Cerere de anulare a certificatului de încadrare în grad de handicap. Relevanţa probei cu expertiză medico-legală administrate în cauză

Legislaţie relevantă : art. 35 alin. 1, art. 85 alin. 3 şi 10, art. 87 alin. 1 lit. a) şi art. 88 din Legea nr. 448/2006, Ordinul nr. 762/1992/2007 pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap

În cazul acţiunilor la care se referă dispoziţiile art. 87 alin. 5 din Legea nr. 448/2006, judecata stării de fapt presupune aprecieri de ordin medical, astfel că administrarea probei cu expertiză medico – legală îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora „Probele trebuie să fie admisibile potrivit legii şi să ducă la soluţionarea procesului”. Analiza admisibilităţii probei cu expertiză medico – legală trebuie să ţină seama în astfel de litigii de exigenţele asigurării unui proces echitabil reclamantului şi de limitele controlului exercitat de instanţe în materia contenciosului administrativ, iar în acest context, Curtea reţine că, similar altor materii supuse controlului instanţei de contencios administrativ, în virtutea principiului plenitudinii de competenţă consacrat de dispoziţiile art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, instanţa are dreptul de a verifica dacă dreptul de apreciere al Comisiei de evaluare - în conformitate cu dispoziţiile art. 85 alin. 3 şi 10, art. 87 alin. 1 lit. a) şi art. 88 din Legea nr. 448/2006-, a fost corect exercitat.

În speţă, administrarea probei cu raportul de expertiză medico – legală era necesară cu atât mai mult cu cât actele medicale care au stat la baza emiterii certificatului de încadrare în grad de handicap conţineau neconcordanţe cu privire la situaţia medicală a intimatei – reclamante, neconcordanţe care se impuneau a fi lămurite de către instanţa de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 976/CA/28.10.2021 pronunţată de Tribunalul Braşov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în calitate de tutore al fiicei sale B. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean C. - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și, în consecință, s-a dispus anularea certificatului de  încadrare în grad de handicap nr. 3858/12.11.2020 emis de pârât și a fost obligat pârâtul să emită un nou certificat de încadrare în grad de handicap ,,grav cu asistent personal” pentru B.. Prin dispoziţiile aceleiaşi sentinţe civile a fost obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap C. prin Consiliul Judeţean C. a declarat – în termenul legal - recurs, prin care a solicitat casarea în tot a sentinţei recurate şi, în urma rejudecării, respingerea acţiunii formulate de intimata – reclamantă A., în calitate de tutore al fiicei sale B., pentru care s-a emis certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 3858/12.11.2020.

În motivare, recurenta – pârâtă a arătat că sentinţa civilă recurată a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material prevăzute de art. 35 alin. 1, art. 85 alin. 3 şi 10, art. 87 alin. 1 lit. a) şi art. 88 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap şi Cap. 1 – „Funcţiile mentale”, pct. I.1 „Evaluarea persoanelor cu dezvoltare incompletă a funcţiilor mentale, în vederea încadrării în grad de handicap” din Anexa la Ordinul nr. 762/1992/2007.

A susţinut recurenta – pârâtă că, pentru evaluarea încadrării în grad de handicap a numitei B., s-au avut în vedere dispoziţiile legale menţionate şi rezultatele parametrilor funcţionali ai comportamentului adaptiv, atestate prin : referatul medical nr. 11945/03.11.2020 întocmit de medicul psihiatru dr. D., cu diagnosticul „întârziere mentală medie – severă, cu tulburări de comportament ; GAFS 31-40” ; avizul psihologic eliberat la data de 03.11.2020 de către psihologul E., cu diagnosticul „întârziere mentală medie – severă, QI - 36”, astfel că, la un QI de 36 şi un GAFS de 31-40, deficienţa reclamantei corespundea gradului accentuat de handicap, conform dispoziţiilor pct. I.1 al Cap. I din Anexa la Ordinul nr. 762/1992/2007. La stabilirea gradului grav de handicap, Comisia a avut în vedere diagnosticul reclamantei de întârziere mentală medie – severă şi, de asemenea, prevederile art. 85 alin. 10, art. 87 alin. 1 lit. a) şi art. 88 din Legea nr. 448/2006, precum şi prevederile art. 35 alin. 1 din lege.

Recurenta – pârâtă a susţinut, de asemenea, că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale menţionate, pronunţând o sentinţă nelegală, prin care a acordat eficienţă numai unui raport de expertiză medico – legală (nr. 931/E/20.05.2021) întocmit ulterior emiterii certificatului de încadrare în grad de handicap şi de către o instituţie care nu are abilitarea legală nici măcar de a opina cu privire la încadrarea unei persoane în grad de handicap şi care a avut în vedere scorurile obţinute la scala de incapacitate Barthel, scala ADL şi IADL, care nu sunt aplicabile în cazul deficienţei intimatei – reclamante. Conform parametrilor funcţionali aferenţi criteriilor medico – psihosociale incidente în speţă, menţionate anterior, pentru încadrarea în grad de handicap sunt relevante scorurile la scala GAFS şi nivelul QI ; or, a arătat recurenta – pârâtă, în ceea ce o priveşte pe intimata – reclamantă, scorurile la aceşti parametri justificau încadrarea sa în grad accentuat, dar având în vedere caracterul mediu spre sever al diagnosticului, s-a dispus încadrarea în grad de handicap grav a acesteia.

În drept recurenta – pârâtă a invocat dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 şi art. 496 Cod procedură civilă, art. 35 alin. 1, art. 85 alin. 10, art. 87 alin. 1 lit. a) şi art. 88 din Legea nr. 448/2006, pct. I.1 din Ordinul nr. 762/1992/2007, Anexa 4 a Ordinului Ministrului Sănătăţii şi Familiei nr. 90/2002.

Cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform 87 alin. 5 din Legea nr. 448/2006 coroborat cu art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013.

Intimata – reclamantă B. prin tutore A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs formulate de recurentă, ca neîntemeiată şi nefondată, şi păstrarea sentinţei recurate ca temeinică şi legală, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, intimata – reclamantă a arătat că, potrivit raportului de expertiză medico – legală nr. 931/E/20.05.2021 s-a constatat faptul că numita B. suferă de encefalie infantilă, cu întârziere mentală severă, cu grave tulburări cognitive şi comportamentale şi înregistrează deficienţe cognitive şi amnezie grave, având un coeficient de inteligenţă sub 21 de puncte, GAFS 20 de puncte, indicând faptul că aceasta poate prezenta un pericol pentru sine şi pentru alţii. A mai arătat intimata – reclamantă că numita B. are o atitudine necooperantă, este dezorientată, nu cunoaşte litere, nu poate desfăşura niciun fel de activitate sistematică, motiv pentru care este ajutată în permanenţă de mama sa, A..

Părţile nu au propus probe noi în recurs.

Analizând recursul declarat de recurenta – pârâtă Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap C. prin Consiliul Judeţean C., prin prisma dispoziţiilor art. 488 Cod procedură civilă, Curtea reţine următoarele :

Recurenta - pârâtă invocă drept motiv de reformare a sentinţei primei instanţe greşita aplicare a legii, respectiv a dispoziţiilor Ordinului nr. 762/1992/2007 pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap şi ale art. 35 alin. 1, art. 85 alin. 3 şi 10, art. 87 alin. 1 lit. a) şi art. 88 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, motiv care se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, dar care este, însă, nefondat.

Curtea reține că, raportat la actele medicale depuse la dosar, prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor cuprinse în Cap. 1 - „Funcţiile mentale” pct. I.1 – „Evaluarea persoanelor cu dezvoltare incompletă a funcţiilor mentale, în vederea încadrării în grad de handicap” din Ordinul nr. 762/1992/2007 pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap.

Într-adevăr, actele medicale care au stat la baza emiterii certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 3858/12.11.2020, respectiv : avizul psihologic întocmit la data de 03.11.2020 de psiholog specialist clinician E., avizul psihologic nr. 157/03.08.2020 întocmit de Cabinet psihologic F. & G., referatul medical nr. 365/07.08.2020 întocmit de dr. H. – medic specialist psihiatrie şi referatul medical nr. 719/06.10.2020 întocmit de dr. I. – medic primar psihiatru, concordă în sensul stabilirii diagnosticului intimatei – reclamante B. de „întârziere mintală severă cu tulburare de comportament”, „tulburare cognitivă gravă cu deficienţe mnezice clare”, „dizabilitate intelectuală gravă”.

Or, întârzierea mintală severă, contrar susţinerilor recurentei – pârâte expuse prin cererea de recurs, determină încadrarea în grad de handicap grav (dispoziţiile Cap. 1 pct. I.1 din Ordinul nr. 762/1992/2007 stabilind că „întârzierea mintală profundă” corespunde încadrării în grad de handicap grav), situaţia medicală a intimatei – reclamante fiind în mod evident agravată faţă de cea avută în vedere la eliberarea certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 3587/08.10.2018 (a cărui legalitate a fost analizată de către instanţa de judecată în dosarul nr. xxxx/62/2018 al Tribunalului Braşov), la data eliberării acestui din urmă certificat de încadrare în grad de handicap intimata – reclamantă fiind diagnosticată cu „întârziere mintală medie” cu tulburări de comportament, ceea ce a determinat anterior încadrarea în grad de handicap accentuat (dispoziţiile Cap. 1 pct. I.1 din Ordinul nr. 762/1992/2007 stabilind că „întârzierea mintală accentuată” corespunde încadrării în grad de handicap accentuat).

Conform dispoziţiilor Cap. 1 pct. I.1 din Ordinul nr. 762/1992/2007, în cazul întârzierii mintale profunde (nivel QI sub 20-25), scorul GAFS mai mic sau egal cu 20 determină încadrarea în grad de handicap grav, cu asistent personal, iar un scor GAFS între 21 şi 30 puncte determină încadrarea în grad de handicap grav, fără asistent personal, iar potrivit dispoziţiilor aceluiaşi pct. I.1 „Evaluarea persoanelor cu dezvoltarea incompletă a funcţiilor mentale în vederea încadrării în grad de handicap” din Ordinul nr. 762/1992/2007, din punct de vedere al activităţilor – limitărilor/participare - necesităţi, se arată că „În funcţie de rezultatul evaluării complexe şi de stabilirea gradului de autonomie personală, (persoanele evaluate) pot beneficia de asistent personal”, în acelaşi sens dispunând şi art. 35 alin. 1 din Legea nr. 448/2006.

În aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, Curtea reţine că, potrivit concluziilor raportului de expertiză medico – legală nr. 931/E/20.05.2021 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală C., intimata – reclamantă B. este suferindă de encefalopatie infantilă cu întârziere mentală severă, cu grave tulburări cognitive şi de comportament, iar examinările clinice şi ansamblul evaluărilor neuropsihologice evidenţiază deficite cognitive şi mnezice (de memorie) grave, “cu coeficientul de inteligenţă sub 21 de puncte, scala de evaluare globală a funcţionării GAFS 20 de puncte, indicând un oarecare pericol de a se vătăma pe sine sau pe alţii”.

Raportul de expertiză medico – legală nr. 931/E/20.05.2021 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală C. nu a avut în vedere, aşadar, doar scorurile obţinute de intimata – reclamantă la scala de incapacitate Barthel, scala ADL şi IDL, astfel cum a susţinut recurenta – pârâtă, ci a avut în vedere chiar scorul obţinut la scala GAFS şi nivelul QI, care sunt aplicabile în cazul deficienţei intimatei – reclamante. Scorul de 20 de puncte obţinut de intimata – reclamantă la Scala de Evaluare Globală a Funcţionării (GAFS) şi nivelul QI sub 21 de puncte, ca şi incapacitatea totală a intimatei – reclamante de a se autoîngriji, au fost determinate de Cabinet Individual de Psihologie J., potrivit actelor de evaluare depuse la filele nr. 125-128 dosar fond, înscrisuri care au fost anexate raportului de expertiză medico – legală nr. 931/E/20.05.2021.

Într-adevăr, raportul de expertiză medico – legală nr. 931/E/20.05.2021 a fost întocmit ulterior emiterii certificatului de încadrare în grad de handicap contestat în speţă, certificat a cărui legalitate este apreciată de către instanţă raportat la starea medicală a persoanei evaluate de la data emiterii acestuia, însă în speţă, raportul de expertiză medico – legală confirmă un diagnostic al intimatei – reclamante care era valabil şi la data emiterii certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 3858/12.11.2020, iar nu o situaţie agravată a stării de sănătate a intimatei – reclamante în raport cu data emiterii certificatului de încadrare în grad de handicap.

Nu pot fi reţinute susţinerile recurentei – pârâte în sensul că, în mod greşit, prima instanţă a acordat eficienţă raportului de expertiză medico – legală întocmit în cauză. Curtea reţine în acest sens că, în cazul acţiunilor la care se referă dispoziţiile art. 87 alin. 5 din Legea nr. 448/2006, judecata stării de fapt presupune aprecieri de ordin medical, astfel că administrarea probei cu expertiză medico – legală îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora „Probele trebuie să fie admisibile potrivit legii şi să ducă la soluţionarea procesului”. Analiza admisibilităţii probei cu expertiză medico – legală trebuie să ţină seama în astfel de litigii de exigenţele asigurării unui proces echitabil reclamantului şi de limitele controlului exercitat de instanţe în materia contenciosului administrativ, iar în acest context, Curtea reţine că, similar altor materii supuse controlului instanţei de contencios administrativ, în virtutea principiului plenitudinii de competenţă consacrat de dispoziţiile art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, instanţa are dreptul de a verifica dacă dreptul de apreciere al Comisiei de evaluare - în conformitate cu dispoziţiile art. 85 alin. 3 şi 10, art. 87 alin. 1 lit. a) şi art. 88 din Legea nr. 448/2006-, a fost corect exercitat.

În speţă, administrarea probei cu raportul de expertiză medico – legală era necesară cu atât mai mult cu cât actele medicale care au stat la baza emiterii certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 3858/12.11.2020 conţineau neconcordanţe cu privire la situaţia medicală a intimatei – reclamante, neconcordanţe care se impuneau a fi lămurite de către instanţa de judecată.

Astfel, în privinţa QI, avizul psihologic întocmit la data de 03.11.2020 de psiholog specialist clinician E. şi referatul medical nr. 719/06.10.2020 întocmit de dr. I. – medic primar psihiatru menţionează un nivel al QI = 34 – 36, în timp ce, dimpotrivă, avizul psihologic nr. 157/03.08.2020 întocmit de Cabinet psihologic F. & G. şi referatul medical nr. 365/07.08.2020 întocmit de dr. H. – medic specialist psihiatrie menţionează că nu s-a putut stabili QI, pacientul manifestând atitudine necooperantă, lipsă de reacţii la stimulii de mediu, neputând desfăşura nicio activitate sistemică, iar scorul MMSE a fost stabilit la 2 puncte (fila nr. 10 din dosarul primei instanţe), ceea ce relevă o tulburare cognitivă în fază gravă.

În privinţa scorului GAFS, referatul medical nr. 365/07.08.2020 întocmit de dr. H. – medic specialist psihiatrie şi referatul medical nr. 719/06.10.2020 întocmit de dr. I. – medic primar psihiatru, menţionează un scor GAFS de 20 puncte (ceea ce corespundea încadrării în grad de handicap grav cu asistent personal, chiar potrivit actelor medicale întocmite anterior emiterii certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 3858/12.11.2020), în timp ce, dimpotrivă, referatul medical nr. 11945/03.11.2020 întocmit de dr. D. – medic specialist psihiatru, menţionează un scor GAFS de 31-40 puncte, dar şi o întârziere mintală medie – severă a intimatei – reclamante (spre deosebire de toate celelalte acte medicale menţionate care evidenţiau o întârziere mintală severă/tulburare cognitivă gravă, iar nu medie – severă).

Dispoziţiile art. 35 alin. 1 din Legea nr. 448/2006 statuează că „Persoana adultă cu handicap grav are dreptul la un asistent personal, în baza evaluării sociopsihomedicale”, iar în speţă, raportul de evaluare complexă nr. 2929/08.09.2020 întocmit de Serviciul Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu handicap din cadrul D.G.A.S.P.C. C. menţionează dependenţa totală a intimatei – reclamante în desfăşurarea activităţilor instrumentale (prepararea hranei, activităţi gospodăreşti, gestionarea propriilor venituri, efectuarea de cumpărături) şi faptul că aceasta necesită îndrumare/sprijin parţial în efectuarea activităţilor zilnice (îmbrăcare, hrănire, igienă corporală, mobilizare), parametrii funcţionali indicaţi în raportul de evaluare complexă fiind : QI necuantificabil, MMSE 2 puncte, GAFS 20 puncte. De asemenea, raportul de anchetă socială nr. 1500/12.08.2020 întocmit de Direcţia de Asistenţă Socială C., reluând aceiaşi parametri funcţionali menţionaţi în referatul medical nr. 365 întocmit la data de 07.08.2020 de dr. H. – medic specialist psihiatrie, menţionează că părinţii intimatei – reclamante îi acordă în permanenţă acesteia suport şi supraveghere în efectuarea tuturor activităţilor şi însoţire la deplasările efectuate în exterior.

Pentru toate aceste considerente, reţinând că potrivit dispoziţiilor legale incidente ale Ordinului nr. 762/1992 din 31.08.2007 al Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Ministrului Sănătății Publice, în mod corect a reţinut prima instanţă că se impune încadrarea intimatei – reclamante în gradul de handicap grav, cu asistent personal, raportat la un nivel al QI sub 20 puncte şi un scor GAFS de 20 puncte, confirmate prin probatoriul administrat în cauză, în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, Curtea va  respinge recursul formulat de recurenta – pârâtă Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap C. prin Consiliul Judeţean C., împotriva sentinţei civile nr. 976/CA/28.10.2021 a Tribunalului Braşov – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, pe care o va menţine.

Faţă de faptul că, deşi îndreptăţită la plata cheltuielilor de judecată conform art. 453 Cod procedură civilă, intimata – reclamantă nu a făcut dovada cuantumului cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, instanţa va respinge cererea intimatei – reclamante privind obligarea recurentei – pârâte la plata cheltuielilor de judecată în recurs.”

Domenii speta

Spete similare