C. C. S.R.L., în calitate de angajator, cu durată nedeterminată, începând cu data de  07.12.2016 (f. 124 dosar urmărire penală); normativ de acordare a echipamentului individual de protecţie şi nomenclator de acordare a echipamentului individual de protecţie (f. 254 dosar urmărire penală); fişă de instruire individuală privind securitatea şi sănătatea în muncă a angajatului B. (f. 111 dosar urmărire penală); proces-verbal de predare-primire din data de 02.12.2016 către victimă: cască de protecţie şi mănuşi lăcătuşerie/palmare (f. 258 dosar urmărire penală); instrucţiuni proprii SSM pentru Instructajul la locul de muncă şi periodic (f. 179 dosar urmărire penală), instrucţiuni proprii SSM pentru legătorii de sarcină (f. 201 dosar urmărire penală); fişa de identificare a factorilor de risc profesional pentru lucrătorul B. (f. 121 dosar urmărire penală); identificarea şi evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională (f. 209 dosar urmărire penală); planul de prevenire şi protecţie din cadrul S.C. C. S.R.L. (f. 244 dosar urmărire penală); fişa postului victimei B., pentru postul de manipulant masă lemnoasă, încărcător-descărcător manual (f. 129 dosar urmărire penală); adeverinţă medicală din data de 06.10.2016 din care reiese că B. era clinic sănătos şi apt pentru muncă (f. 127 dosar urmărire penală); instrucţiuni de utilizare a motofierăstrăului (f. 134 dosar urmărire penală); autorizaţie de exploatare nr. 973650 din 16.03.2016 (f. 153 dosar urmărire penală); proces-verbal de predare a parchetului X., partida 85 din 16.03.2016 (f. 157 dosar urmărire penală); act de punere în valoare (f. 161 dosar urmărire penală), contract de vânzare-cumpărare de masă lemnoasă pe picior nr. 11/16.03.2016 (f. 164 dosar urmărire penală); contractul nr. 722/30.11.2016 încheiat între S.C. H. S.R.L., în calitate de prestator şi S.C. C. S.R.L., în calitate de beneficiar, având ca obiect servicii de sănătate şi Securitate a muncii (f. 205 dosar urmărire penală); clasificarea ocupaţiilor din România: legator de sarcină: 933302, nivel de studii: 1, studii generale (f. 395 dosar urmărire penală), fasonator mecanic cherestea: 621003, nivel de studii - 2, studii medii (f. 397 dosar urmărire penală); foaie de observaţie clinică generală a lui B. (f. 284 dosar urmărire penală).

Inculpaţii nu au recunoscut acuzaţiile lansate împotriva lor, context în care cercetarea judecătorească s-a derulat potrivit procedurii de drept comun. Au fost ascultaţi inculpatul A. (fila 27), persoana vătămată D. (fila 39) şi martorii I. (fila 40) şi G. (fila 55), declaraţiile fiind consemnate şi ataşate la dosar. S-a luat act de faptul că inculpata S.C. C. S.R.L. nu a dorit să dea declaraţie în faţa instanţei, urmând a se ţine cont de susţinerile făcute de aceasta prin reprezentant legal în cursul urmăririi penale. De asemenea, au fost încuviinţate înscrisurile din dosarul de urmărire penală şi s-au solicitat informaţii de la Inspectoratul Teritorial de Muncă (răspuns ataşat la fila 50). Mai mult, a fost încuviinţată solicitarea de efectuare a unei expertize tehnice judiciare, raportul de expertiză fiind ataşat la dosar (filele 61-70).

Cu referire la acuzaţiile formulate la adresa inculpaţilor, instanţa de fond a reţinut că în rechizitoriu s-au menţionat următoarele:

S.C. C. S.R.L. realizează activităţi de doborâre şi manipulare a materialului lemnos în zona parchetului X., cu personal calificat, respectiv fasonatorii mecanici J., K., tractorist fiind L., până la data de 06.12.2016. Activităţile se desfăşurau în partida 85/xxxxx U.P.1-M. u.a. 47 a, parchetul X., în baza Autorizaţiei de exploatare nr. 973650/16.03.2016, valabilă până în data de 30.11.2016, prelungită până în 30.12.2016, cât şi în baza contractului de vânzare de masă lemnoasă pe picior încheiat între RNP - Romsilva prin Direcţia Silvică F. şi S.C. C. S.R.L. nr. 11/16.03.2016.

Victima B. era angajat al societăţii S.C. C. S.R.L. în baza contractului individual de muncă nr. 8/06.12.2016, pe durată nedeterminată, începând cu data de 07.12.2016, pe funcţia/meseria de legător de sarcini, cod 933302, conform Clasificării Ocupaţiilor din România.

Potrivit fişei postului, numitul B. realiza lucrări de manipulare, sortare, aşezare a buştenilor în stive, lucrări de încărcare-descărcare manuală a masei lemnoase în mijloacele auto, lucrări de despicare masă lemnoasă, fiind, totodată, legător de sarcină în depozitul primar.

Astfel, victima a fost instruită la angajare în data de 07.12.2016 şi la locul de muncă în data de 08.12.2016 de către administratorul A., după cum reiese din fişa de instruire individuală privind securitatea şi sănătatea în muncă.

În data de 13.12.2016, administratorul societăţii, inculpatul A., a trimis victima B. în zona parchetului X. în vederea legării, secţionării şi doborârii arborilor rămaşi în picioare.

Întrucât tafistul L. nu s-a mai prezentat la muncă, inculpatul A. a apelat la martorul G., o cunoştinţă mai veche care a mai desfăşurat activitate de tafist în zonă, pentru a-l ajuta la finalizarea lucrărilor de exploatare din cadrul parchetului X., solicitându-i să transporte materialul lemnos recoltat în rampa primară, fără a fi încheiat cu acesta contract individual de muncă. În data stabilită, martorul a venit cu fiul său, I..

Astfel, martorul G. şi victima B. aveau ca sarcină trasată de către administratorul A. finalizarea lucrărilor de exploatare în parchet şi tragerea materialului lemnos în rampa primară.

Conform contractului individual de muncă, victima B. avea ocupaţia de legător de sarcini, cod COR 933302, însă conform fişei postului, victima avea ca atribuţii, pe lângă manipularea masei lemnoase, încărcarea-descărcarea manuală sau mecanică a lemnului, şi operaţiuni de doborâre, fasonare, toaletare a arborilor cu fierăstrăul mecanic. Aceste din urmă operaţiuni sunt specifice ocupaţiei de fasonator mecanic (drujbier), COR 621003 (f. 397), sub noua denumire de operator la recoltarea şi toaletarea  arborilor forestier, cod COR817236, pentru care sunt necesare studii de nivelul 2 - studii medii, care să includă calificare în acest sens, spre deosebire de ocupaţia de legător de sarcini, pentru care este necesar doar un nivel de studii 1 - studii generale.

De asemenea, conform fişei de identificare a factorilor de risc pentru funcţia de legător de sarcină, victima asigura legarea sarcinilor (buşteni, masă lemnoasă) cu lanţuri, sufe, dobora, toaleta, fasona buşteni cu ajutorul fierăstrăului mecanic. Însă victima nu deţinea calificare de fasonator mecanic, contrar prevederilor art. 7 alin. 4 lit. c din Legea nr. 319/2006, avea studii generale (medii) şi nici nu avea eliberată o fişă de aptitudine de către un medic de medicina muncii, din care să rezulte că este apt pentru desfăşurarea activităţii respective. Victima deţinea doar o adeverinţă medicală generală din data de 06.10.2016 din care reiese că acesta era clinic sănătos şi apt pentru muncă (f. 127).

În data de 14.12.2016, în jurul orei 13:00, martorii G. şi I., împreună cu victima B. s-au deplasat la parchetul X. pentru finalizarea lucrărilor. Aici, victima a doborât 2 arbori de fag pe care i-a legat de cablul stânga al troliului. Tafistul G. trage cei doi arbori către taf cu troliul pe o distanţa de aproximativ 20 de metri, timp în care victima doboară un al treilea arbore aflat în amonte de sarcină, spre partea dreaptă, care cade direct şi perpendicular pe sarcina aflată în mişcare. În acel moment G. opreşte troliul şi motorul, coboară din taf pe partea stângă, ducându-se să verifice dacă furtunul schimbat mai pierde aer şi vede victima plecând spre spatele tafului cu drujba în mână, aspecte observate şi de martorul I., care se afla pe un deal, la o distanţă de aproximativ 10 metri. Acesta din urmă a observat că victima a început să taie unul din arborii de dedesubt, după care cei doi martori, tată şi fiu, au auzit o trosnitură, drujba mergând la relanti, iar victima căzută jos, pe partea stângă cu drujba în mână.

Din coroborarea declaraţiilor martorilor G. şi I., cu procesul-verbal de cercetare a evenimentului realizate de ITM reiese că victima a tăiat un arbore antrenat în sarcină şi aflat într-o poziţie deasupra solului, care s-a rupt şi, prin cădere, partea din faţă a buşteanului a lovit victima în partea dreaptă a capului. Astfel, la momentul secţionării, arborele fiind tensionat, s-a rupt şi a surprins victima, lovind-o în partea dreaptă a capului.

Văzând victima căzută pe sol, martorul G. sare peste sarcina formată de buştean, opreşte motofierăstrăul şi strigă victima pe nume, verificându-i pulsul. În încercarea de a face victima să-şi revină, o freacă cu zăpadă pe faţă, moment în care acesteia începe să-i curgă sânge din nas. În continuare, martorul apelează SNAU 112 şi îi cere fiului său, I., să meargă după ajutoare.

Astfel, I. se întoarce cu 2 persoane de pe drumul forestier, iar tatăl său mută taful un metru de pe drumul forestier pentru a putea coborî victima. În continuare, cu ajutorul persoanelor aduse, coboară victima în rampa primară, unde cu maşina inculpatului A. se deplasează până la prima intersecţie cu drumul forestier ce duce în N., de unde victima a fost preluată de ambulanţă.

După 7 zile de spitalizare la Spitalul Clinic de Urgenţă F., secţia Neurochirugie, în intervalul 14.12.2016, ora 18:15- 21.12.2016, ora 05:30, cu comă profundă, victima decedează la cea din urmă dată.

Conform raportului de expertiză medico-legală (autopsie) nr. 563/22.12.2016, moartea numitului B. a fost violentă, s-a datorat hemoragiei şi dilacerării meningo-cerebrale consecinţă a unui traumatism cranio-cerebral cu fracturi multieschilose de boltă şi bază craniană, existând legătură de cauzalitate între leziunile cranio-cerebrale şi deces.

Astfel, decesul victimei s-a produs deoarece inculpaţii nu au luat măsurile legale de sănătate şi securitate în muncă, existând o legătură de cauzalitate directă între acţiunile inculpaţilor şi urmarea imediată, respectiv decesul lui B..

În concret, inculpatul A. şi societatea S.C. C. S.R.L. l-au angajat pe B. pe postul de legator de sarcini, dar în fişa postului au trecut şi atribuţii specifice ocupaţiei de fasonator mecanic, şi i-au permis victimei efectuarea de lucrări de exploatare forestieră, deşi nu avea pregătirea şi capacitatea necesară în domeniu (doborâre arbori pe picior, manipulare şi colectare material lemnos), contrar prevederilor art. 7 alin. 4 lit. c din Legea nr. 319/2006, care stipulează că “angajatorul are obligaţia de a lua în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în muncă, atunci când îi încredinţează sarcini”.

Totodată, victima nu a fost instruită în momentul începerii activităţii în parchet cu instrucţiuni aferente doborârii arborilor cu fierăstrăul mecanic, context în care precizăm că nici nu avea calificare pentru această ocupaţie, pregătire şcolară (fiind doar absolventul învăţământului gimnazial - f. 128) şi nici nu era încadrat pe această funcţie.

Mai mult, victimei i s-a permis de către administrator şi societatea angajatoare accesul într-o zonă cu risc ridicat, fără însuşirea instrucţiunilor adecvate activităţilor pe care urma să le desfăşoare, contrar prevederilor art. 7 alin. 4 lit. e din Legea nr. 319/2006.

În acelaşi timp, inculpaţii au permis persoanei vătămate să desfăşoare activităţi specifice ocupaţiei de fasonator mecanic, deşi angajatul nu avea o fişă de aptitudine eliberată de un cabinet de medicina muncii, contrar prevederilor art. 13 lit. j din Legea nr. 319/2006.

În sarcina victimei, reţinem că aceasta nu purta cască de protecţie, deşi aceasta i-a fost înmânată de angajator pe bază de proces-verbal şi sub semnătură (f. 258), la dosarul cauzei existând şi facturi de achiziţie a echipamentului de protecţie înmânat angajatului: cască, încălţăminte cu talpă antiperforaţie, mănuşi.”.

În drept, în actul de sesizare se reţine că, potrivit art. 349 alin. 1 din Codul penal, neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Totodată, se reţine că sunt indicate în actul de sesizare, ca fiind relevante, prin prisma acuzaţiilor formulate, următoarele prevederi cuprinse în Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, nr. 319/2006:

- art. 7  art. 4 lit. c, care stipulează că „angajatorul are obligaţia de a lua în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în muncă, atunci când îi încredinţează sarcini”;

- art. 20 alin. 1 lit. a şi alin. 2 lit. a, care prevăd că : „angajatorul  trebuie să asigure condiţii pentru ca fiecare lucrător  să primească o instruire suficientă şi adecvată în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în special sub formă de informaţii şi instrucţiuni de lucru specifice locului de muncă şi postului său: a) la angajare (…) alin. 2 lit. a: Instruirea trebuie să fie adaptată evoluţiei riscurilor sau apariţiei unor noi riscuri”;

- art. 7 alin. 4 lit. e, care prevede că „angajatorul are obligaţia să ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul să fie permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au însuşit instrucţiunile adecvate”;

- art. 13 lit. j, care prevede obligaţia angajatorului „să angajeze numai persoane  care în urma examenului medical şi, după caz, a testării psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute”.

De asemenea, se reţine că, potrivit art. 192 alin. 1 şi 2 din Codul penal, uciderea din culpă a unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani, respectiv uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar când încălcarea dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere constituie prin ea însăşi o infracţiune se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

Cu referire probele administrate în cauză prin raportare la acuzaţiile lansate împotriva inculpaţilor prin actul de sesizare, instanţa de fond a reţinut că sunt relevante următoarele:

-procesul-verbal de cercetare la faţa locului din data de 21.12.2016 şi planşa fotografică anexată (f. 3-17 dosar urmărire penală) - în care se regăsesc detalii cu privire la locul accidentului, poziţionarea taf-ului, faptul că de acesta erau legaţi în troliu cu un cablu doi arbori specia fag, iar un cablu era gol şi strâns pe tamburul troliului, respectiv că peste sarcina de lemne aflată legată de taf se afla un arbore specia fag căzut perpendicular pe aceasta, iar în apropierea taf-ului se mai aflau trei arbori specia fag doborâţi la pământ şi pregătiţi pentru a fi ataşaţi la troliu; de asemenea, s-a constatat că sub un arbore aflat legat în cablul troliului se afla un arbore uscat şi secţionat în jumătate fără a fi prins cu cablul troliului; s-au făcut menţiuni de asemenea cu privire la identificarea a două pete brun - roşcate cu aspect de sânge existente în spatele taf-ului, la aproximativ doi metri; de asemenea, în lateralul taf-ului partea dreaptă s-a identificat o pată brun - roşcată cu aspect de sânge; 

-procesul-verbal de cercetare la faţa locului din data de 22.12.2016 şi planşa fotografică anexată (f. 18-27 dosar urmărire penală) - în care se regăsesc detalii cu privire la identificarea cadavrului victimei şi a urmelor aflate pe acesta;

-declaraţie parte civilă D. (f. 28 dosar urmărire penală) - din care rezultă că soţia victimei nu a dorit să se constituie parte civilă;

-declaraţia suspectului A. (f. 44 dosar urmărire penală) - care a menţionat că B. era angajat la momentul accidentului pe postul de legător de sarcini cu atribut de fasonator mecanic, respectiv că pentru postul de legător de sarcini nu era necesară niciun fel de calificare, iar acesta, înainte de angajare, a fost testat şi, ulterior, a fost angajat, după angajare fiind instruit în legătură cu instrucţiunile SSM şi instructajul specific postului de legător de sarcini, cu atribuţiile de fasonator mecanic; de asemenea, acesta a menţionat că B. a avut parte de toată instruirea necesară şi că activităţile ce urma să le desfăşoare erau obişnuite şi nu necesitau o instruire suplimentară, iar zona în care a avut loc accidentul nu prezenta risc ridicat din punctul de vedere al exploataţiei, drept urmare, lucrătorii nu necesitau o instruire specială; a mai menţionat acesta că la momentul angajării numitul B. a prezentat adeverinţa medicală nr. 5533 din 06.12.2016, iar, ulterior, acesta nu deţinea fişa de aptitudine eliberată de cabinet de medicina muncii, deoarece acestea se fac anual, la 1 an de la angajare; a mai menţionat acesta că instructajul lucrătorilor B. şi G. pentru activităţile ce urmau să le desfăşoare în data de 14.12.2016, a fost efectuat personal, verbal, de către acesta, în seara zilei de 13.12.2016;

-declaraţia suspectei S.C. C. S.R.L. (f. 48 dosar urmărire penală) - prin care, în calitate de reprezentant legal al societăţii, numitul A. a făcut menţiuni identice cu cele făcute în calitate de suspect;

-declaraţia inculpatului A. (f. 51 dosar urmărire penală) - prin care a menţinut declaraţia făcută în calitate de suspect;

-declaraţia inculpatei S.C. C. S.R.L. (f. 53 dosar urmărire penală) - prin care, în calitate de reprezentant legal al societăţii, numitul O., a menţinut declaraţia făcută de societate în calitate de suspect;

-declaraţiile martorului G. din datele de 19.03.2018 (f. 34 dosar urmărire penală) şi 18.04.2018 (f. 36 dosar urmărire penală) - care a menţionat următoarele aspecte relevante: „am revenit în parchet împreună cu fiul meu în jurul orelor 13:00 şi împreună cu angajatul firmei B. am urcat în parchet pentru a proba taf-ul şi pentru a termina lucrarea; la prima activitate de colectare pentru formarea sarcinii au fost legaţi şi traşi doi arbori (fag) pe o distanţă de aproximativ 20 metri; în timp ce trăgeam B. a mai doborât un arbore peste sarcina pe care o trăgeam; în acel moment eu am oprit troliul şi motorul taf-ului; în timp ce mă pregăteam să mă dau jos din taf l-am văzut pe B. plecând spre spatele taf-ului; după ce m-am dat jos din taf, m-am dus să ascult la furtunul pe care l-am schimbat să văd dacă mai pierde aer, în partea stângă faţă a taf-ului; în această perioadă am auzit drujba pe care B. o folosea mergând în sarcină, iar la un moment dat am auzit o trosnitură şi drujba mergând la relanti; atunci m-am deplasat în spatele taf-ului prin partea stângă şi l-am văzut pe B. căzut pe partea stângă cu drujba în mână; eu am sărit peste sarcină şi am oprit drujba; când am ajuns la B. l-am strigat pe nume şi nu mi-a răspuns, am pus mâna pe gât să văd dacă are puls, l-am frecat cu zăpadă pe faţă, iar la un moment a început să îi curgă sângele din nas; atunci am sunat la 112 si l-am chemat pe fiul meu să meargă după ajutor; după aproximativ 10 - 15 minute s-a întors cu două persoane pe care nu le cunosc şi nici nu erau angajaţi; am reuşit să îl ridic pe B. în poziţia şezut, acesta nefiind conştient; când au venit cele două persoane am mutat taf-ul un metru mai în faţă, iar după aceea eu împreună cu una dintre cele două persoane l-am luat de o parte şi de alta, ţinându-l de braţe şi l-am deplasat în rampă, aproximativ 600 de metri; B. putea să îşi mişte picioarele, însă nu era conştient şi scotea doar sunete de durere; am încercat să îl sun pe A. însă acesta nu avea semnal şi atunci l-am sunat pe tatăl acestuia P., care a venit cu maşina personală şi l-am aşezat pe B. pe scaunul din dreapta faţă; m-am urcat şi eu în maşină şi ne-am deplasat până la intersecţia cu drumul forestier ce duce în X., de unde a fost preluat de un echipaj de ambulanţă; (...) la momentul accidentului B. nu purta echipament de protecţie - cască - iar pe cap avea o căciulă”;

-declaraţiile martorului I. din datele de 19.03.2018 (f. 38 dosar urmărire penală) şi 18.04.2018 (f. 40 dosar urmărire penală) - care a menţionat următoarele aspecte relevante: „B. a tăiat doi copaci, pe care i-a legat de taf, după care a mers să îl taie pe al treilea; tatăl meu a tras cei doi arbori aflaţi în sarcină, moment în care copacul tăiat de B. a căzut peste cei doi aflaţi în sarcină; tatăl meu a oprit taf-ul şi a coborât pe partea stângă; B. a plecat către spatele taf-ului cu drujba în mână şi a început să taie un lemn aflat pe jos, de aproximativ 2-3 metri; eu la acel moment mă aflam în partea dreaptă a taf-ului la aproximativ 10 metri, pe un deal; l-a văzut pe B. cum taie lemnul respectiv, iar la un moment dat am auzit drujba mergând la relanti şi l-a văzut pe acesta căzut; tatăl meu m-a strigat şi mi-a zis să mă duc după ajutor (...);

-foaia de observaţie clinică generală a lui B. (f. 284 dosar urmărire penală) şi raportul de expertiză medico-legală (autopsie dosar urmărire penală), nr. 563/Aut din 22.12.2016 (f. 292 dosar urmărire penală) - din care rezultă afecţiunile suferite de victimă şi faptul că moartea sa a fost violentă, s-a datorat hemoragiei şi dilacerării menigo-cerebrale consecinţa unui traumatism cranio-cerebral cu fracturi multieschilose de boltă şi bază craniană, iar leziunile traumatice constatate s-au putut produce prin lovire de un corp dur, posibil în condiţiile unui accident forestier, între leziunile cranio-cerebrale şi deces existând legătură de cauzalitate directă;

-dosarul de cercetare a evenimentului şi procesul-verbal de cercetare a evenimentului nr. 13912/CSSM/09.06.2017 realizat de Inspecţia muncii, Inspectoratul Teritorial de Muncă (f. 56 dosar urmărire penală) - în care se regăsesc detalii cu privire la împrejurările producerii accidentului şi constatările făcute de Inspecţia muncii; cei doi lucrători, respectiv B. şi G. aveau ca sarcină trasată de către administratorul societăţii finalizarea lucrărilor de exploatare în parchet şi tragerea materialului lemnos în rampa primara. Conform fişei de post a victimei, ca sarcini şi atribuţii ale postului de “manipulant masa lemnoasă, încărcător-descărcător manual sau mecanic” era şi executarea de operaţii de doborâre, fasonare, toaletare a arborilor cu ferăstrăul mecanic, fişa postului luată la cunoştinţă prin semnătură de către B.. Conform administratorului A., acesta a angajat victima pentru a fi “legator de sarcina, după T.A.F. cu atribuţii de doborâre, secţionare a arborilor” (a se vedea continuare declaraţie administrator, anexa nr. 11). Conform fişei de identificare a factorilor de risc pentru legator de sarcina, exista înscris la “operaţiuni executate de lucrător în cadrul procesului tehnologic: asigura legarea sarcinilor (buşteni, masa lemnoasa) cu lanţuri, sufe; doborâre, toaletare, fasonare buştean cu ajutorul fierăstrăului mecanic” (a se vedea anexa nr.13).Victima nu deţinea fişa de aptitudine eliberată de medic de medicina muncii, care să conţină avizul medicului pentru acest post de lucru, nu deţinea calificare de fasonator mecanic, contrar prevederilor art. 7 alin 4 lit. c) din Legea nr. 319/2006, care prevede ca: „Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, ţinând seama de natura activităţilor din întreprindere şi/sau unitate, angajatorul are obligaţia:...c) să ia în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în muncă, atunci când îi încredinţează sarcini”. Conform bazei de date a aplicaţiei REVISAL (a se vedea anexa nr.31), victima a mai lucrat la o societate pe funcţia de cărăuş până la data de 17.11.2011. Nu au fost identificate contracte de muncă care să ateste ca acesta a mai desfăşurat activitate în funcţia de fasonator mecanic. Din data de 13.12.2016 s-a desfăşurat activitate în cadrul parchetului de exploatare forestieră cu cele două persoane: victima B. care efectua lucrări de recoltare, toaletare, fasonare arbori, legare după TAF şi G. care realiza colectarea materialului lemnos şi transportarea sa în rampa primara. In jurul orei 16.30 TAF-ul s-a defectat, respectiv din cauza temperaturilor scăzute s-au blocat frânele îngheţând aerul pe conductele de alimentare. A fost lăsat pe marginea drumului forestier, urmând ca a doua zi să fie reparat. În data de 14.12.2016 în jurul orelor 8.30 G. împreună cu fiul său I. fac deplasarea pe drumul forestier X. unde cei doi schimbă furtunurile împreună cu victima, după care în jurul orei 11.30 se deplasează către casă, victima rămânând la vagonul dormitor din rampa primara. Cei doi revin în parchet în jurul orei 13 şi împreună cu victima B. încep activitatea pentru a termina lucrarea. Conform declaraţiei celor doi martori (G. şi I., a se vedea anexele nr. 5, 7), victima nu deţinea casca de protecţie. Ajunşi în parchet, B. doboară 2 arbori de fag pe care îi leagă de cablul din stânga al troliului, plecând să mai doboare un arbore. Taf-istul G. trage cei doi arbori către TAF cu troliul pe o distanta de aproximativ 20 m, timp în care victima doboară un al treilea arbore aflat în amonte de sarcina, spre partea dreaptă, care cade direct pe sarcina aflata în mişcare. În acel moment G., opreşte troliul şi motorul, coboară din TAF pe partea stângă, şi îl vede pe B. „plecând spre spatele Taf-ului”. Conform declaraţiei băiatului, I., nea B. s-a dus către taf cu drujba în mână, am auzit ca a tăiat în spatele taf-ului, după care am văzut ca l-a lovit un lemn pe care l-a tăiat şi a căzut jos (a se vedea declaraţie, anexa nr.7). În tot acest timp G. conform declaraţiei sale se duce să verifice dacă furtunul schimbat mai pierde aer, auzind totuşi că victima folosea „drujba mergând în sarcina”. La un moment dat acesta aude o trosnitură şi „drujba” mergând în ralanti. Acesta se deplasează către spatele TAF-ului şi vede victima căzută pe partea stânga cu fierăstrăul mergând în ralanti în mână. Transportă victima în rampa primară de unde cu maşina lui P. se deplasează până la intersecţia cu drumul forestier ce duce în N., de unde a fost preluat de către ambulanţă. Având în vedere cercetarea la faţa locului făcută de societate (a se vedea anexa nr. 2), a poziţiei victimei şi a loviturii pe partea dreaptă a zonei capului şi având în vedere că la faţa locului erau doar trei persoane, respectiv: victima B, G. şi fiul acestuia I., a faptului că bucata de arbore cu o lungime de 50 cm şi un diametru de aprox. 30 cm a fost găsită în stânga victimei, precum şi a faptului că cercetarea la faţa locului a fost făcută de către comisia constituită la nivel de societate a doua zi, în condiţii de iarna (zăpada abundentă căzută în timpul nopţii) precum şi pe baza declaraţiilor făcute de G. şi I., existente la dosar, se pot avea în considerare mai multe variante de producere a evenimentului care a cauzat vătămarea gravă a lucrătorului B.: secţionarea arborelui antrenat de sarcina şi aflat într-o poziţie deasupra solului (de către victimă, care se rupe şi prin cădere, partea din faţă a buşteanului loveşte victima în partea dreaptă a capului; bucata de arbore găsită în stânga victimei prezenta două tăieturi făcute cu fierăstrăul mecanic precum şi o rupere pe mijlocul acesteia; ţinând cont de declaraţia lui I., aflat la faţa locului, se poate aprecia că în momentul secţionării arborelui antrenat de sarcina (victima nedeţinând calificare de fasonator mecanic), arborele fiind tensionat, s-a rupt surprinzând victima şi lovind-o în partea dreaptă a capului; legarea necorespunzătoare a arborelui uscat identificat în partea dreaptă a sarcinii, legat cu cablul existent pe cel de al doilea tambur al troliului şi în momentul antrenării prin tragere cu troliu, acesta s-ar fi putut desface şi ar fi putut să lovească victima în partea dreapta a capului; conform declaraţiei lui G. acest cablu nu a fost folosit (a se vedea declaraţie, anexa nr.5); având în vedere nota de constatare din teren, precum şi declaraţia TAF-istului G. privind mutarea TAF-ului după producerea evenimentului, a faptului că el a văzut că victima se îndrepta către TAF cu ferăstrăul în mâna, putem presupune realizarea unei manevre cu spatele a TAF-ului în absenţa vizibilităţii victimei şi lovirea acesteia, aceasta fiind aplecată asupra materialului lemnos care urma a fi tăiat; ţinând cont de leziunile provocate asupra craniului victimei, planşele fotografice puse la dispoziţie de către comisia de cercetare numită de către angajator, putem opina că şi modalitate de producere a evenimentului: secţionarea arborelui uscat antrenat de către sarcina de material lemnos formata şi aflat într-o poziţie instabilă, care prin secţionare de către victimă, fiind tensionat, o accidentează. Faţă de cele arătate la capitolele precedente, cauza principală a producerii evenimentului din data de 14.12.2016, şi soldat cu decesul numitului B. în data de 21.12.2017, a fost permiterea efectuării de lucrări de exploatare forestieră cu personal care nu avea pregătirea şi capacitatea necesară în domeniu (doborâre arbori pe picior, manipulare şi colectare material lemnos), contrar prevederilor art. 7, alin. (4) lit. c) din Legea nr. 319/2006, care precizează că: „...angajatorul are obligaţia: ...lit. c) să ia în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în muncă, atunci când îi încredinţează sarcini.”. Alte cauze care au concurat la producerea evenimentului s-a reţinut că victima nu purta cască de protecţie, contrar art. 4 din H.G. nr. 1048/2006 potrivit căruia „Echipamentul individual de protecţie trebuie utilizat atunci când riscurile nu pot fi evitate sau limitate suficient prin mijloacele tehnice de protecţie colectivă ori prin măsurile, metodele sau procedurile de organizare a muncii”, coroborat cu art. 23 alin. 1 lit. b) conform căruia „în mod deosebit,  lucrătorii au următoarele obligaţii:...b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare,  să îl înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare”; neinstruirea victimei în momentul începerii activităţii în parchet cu instrucţiuni doborâre cu fierăstrău mecanic; angajatorul a permis accesul victimei şi a TAF-istului G. într-o zonă cu risc ridicat, fără însuşirea instrucţiunilor adecvate activităţilor pe care urmau să le desfăşoare, contrar prevederilor art. 7 alin. 4 lit. e), care prevede ca:...”angajatorul are obligaţia să ia masurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul să fie permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au însuşit instrucţiunile adecvate; organizarea activităţii de S.S.M. la nivelul societăţii s-a făcut prin apelare la serviciu extern S.C. H. S.R.L., contract nr.722/30.11.2016, exceptând activitatea de instruire a personalului (...) ; la nivelul societăţii există un plan de prevenire şi protecţie, în conformitate cu prevederile art. 13, lit. b) din Legea nr. 319/2006 (a se vedea Anexa nr. 23); societatea are evaluate riscurile pentru locurile de muncă/posturile de lucru, inclusiv pentru loc de muncă/post de lucru „fasonator mecanic”, legator de sarcina, mecanic TAF (a se vedea Anexa nr. 22); societatea are emisa decizie cu nominalizarea lucrătorilor care acordă primul ajutor în caz de accident, conform prevederilor art. 10, alin. (2) din Legea nr. 319/2006 (a se vedea Anexa nr. 24); victima deţinea contract individual de muncă pe funcţia de legator pe durată nedeterminată începând cu 7.12.2016. Deţine fişa de post în care se prevede ca sarcina „executarea de operaţii de doborâre, fasonare, toaletare a arborilor cu fierăstrăul mecanic”, deţine anexa la fişa de post cu atribuţii şi responsabilităţi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă (a se vedea anexa nr.14). Exista întocmită fişa de identificare a factorilor de risc profesional, dar nu exista fişa de aptitudine eliberată de cabinet de medicina muncii contrar prevederilor art. 13 lit. j) din Legea nr. 319/2006 care prevede ca obligaţie a angajatorului să angajeze numai persoane care în urma examenului medical şi după caz a testării psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute. Victima a fost instruită introductiv general de către administratorul societăţii, care deţine studii superioare tehnice în domeniu. De asemenea instruirea la locul de muncă este făcută de acesta, dar care a cuprins instrucţiuni proprii referitoare la secţionare, despicare, fasonare lemn rotund şi despicat, noţiuni despre fierăstraie mecanice. Conform tematicii de instruire la locul de muncă pentru manipulant depozit primar/legator de sarcina, victimei i s-a prezentat „evaluarea riscurilor de accidentare si îmbolnăvire profesională la locul de muncă”, iar în cadrul fişei de instruire se consemnează: ”instrucţiuni proprii SSM pt. instructaj la locul de muncă conform tematică. TEST” (a se vedea anexa nr. 13, 29).”;

-planşa fotografică a evenimentului, pusă  la dispoziţie de S.C. C. S.R.L. (f. 78 - 88 dosar urmărire penală) - care conţine fotografii de la locul incidentului;

-adresa nr. 24462/SCSSM/20.10.2017 înaintată de Inspecţia Muncii - Inspectoratul Teritorial de Muncă F. (f. 299 dosar urmărire penală) - din care rezultă următoarele: „Conform prevederilor art.7 alin 4 lit. c) din Legea nr. 319/2006 - fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, ţinând seama de natura activităţilor din întreprindere şi/sau unitate, angajatorul are obligaţia : ... c) să ia în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în muncă, atunci când îi încredinţează sarcini”, respectiv să desfăşoare activitatea cu personal care să deţină o pregătire profesională adecvată şi respectiv personal care în urma controlului medical realizat prin cabinet de medicina muncii deţine o fişă de aptitudine eliberată de medicul de medicina muncii prin care este declarat apt pentru îndeplinirea sarcinii de muncă dată de angajator. Raportat la cazul în speţă, rezultă pe cale de consecinţă că lucrătorul care desfăşoară o activitate calificată respectiv de doborâre, fasonare, toaletare, secţionare arbori (funcţie specificată în Codul Ocupaţiilor din Romania COR 817236 - operator la recoltarea şi toaletarea arborilor forestieri - noua denumire a fasonatorului mecanic/drujbist), trebuie să deţină o calificare, precum şi documentul medical emis de cabinetul de medicina muncii (fişa de aptitudine), din care să rezulte că este apt pentru desfăşurarea activităţii respective. Având în vedere cele de mai sus încălcarea prevederilor art.7 alin. 4 lit. c din Legea nr. 319/2006 a fost reţinut ca şi cauză principală a producerii evenimentului, fapt consemnat la punctul k) din cadrul procesului-verbal de cercetare, iar încălcarea prevederilor art.13 lit. j) din cadrul Legii nr. 319/2006 unde se stipulează ca angajatorul are următoarele obligaţii: ...”j) să angajeze numai persoane care în urma examenului medical ... corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute” - a fost consemnat la art. m5) din cadrul procesului-verbal de cercetare;

-contractul individual de muncă nr. 8/06.12.2016 încheiat între victimă, în calitate de angajat, şi S.C. C. S.R.L., în calitate de angajator, cu durată nedeterminată, începând cu data de  07.12.2016 (f. 124 dosar urmărire penală) şi fişa postului victimei B., pentru postul de manipulant masă lemnoasă, încărcător-descărcător manual (f. 129 dosar urmărire penală) - din care rezultă că victima era angajată pe funcţia de „legător”, cod 933302 conform COR, atribuţiile fiind stipulate în fişa postului - fila 129 (între atribuţii se regăseşte şi aceea constând în „executarea de operaţii de doborâre fasonare, toaletare a arborilor cu fierăstrăul mecanic”);

-normativ de acordare a echipamentului individual de protecţie şi nomenclator de acordare a echipamentului individual de  protecţie (f. 254 dosar urmărire penală) - în care se regăsesc informaţii cu privire la echipamentele de protecţie puse la dispoziţie de către angajator;

-fişă de instruire individuală privind securitatea şi sănătatea în muncă a angajatului B.  (f. 111 dosar urmărire penală) - în care se regăsesc menţiunile referitoare la instructajul făcut victimei; astfel se constată că victima a fost instruită în data de 08.12.2016 cu Instrucţiunile proprii SSM pentru instructaj la locul de muncă; instrucţiuni proprii SSM pentru Instructajul la locul de muncă şi periodic (f. 179 şi următoarele dosar urmărire penală) - inclusiv pentru utilizarea fierăstraielor mecanice (a se vedea fila 181, 188, 191, 198); Instrucţiuni proprii SSM pentru legătorii de sarcină (f. 201 dosar urmărire penală);

-proces-verbal de predare-primire din data de 02.12.2016 către victimă: cască de protecţie şi mănuşi lăcătuşerie/palmare (f. 258 dosar urmărire penală);

-fişa de identificare a factorilor de risc profesional pentru lucrătorul B. (f. 121 dosar urmărire penală) - în care se regăsesc menţiuni cu privire la riscurile aferente funcţiei victimei şi operaţiunile executate de aceasta în cadrul procesului tehnologic, între acestea fiind menţionate şi  doborârea, toaletarea şi fasonarea buştenilor cu fierăstrăul mecanic;

-documente relevante emise de angajator pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii la locul de muncă - identificarea şi evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională (f. 209 dosar urmărire penală), planul de prevenire şi protecţie din cadrul S.C. C. S.R.L. (f. 244 dosar urmărire penală);

-adeverinţă medicală din data de 06.10.2016 - din care reiese că B. era clinic sănătos şi apt pentru muncă (f. 127 dosar urmărire penală);

-instrucţiuni de utilizare a motofierăstrăului (f. 134 dosar urmărire penală) - în care se regăsesc detalii privind modul de utilizare a motofierăstrăului;

-acte de exploatare ale angajatorului - autorizaţie de exploatare nr. 973650 din 16.03.2016 (f. 153 dosar urmărire penală), proces-verbal de predare a parchetului X., partida 85 din 16.03.2016 (f. 157 dosar urmărire penală), act de punere în valoare (f. 161 dosar urmărire penală), contract de vânzare-cumpărare de masă lemnoasă pe picior nr. 11/16.03.2016 (f. 164 dosar urmărire penală);

-contractul nr. 722/30.11.2016 încheiat între S.C. H S.R.L., în calitate de prestator şi S.C. C. S.R.L., în calitate de beneficiar, având ca obiect servicii de sănătate şi Securitate a muncii (f. 205 dosar urmărire penală);

-extras internet - clasificarea ocupaţiilor din România: legator de sarcină: 933302, nivel de studii: 1, studii generale (f. 395 dosar urmărire penală), fasonator mecanic cherestea: 621003, nivel de studii - 2, studii medii (f. 397 dosar urmărire penală) - este relevant că menţiunile ce rezultă din aceste înscrisuri sunt confirmate, doar în parte, de Hotărârea Guvernului nr. 1352/2010 privind aprobarea structurii Clasificării ocupaţiilor din România - nivel grupă de bază, conform Clasificării internaţionale standard a ocupaţiilor - ISCO 08, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv de Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale nr. 1832/2011, privind aprobarea Clasificării ocupaţiilor din România - nivel de ocupaţie (şase caractere), cu modificările şi completările ulterioare - potrivit acestui din urmă menţionat act normativ, ocupaţiile din grupa majoră 9 (între care se regăseşte şi aceea de “legător de sarcină” în domeniul forestier) execută sarcini simple şi de rutină care necesită folosirea uneltelor manuale şi depunerea unui efort fizic considerabil, majoritatea ocupaţiilor din această grupă majoră necesitând competenţe şi abilităţi aferente primului nivel de educaţie, respectiv învăţământul primar; cu referire la ocupaţiile din grupa 6 (între care se regăseşte şi aceea de „fasonator mecanic – drujbier” în domeniul forestier) este de menţionat că actul normativ de referinţă nu stipulează explicit necesitatea absolvirii de studii medii, menţionând doar, cu titlu general, că lucrătorii respectivi sunt clasificaţi  ca fiind lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit, se ocupă cu creşterea şi recoltarea culturilor de câmp sau cu plantarea de arbori şi arbuşti, culegerea de fructe de pădure şi plante sălbatice, creşterea (reproducţia), îngrijirea ori vânarea animalelor, producerea unei game diversificate de produse prin creşterea animalelor, cultivarea, întreţinerea (conservarea) şi exploatarea pădurilor, creşterea sau capturarea peştilor, cultivarea ori recoltarea diferitelor specii (forme de viaţă) acvatice în scopul de a asigura hrană, adăpost şi venituri pentru ei şi familiile lor;

-declaraţia dată de inculpatul A. în cursul cercetării judecătoreşti (fila 27), din care rezultă următoarele aspecte relevante cauzei: „cu privire la accident, nu eram de faţă şi nu pot şti exact ce s-a întâmplat acolo; cu privire la învinuirile ce mi se aduc consider că au fost luate toate măsurile de securitate şi sănătate în muncă; angajatul B. fusese instruit din punct de vedere SSM; la angajare a prezentat o adeverinţă medicală din care rezulta că este apt pentru muncă şi a fost testat, în scris şi probă practică, privind utilizarea motofierăstrăului; menţionez că i s-au predat echipamente de protecţie individuale pe care acesta nu le-a purtat în momentul producerii accidentului; (...) din punctul meu de vedere era foarte bine pregătit (să utilizeze motofierăstrăul), a desfăşurat astfel de activitate şi în ţară şi în străinătate pentru o perioadă de aproximativ 15 ani înainte de data producerii accidentului; (...) din punctul meu de vedere, având în vedere toate documentele pe care le-am întocmit cu privire la angajatul care a decedat, acestuia îi era permis să intervină potrivit atribuţiilor trasate aşa cum a intervenit la momentul accidentului, (...) chiar astea erau sarcinile lui, arborii fuseseră tăiaţi anterior de personal calificat, victima a intervenit potrivit atribuţiilor sale uzuale, postul pe care era angajat chiar asta presupunea; victima chiar asta trebuia să facă potrivit fişei postului, să folosească şi fierăstrăul; folosirea fierăstrăului era una din atribuţiile stabilite în sarcina acestuia; (...) activitatea de legător de sarcini presupune aducerea cablului de troliu până la lemnul care urmează a fi tras, urmărirea acestuia de la locul de tragere până la troliu, această operaţiune repetându-se până se formează o sarcină care poate fi compusă de unul sau mai mulţi buşteni; această activitate presupune şi intervenirea cu fierăstrăul pe traseul lemnului din locul unde se află până la troliu, pentru a fi depăşite eventualele obstacole, astfel încât lemnul să poată ajunge la troliu; (...) eu l-am angajat în calitate de legător de sarcină, aşa am discutat şi cu el şi cu persoanele care se ocupă cu întocmirea documentelor pentru REVISAL; nu ştiu dacă s-a făcut vreo greşeală dar chiar asta trebuia să facă”;

-declaraţia dată de persoana vătămată D. în cursul cercetării judecătoreşti (fila 39), din care rezultă următoarele aspecte relevante cauzei: „soţul meu nu avea calificare de drujbist, lucra de mult timp în acest domeniu de la vârsta de 15-16 ani a început să taie cu drujba; a lucrat şi înainte de incident în acest domeniu, ocupându-se inclusiv de tăierea lemnelor cu drujba; a fost înregistrat cu documente oficiale în evidenţele publice la toate locurile de muncă unde a funcţionat”;

-declaraţia dată de martorul I. în cursul cercetării judecătoreşti (fila 40), din care rezultă următoarele aspecte relevante cauzei: „în ziua respectivă, de dimineaţă, tatăl meu a avut tractorul stricat acasă, la frână; l-am ajutat pe tata să repare tractorul şi după ce l-am reparat am plecat la pădure să îl probeze; am ajuns la pădure, am urcat în parchet, am legat o sarcină de tractor, am coborât, am dezlegat sarcina apoi am mai făcut o cursă şi după ce am terminat cursa am plecat la pauza de masă şi ne-am întors la ora 01.00 în parchet; am urcat să facem o nouă cursă, am legat după tractor lemne şi era un lemn sub cablul de la tractor în faţa sarcinii, B. a tăiat lemnul respectiv şi acel lemn l-a lovit; am văzut momentul în care lemnul l-a lovit pe B.; eu eram în apropierea locului accidentului, la vreo 3 metri, un pic mai în deal; l-am văzut cum a tăiat lemnul cu drujba şi am văzut şi momentul în care lemnul l-a lovit, lemnul cred că l-a lovit în cap; eu mă aflam în partea lateral stânga spate a tractorului cu faţa către spatele tractorului; imediat în spatele tractorului, între tractor şi cei 3 arbori din sarcină, sub cablul de tracţiune se afla un arbore perpendicular faţă de arborii din sarcină; B. s-a dus în partea din stânga spate a tractorului şi a tăiat cu drujba arborele respectiv; arborele se afla la o distanţă mică de pământ, nu era chiar lipit de sol; B. era cu spatele la mine şi am văzut că, după ce a tăiat arborele, porţiunea dinspre exterior către stânga lui a sărit în sus şi l-a lovit, cred că l-a lovit în cap, însă nu am văzut efectiv locul impactului pentru că era cu spatele la mine; nu îmi explic de ce a sărit bucata respectivă de arbore în sus; în tot acest timp tatăl meu era pe partea cealaltă a tractorului în partea dreapta faţă, verifica o posibilă defecţiune; (...) victima nu purta cască de protecţie la momentul incidentului; nu ştiu dacă deţinea cască de protecţie, nu l-am văzut în ziua respectivă în posesia unui astfel de obiect; (...) la acel moment tatăl meu era angajat la firma respectivă, eu nu”;

-declaraţia dată de martorul G. în cursul cercetării judecătoreşti (fila 55), din care rezultă următoarele aspecte relevante cauzei: „cu o seară înainte de data incidentului a venit la mine A. şi m-a rugat să îl ajut să repare taful; am fost la pădure să încerc să repar taful dar nu am reuşit pentru că s-a făcut noapte; m-am întors a doua zi dimineaţă împreună cu B. şi până la ora prânzului am reuşit împreună să-l reparăm apoi am mers în pădure unde B. a tăiat 2 arbori, iar trunchiurile le-a legat de taf cu cablul, ambele în acelaşi cablu; în tot timpul în care B. a tăiat cei 2 arbori eu eram în taf, iar la un moment dat B. s-a deplasat la un al treilea copac pe care l-a tăiat doborându-l, trunchiul a căzut peste celelalte 2 trunchiuri, moment în care cablul se deplasa cu cei 2 arbori la deal; atunci eu am oprit tragerea prin cablu la cei 2 arbori astfel încât B. să îl poată lega şi pe cel de-al treilea; în momentul acela eu am oprit taful complet şi am coborât pe partea stângă a tafului; în acel moment am auzit drujba funcţionând o singură dată apoi nu am mai auzit-o; m-am deplasat în spatele tafului, iar B. era jos, pe pământ, cu drujba în mână; nu am văzut să fi avut vreo lovitură, la scurt timp a început să îi curgă sânge din nas; nu am văzut să aibă vreo cască de protecţie pe cap; l-am coborât la vale, timp în care am vorbit cu el şi îmi spunea că îl doare capul, l-am urcat într-o maşină şi apoi l-am dus la salvare şi l-am trimis la F., salvarea preluându-l dintr-un loc mai la vale; la momentul la care am fost în spatele tafului şi l-am văzut pe B. pe jos el era căzut pe partea stângă cu mâna dreaptă pe drujbă; cei doi arbori prinşi în cablu erau în spatele tafului pe diagonală, iar cel de-al treilea arbore era căzut perpendicular pe ceilalţi doi; nu am văzut obiecte în apropierea lui B. care să-l fi putut lovi; nu îmi explic ce l-ar fi putut lovi; nu am discutat cu el despre asta; nu ştiu dacă B. avea experienţă în domeniul de activitate în care a acţionat, pentru că l-am cunoscut cu o zi înainte; am reparat taful împreună dar nu îmi pot spune un punct de vedere dacă se pricepea sau nu să lucreze în pădure; nu am văzut ca d-lui B. să i se fi predat echipament de protecţie înainte să îşi înceapă activitatea; nu ştiu dacă la firma respectivă se folosea în mod normal echipament de protecţie în pădure, întrucât atunci a fost primul contact cu firma; eu nu am avut echipament de protecţie, nu eram angajat, atunci am mers să repar taful; am mai avut colaborări cu firma şi ulterior, dar atunci am avut echipament de protecţie; în ziua respectivă reţin că B. nu avea echipament de protecţie; pe cap B. nu avea cască de protecţie ci doar un fes; nici eu nu aveam cască de protecţie pe cap”;

-informaţii puse la dispoziţie de la Inspectoratul Teritorial de Muncă (răspuns ataşat la fila 50) - în care se regăsesc informaţii cu privire la locurile de muncă avute de victimă, pentru care acesta a avut contracte individuale de muncă, înregistrate în Registrul General de Evidenţă al Salariaţilor - acesta figurează cu două locuri de muncă - cărăuş şi legător de sarcină;

-raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză (filele 61-70) - în care se reţin următoarele: „Dinamica producerii accidentului. Dinamica accidentării în muncă poate fi descrisă ca o înlănţuire de cauze - efecte, indiferent că este analizată în stadiul de potenţialitate sau după producerea evenimentului, care se derulează în timpul realizării sarcinii de muncă. Astfel, accidentul s-a produs în următorul mod: evenimentul s-a produs în parchetul de exploatare forestieră X., zona de exploatare forestieră M., partida xxxxxx, situată faţă de DC xxA către M. la o distanţă de aproximativ 10 km; activitatea în parchetul de exploatare forestieră Partida 85/xxxxx, proprietatea publică a statului şi administrată de RNP ROMSILVA - Direcţia Silvică F. - Ocolul Silvic R., se desfăşura în baza Autorizaţiei de exploatare nr. 973650/16.03.2016, valabilă până la 30.11.2016, a prelungirii acesteia până la 30.12.2016 cât şi a contractului de vânzare-cumpărare de masă lemnoasă pe picior nr. 11/16.03.2016, încheiat între RNP ROMSILVA prin Direcţia Silvică F. şi S.C. C. S.R.L.; victima B., de la data angajării, respectiv în perioada 07.12.2016-10.12.2016, şi-a desfăşurat activitatea în alt parchet de exploatare forestieră aparţinând aceleiaşi firme, respectiv S., în vederea „manipulării la despicarea şi aşezarea în metri steri” a materialului lemnos, iar din data de 13.12.2016 administratorul îl trimite în parchetul X., având ca sarcină „să lege arbori, să secţioneze şi să doboare arborii rămaşi în picioare”, pentru ca societatea să termine parchetul până la data de 30.12.2016; având în vedere că nu s-a mai putut lucra în cadrul parchetului X. în urma neprezentării TAF - istului L., în data de 12.12.2016 administratorul firmei, A., apelează la persoana fizică G. pe care îl ştia de mult şi avea cunoştinţă de faptul că a mai desfăşurat activitate pe TAF în zonă, pentru a-l ajuta la finalizarea lucrărilor de exploatare din cadrul parchetului X. (au mai rămas de exploatat cca. 60 m.c.), respectiv de transportare a materialului lemnos recoltat în rampa; în data de 13.12.2016 s-a desfăşurat activitate în cadrul parchetului de exploatare - forestieră cu cele două persoane: victima B. care efectua lucrări de recoltare, toaletare, fasonare arbori, legare după TAF şi G. care realiza colectarea materialului lemnos şi transportarea sa în rampa primară; în jurul orei 16.30 TAF-ul s-a defectat, respectiv din cauza temperaturilor scăzute s-au blocat frânele, îngheţând aerul pe conductele de alimentare, fiind lăsat pe marginea drumului forestier, urmând ca a doua zi să fie reparat; în data de 14.12.2016, în jurul orelor 8.30, G. împreună cu fiul său I. fac deplasarea pe drumul forestier X. unde cei doi schimbă furtunurile împreună cu victima, după care în jurul orei 11.30 se deplasează către casă, victima rămânând la vagonul dormitor din rampa primară; cei doi revin în parchet în jurul orei 13.00 şi împreună cu victima B. încep activitatea pentru a termina lucrarea; B. doboară 2 arbori de fag pe care îi leagă de cablul din stânga al troliului, plecând să mai doboare un arbore; G. trage cei doi arbori către TAF cu troliul pe o distanţă de aproximativ 20 m, timp în care victima doboară un al treilea arbore aflat în amonte de sarcină, spre partea dreaptă, care cade direct pe sarcina aflată în mişcare; în acel moment, G. opreşte troliul şi motorul, coboară din TAF pe partea stângă şi îl vede pe B. „plecând spre spatele Taf-ului”; conform declaraţiei băiatului, I. „nea B. s-a dus către Taf cu drujba în mână, am auzit că a tăiat în spatele Taf-ului, după care am văzut că l-a lovit un lemn pe care l-a taiat şi a căzut jos”; în tot acest timp G. conform declaraţiei sale se duce să verifice dacă furtunul schimbat mai pierde aer, auzind totuşi că victima folosea drujba mergând în sarcină; la un moment dat, acesta aude o trosnitură şi drujba mergând în relanti; acesta se deplasează către spatele TAF-ului şi vede victima căzută pe partea stângă cu fierăstrăul mergând în relanti în mână, sare peste sarcina de buştean formată şi opreşte motofierăstrăul; îl strigă pe nume, îi verifică pulsul la gât, îl freacă cu zăpadă şi la un moment dat victimei începe să îi curgă sânge pe nas; în timp ce apelează serviciul 112 îi spune fiului I. să plece după ajutor; acesta aduce doi oameni de pe drumul forestier, deplasează TAF-ul 1 m de pe drumul forestier pentru a putea coborî cu victima; cu cele două persoane (găsite de I.), transportă victima în rampa primară de unde cu maşina lui P. (tatăl administratorului societăţii) se deplasează până la intersecţia cu drumul forestier ce duce în N., de unde a fost preluat de către ambulanţă. Menţionez că din documentele de la dosar rezultă că sub sarcina transportată s-a găsit o bucată de buştean, pe care victima a tăiat-o anterior accidentării. Bucata de arbore găsită în stânga victimei prezenta două tăieturi făcute cu fierăstrăul mecanic precum şi o rupere pe mijlocul acesteia. Ţinând cont de declaraţia lui I., aflat la faţa locului, se poate aprecia că în momentul secţionării arborelui antrenat de sarcină, arborele fiind tensionat, s-a rupt, surprinzând victima şi lovind-o în partea dreaptă a capului. Având în vedere documentele de la dosarul instanţei, coroborând toate documentele şi declaraţiile celor implicaţi, accidentul s-a produs în momentul în care victima executa secţionarea arborelui uscat antrenat de către sarcina cu material lemnos transportat, aflat într-o poziţie instabilă, fiind şi tensionat, o bucată din acesta se desprinde, se ridică şi îl accidentează. Stabilirea vinovatului, vinovăţia şi gradul de vinovăţie. Înainte de a stabili vinovăţiile şi gradul acestora, persoanele responsabile pentru încălcările dispoziţiilor legale, se impune a se stabili cauzele care au contribuit şi/sau au condus la producerea accidentului, precum şi a dispoziţiilor legale încălcate, aşa cum rezultă din analiza documentelor aflate la dosarul cauzei. Cauzele principale ale producerii unui accident de muncă, precum şi alte cauze care au concurat la producerea evenimentului, se stabilesc, de regulă având o informare directă bazată pe declaraţiile martorilor şi ale accidentatului (când este posibil), pe determinări, măsurători şi expertize pentru a dezvolta cât mai mult descrierea locului unde s-a produs evenimentul, echipamentul de muncă şi împrejurările în care s-a produs evenimentul. În descrierea evenimentului şi în relevarea cauzelor se impune să se respecte ordinea în care s-a produs evenimentul. Analiza cauzelor trebuie să înceapă în aval, respectiv de la cauzele finale care au provocat leziunea, procedând în continuare la stabilirea cauzelor din amonte. Punctul final pentru stabilirea răspunderilor îl constituie cauzele iniţiale, respectiv substratul cauzal. Dezvăluirea şi elucidarea cauzelor se rezolvă punându-se şi răspunzând la întrebările „de ce a apărut cauza finală, ce a provocat-o, cine a provocat-o, ce omisiune, ce deficienţă sau defecţiune a făcut posibilă apariţia ei”. Pentru ca un accident să se producă este necesar să se intersecteze 2 disfuncţii ale sistemului de muncă, una de natură umană şi a doua proprie mijlocului de producţie sau mediului de muncă. Cu ocazia studierii dosarului cauzei s-au constatat nerespectări ale legislaţiei specifice de securitate şi sănătate în muncă, reţinute în sarcina mai multor persoane. În sensul celor menţionate anterior se pot distinge două tipuri de cauze, respectiv cauze principale şi cauze secundare sau favorizante. Cauzele principale sunt cauzele care conduc efectiv la producerea evenimentului şi prin a căror eliminare se opreşte lanţul cauzal. Cauzele secundare sau favorizante, sunt cauzele care contribuie la producerea cauzei principale, îmbinându-se cu aceasta. Prezenţa cauzelor secundare sau favorizante nu este obligatorie pentru apariţia unui eveniment (accident), ele doar contribuind la evoluţia cauzei principale în sensul producerii evenimentului (accidentului). Din declaraţiile aflate la dosarul de cercetare şi din analiza modului în care s-a produs, evenimentul a avut drept cauză principală, tăierea bucăţii de buştean, prins sub sarcina transportată, din acest motiv fiind şi tensionat, fără ca înainte să asigure trunchiul, fapt ce a permis răsucirea acestuia şi lovirea victimei accidentându-l la cap. Prin aceasta s-au încălcat prevederile art. 22 din Legea nr. 319/2006: „Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoana, cât şi alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă”. Alte cauze care au concurat la producerea accidentului sunt: nepurtarea echipamentului individual de protecţie complet, respectiv cască de protecţie, dar conform documentelor prezentate de către societate acesta a fost pus la dispoziţie, fapt ce contravine prevederilor art. 4 din H.G. nr. 1048/2006 care prevede că: „Echipamentul individual de protecţie trebuie utilizat atunci când riscurile nu pot fi evitate sau limitate suficient prin mijloacele tehnice de protecţie colectivă ori prin măsurile, metodele sau procedurile de organizare a muncii”, coroborat cu prevederile art. 23 alin. (1) lit. b) care prevede că: „În mod deosebit lucrătorii au următoarele obligaţii: ... b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să îl înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare”; neinstruirea victimei la locul de muncă cu „instrucţiuni aferente doborârii arborilor cu fierăstrău mecanic” - cap IX 3 din cadrul instrucţiunilor proprii SSM, prin aceasta fiind nerespectate dispoziţiile art. 20 alin. 3): „Angajatorul se va asigura că lucrătorii din întreprinderi si/sau unităţi din exterior, care desfăşoară activităţi în întreprinderea şi/sau unitatea proprie, au primit instrucţiuni adecvate referitoare la riscurile legate de securitate şi sănătate în muncă, pe durata desfăşurării activităţilor”. Cu ocazia cercetării au mai fost identificate şi alte încălcări, care însă nu au legătură directă cu producerea accidentului, dar au fost consemnate în procesul-verbal ca şi neconformităţi faţă de dispoziţiile legale în vigoare. Persoanele responsabile pentru aceste încălcări sunt: pentru cele arătate la cauza principală şi prima cauză secundară, se face responsabil victima B.; având în vedere că prin metoda de tăiere aleasă şi prin faptul că nu purta cască de protecţie la momentul accidentului, victima s-a expus cu bună ştiinţă la pericolul de contribuind astfel la starea de pericol iminent de accidentare; pentru cele arătate la a două cauză secundară responsabil se face A., reprezentant legal al S.C. C. S.R.L.; din documentele de la dosar rezultă că deşi victima nu are calificare ca şi fasonator mecanic, avea experienţă şi deprinderea necesară pentru a lucra la doborârea şi fasonarea buştenilor; înainte de angajare, administratorul S.C. C. S.R.L., inginer silvic, a considerat că victima poate desfăşura activitate de doborâre buşteni, fapt pentru care prin fişa postului i-au fost încredinţate aceste sarcini; totuşi din cuprinsul fişei de instruire individuală nu reiese că a fost efectuat instructajul şi din Instrucţiunile proprii SSM pentru doborârea arborilor cu fierăstrăul mecanic; Concluzii. În baza documentelor aflate la dosarul cauzei precum şi a celor puse la dispoziţie de către petenţi cu ocazia expertizei, se pot formula următoarele răspunsuri: Răspuns la obiectivul 1. Având în vedere documentele de la dosarul instanţei, coroborând toate documentele şi declaraţiile celor implicaţi, accidentul s-a produs în momentul în care victima executa secţionarea arborelui uscat antrenat de către sarcina cu material lemnos transportat, aflat într-o poziţie instabilă, fiind şi tensionat, o bucată din acesta se desprinde, se ridică şi îl accidentează. Răspuns la obiectivul 2. Din declaraţiile aflate la dosarul de cercetare şi din analiza modului în care s-a produs, evenimentul a avut drept cauză principală tăierea bucăţii de buştean, prins sub sarcina transportată, din acest motiv fiind şi tensionat, fără ca înainte să asigure trunchiul, fapt ce a permis răsucirea acestuia şi lovirea victimei accidentându-l la cap. Alte cauze care au concurat la producerea accidentului sunt: nepurtarea echipamentului individual de protecţie complet, respectiv cască de protecţie, dar conform documentelor prezentate de către societate acesta a fost pus la dispoziţie, fapt ce contravine prevederilor art. 4 din H.G. nr. 1048/2006 (...) coroborat cu prevederile art.23 alin. (1) lit. b); neinstruirea victimei la locul de muncă cu "instrucţiuni aferente doborârii arborilor cu fierăstrăul mecanic" - cap IX 3 din cadrul instrucţiunilor proprii SSM, prin aceasta fiind încărcate dispoziţiile art. 20 alin. 3 (...); totuşi din cuprinsul fişei de instruire individuală nu reiese că a fost efectuat instructajul şi din Instrucţiunile proprii SSM pentru doborârea arborilor cu fierăstrăul mecanic; cu ocazia cercetării au mai fost identificate şi alte încălcări, care însă nu au legătură directă cu producerea accidentului, dar au fost consemnate în procesul-verbal ca şi neconformităţi faţă de dispoziţiile legale în vigoare; persoanele responsabile pentru aceste încălcări sunt: pentru cele arătate la cauza principală şi prima cauză secundară, se face responsabil victima B., având în vedere că prin metoda de tăiere aleasă şi prin faptul că nu purta cască de protecţie la momentul accidentului, victima s-a expus cu bună ştiinţă la pericolul de accidentare, contribuind astfel la starea de pericol iminent de accidentare; pentru cele arătate la a două cauză secundară responsabil se face A. - din documentele de la dosar rezultă că deşi victima nu are calificare ca şi fasonator mecanic, avea experienţă şi deprinderea necesară pentru a lucra la doborârea şi fasonarea buştenilor, înainte de angajare administratorul S.C. C. S.R.L., inginer silvic, a considerat că victima poate desfăşura activitate de doborâre buşteni, fapt pentru care prin fişa postului i-au fost încredinţate aceste sarcini; totuşi din cuprinsul fişei de instruire individuală nu reiese că a fost efectuat instructajul şi din Instrucţiunile proprii SSM pentru doborârea arborilor cu fierăstrăul mecanic”.

Analizând probele administrate în cauză prin raportare la acuzaţiile lansate împotriva inculpaţilor prin actul de sesizare, instanţa de fond a constatat, în virtutea principiului in dubio pro reo, că există îndoială cu privire la îndeplinirea exigenţelor referitoare la întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor indicate în actul de sesizare în sarcina inculpaţilor,  impunându-se astfel adoptarea unei soluţii de achitare în temeiul art. 396, alin. 5 coroborat cu art. 16, alin. 1, lit. b teza I Cod procedură penală, întrucât nu există probe certe care să ateste dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpaţii au comis infracţiunile reţinute în sarcina lor în modalitatea descrisă în actul de sesizare.

Pentru pronunţarea sentinței, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Evenimentul supus analizei s-a produs în parchetul de exploatare forestieră X., zona de exploatare forestieră M., partida xxxxxx, situată faţă de DC xxA către M. la o distanţă de aproximativ 10 km. Activitatea în parchetul de exploatare forestieră indicat se desfăşura în baza Autorizaţiei de exploatare nr. 973650/16.03.2016, valabilă până la 30.11.2016, respectiv a prelungirii acesteia până la 30.12.2016 cât şi a contractului de vânzare-cumpărare de masă lemnoasă pe picior nr. 11/16.03.2016, încheiat între RNP ROMSILVA prin Direcţia Silvică F. şi S.C. C. S.R.L.. Victima B., de la data angajării, respectiv în perioada 07.12.2016-10.12.2016, şi-a desfăşurat activitatea în alt parchet de exploatare forestieră aparţinând aceleiaşi firme, respectiv S., în vederea „manipulării la despicarea şi aşezarea în metri steri” a materialului lemnos, iar din data de 13.12.2016 administratorul îl trimite în parchetul X., având ca sarcină „să lege arbori, să secţioneze şi să doboare arborii rămaşi în picioare”, pentru ca societatea să termine parchetul până la data de 30.12.2016. Având în vedere că nu s-a mai putut lucra în cadrul parchetului X. în urma neprezentării TAF - istului L., în data de 12.12.2016, administratorul firmei, A., apelează la persoana fizică G. pe care îl ştia de mult şi avea cunoştinţă de faptul că a mai desfăşurat activitate pe TAF în zonă, pentru a-l ajuta la finalizarea lucrărilor de exploatare din cadrul parchetului X. (rămăseseră de exploatat aproximativ 60 m.c.), respectiv de transportare a materialului lemnos recoltat în rampă. În data de 13.12.2016 s-a desfăşurat activitate în cadrul parchetului de exploatare - forestieră cu cele două persoane: victima B. care efectua lucrări de recoltare, toaletare, fasonare arbori, legare după TAF şi G. care realiza colectarea materialului lemnos şi transportarea sa în rampa primară. În jurul orei 16.30 TAF-ul s-a defectat, respectiv din cauza temperaturilor scăzute s-au blocat frânele, îngheţând aerul pe conductele de alimentare, fiind lăsat pe marginea drumului forestier, urmând ca a doua zi să fie reparat. În data de 14.12.2016, în jurul orelor 8.30, G. împreună cu fiul său I. fac deplasarea pe drumul forestier X. unde cei doi schimbă furtunurile împreună cu victima, după care în jurul orei 11.30 se deplasează către casă, victima rămânând la vagonul dormitor din rampa primară. Cei doi revin în parchet în jurul orei 13.00 şi împreună cu victima B. încep activitatea pentru a termina lucrarea. B. doboară doi arbori de fag pe care îi leagă de cablul din stânga al troliului, plecând să mai doboare un arbore. G. trage cei doi arbori către TAF cu troliul pe o distanţă de aproximativ 20 m, timp în care victima doboară un al treilea arbore aflat în amonte de sarcină, spre partea dreaptă, care cade direct pe sarcina aflată în mişcare. În acel moment, G. opreşte troliul şi motorul, coboară din TAF pe partea stângă şi îl vede pe B. plecând spre spatele Taf-ului. Victima a mers către Taf cu drujba în mână şi a tăiat în spatele Taf-ului un buştean, care l-a lovit  în zona capului. În tot acest timp G. a mers să verifice dacă furtunul schimbat mai pierde aer, auzind că victima folosea drujba mergând în sarcină, iar, la un moment dat, acesta aude o trosnitură şi drujba mergând în relanti. Acesta se deplasează către spatele TAF-ului şi vede victima căzută pe partea stângă cu fierăstrăul mergând în relanti în mână, sare peste sarcina de buştean formată şi opreşte motofierăstrăul, îl strigă pe nume pe B., îi verifică pulsul la gât, îl freacă cu zăpadă şi la un moment dat victimei începe să îi curgă sânge pe nas. În timp ce apelează serviciul 112 îi spune fiului I. să plece după ajutor, iar acesta aduce apoi doi oameni de pe drumul forestier. G. deplasează TAF-ul 1 m de pe drumul forestier pentru a putea coborî cu victima. Împreună cu cele două persoane (găsite de I.), G. transportă victima în rampa primară de unde cu maşina lui A. (tatăl administratorului societăţii) se deplasează până la intersecţia cu drumul forestier ce duce în N., de unde a fost preluat de către ambulanţă. Sub sarcina transportată s-a găsit o bucată de buştean, pe care victima a tăiat-o anterior accidentării. Bucata de arbore găsită în stânga victimei prezenta două tăieturi făcute cu fierăstrăul mecanic, precum şi o rupere pe mijlocul acesteia. Se constată astfel că, în momentul secţionării arborelui antrenat de sarcină, arborele fiind tensionat, s-a rupt, surprinzând victima şi lovind-o în partea dreaptă a capului. Aşadar, accidentul s-a produs în momentul în care victima executa secţionarea arborelui uscat antrenat de către sarcina cu material lemnos transportat, aflat într-o poziţie instabilă, fiind şi tensionat, o bucată din acesta s-a desprins, s-a ridicat şi l-a accidentat pe B..

Evenimentul a avut drept cauză principală tăierea bucăţii de buştean, prins sub sarcina transportată, din acest motiv fiind şi tensionat, fără ca înainte să se asigure trunchiul, fapt ce a permis răsucirea acestuia şi lovirea victimei accidentându-o la cap. Culpa producerii accidentului, aparţine, în acest context, victimei, care a încălcat prevederile art. 22 din Legea nr. 319/2006 („Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoana, cât şi alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă”), în sensul că a tăiat trunchiul fără ca înainte să îl asigure şi nu a purtat echipamentul individual de protecţie complet, respectiv cască de protecţie, deşi echipamentul de protecţie fusese pus la dispoziţie de angajator (fapt ce contravine prevederilor art. 4 din H.G. nr. 1048/2006 care prevede că: „Echipamentul individual de protecţie trebuie utilizat atunci când riscurile nu pot fi evitate sau limitate suficient prin mijloacele tehnice de protecţie colectivă ori prin măsurile, metodele sau procedurile de organizare a muncii”, coroborat cu prevederile art. 23 alin. (1) lit. b) care prevede că: „În mod deosebit lucrătorii au următoarele obligaţii: ... b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să îl înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare”).

În opinia instanţei de fond, nu s-a putut reţine, contrar menţiunilor făcute de Inspecţia Muncii şi de expertul care a efectuat expertiza în cursul judecăţii, că victima nu fusese instruită la locul de muncă cu „instrucţiuni aferente doborârii arborilor cu fierăstrău mecanic” - cap IX 3 din cadrul instrucţiunilor proprii SSM. O atare concluzie este invalidată de menţiunile cuprinse în fişa de identificare a factorilor de risc profesional pentru lucrătorul B. (f. 121 dosar urmărire penală) - în care se regăsesc informaţii cu privire la riscurile aferente funcţiei victimei şi operaţiunile executate de aceasta în cadrul procesului tehnologic, între acestea fiind menţionate şi  doborârea, toaletarea şi fasonarea buştenilor cu fierăstrăul mecanic, respectiv de cele cuprinse în fişa de instruire individuală privind securitatea şi sănătatea în muncă a angajatului B.  (f. 111 dosar urmărire penală) - în care se regăsesc date referitoare la instructajul făcut victimei - astfel se constată că victima a fost instruită în data de 08.12.2016 cu Instrucţiunile proprii SSM pentru instructaj la locul de muncă, care cuprind (f. 179 şi următoarele dosar urmărire penală) inclusiv instrucţiuni pentru utilizarea fierăstraielor mecanice (a se vedea fila 181, 188, 191, 198), nu doar Instrucţiuni proprii SSM pentru legătorii de sarcină (f. 201 dosar urmărire penală). Instructajul a fost efectuat, în opinia instanţei de fond, prin raportare la toate atribuţiile menţionate în fişa postului victimei, neexistând niciun temei, în lipsa unei probe certe contrare, pentru a considera că instructajul s-a realizat doar cu instrucţiunile specifice funcţiei de legător de sarcină, atât timp cât între atribuţiile specifice victimei fuseseră indicate în fişa postului şi aceea constând în „executarea de operaţii de doborâre fasonare, toaletare a arborilor cu fierăstrăul mecanic” - a se vedea în acest sens contractul individual de muncă nr. 8/06.12.2016 încheiat între victimă, în calitate de angajat, şi S.C. C. S.R.L., în calitate de angajator, cu durată nedeterminată, începând cu data de  07.12.2016 (f. 124 dosar urmărire penală) şi fişa postului victimei B., pentru postul de manipulant masă lemnoasă, încărcător-descărcător manual (f. 129 dosar urmărire penală) - din care rezultă că victima era angajată pe funcţia de „legător”, cod 933302 conform COR, atribuţiile fiind stipulate în fişa postului - fila 129 (între atribuţii se regăseşte şi aceea constând în „executarea de operaţii de doborâre fasonare, toaletare a arborilor cu fierăstrăul mecanic”).

Cu ocazia verificărilor efectuate de Inspecţia Muncii au fost identificate şi alte încălcări ale dispoziţiilor legale incidente materiei, despre care instanţa de fond nu a putut reţine însă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că au legătură cu producerea accidentului (victima nu avea studii medii şi nu deţinea calificare ca şi fasonator mecanic, însă această împrejurare nu poate fi reţinută în lanţul cauzal al accidentului - în acest sens s-a reţinut că, potrivit raportului de expertiză ataşat la dosar, victima avea experienţa şi deprinderea necesare pentru a lucra la doborârea şi fasonarea buştenilor, înainte de angajare administratorul S.C. C. S.R.L., inginer silvic, considerând că victima poate desfăşura activitate de doborâre buşteni, fapt pentru care prin fişa postului i-au fost încredinţate aceste sarcini; se constată că nu se poate reţine că pentru stabilirea atribuţiei constând în executarea de operaţii de doborâre fasonare, toaletare a arborilor cu fierăstrăul mecanic” era necesar ca victima să aibă studii medii, cum se reţine în actul de sesizare - în acest sens, este relevant că menţiunile ce rezultă din extrasele internet - clasificarea ocupaţiilor din România: legator de sarcină: 933302, nivel de studii: 1, studii generale (f. 395 dosar urmărire penală), fasonator mecanic cherestea: 621003, nivel de studii - 2, studii medii (f. 397 dosar urmărire penală), sunt confirmate doar în parte de Hotărârea Guvernului nr. 1352/2010 privind aprobarea structurii Clasificării ocupaţiilor din România - nivel grupă de bază, conform Clasificării internaţionale standard a ocupaţiilor - ISCO 08, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv de Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale nr. 1832/2011 privind aprobarea Clasificării ocupaţiilor din România - nivel de ocupaţie (şase caractere), cu modificările şi completările ulterioare - potrivit acestui din urmă menţionat act normativ, ocupaţiile din grupa majoră 9 (între care se regăseşte şi aceea de “legător de sarcină” în domeniul forestier) execută sarcini simple şi de rutină care necesită folosirea uneltelor manuale şi depunerea unui efort fizic considerabil, majoritatea ocupaţiilor din această grupă majoră necesitând competenţe şi abilităţi aferente primului nivel de educaţie, respectiv învăţământul primar, iar cu referire la ocupaţiile din grupa 6 (între care se regăseşte şi aceea de „fasonator mecanic - drujbier” în domeniul forestier) este de menţionat că actul normativ de referinţă nu stipulează explicit necesitatea absolvirii de studii medii, menţionând doar, cu titlu general, că lucrătorii respectivi sunt clasificaţi ca fiind lucrători calificaţi în (…)  silvicultură care (…) se ocupă, între altele, cu exploatarea pădurilor. Din analiza acestor prevederi rezultă că se poate accepta că pentru exercitarea funcţiei de fasonator mecanic ar fi nevoie de anumite deprinderi, care să ateste existenţa unei calificări, însă nu este precizat expres (ca în alte cazuri) că această calificare ar trebui să fie atestată de existenţa unor studii medii/unei diplome de calificare, deprinderile şi, implicit, calificarea putând fi dobândite şi doar din punct de vedere faptic, pe baza acumulării de experienţă în domeniul vizat, prin învăţare, realizată în mod practic, în procesul muncii, fie prin valorificarea cunoştinţelor individuale, fie urmare obţinerii de sprijin în acest sens de la alte persoane a căror calificare a fost deja atestată prin obţinerea unei diplome sau a unui certificat. În aceste condiţii, întrucât nu a putut fi identificată o prevedere legală care să stabilească necesitatea obţinerii prealabile a unei autorizări/calificări din partea unei autorităţi/instituţii de reglementare, instanţa de fond a apreciat că deprinderile apte să permită desfăşurarea de activităţi prin utilizarea motofierăstrăului în domeniul forestier, care să permită angajarea în muncă cu atribuţii specifice funcţiei de fasonator mecanic, pot fi obţinute şi pe baza experienţei dobândite în mod practic în procesul muncii, în context organizat sau individual, fiind necesar doar ca aceste deprinderi să existe la momentul angajării, iar existenţa lor să fie certificată/atestată de o persoană care să poată face în mod rezonabil aprecieri cu privire existenţa deprinderilor de referinţă (în speţă, în raportul de expertiză s-a reţinut că angajatorul, în persoana inculpatului A., inginer silvic, a considerat, înainte de angajare, că victima poate desfăşura activitate de doborâre buşteni, fapt pentru care prin fişa postului i-au fost încredinţate aceste sarcini).

Date fiind cele anterior relevate, instanţa de fonda apreciat că în speţă nu se poate reţine în sarcina inculpaţilor încălcarea art. 7  art. 4 lit. c din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, nr. 319/2006, care stipulează că „angajatorul are obligaţia de a lua în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în muncă, atunci când îi încredinţează sarcini” sau a art. 20 alin. 1 lit. a şi alin. 2 lit. a din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, nr. 319/2006, care prevăd că: „angajatorul trebuie să asigure condiţii pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă şi adecvată în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în special sub formă de informaţii şi instrucţiuni de lucru specifice locului de muncă şi postului său: a) la angajare (…) alin. 2 lit. a: Instruirea trebuie să fie adaptată evoluţiei riscurilor sau apariţiei unor noi riscuri”.

Pentru ipoteza în care s-ar accepta totuşi că ar fi fost necesară înainte de angajare obţinerea de către victimă a unei calificări atestate oficial pentru funcţia de fasonator mecanic, instanţa a apreciat că o astfel de încălcare a prevederilor anterior indicate nu este de natură să se regăsească în antecedenţa cauzală a urmării la care face referire textul art. 349 alin. 1 Cod penal (pericolul iminent de producere a accidentului de muncă), în contextul deja relevat anterior potrivit aspectelor reţinute în raportul de expertiză ataşat la dosar (în care s-a reţinut că „deşi victima nu are calificare ca şi fasonator mecanic, avea experienţă şi deprinderea necesară pentru a lucra la doborârea şi fasonarea buştenilor; (...) înainte de angajare administratorul S.C. C. S.R.L., inginer silvic, a considerat că victima poate desfăşura activitate de doborâre buşteni, fapt pentru care prin fişa postului i-au fost încredinţate aceste sarcini”).

Instanţa de prim grad jurisdicţional a mai constatat că la dosar sunt ataşate fişa de identificare a factorilor de risc profesional pentru lucrătorul B. (f. 121 dosar urmărire penală) - în care se regăsesc menţiuni cu privire la riscurile aferente funcţiei victimei şi operaţiunile executate de aceasta în cadrul procesului tehnologic, între acestea fiind menţionate şi  doborârea, toaletarea şi fasonarea buştenilor cu fierăstrăul mecanic, respectiv documentele emise de angajator pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii la locul de muncă - identificarea şi evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională (f. 209 dosar urmărire penală) şi planul de prevenire şi protecţie din cadrul S.C. C. S.R.L. (f. 244 dosar urmărire penală), iar din analiza acestor documente nu rezultă că ar fi fost încălcat în vreun fel art. 7 alin. 4 lit. e din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, nr. 319/2006, care prevede că „angajatorul are obligaţia să ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul să fie permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au însuşit instrucţiunile adecvate”. 

Cu referire la încălcarea art. 13 lit. j) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, care prevede obligaţia angajatorului „să angajeze numai persoane care în urma examenului medical şi, după caz, a testării psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute”, instanţa de fond a reţinut că această încălcare nu poate fi reţinută ca fiind relevantă în antecedenţa cauzală care a favorizat producerea accidentului atât timp cât la dosar există adeverinţa medicală din data de 06.10.2016, din care reiese că B. era clinic sănătos şi apt pentru muncă (f. 127 dosar urmărire penală), iar din probele administrate nu rezultă că acesta ar fi suferit între timp vreo afecţiune care să invalideze concluzia de referinţă, ori că pentru a desfăşura muncă în domeniul forestier ar fi necesare aptitudini specifice pe care victima nu le-ar fi avut la momentul producerii accidentului şi din cauza absenţei cărora accidentul s-ar fi produs (teza de referinţă nu este valorificată nici în raportul de expertiză întocmit în cauză, expertul neindicând această împrejurare nici măcar ca fiind cauză secundară a accidentului, iar simpla ei indicare în actul constatator întocmit de Inspecţia Muncii, respectiv preluarea ca atare în actul de sesizare a instanţei, nu este aptă să releve, doar per se, în absenţa unor probe certe care să ateste că această împrejurare ar fi contribuit efectiv la producerea accidentului, că încălcarea regulii de referinţă poate justifica angajarea răspunderii penale a inculpaţilor).

În aceste condiţii, instanţa de fond a reţinut că nu poate fi angajată răspunderea penală a inculpaţilor în baza art. 349 alin. 1 din Codul penal (neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională), întrucât, pentru a putea fi adoptată o soluţie de condamnare, între elementul material (inacţiunea, neluarea măsurilor legale privind securitatea şi sănătatea în muncă, în speţă prin încălcarea art. 13 lit. j Legea securităţii şi sănătăţii în muncă  nr. 319/2006 şi eventual prin încălcarea art. 7 art. 4 lit. c din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă  nr. 319/2006 şi art. 20 alin. 1 lit. a şi alin. 2 lit. a din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006) şi urmarea imediată (pericolul iminent de producere a accidentului de muncă) trebuie să existe o legătură certă de cauzalitate, care să releve că încălcarea dispoziţiilor legale a creat un pericol iminent de producere a accidentului, ceea ce nu este cazul în speţă, întrucât nici absenţa certificatului emis de medicina muncii, nici absenţa atestării printr-o diplomă/certificat, a existenţei, în ce priveşte victima, unei calificări/unor deprinderi necesare îndeplinirii de sarcini specifice funcţiei de fasonator mecanic, nu a generat, în concret, în mod determinabil, dincolo de orice îndoială rezonabilă, un pericol iminent de producere a accidentului de muncă supus analizei.

Totodată, instanţa de fond a constatat, în aceste condiţii, în care încălcările prevederilor indicate în actul de sesizare nu se pot reţine într-o antecedenţă cauzală aptă să justifice angajarea răspunderii penale a inculpaţilor pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 349 alin. 1 Cod penal, că nu poate fi angajată răspunderea penală a acestora nici în baza art. 192 alin. 1 şi 2 din Codul penal (uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi), întrucât nu există probe care să releve că moartea victimei s-a produs urmare nerespectării dispoziţiilor legale de referinţă, pentru a putea fi adoptată o soluţie de condamnare fiind necesar ca moartea victimei să fi avut drept cauză (singură sau chiar cu reţinerea contribuţiei victimei) inacţiunile inculpaţilor.

Pentru aceste considerente, întrucât sarcina probei nu poate fi inversată, fiind îndatorirea instanţei să procedeze la adoptarea unor măsuri sancţionatorii exclusiv pe bază de probe certe, apreciind că există îndoială cu privire la întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor indicate în actul de sesizare în sarcina inculpaţilor, întrucât, potrivit celor anterior relevate, niciuna dintre probele administrate în cauză nu confirmă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, adoptarea de către inculpaţi, a unui comportament (manifestat prin acţiuni sau inacţiuni), de o manieră care să confere atitudinii acestora valenţe penale, în temeiul art. 16, alin. 1, lit. b, teza I Cod procedură penală, au fost pronunţate soluţii de achitare în raport de infracţiunile analizate.

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel procurorul.

În motivarea scrisă, procurorul a criticat sentinţa apelată sub aspectul temeiniciei soluţiei de achitare, arătând că victima a lucrat în cadrul angajatorului persoană juridică inculpată, în perioada de referinţă, fără a avea calificarea necesară (fasonator mecanic), context în care, în lipsa unor instructaje corespunzătoare, dar şi a altor cauze conexe, a manevrat greşit echipamentul de muncă (fierăstrăul mecanic), ocazie cu care s-a accidentat mortal.

În cadrul cercetării judecătoreşti în apel, Curtea a respins cererea procurorului privind administrarea probei cu martorii G. (martorul ocular) şi E. (expertul desemnat în cauză), apreciind că soluţia de achitare pronunţată în primă instanţă nu s-a întemeiat pe declaraţiile acestora, nefiind aplicabile în cauză disp. art. 421 pct. 2 lit. a) teza finală Cod procedură penală, care prevăd că instanța de apel readministrează declarațiile pe care prima instanță și-a întemeiat soluția de achitare. Pentru a dispune în acest sens, Curtea a avut în vedere și poziția procesuală a inculpatului, prin apărătorul ales, care s-a opus readministrării probei cu martori, arătând că aceștia au fost ascultați în primă instanță în condiții de contradictorialitate, tezele probatorii de interes în cauză reieșind doar din înscrisurile aflate la dosarul cauzei precum fișele posturilor sau instrucțiunile de securitate și sănătate în muncă.

În cadrul dezbaterilor, Curtea a luat act de concluziile procurorului în sensul respingerii apelului şi menţinerii hotărârii atacate, formulate conform art. 363 alin. 4 Cod procedură penală, potrivit cărora procurorul, atunci când apreciază că există vreuna din cauzele care împiedică exercitarea acțiunii penale, pune concluzii de achitare sau de încetare a procesului penal, fiind astfel liber să formuleze concluziile pe care le consideră întemeiate.

Inculpatul, prin apărătorul ales, a achiesat la concluziile procurorului, solicitând respingerea apelului procurorului ca nefiind fondat și formulând concluzii scrise în acest sens.

Verificând sentinţa atacată pe baza lucrărilor şi materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea reţine că apelul formulat în cauză de către procuror este fondat pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte respectarea principiului nemijlocirii administrării probatoriului prin raportare la soluţia de achitare a inculpaţilor pronunţată în primă instanţă, în condițiile neadministrării de către instanța de apel a unor noi probe în cauză, Curtea reține că potrivit art. 421 pct. 2 lit. a) teza finală Cod procedură penală, instanța de apel readministrează declarațiile pe care prima instanță și-a întemeiat soluția de achitare.

Astfel, Curtea observă că dispoziția de lege reglementează obligația instanței de apel de a readministra declarațiile pe care prima instanță și-a întemeiat soluția de achitare, soluție legislativă ce a fost introdusă în procedura română în baza jurisprudenței Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO).

Astfel, Curtea europeană a subliniat în fiecare asemenea caz că admisibilitatea probelor intră în primul rând sub incidenţa normelor de drept intern, că, în principiu, instanţele naţionale sunt cele cărora le revine sarcina de a aprecia probele administrate de acestea, precum şi că rolul încredinţat Curţii prin Convenţie constă în a cerceta dacă procedura considerată în ansamblul său, inclusiv modul de prezentare a mijloacelor de probă, a avut un caracter echitabil (García Ruiz împotriva Spaniei, paragr. 28). Astfel, „deşi, în principiu, este de competenţa instanţei naţionale să se pronunţe cu privire la necesitatea sau oportunitatea citării unui martor..., circumstanţe excepţionale ar putea determina Curtea să concluzioneze că art. 6 este incompatibil cu neascultarea unei persoane ca martor” (Bricmont împotriva Belgiei, paragr. 89).

Regula readministrării probelor de către instanța de apel a fost circumstanțiată de către Curtea europeană, reamintind de fiecare dată că modalităţile de aplicare a art. 6 din Convenţie în procedura judecării apelului depind de caracteristicile procedurii în cauză: trebuie să se ţină seama de ansamblul procedurii interne şi de rolul atribuit instanţei de apel în ordinea juridică naţională. Atunci când o şedinţă publică a avut loc în primă instanţă, absenţa dezbaterilor publice în apel se poate justifica prin particularităţile procedurii în cauză, ţinând seama de natura sistemului de apel intern, de întinderea competenţelor instanţei de apel, de modul în care au fost realmente prezentate şi protejate interesele reclamantului în faţa acesteia, şi mai ales de natura chestiunilor pe care trebuia să le soluţioneze (Botten împotriva Norvegiei, paragr. 39).

Analizând astfel respectarea dreptului la un proces echitabil în cauzele în care instanțele de control judiciar au pronunțat o soluție de condamnare după desființarea unei hotărâri de achitare a inculpatului, Curtea europeană a statuat cu valoare de principiu că, atunci când o instanță de recurs este sesizată să soluționeze o cauză în fapt și în drept și să examineze, în ansamblu, chestiunea vinovăției sau a nevinovăției, aceasta nu poate, pentru motive de echitate a procedurii, să decidă asupra acestor chestiuni fără ascultarea directă a declarațiilor date în persoană fie de acuzatul care susține că nu a comis actul de care este învinuit, fie de martorii care au dat declarații în timpul procedurii (Constantinescu împotriva României, paragr. 55 și 59).

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat aceleași argumente atunci când a reținut că, pentru a se pronunța astfel, instanța apel a procedat la o nouă interpretare a mărturiilor depuse la dosar, fără a asculta ea însăși martorii. Astfel, instanța de apel a adoptat o poziție opusă celei din hotărârile instanțelor inferioare, care îl achitaseră pe reclamant, în special pe baza depozițiilor martorilor respectivi, făcute în cursul ședințelor de judecată desfășurate în fața lor. Deși era de competența instanței de recurs să aprecieze diferitele elemente de probă, este la fel de adevărat că reclamantul a fost stabilit vinovat pe baza acelorași mărturii care fuseseră suficiente pentru a-i determina pe judecătorii din primele instanțe să se îndoiască de temeinicia acuzației și să motiveze achitarea acestuia. În aceste condiții, omisiunea instanței de apel de a audia martorii în cauză, înainte de a-l declara vinovat pe reclamant, a limitat semnificativ caracterul efectiv al dreptului la apărare. Aceste elemente îi permit Curții să concluzioneze că respectiva condamnare a reclamantului pentru favorizarea infractorului, pronunțată fără ascultarea directă a martorilor, deși acesta fusese achitat de două instanțe inferioare, este contrară cerințelor unui proces echitabil în sensul art. 6 paragraful (1) din Convenție (Moinescu împotriva României, paragr. 39 și 40).

Într-o altă cauză în care instanța de apel l-a condamnat pe reclamant după ce acestea fusese achitat de către instanțele inferioare, fără a proceda la o nouă ascultare a martorilor audiaţi de primă instanţă, Curtea europeană, după ce a stabilit că dreptul intern permitea acest lucru, a observat că instanţa de apel nici nu a procedat la o nouă interpretare a faptelor, nici nu a dat o nouă conotaţie acţiunilor reclamantului, reținând că existenţa faptelor imputate reclamantului şi cea a elementului intenţional al infracţiunii au fost stabilite cu certitudine de prima instanță, instanța superioară limitându-se la simpla apreciere a unei chestiuni de drept. Pe de altă parte, a mai reținut Curtea europeană, doar după ce a răsturnat concluziile instanţelor inferioare cu privire la această chestiune de drept, instanța de apel a pronunţat condamnarea reclamantului pentru săvârşirea infracţiunii sesizate. Or, în această privinţă, reclamantul, fiind reprezentat de un avocat, a putut să-şi expună argumentele. În plus, reclamantul nu a furnizat elemente care să permită să se considere că o nouă ascultare a martorilor ar fi utilă în această etapă. Ținând cont de abordarea urmată, în speţă, de instanța de apel şi de proceduri, considerate în ansamblu, Curtea europeană nu identificat nicio aparenţă a încălcării dreptului reclamantului la un proces echitabil în sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenţie (Andrei Ioan Leş împotriva României paragr. 19-22).

Cu toate acestea, Curtea europeană a subliniat că ar trebui să se țină seama de faptul că faptele și interpretarea juridică pot fi legate între ele într-o măsură în care este dificil să facă distincția între ele (Suuripää împotriva Finlandei, pragr. 44).

În același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională, reținând că instanța de apel, deși nu este obligată să dispună readministrarea probelor ori administrarea altora noi, are însă obligația să se pronunțe motivat cu privire la astfel de cereri. Toate acestea au ca scop, pe de o parte, asigurarea dreptului la un proces echitabil, iar, pe de altă parte, soluționarea cu celeritate a cauzei, întrucât, în caz contrar, s-ar permite prelungirea nejustificată a soluționării acesteia printr-o simplă cerere de readministrare/administrare a probelor, cu toate că dispunerea lor nu este utilă cauzei (Decizia nr. 273 din 23 aprilie 2019 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 374 alin. (7) și ale art. 421 pct. 2 lit. a) teza a doua din Codul de procedură penală, paragr. 41).

În concluzie, standardul impus de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în interpretarea art. 6 al Convenției, atunci când se ridică problema respectării principiului nemijlocirii la judecata în instanța de apel, pornește de la caracterul său de garanţie importantă a echității în procesul penal, prevăzută în principiu în dreptul intern, instanța europeană intervenind doar în situații excepționale, ocazie cu care arată că nu este impusă nicidecum readministrarea tuturor probelor anterior administrate în cauză, urmând a se determina dacă există o contestare argumentată a credibilității declarațiilor administrate anterior și aflate la dosarul cauzei, caz în care, pentru a asigura posibilitatea completului de a cunoaște și înțelege probele şi argumentele părților, se poate proceda fie la repunerea în discuție a respectivelor argumente, fie la reaudierea inculpatului și a martorilor importanți, avându-se în vedere dacă, la administrarea anterioară a probei, acuzatul a fost asistat de avocat, dacă a avut posibilitatea exercitării depline a dreptului la apărare, prin adresarea de întrebări martorului, confruntarea cu acesta, contestarea credibilității sale etc., cât și dacă acuzatul poate justifica motivat cererea sa de readministrare a probei, de exemplu prin posibile elemente de noutate, pertinente, pe care această reaudiere le-ar putea produce, ținându-se astfel seama și de poziția procesuală a acestuia cu privire la acest aspect.

În cauză, la judecata în primă instanță, inculpatul și martorii au fost audiați în condiții de contradictorialitate, declarațiile acestora aflându-se la dosarul cauzei.

În cursul judecății în apel, Curtea a pus în discuție probatoriul cauzei, respingând motivat cererea procurorului privind readministrarea probei cu martorii audiați în primă instanță, considerând că nu este utilă readministrarea acestora în lipsa contestării credibilității lor și a unor noi elemente probatorii, în condițiile în care inculpatul, reprezentat la acel termen de apărător ales (avocat), s-a opus readministrării probelor propuse, motivând că tezele probatorii urmărite reies din înscrisurile aflate la dosarul cauzei. Mai mult, inculpatul, având cunoștință de drepturile sale procesuale și beneficiind de asistență juridică specializată, nu a cerut să fie reaudiat personal în cauză.

Nu se poate astfel aprecia că instanța de apel își va întemeia soluția pe mărturiile date în cauză, în condițiile în care acestea nu sunt susceptibile de interpretări diferite în ceea ce privește în mod strict desfășurarea accidentului de muncă. Controversa în cauză poartă doar asupra responsabilității inculpaților prin prisma obligațiilor de protecția muncii, care nu sunt stabilite în cauză testimonial, ci doar prin înscrisurile de la dosar specifice domeniului de securitate și sănătate în muncă. 

Așadar, ținând seama de lipsa unor elemente testimoniale noi sau contestabile și față de poziția procesuală a inculpatului, Curtea nu a procedat la readministrarea de probatorii în apel, urmând ca soluția acesteia să fie pronunțată în cauză pe baza probatoriului deja administrat în primă instanță în condiții de contradictorialitate și repus în dezbatere în fața instanței de apel, dându-se nouă aprecierea în drept a materialului probator, fără contestarea aspectelor de fapt stabilite testimonial la judecata în primă instanță.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, Curtea reține în continuare situația de fapt astfel cum reiese aceasta din ansamblul probelor administrate în cauză.

În perioada evenimentului ce face obiectul cauzei, petrecut în data de 14.12.2016, inculpatul A. ocupa funcţia de administrator în cadrul inculpatei persoane juridice angajatoare S.C. C. S.R.L., având ca obiect principal de activitate exploatarea forestieră, conform informațiilor de la Registrul Comerțului (dup, fila 392 și urm. și dosar instanță fond, fila 22 și urm.).

La data evenimentului inculpata S.C. C. S.R.L. realiza activităţi de doborâre şi manipulare a materialului lemnos în zona parchetului X., cu personal calificat, respectiv fasonatorii mecanici J., K., tractorist fiind L., până la data de 06.12.2016. Activităţile se desfăşurau în partida 85/xxxxxx U.P.1-M. u.a. 47 a, parchetul X., în baza Autorizaţiei de exploatare nr. 973650/16.03.2016, valabilă până în data de 30.11.2016, prelungită până în 30.12.2016, cât şi în baza contractului de vânzare de masă lemnoasă pe picior încheiat între RNP - Romsilva prin Direcţia Silvică F. şi S.C. C. S.R.L. nr. 11/16.03.2016.

Victima B. era angajată a societăţii S.C. C. S.R.L. în baza contractului individual de muncă nr. 8/06.12.2016, pe durată nedeterminată, începând cu data de 07.12.2016, pe funcţia/meseria de legător de sarcini, cod 933302, conform Clasificării Ocupaţiilor din România.

În data de 13.12.2016, administratorul societăţii, inculpatul A., a trimis victima B. în zona parchetului X. în vederea legării, secţionării şi doborârii arborilor rămaşi în picioare. Întrucât taf-istul L. nu s-a mai prezentat la muncă, inculpatul A. a apelat la martorul G., o cunoştinţă mai veche care mai desfăşurase activitate de tafist în zonă, pentru a-l ajuta la finalizarea lucrărilor de exploatare din cadrul parchetului X., solicitându-i să transporte materialul lemnos recoltat în rampa primară, fără să fi încheiat cu acesta contract individual de muncă. În data stabilită, martorul a venit cu fiul său, I.. Astfel, martorul G. şi victima B. aveau ca sarcină trasată de către administratorul A. finalizarea lucrărilor de exploatare în parchet şi tragerea materialului lemnos în rampa primară.

În data de 14.12.2016, în jurul orei 13:00, martorii G. şi I., împreună cu victima B. s-au deplasat la parchetul X. pentru finalizarea lucrărilor. Aici, victima a doborât doi arbori de fag pe care i-a legat de cablul stânga al troliului. Tafistul G. trage cei doi arbori către taf cu troliul pe o distanţa de aproximativ 20 de metri, timp în care victima a doborât un al treilea arbore aflat în amonte de sarcină, spre partea dreaptă, care a căzut direct şi perpendicular pe sarcina aflată în mişcare. În acel moment, G. a oprit troliul şi motorul, a coborât din taf pe partea stângă, deplasându-se să verifice dacă furtunul schimbat mai pierde aer, context în care a văzut victima plecând spre spatele taf-ului cu drujba în mână, aspecte observate şi de martorul I., care se afla pe un deal, la o distanţă de aproximativ 10 metri. Acesta din urmă a observat că victima a început să taie unul din arborii de dedesubt, după care cei doi martori, tată şi fiu, au auzit o trosnitură, drujba mergând la relanti, iar victima căzută jos, pe partea stângă cu drujba în mână.

Din coroborarea declaraţiilor martorilor G. şi I. cu procesul-verbal de cercetare a evenimentului realizate de ITM, a reieșit că victima a tăiat un arbore antrenat în sarcină şi aflat într-o poziţie deasupra solului, care s-a rupt şi, prin cădere, partea din faţă a buşteanului a lovit victima în partea dreaptă a capului. Astfel, la momentul secţionării, arborele fiind tensionat, s-a rupt şi a surprins victima, lovind-o în partea dreaptă a capului.

După șapte zile de spitalizare la Spitalul Clinic de Urgenţă F., secţia Neurochirugie, în intervalul 14.12.2016, ora 18:15- 21.12.2016, ora 05:30, cu comă profundă, victima a decedat la cea din urmă dată. Conform raportului de expertiză medico-legală (autopsie) nr. 563/22.12.2016, moartea numitului B. a fost violentă, s-a datorat hemoragiei şi dilacerării meningo-cerebrale consecinţă a unui traumatism cranio-cerebral cu fracturi multieschilose de boltă şi bază craniană, existând legătură de cauzalitate între leziunile cranio-cerebrale şi deces.

Curtea reține această situație de fapt privind dinamica accidentului de muncă, a cărui modalitate de producere nu apare criticată în cauză, fiind contestate doar responsabilitățile angajatorilor inculpați, prin prisma obligațiilor lor profesionale de securitate și sănătate în muncă.

Inculpaţii au fost astfel trimişi în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 349 alin. 1 Cod penal și a infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal, în opinia procurorului decesul victimei producându-se deoarece inculpaţii nu au luat măsurile legale de protecția muncii, existând o legătură de cauzalitate directă între acţiunile inculpaţilor şi urmarea imediată, respectiv decesul victimei B..

În ceea ce priveşte acuzaţiile formulate în cauză, Curtea consideră că acestea trebuie stabilite prin raportare la conţinutul constitutiv al infracţiunilor deduse judecăţii, cu referire la măsurile de protecţia muncii, ce pot fi individualizate doar prin prisma obligaţiilor specifice ce incumbă inculpaţilor în calitatea lor profesională.

Potrivit art. 349 alin. 1 Cod penal, constituie infracţiunea de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, iar conform art. 192 alin. 2 Cod penal, constituie infracţiunea de ucidere din culpă în formă agravantă, uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anume activități, cu mențiunea că, atunci când încălcarea dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere constituie prin ea însăși o infracțiune, se aplică regulile de la concursul de infracțiuni.

Analizând conţinutul constitutiv al infracţiunii sesizate prin prisma reglementărilor speciale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, Curtea constată, în sensul reţinut şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, că obiectul juridic special al acesteia îl constituie relaţiile sociale privind securitatea şi sănătatea în muncă a lucrătorilor, ocrotite de norma legală prin obligarea persoanei care are îndatorirea de a lua măsurile corespunzătoare pentru evitarea producerii unui accident de muncă sau unei îmbolnăviri profesionale. Subiectul activ al infracţiunii este persoana care are îndatorirea de a lua măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă, iar subiectul pasiv - lucrătorul sau alt participant la procesul de muncă. Cât priveşte structura şi conţinutul juridic al infracţiunii, Curtea observă că situaţia premisă constă în participarea la procesul de muncă ca lucrător, în temeiul unui contract sau fără a avea un contract încheiat. Referitor la latura obiectivă a conţinutului constitutiv al infracţiunii, Curtea constată că aceasta cuprinde un element material, respectiv o inacţiune/omisiune care constă în neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă de către subiectul activ - persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri. Cerinţa esenţială constă în crearea unui pericol iminent, urmarea imediată o constituie producerea stării de pericol iminent, iar legătura de cauzalitate indică raportul dintre neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă şi rezultatul sau urmarea imediată reprezentată de crearea pericolului iminent de producere a unui accident de muncă sau a unei îmbolnăviri profesionale. În ceea ce priveşte latura subiectivă, se identifică elementul subiectiv, respectiv culpa sau intenţia, precum şi cerinţa esenţială (mobilul care declanşează fapta), în cazul în care acesta există (Decizia Curţii Constituţionale nr. 69/2017 din 28 februarie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 şi ale art. 349 din Codul penal, paragr. 21).

În ceea ce privește infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 2 din Codul penal, Curtea Constituțională a reținut că uciderea din culpă este o formă a omorului, cu deosebirea că diferă poziția psihică a autorului faptei, în sensul că, în loc de intenție, fapta este comisă din culpă - fie culpă simplă, fie culpă cu prevedere. Pericolul social al unei fapte săvârșite din culpă este întotdeauna mai redus decât acela al unei fapte similare săvârșite cu intenție, această evaluare diferențiată fiind valabilă și în cazul omuciderii. Deși uciderea din culpă prezintă, în mod evident, un grad de pericol social mai redus decât omuciderea săvârșită cu intenție, posibilitatea săvârșirii respectivei fapte din culpă constituie o gravă amenințare pentru viața oamenilor și pentru securitatea relațiilor sociale. Astfel, legiuitorul, incriminând uciderea din culpă, a urmărit crearea unei acțiuni inhibitoare pentru conștiința oamenilor, de natură să îi oblige la cântărire, la chibzuire atunci când efectuează acte ce ar putea provoca moartea unui om. Legea penală asigură, în acest mod, ocrotirea membrilor societății, ocrotire care în prezent capătă o importanță din ce în ce mai mare, având în vedere că activitățile în cadrul cărora se pot săvârși, din culpă, fapte cauzatoare de moarte sporesc numeric în același ritm cu progresul tehnic. Asemenea fapte sunt destul de frecvente și prezintă un pericol social evident - chiar dacă acesta este mai redus decât în cazul omorului intenționat -, punând în pericol viața oamenilor ca urmare a neatenției sau ușurinței în folosirea mijloacelor susceptibile să producă moartea. Întrucât legea penală nu distinge între diferitele grade de culpă, cea mai ușoară dintre ele atrage răspunderea penală a autorului faptei, urmând ca la individualizarea pedepsei să se țină cont de gravitatea culpei. Curtea constată că, în modalitatea normativă agravată prevăzută de dispozițiile art. 178 alin. 2 din Codul penal din 1969 și, respectiv, de cele ale art. 192 alin. (2) fraza întâi din Codul penal, uciderea din culpă este caracterizată prin cauza care a condus la atitudinea vinovată a autorului faptei, și anume nerespectarea dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități. Această agravantă privește deci caracterul profesional al conduitei periculoase a făptuitorului. Existența acestei forme agravate a infracțiunii de ucidere din culpă necesită îndeplinirea următoarelor cerințe cumulative: autorul faptei să fie un profesionist (inginer, medic, farmacist, chimist, arhitect etc.) sau un meseriaș (mecanic, instalator, zidar, tâmplar etc.) sau să efectueze o anumită activitate (conducător de vehicul, vânător etc.); pentru exercițiul respectivei profesii sau meserii ori pentru efectuarea respectivei activități să existe dispoziții legale sau măsuri de prevedere; fapta să fie urmarea nerespectării acelor dispoziții legale sau măsuri de prevedere. Așadar, prin instituirea acestei agravante, legiuitorul a urmărit să determine la prudență pe cei care exercită profesii sau meserii ori desfășoară anumite activități pentru care există dispoziții legale sau măsuri de prevedere tocmai în considerarea faptului că orice neatenție în exercitarea, respectiv efectuarea acestora poate avea consecințe grave, constând chiar în pierderea vieții uneia sau a mai multor persoane. În considerarea unor asemenea atitudini de lipsă de atenție față de viața celor din jur, legiuitorul - preocupat să ocrotească viața persoanei - îi obligă pe destinatarii textului de lege criticat să manifeste atenție și chibzuință în relațiile sociale ori de câte ori exercită profesii sau meserii ori desfășoară anumite activități care ar putea provoca moartea unei persoane (Decizia nr. 499/2018 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 178 alin. 2 din Codul penal din 1969 și ale art. 192 alin. (2) fraza întâi din Codul penal, paragr. 15-20).

Pentru a stabili măsurile de securitate şi sănătate în muncă la care face referire conţinutul infracţiunilor sesizate, Curtea va analiza reglementările speciale aplicabile în domeniu, în acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, prin care aceasta a observat că elementul material al infracţiunii este indicat în mod clar şi neechivoc în chiar cuprinsul normei legale şi constă în <neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă>, măsuri care pot fi identificate cu uşurinţă, fiind prevăzute în capitolele III şi V din Legea nr. 319/2006. Acestea, chiar dacă au o formulare generică, specifică unei legi-cadru, permit angajatorului să îşi controleze conduita, astfel încât să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. Ar fi imposibilă enumerarea în textele de lege criticate a tuturor măsurilor de securitate şi sănătate în muncă. Tocmai de aceea legiuitorul a optat pentru o reglementare ce presupune un anumit grad de abstractizare şi de generalitate. Reglementările cuprinse în Legea nr. 319/2006, lege-cadru, sunt detaliate, în funcţie de domeniul în care se aplică, prin hotărâri ale Guvernului care, potrivit art. 108 alin. (2) din Constituţie, se emit pentru organizarea executării legilor. Faptul că legiuitorul nu a enumerat în textul incriminator toate măsurile de sănătate şi securitate în muncă, din toate domeniile în care acestea se aplică, nu aduce atingere principiului constituţional invocat, deoarece orice normă juridică trebuie să aibă un anumit grad de abstractizare. Revine instanţei, în procesul de interpretare şi aplicare a legii, rolul de a identifica în cuprinsul Legii nr. 319/2006 aceste măsuri şi de a le corobora cu acelea din legislaţia specială ori subsecventă (Decizia Curţii Constituţionale nr. 69/2017 din 28 februarie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 şi ale art. 349 din Codul penal, paragr. 26-28).

În același sens a concluzionat Curtea Constituțională și cu privire la infracțiuna de ucidere din culpă, în forma agravantă dată de nerespectarea unor reglementări specifice, statuând că nu poate reține critica potrivit căreia sintagma „măsuri de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii” nu îndeplinește cerințele cu privire la calitatea legii, și anume claritatea și previzibilitatea, pe motiv că legiuitorul nu precizează, în mod concret, măsurile de prevedere a căror încălcare - de către persoana care exercită o profesie sau o meserie - atrage incidența dispozițiilor de lege criticate, ceea ce ar avea drept consecință faptul că destinatarii normei penale nu și-ar putea conforma conduita prescripțiilor acesteia. Curtea constată că, prin natura ei, varianta agravată a infracțiunii de ucidere din culpă - prevăzută de dispozițiile art. 178 alin. 2 din Codul penal din 1969 și, respectiv, de cele ale art. 192 alin. (2) fraza întâi din noul Cod penal - nu permite o enumerare exhaustivă a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau al unei meserii a căror nerespectare este susceptibilă să provoace moartea unei persoane, interpretarea fiind realizată de organele judiciare. Principiul legalității incriminării și pedepsei - consacrat de prevederile art. 23 alin. (12) din Constituție - impune legiuitorului să legifereze prin texte suficient de clare și precise pentru a fi aplicate, în scopul asigurării posibilității persoanelor interesate de a se conforma prescripției legale, fără a pretinde însă recurgerea la liste exhaustive, întrucât tehnica de reglementare vizează, în principal, categorii și formule generale. Întrucât dispozițiile art. 178 alin. 2 din Codul penal din 1969 și ale art. 192 alin. (2) fraza întâi din noul Cod penal au o formulare clară și previzibilă, inclusiv pentru persoanele care nu dispun de pregătire juridică, Curtea constată că textul de lege criticat nu încalcă cerințele de claritate și previzibilitate a legii impuse de prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) privind principiul respectării legilor și ale art. 23 alin. (12) referitor la legalitatea pedepsei, respectiv de prevederile art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale  (Decizia nr. 499/2018 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 178 alin. 2 din Codul penal din 1969 și ale art. 192 alin. (2) fraza întâi din Codul penal, paragr. 22-24).

În ceea ce privește responsabilitatea angajatorului în vederea punerii în aplicare a reglementărilor în domeniul securității și sănătății în muncă, prin art. 6 din legea specială în materie – Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă – este consacrat principiul responsabilităţii angajatorului în domeniul protecției muncii, angajatorul având obligaţia să ia toate măsurile necesare pentru protejarea vieţii şi sănătăţii lucrătorilor, să asigure securitatea şi sănătatea acestora în toate aspectele legate de muncă, apelarea la servicii externe şi obligaţiile lucrătorilor în domeniu neputând exonera angajatorul de răspunderea sa.

În ceea ce priveşte aceste obligaţii specifice şi modul lor de îndeplinire, Curtea învederează că din legea specială se poate desprinde un adevărat concept al obligației angajatorului privind luarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă, ce are un conținut legal mai larg decât o simplă îndatorire punctuală și formală: obligația angajatorului implică nu doar elaborarea măsurilor specifice și simpla lor implementare (art. 7 alin. 1 lit. a), b), d) şi alin. 3 din legea specială), ci și aducerea lor la cunoștința lucrătorului prin informarea și instruirea sa (art. 7 alin. 1 lit. c), art. 16 și 17 din legea specială), ba chiar urmărirea modului în care ele se execută (art. 13 lit. f) din legea specială – numai astfel putându-se concluziona în sensul îndeplinirii întocmai de către a angajator a obligației de luare a măsurilor specifice, în așa fel încât să fie asigurată pe deplin protecția lucrătorului în procesul de muncă.

Curtea subliniază încă de la început că ceea ce interesează sub aspect incriminator este doar asigurarea condiţiilor adecvate pentru desfăşurarea procesului de muncă, în aşa fel încât să fie înlăturate riscurile pentru securitatea şi sănătatea în muncă, cadrul juridic sau faptic pentru luarea măsurilor de protecţia muncii fiind instituit doar ca premisă pentru eficienţa acestor măsuri specifice.

În cauză, în ceea ce priveşte neregularităţile specifice securităţii şi sănătăţii în muncă care au condus la producerea evenimentului sesizat, Curtea constată că acuzarea a reţinut în acest sens, în principal, lipsa calificării profesionale adecvate şi a instruirii corespunzătoare activităţii efectiv desfăşurate de victimă în timpul accidentului de muncă. În mod secundar, permiterea accesului victimei într-o zonă cu risc ridicat fără intrucţiuni adecvate ori lipsa fişei medicale de aptitudini în muncă au fost reţinute, de asemenea, în relaţia de cauzalitate a producerii accidentului de muncă.

În ceea ce priveşte calificarea profesională, conform art. 7 alin. 4 lit. c) din Legea 319/2006 privind securitatea şi sănătatea în muncă, „angajatorul are obligaţia de a lua în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în muncă, atunci când îi încredinţează sarcini”.

Curtea nu poate primi apărarea inculpatului în sensul că victima avea pregătirea şi experienţa necesară ocupaţiei de fasonator mecanic, care i-ar fi permis realizarea sarcinii de lucru astfel dispuse. Deşi susţinerile inculpatului apar confirmate atât testimonial de soţia victimei relatând că aceasta lucrase anterior pe o funcţie similară fără forme legale, cât şi tehnic prin experiza de specialitate dispusă în cauză conluzionând în sensul victima avea experiența și deprinderea necesară pentru a lucra la doborârea și fasonarea buștenilor, Curtea subliniază, fără a nega capacitățile profesionale ale lucrătorului victimă astfel cum au fost probate în cauză, că specializarea profesională a lucrătorului, în mod general, este esenţială pentru exercitarea ocupaţiei în mod legal sub aspectul respectării dispoziţiilor de securitate şi sănătate în muncă.

Calificarea profesională a lucrătorului este formalitatea legală prin care se atestă în mod oficial de către autorităţile competente că acesta este pregătit profesional pentru exercitarea profesiunii sau meseriei sale, îndeplinind criteriile legale pentru selecţia, pregătirea, evaluarea şi atestarea lucrătorului.

Calificarea profesională, ca proces de pregătire şi certificare, implică parcurgea unei tematici de specialitate, elaborate în acord cu cerinţele tehnice şi de organizare a profesiei respective, inclusiv cu aplicaţii practice, având ca scop însuşirea temeinică a cunoştinţelor şi deprinderilor necesare, precum și a modului specific de organizare la locul de muncă, însoţite de instrucţiuni pentru utilizarea echipamentelor de muncă sau de protecţie specifice, toate evaluate în mod formal după criterii prestabilite și atestate în final prin autorizarea practicării meseriei sau ocupaţiei.

În acest context, măsurile specifice de securitate şi sănătate în muncă specifice fiecărei ocupaţii reprezintă o componentă inerentă a pregătirii profesionale, având ca fundament protecţia sănătăţii şi integrităţii corporale a lucrătorului în procesul muncii.

Mai mult, îndeplinirea în mod corect şi cu maximă diligenţă a operaţiilor tehnice sau organizatorice, specifice unei anumite profesii sau meserii, constituie însăşi premisa respectării normelor de protecţia muncii aferente acelei ocupaţii, acestea grefându-se tocmai pe metodologia recunoscută şi aplicată activităţii profesionale respective.

Or, echivalarea unei pregătiri empirice, bazate doar pe simpla experienţă, acumulată de-a lungul timpului, cu una formală şi atestată oficial de autorităţile competente, lipseşte de orice finalitate întreg procesul de formare profesională specifică celor mai multe ocupaţii sau profesii.

Dată fiind importanța calificării profesionale a lucrătorului, introducerea printre atribuţiile de serviciu ale unei funcţii a unor sarcini specifice altor profesii sau meserii, prin menţionarea lor în cuprinsul unor documentaţii interne ale angajatorului, precum este fişa postului, nu poate acoperi lipsa calificării profesionale pentru aducerea lor la îndeplinire, ci dimpotrivă, relevă intenţia angajatorului de a atribui lucrătorului astfel de sarcini de lucru în afara competenţei sale profesionale recunoscute formal.

Cu precădere în cazul unor activităţi care implică riscuri inerente mai ridicate, precum cea în cauză referitoare ocupaţia de fasonator mecanic în silvicultură, specializarea lucrătorului trebuie privită în strânsă legătură cu capacitățile sale de prevenire a unui accident de muncă.

În cauză, activitatea în cadrul căreia s-a produs evenimentul a constat în doborârea unui arbore şi secţionarea la sol, cu ajutorul unui echipament de muncă special (fierăstrău mecanic), acţiuni care depăşesc în mod vădit sfera atribuţiilor de legător de sarcină, apărând specifice ocupaţiei de fasonator mecanic în silvicultură. Cu toate că operaţia de lucru concretă nu a apărut ca fiind una deosebită, ci s-a încadrat în activitatea specifică curentă de fasonare arbori, Curtea nu poate omite că aceasta a prezentat caracteristice specifice ocupaţiei pentru care lucrătorul nu avea calificarea necesară, în condiţiile în care victima a procedat la doborârea arborelui în contra reglementărilor specifice, fără să se asigura de locul prăbuşirii, care s-a produs tocmai pe sarcina ce era legată atunci la troliul taf-ului, conducând direct şi imediat la intervenţia victimei prin operaţia de secţionare mecanică şi rănirea ei mortală.

În concluzie, Curtea consideră că dispoziţia de lucru, dată de inculpatul administrator victimei lucrătoare, pentru îndeplinirea unei activităţi profesionale, cunoscând riscurile exercitării ocupaţiei şi ale condiţiilor concrete de desfăşurare a operaţiei de lucru, cu depăşirea calificării formale a lucrătorului şi realizată apoi de către acesta din urmă în contra reglementărilor specifice, având ca rezultat rănirea sa mortală, a concurat în mod direct la crearea pericolului iminent de producere a accidentului de muncă având ca rezultat material decesul lucrătorului.

În continuare, Curtea nu poate totuşi exclude în principiu posibilitatea instruirii corespunzătoare a lucrătorului necalificat pentru activitatea desfăşurată, prin raportare strictă la operaţia de lucru în cadrul căreia s-a produs evenimentul de protecţia muncii. Cu alte cuvinte, Curtea acceptă ipoteza ca un lucrător fără calificarea necesară să poate fi instruit corect şi complet, în mod concret cu privire la o anumită operaţie de lucru, inclusiv cu referire la modalitatea ei de punere în practică sub aspectul organizării locului de muncă, care să acopere cerinţele de securitate şi sănătate în muncă, de esenţa cărora ţine respectarea normelor de protecţia muncii, urmând să verifice în cauza de faţă acest aspect.

Cu privire la procesul de instruire a lucrătorilor, reglementările speciale în materie, indicate în principal şi în actul de sesizare, dispun următoarele:

Potrivit art. 20 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă:

„(1) Angajatorul trebuie să asigure condiţii pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă şi adecvată în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în special sub formă de informaţii şi instrucţiuni de lucru, specifice locului de muncă şi postului său:

a) la angajare;

b) la schimbarea locului de muncă sau la transfer;

c) la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent;

d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;

e) la executarea unor lucrări speciale.

(2) Instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie:

a) adaptată evoluţiei riscurilor sau apariţiei unor noi riscuri;

b) periodică şi ori de câte ori este necesar.”.

Prin dispoziţiile prev. de art. 83 şi urm. şi art. 90 şi urm. din H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, se arată modul în care prevederile legale trebuie aduse la îndeplinire:

„Art. 83 Instruirea introductiv-generală se face:

a) la angajarea lucrătorilor definiţi conform art. 5 lit. a) din lege;

b) lucrătorilor detaşaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta;

c) lucrătorilor delegaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta;

d) lucrătorului pus la dispoziţie de către un agent de muncă temporar.

Art. 84

Scopul instruirii introductiv-generale este de a informa despre activităţile specifice întreprinderii şi/sau unităţii respective, riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general.

Art. 85

Instruirea introductiv-generală se face de către:

a) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; sau

b) lucrătorul desemnat; sau

c) un lucrător al serviciului intern de prevenire şi protecţie; sau

d) serviciul extern de prevenire şi protecţie. …

Art. 88

(1) În cadrul instruirii introductiv-generale se vor expune, în principal, următoarele probleme:

a) legislaţia de securitate şi sănătate în muncă;

b) consecinţele posibile ale necunoaşterii şi nerespectării legislaţiei de securitate şi sănătate în muncă;

c) riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice unităţii;

d) măsuri la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor. …

Art. 90

(1) Instruirea la locul de muncă se face după instruirea introductiv-generală şi are ca scop prezentarea riscurilor pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru şi/sau fiecărei funcţii exercitate.

(2) Instruirea la locul de muncă se face tuturor lucrătorilor prevăzuţi la art. 83, inclusiv la schimbarea locului de muncă în cadrul întreprinderii şi/sau al unităţii.

Art. 91

(1)Instruirea la locul de muncă se face de către conducătorul direct al locului de muncă. …

Art. 93

(1) Instruirea la locul de muncă se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea.

(2) Instruirea la locul de muncă va cuprinde:

a) informaţii privind riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice locului de muncă şi/sau postului de lucru;

b) prevederile instrucţiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă şi/sau postul de lucru;

c) măsuri la nivelul locului de muncă şi/sau postului de lucru privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor;

d) prevederi ale reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă privind activităţi specifice ale locului de muncă şi/sau postului de lucru;

e) instruirea la locul de muncă va include în mod obligatoriu demonstraţii practice privind activitatea pe care persoana respectivă o va desfăşura şi exerciţii practice privind utilizarea echipamentului individual de protecţie, a mijloacelor de alarmare, intervenţie, evacuare şi de prim ajutor.

Art. 94

Începerea efectivă a activităţii la postul de lucru de către lucrătorul instruit se face numai după verificarea cunoştinţelor de către şeful ierarhic superior celui care a făcut instruirea şi se consemnează în fişa de instruire individuală.”.

În cauză, Curtea reţine că faţă de lucrătorul victimă a fost efectuată de către inculpatul administrator la data de 07.12.2016 instruirea introductiv-generală, cu menţiunea privind conţinutul instruirii „instrucţiuni proprii SSM pentru instructaj introductiv general, conform tematică, noţiuni acordare prim ajutor TEST”, iar la data de 08.12.2016 instruirea la locul de muncă, pentru loc de muncă/post de lucru „LEGĂTOR SARCINĂ”, cu menţiunea privind conţinutul instruirii „instrucţiuni proprii SSM pentru instructaj la locul de muncă, conform tematică TEST”, astfel cum se poate observa din fişa de instruire individuală privind securitatea şi sănătatea în muncă (dup, fila 113).

Analizând înscrisul probatoriu respectiv, Curtea constată că în cuprinsul acestuia nu se precizează în clar care anume instrucțiuni de protecţia muncii au fost prelucrate cu lucrătorul victimă, cu arătarea denumirii lor interne specifice, ci se face doar trimiterea la calificarea respectivă, anume aceea de legător sarcină, aspect care contravine disp. art. 81 alin. 1 din H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, potrivit cărora  „Rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se consemnează în mod obligatoriu în fişa de instruire individuală, conform modelului prezentat în anexa nr. 11, cu indicarea materialului predat, a duratei şi datei instruirii”. Pentru individualizarea corectă şi lesnicioasă a acestui material instructiv, angajatorul trebuia să urmărească aplicarea unui program de instruire şi testare, în acord cu disp. art. 80 din aceleaşi norme metodologice, conform cărora „Angajatorul trebuie să dispună de un program de instruire - testare, pe meserii sau activităţi”.

Cu toate acestea, Curtea apreciază că se poate înţelege din fişa de instruire că materialul predat se referă la activitatea specifică ocupaţiei de legător de sarcină, precizată ca atare în fişă şi corespunzătoare funcţiei pe care era încadrat lucrătorul victimă la data evenimentului. Or, astfel de instrucţiuni specifice se regăsesc doar în cuprinsului documentaţiei intitulate „Instrucţiuni proprii ssm pentru instructajul la locul de muncă şi periodic ILM 01-2016”, în capitolul XVIII, cu denumirea „legători de sarcină” (adăugată olograf la finele documentului tehnoredactat, cuprinzând în rest doar instrucţiuni referitoare la activităţi specifice, iar nu şi pentru alte ocupaţii sau meserii), în cadrul căruia nu se observă nicio referire la activitatea de doborâre şi secţionare de arbori, aşa cum reiese din înscrisul respectiv depus la dosarul cauzei (dup, fila 179-202). O astfel de activitatea specifică apare însă prevăzută în acelaşi document la capitolul IX.3 cu denumirea de „doborârea arborilor cu fierăstrăul mecanic” (dup, fila 188). Cum această titulatură nu apare precizată expres în fişa de instruire a vicitmei, contrar art. 80 şi 81 alin. 1 din H.G. nr. 1425/2006 antereferite şi în condiţiile în care această activitate nu este specifică ocupaţiei formale a victimei, şi anume aceea de legător de sarcină, Curtea concluzionează că aceasta nu a fost instruită special cu privire la activitatea în legătură cu care s-a produs accidentul, respectiv doborârea arborilor cu fierăstrăul mecanic.

Curtea nu poate primi opinia instanţei de fond în sensul că, în lipsa unei precizări exprese în documentaţia angajatorului şi având în vedere principiul conform căruia îndoiala se interpretează în favoarea acuzatului (in dubio pro reo), se poate accepta că instruirea victimei s-a făcut în cauză cu privire la toate instrucţiunile proprii de securitate şi sănătate în muncă, inclusiv doborârea şi secţionarea arborilor, în condiţiile în care înscrisurile cauzei nu confirmă acest aspect, fiind completate cu ignorarea prevederilor legale, de către inculpatul angajator, obligat să cunoască şi să urmărească aplicarea prevederilor legale specifice în domeniu, prin prisma calităţii sale de profesionist în materie.

În ceea ce priveşte instruirea corespunzătoare a lucrătorului victimă, pe lângă lipsa pregătirii speciale privind operația specifică (doborâre şi secţionare arbori), Curtea constată şi deficienţe privind folosirea echipamentului de muncă (motofierăstrău).

Astfel, potrivit at. 8 din H.G. nr. 1146 din 30 august 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă, „angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca lucrătorii să dispună de informaţii adecvate şi, dacă este cazul, de fişe de lucru referitoare la echipamentele de muncă utilizate la locul de muncă”.

Cu privire la modalitatea în care se face această informare, în art. 9 din H.G. nr. 1146/2006 se prevăd următoarele:

„(1) Informaţiile şi fişele de lucru prevăzute la art. 8 trebuie să cuprindă un număr minim de date referitoare la securitate şi sănătate privind:

a) condiţiile de folosire a echipamentelor de muncă;

b) situaţiile anormale previzibile;

c) concluziile care pot fi trase, acolo unde este cazul, din experienţa acumulată în urma utilizării echipamentelor de muncă.

(2) Lucrătorii trebuie să fie atenţionaţi în legătură cu riscurile la care sunt expuşi, echipamentele de muncă din imediata vecinătate a locului lor de muncă, precum şi asupra modificărilor prevăzute a fi efectuate, în măsura în care aceste modificări afectează echipamentele de muncă situate în imediata vecinătate a locului lor de muncă, chiar dacă aceşti lucrători nu utilizează direct aceste echipamente.

(3) Informaţiile şi fişele tehnice trebuie să fie pe înţelesul lucrătorilor vizaţi”.

În cauză, lucrătorul victimă a folosit echipamentul de muncă - fierăstrăul mecanic, atât pentru doborârea arborelui pe picior, cât şi pentru secţionarea la sol în vederea transportului, pentru care nu apare să fi fost instruit în mod special, fiind ignorate prevederile H.G. nr. 1146/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă.

Curtea nu poate primi opinia instanței de fond cu trimitere la fișa de identificare a riscurilor, care nu poate atesta decât identificarea anumitor riscuri privind exercitarea acelei ocupații, sub aspectul respectării normelor de protecția muncii interesând însă aducerea la cunoștința lucrătorului a riscurilor astfel identificate și modalitatea în care ele pot fi prevenite.

În mod special, din probatoriul cauzei nu rezultă că au fost prelucrate instrucțiunile de utilizare a fierăstrăului interzicând tăierea lemnului „arcuit” (dup, f. 139), reprezentând tocmai operația de lucru în cadrul căreia s-a produs accidentul, care trebuiau să fie introduse în programul de instruire-testare sau prelucrate în orice alt mod cu lucrătorii având specializările care implicau folosirea acestui echipament de muncă.

Cunoaşterea modului de folosire a echipamentului exclusiv prin prisma experienţei utilizării sale nu poate ţine loc unei instruiri corespunzătoare, prin care s-ar fi adus la cunoştinţa lucrătorului întreaga metodologie de lucru cu acel echipament, inclusiv aspecte precum atenţionarea asupra unor riscuri inerente şi previzibile, cum ar fi secţionarea arborilor tensionaţi, arcuiţi, incluzând exerciții de testare și simulare, care ar fi fost apte să-l facă pe lucrător să asimileze metodologia particulară de lucru și să conștientizeze riscurile inerente operațiilor specifice.

În concluzie, Curtea apreciază că lipsa instruirii regulamentare privind utilizarea echipamentului de lucru (fierăstrăul mecanic), folosit în operaţia de lucru în care s-a produs evenimentul (secţionare arbori), care să fi inclus riscuri inerente şi previzibile în utilizare (datorate tensionării arborelui secţionat), a concurat la producerea în concret a accidentului de muncă, prin operaţia de secţionare a porţiunii de arbor arcuit şi proiectarea acesteia asupra victimei, având ca urmare rănirea mortală a lucrătorului victimă.

Tot cu referire la instruirea corespunzătoare a lucrătorului victimă, Curtea va reţine şi deficienţe privind folosirea echipamentului de protecţie (cască de protecţie), datorate lipsei organizării și supravegherii la locul de muncă.

Astfel, potrivit art. 19 din H.G. nr. 1048 din  9 august 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă, lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora sunt informaţi cu privire la toate măsurile ce trebuie luate în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, atunci când aceştia utilizează echipamente individuale de protecţie la locul de muncă.

În cauză, nu se contestă asigurarea echipamentului de protecţie pentru lucrătorul victimă (angajatorul prezentând o fişă de inventar în acest sens subscrisă de lucrător), fiind însă certă nepurtarea acestuia în momentul evenimentului (astfel cum reiese din susţinerile necriticate ale martorilor oculari).

Curtea subliniază însă că nu este suficientă simpla punere la dispoziţia lucrătorilor a echipamentelor de protecţie a muncii, ci angajatorul trebuie să se asigure că organizarea locului de muncă implică o supraveghere a folosirii lor în acord cu cerinţele de securitate a muncii.

Astfel, potrivit instrucţiunilor de lucru depuse în cauză chiar de către inculpaţi, activitatea de doborâre și fasonare arbori trebuia să se desfăşoare doar în formație de lucru, cu un conducător al locului de muncă, având ca sarcini, printre altele, delimitarea zonelor de lucru, verificarea semnalului de cădere a arborelui, direcția de doborâre, modalitatea de efectuare a tapei în arbore, interzicerea realizării oricăror alte lucrări în zonă (dup, f. 184-188). Așadar, conducătorul locului de muncă avea sarcina de a coordona și supraveghea locul de muncă (asigurarea zonei de lucru, modalitatea de doborâre, fasonare, corhănire etc.), cu respectarea instrucțiunilor de folosire a echipamentelor de muncă și individual de protecție (trebuind să verifice modul de folosire a echipamentului de lucru și să supravegheze purtarea echipamentului individual de protecție). Potrivit aceloraşi instrucţiuni, doborârea arborilor de către un singur lucrător este permisă numai în parchetele organizate şi autorizate în acest scop (dup, f. 191).

Or, în cauză, martorii oculari colegi ai victimei confirmă că aceasta nu a purtat în deloc în ziua evenimentului cască de protecţie, context în care se pot pune în discuţie aspecte de organizare a locului de muncă, prin care lucrătorii să fi fost coordonaţi şi supravegheaţi în îndeplinirea sarcinilor de muncă. Cum victima îşi desfăşura activitatea împreună cu alte două persoane, şi anume un taf-ist fără calificarea necesară și fiul său aflat în zonă, ambii fără forme legale de angajare, apare evident că nu au fost respectate reglementările interne privind desfăşurarea activităţii în formaţie de lucru, care ar fi permis coordonarea şi supravegherea lucrătorilor de către un conducător al locului de muncă, în aşa fel încât să se asigure folosirea echipamentul de protecţie într-un mod concret şi adecvat. Chiar dacă prin coordonarea și supravegherea adecvată a lucrătorilor nu s-ar fi putut preveni pe deplin ignorarea punctuală a folosirii echipamentului de protecţie, existând posibilitatea ca lucrătorul să nu-l fi utilizat la un moment dat în cadrul unei operaţii de lucru impunând purtarea acestuia, cu siguranţă însă că s-ar fi preîntâmpinat o deficienţă precum cea privind omisiunea purtării echipamentului de protecţie de-a lungul întregii zile de lucru, aşa cum s-a reținut în cauză. 

În cele din urmă, Curtea nu va reține însă acuzele privind reținerea în antecedența cauzală a producerii evenimentului circumstanțele referitoare la permiterea accesului lucrătorilor în zone cu risc ridicat și specific și omisiunea deținerii avizului medical de la un medic de medicina muncii.

Astfel, potrivit art. 7 alin. 4 lit. e) din Legea nr. 319/2006, angajatorul are obligația să ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul să fie permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au însuşit instrucţiunile adecvate, iar conform art. 13 lit. k) din lege, acesta trebuie să ţină evidenţa acestor zone cu risc ridicat şi specific.

În aplicarea acestei dispoziții legale, prin art. 2 pct. 4 din H.G. nr. 1425/2006 se definește ca fiind zone cu risc ridicat şi specific - acele zone din cadrul întreprinderii şi/sau unităţii în care au fost identificate riscuri ce pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinţe grave, ireversibile, respectiv deces sau invaliditate, iar conform art. 105 din același act normativ, evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific prevăzută la art. 13 lit. k) din lege trebuie să conţină nominalizarea şi localizarea acestor zone în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii şi măsurile stabilite în urma evaluării riscurilor pentru aceste zone. Mai mult, prin art. 106 din hotărâre se prevede că angajatorul trebuie să aducă la cunoştinţă conducătorilor locurilor de muncă şi lucrătorilor care îşi desfăşoară activitatea în zonele cu risc ridicat şi specific măsurile stabilite în urma evaluării riscurilor.

Așa fiind, Curtea reține că prin zonă cu risc ridicat și specific se înțelege numai acel perimetru cu privire la care angajatorul a apreciat necesitatea delimitării lui ca atare având în vedere caracterul crescut și deosebit al riscurilor ce le implică desfășurarea activității în cadrul acestuia. Cu toate acestea, dacă aceste riscuri sunt cele specifice întregii activități a angajatorului, rațiunea demarcării unor astfel de zone nu mai subzistă, astfel de măsuri speciale trebuind luate pentru întreaga zonă a întreprinderii, iar nu doar pentru anumite porțiuni din cuprinsul acesteia. Or, angajatorul inculpat a procedat în acest sens prin elaborarea normelor de protecția muncii aflate la dosarul cauzei, chiar dacă au fost reținute deficiențele privind modului lor de punere în aplicare.

Astfel cum s-a reținut mai sus, deși implică un risc ridicat și specific, operația de lucru cu ocazia căreia s-a produs accidentul nu avea un caracter deosebit prin raportare la caracteristicile generale ale activității desfășurate, încadrându-se în parametrii obișnuiți sub aspectul metodologiei de lucru și a măsurilor de protecția a muncii, nefiind deci aplicabile disp. prev. de art. 7 alin. 4 lit. e) din Legea nr. 319/2006 privind necesitatea delimitării unor zone cu risc ridicat și specific.

Cu referire la avizul specific de medicina muncii, Curtea nu poate primi apărarea inculpaților în sensul că acesta nu ar fi fost necesar de la începutul activității profesionale, în condițiile în care, potrivit art. 13 lit. j) din legea specială, angajatorul are obligația să angajeze numai persoane care, în urma examenului medical şi, după caz, a testării psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute şi să asigure controlul medical periodic şi, după caz, controlul psihologic periodic, ulterior angajării.

Cu toate acestea, în cauză nu există niciun element probatoriu care să concluzioneze în sensul că lucrătorul victimă ar fi suferit de afecțiuni medicale care ar fi avut vreo influență asupra modului de îndeplinire a operației de lucru în cadrul căreia s-a accidentat. Or, în lipsa unor asemenea probe, Curtea nu se poate reține în antecedența cauzală penală această deficiență constatată, care nu are legătură de cauzalitate cu urmarea produsă.

În acest context, Curtea subliniază că nu orice neregularitate reținută privind aplicarea normelor de protecția muncii atrage responsabilitatea angajatorului pentru evenimentul produs, ci pentru antrenarea răspunderii (penale) este necesară întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor specifice, cu privire la legătura de cauzalitate între disfuncția constatată și apariția pericolului producerii accidentului. Circumstanțe precum cele reținute în cauză privind delimitarea unor zone cu risc ridicat și specific ori omisiunea avizării medicale speciale, în lipsă de alte probe, nu au putut declanșa starea de pericol și urmările acesteia, în condițiile în care nu se poate aprecia că locul de muncă trebuia individualizat ca având periculozitate crescută sau că lucrătorul victimă ar fi avut afecțiuni medicale care ar fi putut fi descoperite la controlul medical avizat, putut astfel preîntâmpina producerea accidentului în modalitatea reținută.

Între inacțiunea/acțiunea incriminată și apariția stării de pericol concret trebuie să existe o legătură de cauzalitate, aceasta fiind o cerință tipică a laturii obiective, care trebuie dovedită în cazul infracțiunilor de protecția muncii, ca infracțiune de pericol concret, neputând fi prezumată precum în cazul infracțiunilor de pericol abstract. Particularitatea pe care o prezintă legătura de cauzalitate la infracțiunile împotriva protecției muncii rezultă tocmai din caracterul lor de infracțiuni omisive de pericol concret, în care nu există o acțiune care să producă un anumit rezultat material, ci, din contră, o inacțiune având drept consecință nașterea unei stări de pericol concret, efectiv, de unde rezultă și dificultatea stabilirii legăturii dintre cele două elemente ale raportului: inacțiunea (cauza) și pericolul (efectul).

Caracterul cauzal al inacțiunii se explică înainte de toate prin aceea că subiectul n-a intervenit, deși poziția sa obiectivă în desfășurarea fenomenului îi dădea această posibilitate, spre a împiedica producerea consecințelor. Dacă această obligație este prevăzută de lege, iar fapta îndeplinește și celelalte cerințe (vinovăție, caracter socialmente periculos), atunci există și temei pentru a fi tras la răspundere. Legea nu consacră, în mod arbitrar, obligația subiectului de a acționa, ci numai pentru ipotezele când, obiectiv, subiectul se poate afla în desfășurarea unui proces cu consecințe negative și are posibilitatea de a interveni în mod hotărâtor pentru evitarea acestor urmări.

În cauză, inculpații, în calitatea lor de angajatori, aveau obligațiile prevăzute de lege de a lua toate măsurile de protecția muncii pentru evitarea producerii unui accident de muncă, fiind considerați profesioniști în domeniu, prin prisma asumării responsabilității profesionale în acest sens. Mai departe, inculpații aveau cunoștință concretă despre desfășurarea lucrărilor de exploatare forestieră și riscurile specifice acestora, precum posibilitatea accidentării lucrătorilor prin rănirea lor în cursul operațiilor curente de doborâre și fasonare arbori. În acest context, dispozițiile legale și reglementările interne impuneau angajatorului luarea unor măsuri legale de securitate în muncă, specializarea lucrătorilor și instruirea lor sub aspectul folosirii echipamentelor de muncă precum și organizarea și supravegherea activității la locul de muncă fiind de importanță majoră pentru preîntâmpinarea unor astfel de evenimente. Odată constatate deficiențe sub aceste aspecte, dispoziția dată lucrătorului nespecializat, neinstruit și nesupravegheat, de a efectua o operație curentă prezentând un risc ridicat prin natura sa, care s-a concretizat tocmai datorită deficiențelor reținute, a condus în mod direct la apariția stării de pericol concret de rănire a lucrătorului, care s-a și materializat în final, producând decesul acestuia. Lucrătorul necalificat, chiar experimentat, nu a putut conștientiza riscul doborârii arborelui fără asigurarea locului căderii lui, ignorând apoi posibilitatea proiectării acestuia asupra sa în cazul secționării arborelui tensionat prins la sol, mai ales în lipsa unei coordonări și supravegheri competente a acțiunii sale. În ipoteza inversă, în condițiile luării acestor măsuri de protecția muncii, riscul producerii unui astfel de accident s-ar fi încadrat în marja acelui risc permis de lege, inerent activității desfășurate, urmând ca lucrătorul să fi fost cel care și-ar fi asumat o conduită contrară specializării sale și instrucțiunilor primite.

De altfel, aprecierea întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor sesizate, atât sub aspect obiectiv cât și subiectiv, cade în competența exclusivă a instanței de judecată în faza judecății procesului penal, singura învestită de lege să statueze asupra vinovăției acuzatului. Caracterul specializat al domeniului în care fapta penală este reținută nu poate nicidecum îndritui instanța să atribuie altor organe, precum experții desemnați în cauză, competențe în stabilirea persoanei vinovate, a vinovăției și a gradului de vinovăție. Chiar dacă astfel de obiective sunt cerute de către părțile în cauză, instanța este datoare să le cenzureze și să le reformuleze, în condițiile legii. Admiterea lor astfel cum au fost formulate, nu doar că afectează celeritatea soluționării cauzei prelungind nejustificat procedurile, dar angajează expertul în afara domeniului său de specialitate, existând riscul afectării fiabilităţii probatorii a întregii lucrări de specialitate, având în vedere caracterul unitar al acesteia. În situația unui eveniment de protecția muncii precum în cauza dedusă judecății, obiectivele expertizei de specialitate nu pot decât să țină de stabilirea dinamicii producerii unui accident de muncă, a modului de funcționare a unor echipamente de muncă, a analizei și interpretării unor parametri tehnici, a specificului tehnic al unor activități profesionale, cu indicarea reglementărilor tehnice sau specifice domeniului respectiv. Aspecte precum „determinarea vinovatului, vinovăției și a gradului de vinovăție” nu sunt nicidecum apanajul expertului, ci cad în sfera de competență a instanței de judecată, procesul de stabilire a vinovăției în cauza penală reprezentând obiectivul principal al procesului penal.

În ceea ce privește responsabilitatea angajatorului în domeniu, Curtea nu are nicidecum intenţia de a impune acestuia sarcini imposibile sau disproporţionate pentru asigurarea unui mediu de muncă sigur şi sănătos, înţelegând neputinţa previziunii oricărui risc profesional inerent fiecărei operaţii de lucru specifice, însă reţinerea unor deficienţe grave şi repetate, cauzate de nerespectarea unor multiple norme legale privind relaţiile de muncă şi de protecţia a muncii, va atrage răspunderea angajatorului pentru evenimentul cauzat de împrejurările izvorâte din ignorarea normelor legale de protecția muncii.

Astfel, neregularități precum lipsa calificării profesionale adecvate (lucrătorul victimă neavând specializarea necesară operației de lucru în cadrul căreia s-a produs evenimentul), omisiunea instruirii corespunzătoare pentru activitatea specifică (lipsind instruirea pentru folosirea echipamentului de muncă și de protecție) şi organizarea defectuoasă a locului de muncă (prin desfăşurarea activității în lipsa unor formaţii de lucru regulamentar constituite, având un conducător al locului de muncă și permițând altor lucrători, fără forme legale de angajare și fără calificarea necesară, să contribuie la lucrarea respectivă) – constituie neregularități grave și multiple, ce au cauzat direct producerea accidentului de muncă mortal.

Conştientă pe deplin de multitudinea şi complexitatea întregii activităţi economice ale angajatorilor, care implică o sferă largă de responsabilităţi profesionale specifice fiecărui domeniu de activitate, asigurarea sănătăţii şi securităţii în muncă a lucrătorilor fiind doar una dintre acestea, Curtea subliniază că protecţia muncii trebuie să fie în prim planul preocupărilor operatorilor economici, tocmai datorită scopului său de maximă importanţă în sfera drepturilor fundamentale ale omului – protejarea vieţii şi integrităţii corporale ori a sănătăţii persoanelor.

Faţă de aceste motive, în urma reevaluării în drept a probatoriului în cauză, în baza art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de către inculpaţi, în forma în care au fost sesizate, urmând să admită apelul procurorului şi să pronunţe condamnarea lor în cauză.

În drept, Curtea reține că faptele inculpaților persoană fizică A. și persoană juridică S.C. C. S.R.L., care, în data de 14.12.2016, în parchetul de exploatare forestieră X., din zona M., nu au luat măsurile legale de securitate și sănătate în muncă, prin dispoziția de lucru dată lucrătorului victimă B., de a fasona și doborî arbori pe picior, în lipsa unei calificări profesionale adecvate (fasonator mecanic) ori a unei instruiri corespunzătoare privind această operație de lucru, inclusiv folosirea echipamentului de muncă (motofierăstrău) și fără organizarea locului de muncă sub aspectul coordonării și supravegherii lucrătorilor (nefiind alcătuită formația de lucru regulamentară și desemnat conducătorul locului de muncă), adusă la îndeplinire de către lucrătorul victimă în mod neregulamentar (prin secționarea unui arbore tensionat, cu motofierăstrăul și fără casca de protecție), creând pericolul iminent de producere a accidentului de muncă și provocând decesul acestuia în data de 21.12.2016 (prin rănirea mortală la cap ca urmare a proiectării asupra sa a arborelui astfel tăiat) – întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 349 alin. 1 din Codul penal şi ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 2 din Codul penal, cu aplic. art. 38 alin. 1 din Codul penal.

La individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea va avea în vedere disp. legale prev. de art. 74 Cod penal privind criteriile generale de individualizare a pedepsei, statuând că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după criterii precum împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În cauză, Curtea va avea în vedere faţă de inculpatul persoană fizică că acesta este pe deplin integrat social, cu cele mai bune referinţe, situaţia sesizată având caracter singular în comportamentul său social şi profesional, aspecte faţă de care se va orienta către limitele minime prevăzute de lege pentru infracţiunile deduse judecăţii.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei faţă de inculpata persoana juridică, Curtea reţine că, potrivit art. 137 alin. 3 Cod penal, aceasta se determină ţinând seama de cifra de afaceri în cazul persoanei juridice cu scop lucrativ, precum şi de celelalte obligaţii ale persoanei juridice, condiţii în care va raporta cuantumul amenzii la situaţia financiară a acesteia pentru perioada de referinţă, astfel cum rezultă din datele dosarului, spre limita minimă prevăzută de lege.

Pe cale de consecinţă, Curtea, în baza art. 421 pct. 2, lit. a) Cod procedură penală, va admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, împotriva sentinţei penale nr. 5, pronunţate la data de 06.01.2020, de către Judecătoria Braşov, pe care o va desfiinţa sub aspectul laturii penale a cauzei şi a dispoziţiei de rămânere în sarcina statului a cheltuielilor judiciare, şi rejudecând cauza în aceste limite:

I. În baza art.  349 alin. 1 Cod penal, va condamna pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă (faptă din perioada 07.12.2016-14.12.2016).

În baza art. 192 alin. 2 Cod penal, va condamna pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă (faptă din perioada 07.12.2016-14.12.2016, persoană vătămată B.).

În baza art. 38, art. 39 alin. 1 lit. b) Cod penal, va contopi pedepsele anterior stabilite şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care se va adăuga un spor de 2 luni închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (1/3 din 6 luni), în final aplicând inculpatului A. pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 2 luni închisoare.

În baza art. 91 Cod penal, va dispune suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani şi 6 luni, stabilit în condiţiile art. 92 Cod penal.

În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, va obliga inculpatul pe durata termenului de supraveghere, la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la serviciul de probaţiune la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile,

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. 2, lit. b) Cod penal, va impune inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, va obliga inculpatul ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze 60 de zile de muncă în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Comunei R., jud. F. sau în cadrul Direcţiei de Servicii Sociale F..

Va pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 96 alin. 1, 4 Cod penal, referitoare la revocarea suspendării executării sub supraveghere în situaţia în care, cu rea credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere ori nu execută obligaţiile impuse, precum şi în situaţia săvârşirii unei noi infracţiuni în interiorul termenului de supraveghere.

II. În baza art.  349 alin. 1 Cod penal rap. la art. 137 alin. 2 şi 4 lit. b) Cod penal, va condamna pe inculpata S.C. C. S.R.L. la pedeapsa amenzii penale de 12.000 de lei (120 de zile amendă cu suma corespunzătoare pentru ziua-amendă de 100 de lei), pentru săvârşirea infracţiunii de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă (faptă din perioada 07.12.2016-14.12.2016).

În baza art.  192 alin. 2 Cod penal rap. la art. 137 alin. 2 şi 4 lit. c) Cod penal, va condamna pe inculpata  S.C. C. S.R.L. la pedeapsa amenzii penale de 18.000 de lei (180 de zile amendă cu suma corespunzătoare pentru ziua-amendă de 100 de lei), pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă (faptă din perioada 07.12.2016-14.12.2016, persoană vătămată B.).

În baza art. 38, art. 39 alin. 1 lit. c) Cod penal, va contopi  pedepsele anterior stabilite şi aplică inculpatei S.C. C. S.R.L. pedeapsa cea mai grea de 18.000 de lei, la care se adaugă suma de 4.000 de lei, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (1/3 din 12.000 de lei), în final inculpata urmând să execute pedeapsa rezultantă de 22.000 de lei (220 de zile amendă cu suma corespunzătoare pentru ziua-amendă de 100 de lei).

În baza art. 559 alin. 2 Cod procedură penală, va pune în vedere inculpatei că, în  cazul în care se află în imposibilitatea de a plăti integral amenda penală, poate solicita eşalonarea acesteia.

III. În baza art. 274 alin. 1 şi 2 Cod de procedură penală, va obliga pe fiecare dintre inculpaţii A. şi S.C. C. S.R.L. la plata către stat a câte unei sume de 3.400 de lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale şi al judecăţii în primă instanţă.

IV. Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

V. În baza art. 275 alin. 3 şi 6 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare