Principiul legalităţii căilor de atac. Contestaţie la executare. Inadmisibilitatea recursului

Decizie 166/R din 23.03.2022


Alin. 4 al art. 651 Cod procedură civilă prevede că dacă prin lege nu se dispune altfel, instanţa de executare se pronunţă prin încheiere executorie, care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare. În cauză, recurentul-contestator a exercitat calea de atac a recursului împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel într-o acţiune având ca obiect contestaţie la executare silită, neexistând vreo dispoziţie legală incidentă care să dispună în sens contrar art. 651 alin. 4 Cod procedură civilă.

Raportat la dispoziţiile legale menţionate mai sus, Curtea a reţinut că o hotărâre judecătorească este supusă doar căilor de atac prevăzute de legiuitor, independent de menţiunile din cuprinsul hotărârii, iar în cauză, în temeiul art. 651 alin. 4 Cod procedură civilă nu putea fi exercitată calea de atac a recursului, obiectul judecăţii fiind o contestaţie la executare.

art. 457 alin. 1, art. 651 Cod procedură civilă

Prin Decizia nr. x/A/03.12.2021 pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș, în dosarul nr. y/289/2021 s-a admis excepţia tardivităţii cu privire la formularea apelului, invocată de către intimată, respingându-se ca tardivă cererea de apel formulată de apelantul contestator Z în contradictoriu cu intimatele V SA şi T LTD, împotriva încheierii civile nr. w/21.07.2021 pronunţată de către Judecătoria Reghin în dosarul nr. y/289/2021.

S-a menţinut încheierea civilă nr. w/21.07.2021 pronunţată de către Judecătoria Reghin în dosarul nr. y/289/2021, ca legală şi temeinică, respingându-se cererea accesorie privind acordarea cheltuielilor de judecată în apel formulată de către apelantul contestator, s-a luat act de faptul că intimatele nu au solicitat cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs contestatorul Z, care a solicitat în temeiul art. 498 alin. 2 Cod procedură civilă, să se admită recursul astfel cum a fost formulat, să se caseze hotărârea atacată şi pe cale de consecinţă să se dispună trimiterea cauzei la instanţa de apel în vederea rejudecării, cu acordarea cheltuielilor de judecată. constând în taxă judiciară de timbru şi onorariu avocat.

În considerentele recursului contestatorul a învederat faptul că într-adevăr apelul a fost înregistrat prin poştă după împlinirea termenului de 10 zile, însă cererea de apel fusese înregistrată şi prin intermediul e-mailului în ultima zi de apel, aşadar în termenul legal. Pe cale de consecinţă, instanţa de apel a admis excepţia tardivităţii în mod neîntemeiat şi totodată a respins în mod nefondat apelul pentru acest considerent.

Recurentul contestator a arătat că instanţa de apel reţine în decizie faptul că hotărârea primei instanţe a fost comunicată contestatorului în data de 28.07.2021. Având în vedere termenul de apel de 10 zile de la comunicarea hotărârii, acesta s-a împlinit în data de 09.08.2021, aşa cum corect reţine instanţa de apel. La fel de adevărat este şi faptul că recurentul contestator a formulat apelul atât prin poştă, cât şi prin e-mail, respectând termenul de 10 zile.

La dosarul cauzei se poate observa că cererea de apel a fost înregistrată de două ori, prima dată în 10.08.2021, fiind trimisă prin e-mail, iar a doua oară în 11.08.2021. Cu toate acestea, pe cererea de apel înregistrată în data de 10.08.2021 personalul de la registratura instanţei a scris faptul că apelul a fost depus după finalizarea programului instanţei, în 09.08.2021, ora 17:51. Acest aspect reiese şi din înscrisul anexat recursului, respectiv dovada trimiterii apelului prin e-mail de la adresa reprezentantului contestatorului, [email protected], către adresa instanţei, [email protected]. Aşadar, apelul a fost înregistrat în ultima zi a termenului de apel, deci în mod legal.

Recurentul contestator a invocat dispoziţiile art. 183 alin. l Cod procedură civilă, respectiv actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen.

Decizia ÎCCJ nr. 45/2020 privind examinarea sesizării formulate de Tribunalul Gorj - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 14.725/318/2019, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, prin care s-a stabilit că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă, modificat prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, actele de procedură transmise prin fax sau e-mail, în ultima zi a termenului procedural care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea înDează la instanţa, este socotit a fi depus în termen.

În opinia recurentului contestator instanţa de apel a aplicat greşit o normă procedurală, respectiv art. 183 Cod procedură civilă şi interpretarea ei aşa cum a fost dată de către ÎCCJ printr-o hotărâre prealabilă general obligatorie, aşa încât se impune admiterea recursului raportat la prevederile art. 488 alin. l pct. 5 Cod procedură civilă casarea hotărârii şi trimiterea cauzei la instanţa de apel în vederea rejudecării.

Calea de atac a recursului este o cale de atac extraordinară care se poate formula doar pentru motivele limitativ şi expres prevăzute de lege. Astfel, art. 488 alin. l prevede că casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru cele 8 motive de nelegalitate prevăzute expres. Unul dintre acestea este cel de la pct. 5, respectiv când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Recurentul contestator a susţinut că regula de procedură care a fost încălcată este cea de la art. 183 Cod procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură socotite a fi în termen dacă comunicarea a fost făcută prin e-mail. În ceea ce priveşte nulitatea, aceasta nu este absolută şi necondiţionată, însă contestatorul poate justifica o vătămare vădită adusă prin încălcarea acestei norme procedurale.

În opinia recurentului contestator vătămarea constă în faptul că prin nesocotirea acestei norme procedurale, instanţa a respins nejustificat calea de atac a apelului, iar contestatorului nu i-au mai fost analizate toate apărările formulate pe fondul cauzei care ar fi putut conduce la admiterea căii de atac şi implicit la admiterea contestaţiei la executare. Mai mult decât atât, acestuia i-a fost încălcat principiul dublului grad de jurisdicţie din moment ce apelul a fost respins nefondat, fără a se analiza motivele de fond ale acestuia.

Potrivit art.177 alin.2 Cod procedură civilă, nulitatea nu poate fi acoperită dacă a intervenit decăderea ori o altă sancţiune procedurală sau dacă se produce ori subzistă o vătămare. În prezenta cauză contestatorului i s-a cauzat o vătămare care nu poate fi înlăturată în nicio altă modalitate decât prin casarea hotărârii care s-a pronunţat cu încălcarea legii, iar vătămarea produsă acestuia continuă să subziste.

La data de 4 martie 2022 pârâta T LTD, a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a deciziei atacate.

În motivarea întâmpinării pârâta a învederat faptul că la data de 19.10.2006, a fost încheiat Contractul nr. RF06542630227, între bancă, în calitate de împrumutant şi contestatorul din prezenta cauza în calitate de împrumutat, prin care banca i-a acordat acestuia din urma un împrumut.

Intimata pârâtă a susţinut că debitorul a încetat să mai achite ratele, instituţia financiar bancară a declarat creditul scadent anticipat şi ulterior a cesionat întreaga creanţă către creditorul cesionar iniţial, F SARL. Totodată, au fost efectuate formalităţile de înscriere a Contractului de cesiune creanţe în Arhiva Electronic de Garanţii Reale Mobiliare în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, sub avizul nr. z-0004893v49867-DZG, z-00047489019027-WIY.

Încercările creditorului de a oferi consiliere şi posibilitatea rambursării creanţei în mai multe rate avantajoase au fost ignorate de către contestator, motiv pentru care în anul 2016 s-au început formalităţile de executare silită prin intermediul BEJ Vlas Măria Cristina în cadrul dosarului de executare nr. q/2016.

Intimata pârâtă a arătat că în anul z a intervenit cesiunea de creanţa dintre F SARL şi T LTD. Cesiunea a fost notificată debitorului cedat.

Executare silita din cadrul dosarului de executare nr. q/2016 a încetat în 26.02.2019 ca urmare a lipsei de bunuri sau venituri urmăribile.

În anul 2021 s-au început iar formalităţile de executare silită prin intermediul SCPEJ Huruba, Giunca & Asociaţii, formându-se dosarul de executare nr. r/2021.

Intimata pârâtă a arătat că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reghin contestatorul a solicitat anularea executării silite din dosar nr. r/2021. Prin hotărârea civilă nr. w din data de 21.07.2021, instanţa a respins cererea reclamantului ca fiind neîntemeiată.

În continuare intimata pârâtă a invocat excepţia netimbrării acţiunii.

În conformitate cu dispoziţiile art. 148 alin. 6 noul Cod de procedură civilă, cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează. Aceste dispoziţii legale sunt completate de prevederile art. 197 noul Cod de procedură civilă, care instituie regula conform căreia, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii.

Intimata pârâtă a susţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 82 vechiul Cod de procedură civilă, cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează. Conform dispoziţiilor legale dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii.

Netimbrarea sau timbrarea insuficienta atrage anularea cererii de chemare în judecată. Prezentele dispoziţii legale se completează cu cele ale articolului 1 din OUG nr. 80/2013.

Intimata pârâtă a subliniat faptul că, coroborate aceste dispoziţii cu cele ale art. 32, 33 şi 34 din OUG nr. 80/2013, faţă de aceste aspecte a solicitat admiterea excepţiei şi anularea cererii formulate de către recurenta, în cazul în care nu au fost respectate dispoziţiile legale, privind timbrarea cererii de recurs, iar la dosarul cauzei nu se regăseşte la primul termen de judecată dovada taxei judiciare de timbru datorate de către reclamant.

Pe fondul cauzei intimata pârâtă a considerat că instanţa de apel în mod corect a constatat perimarea cererii de apel formulate de recurenta contestatoare, având în vedere faptul că prin Decizia civila nr. x din data de 03.12.2021, Tribunalul Specializat Mureş a respins cererea de apel care face obiectul dosarului nr. y/289/2021, întrucât aceasta a fost depusă prin poştă pe rolul instanţei după expirarea termenului de 10 zile.

Intimata pârâtă a subliniat faptul că excepţia tardivităţii este una peremptorie, pentru că tinde spre respingerea acţiunii tardiv formulate fără antamarea fondului şi de asemenea, una absolută pentru că poate fi invocată de către instanţă din oficiu, de oricare dintre părţi sau de procuror, în orice stare a pricinii.

Decizia atacată a fost comunicată la data 28.07.2021, potrivit menţiunilor de pe procesul verbal de înmânare aflat la f. 178 din dosarul de fond. Comunicarea s-a realizat în acord cu voinţa contestatorului, prin alegere de sediu procesual, la adresa indicată de acesta drept loc de comunicare a actelor de procedură pe seama reprezentantului convenţional. Cererea de apel a fost depusă prin poştă, la data de 11.08.2021, potrivit menţiunilor de pe plicul aflat la f. 8 din dosarul de apel.

Calculând aşadar termenul de 10 zile de la data comunicării din 28.07.2021, după modul de calcul pe zile libere, adică cu adăugarea celor două zile suplimentare, tribunalul a reţinut în mod corect faptul că ultima zi în care apelul putea fi depus în termen (în acest caz la oficiul poştal) a fost ziua de luni, 09.08.2021, astfel că depunerea sa în data de 11.08.2021 este tardivă.

La data de 8 martie 2022 pârâta V SA a depus la dosar întâmpinare solicitând pe cale de excepţie să se admită excepţia netimbrării recursului şi, pe cale de consecinţa, să se dispună anularea acestuia ca netimbrat în temeiul art. 197 Cod procedură civilă raportat la art. 10 alin. 2 din OUG nr. 80/2013.

Intimata pârâtă a invocat pe cale de excepţie, admiterea excepţiei inadmisibilităţii recursului, iar pe fondul cauzei a solicitat să se respingă recursul declarat ca nefondat, cu consecinţa menţinerii soluţiei de respingere a apelului ca tardiv formulat.

În continuare intimata pârâtă a invocat excepţia netimbrării recursului, arătând că potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. 1 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "Acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti (..) sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă", iar art. 3 din acelaşi act normativ prevede modalitatea de calcul a taxei de timbru datorata în cazul depunerii unei contestaţii la executare.

Intimata pârâtă a invocat  şi dispoziţiile art. 23 alin. 1 lit. b) din actul normativ mai sus menţionat, potrivit căruia "Cererile pentru exercitarea apelului împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 50% din: (...) taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor şi acţiunilor evaluabile în bani, dar nu mai puţin de 20 lei."

Din actele comunicate intimatei pârâte nu rezultă faptul că recursul a fost timbrat, astfel cum impun dispoziţiile OUG nr. 80/2013, motiv pentru care a solicitat în situaţia în care acesta nu a fost timbrat, anularea apelului ca netimbrat în temeiul art. 197 Cod procedură civilă.

Cu privire la respingerea recursului ca inadmisibil, intimata pârâtă a arătat că în conformitate cu prevederile art. 718 alin. 1 Cod procedură civilă „hotărârea cu privire la contestaţie poate fi atacată numai cu apel, cu excepţia hotărârilor pronunţate în temeiul art. 711 alin. 4 şi art. 714 alin. 34, care pot fi atacate în condiţiile dreptului comun”. Prin urmare ca regulă generală, hotărârea pronunţat cu privire la contestaţia la executare poate fi atacată doar cu apel. Astfel, rezulta că în materia contestaţiei la executare nu este deschisă şi calea de atac a recursului.

Pe fondul cauzei, intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii soluţiei de respingere a apelului ca tardiv formulat.

Intimata pârâtă a susţinut că în cuprinsul memoriului ce recurs contestatorul susţine nelegalitatea deciziei atacate întrucât excepţia privind tardivitatea apelului a fost soluţionată cu încălcarea normelor procedurale înscrise în art. 183 Cod procedură civilă, context în care critica evocata urmează a fi analizată din perspectiva motivului de casare înscris în art. 488 pct. 5 Cod procedură civilă.

În opinia intimatei pârâte hotărârea atacată a fost pronunţată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor înscrise în art. 181 şi 183 din Cod procedură civilă.

Pentru calculul acestui termen procedural este necesar a fi stabilit punctul de plecare, aspect reglementat de art. 468 alin. 1 coroborat cu art. 184 Cod procedură civilă ca şi punctul de împlinire, aspect ce face obiectul art. 182 din Codul de procedură civilă potrivit căruia:

"(1) termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură. (2) Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea înDează în acel loc în mod legal, dispoziţiile art. 184 fiind aplicabile."

Intimata pârâtă a susţinut că în speţă Sentinţa nr w/21.07.2021 a fost comunicată la data de 28.07.2021 potrivit menţiunilor de pe procesul verbal de înmânare aflat la fila 178 din dosar fond. Cererea de apel a fost depusă prin poştă la data de 11.08.2021 potrivit menţiunilor de pe plicul aflat la fila 8 din dosar, moment de care a început să curgă termenul legal de 10 zile pentru promovarea caii de atac.

Relativ la momentul la care s-a împlinit termenul de apel, recurentul susţine că instanţă de apel a realizat o aplicare greşită a dispoziţiilor înscrise în ort 183 alin 1 din Cod procedură civilă întrucât a trimis pe email în data de 09.08.2021, iar pe cererea de apel personalul de la registratura instanţei a scris faptul că apelul a fost depus după finalizarea programului instanţei în 09.08.2021 ora 17:51 şi prin urmare a fost înregistrat de doua ori prima dată în 10.08.2021 iar a doua oara în 11.08.2021.

În opinia intimatei pârâte instanţa de apel, în examinarea excepţiei privind tardivitatea apelului declarat, a examinat corect şi complet datele expediţiei realizată prin intermediul oficiului poştal, dat fiind faptul că recipisa oficiului poştal de pe actul depus servesc drept dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată.

Cum termenul de apel se calculează pe zile libere, conform art. 181 alin (1) şi (2) Cod procedură civilă, în mod corect instanţa de apel a reţinut că termenul de apel s-a împlinit în data de 07.08.2021 fiind o zi de sâmbătă, termenul de formulare al apelului s-a prelungit până în prima zi lucrătoare care urmează, respective luni 09.08.2018 aceasta fiind ultima zi în care apelantul putea să formuleze apel. Cum corect instanţa de apel a stabilit că apelul  contestatorului a fost înaintat instanţei prin curierat la data de 11.08.2021 rezulta că s-a constatat judicios faptul că apelul a fost formulat cu depăşirea termenului imperativ prevăzut de lege.

Intimata pârâtă a susţinut că în situaţia nerespectării termenelor procedurale legale potrivit art. 185 Cod procedură civilă, partea decăzută din dreptul de a mai efectua actul de procedură pe care legea îl supune unui termen legal imperativ, precum este termenul de exercitare a apelului. Aşa fiind nerespectarea termenului de promovare a căilor de atac conduce la pierdea dreptului procesual de a efectua actul de procedură supus unui astfel de termen, potrivit normei legal enunţate, care reglementează sancţiunea decăderii.

Promovând apelul cu depăşirea termenului defipt de lege, reclamantul este decăzut din dreptul de a mai exercita calea de atac, iar sancţiunea declarării unui apel peste termen nu poate fi decât respingerea acestuia ca tardiv formulat, cum corect s-a dispus de instanţa de apel prin decizia recurată.

În opinia intimatei pârâte scopul legitim al instituirii de către legiuitorul naţional a unor norme imperative pentru promovarea unor căi de atac este în mod neîndoielnic limitarea în timp a incertitudinii raporturilor juridice, astfel că după epuizarea termenelor pentru declararea acestora, orice persoană de bună credinţă să se poată prevala, în orice împrejurarea de o hotărâre judecătoreasca definitivă, ce nu mai este susceptibilă de retractare sau reformare, intrată în circuitul juridic, care trebuie să aibă grad acceptabil de securitate.

Intimata pârâtă a solicitat a se reţine netemeinicia criticilor formulate iar în baza art. 496 Cod procedură civilă să se respingă recursul ca nefondat, să se admită excepţia netimbrării apelului şi, pe cale de consecinţă, să se dispună anularea acestuia ca netimbrat în temeiul art. 197 Cod procedură civilă raportat la art. 10 alin. 2 din OUG nr. 80/2013, iar pe fond, să se respingă recursul declarat de acesta ca nefondat, cu consecinţa menţinerii soluţiei pronunţate de către instanţa de apel.

Examinând calea de atac exercitată prin raportare la excepţia inadmisibilităţii invocată de către intimată, Curtea a reţinut următoarele:

La data de 19 martie 2021 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Reghin contestaţia la executare formulată de către recurentul-contestator Z în contradictoriu cu intimatele T LTD şi V SA prin care a solicitat anularea executării silite începute în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/19.10.2006 în dosar execuţional nr. r/2021 al Societăţii Civile Profesionale de Executori Judecătoreşti Hurubă, Giunca & Asociaţii, întoarcerea executării silite şi repunerea părţilor în situaţia anterioară demarării procedurilor de executare silită.

Se mai reţine că potrivit art. 457 alin. 1 Cod procedură civilă hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Potrivit art. 651 (Instanţa de executare)

(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

(2) Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenţei instanţei de executare.

(3) Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

De asemenea, alin. 4 al art. 651 Cod procedură civilă prevede că dacă prin lege nu se dispune altfel, instanţa de executare se pronunţă prin încheiere executorie, care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare.

În cauză, recurentul-contestator a exercitat calea de atac a recursului împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel într-o acţiune având ca obiect contestaţie la executare silită, neexistând vreo dispoziţie legală incidentă care să dispună în sens contrar art. 651 alin. 4 Cod procedură civilă.

Raportat la dispoziţiile legale menţionate mai sus, Curtea a reţinut că o hotărâre judecătorească este supusă doar căilor de atac prevăzute de legiuitor, independent de menţiunile din cuprinsul hotărârii, iar în cauză, în temeiul art. 651 alin. 4 Cod procedură civilă nu putea fi exercitată calea de atac a recursului, obiectul judecăţii fiind o contestaţie la executare.

Prin urmare, s-a admis excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de către intimată prin întâmpinare şi s-a respins calea de atac ca inadmisibilă.