Civil - divorţ

INSTANŢA

Deliberând asupra procesului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 1119/173/2021, din data de 28.04.2021, reclamanta, pârât reconvenientă (denumită în continuare reclamanta) M A I  , prin avocat Gheorghiu Nicoleta, în  contradictoriu cu pârâtul, reclamant reconvențional (denumit în continuare pârât) M A  ,  , a solicitat instanţei să desfacă căsătoria încheiată între părţi din culpa pârâtului, să încuviinţeze să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de „Albu”, ca autoritatea părintească asupra minorilor M A V  , şi M I A  ,  , să fie exercitată exclusiv numai de către mamă, să se stabilească locuinţa minorilor la domiciliul mamei şi obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorilor, prin raportare la venitul net realizat de pârât, cu plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a arătat că părţile s-au căsătorit la data de 23.09.2011 şi că au împreună 2 copii minori. În timpul căsniciei au locuit în com. P  , jud. Vrancea, apoi au plecat în Italia şi ulterior în Marea Britanie. După naşterea primului copil pârâtul a început să consume alcool şi a devenit din ce în ca mai violent, pe fondul geloziei. În plus acesta s-a implicat în relaţii extraconjugale.

În urma solicitării unor explicaţii, reclamanta a fost ameninţată cu moartea de către pârât, aceasta obţinând un ordin de protecţie împotriva soţului şi a fost nevoită să petreacă 11 luni într-un refugiu destinat protecţiei victimelor împotriva violenţei domestice în Anglia.

În luna martie 2021 a revenit în ţară împreună cu cei doi copii, însă pârâtul nu s-a interesat de aceştia şi nu a contribuit financiar la creşterea fiicelor sale.

Consideră că sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru a se dispune exercitarea autorităţii părinteşti în mod exclusiv având în vedere violenţele exercitate de pârât împotriva reclamantei.

Întrucât raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, a solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată (fila 4-6).

În drept a invocat prevederile art. 373 lit. b, art. 383, alin. 3, art. 398, art. 400, art. 402 și art. 453 C. Proc. Civ..

În probaţiune a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, ancheta socială şi a probei testimoniale.

A timbrat cererea cu suma de 100 lei, conform art. 15, lit. b, din OUG nr. 80/2013 (fila 3).

Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a arătat că nu a fost niciodată violent cu reclamanta sau copiii săi şi că ordinul de restricţie emis împotriva sa este unul abuziv, având în vedere că a fost emis în lipsa sa, fără a-i fi acordată posibilitatea de a se apăra, doar în baza susţinerilor nefondate ale reclamantei. Consumă alcool în limite normale şi nu le este cel care îşi manifestă gelozia ci soţia sa întrucât când mergea la serviciu mai lua în maşină unele colege, iar pârâta îi punea în maşină dispozitive de ascultare. Ca urmare a solicitat desfacerea căsătoriei din culpă comună.

A arătat că este de acord cu celelalte capete ale cererii, cu excepţia capătului cererii referitor la exercitarea autorităţii părinteşti în mod exclusiv de către mamă, pentru că ţine foarte mult la copii şi doreşte să contribuie la creşterea şi educarea acestora, însă reclamanta este cea care a tăiat orice legături ale copiilor cu pârâtul. Nu a trimis sume de bani pentru minore, pentru că nu a avut un cont.

Pe cale reconvenţională a solicitat instanţei să stabilească un program de legături personale cu minorele astfel:

- câte două ore în timpul săptămânii (luni, miercuri şi joi) în prezenţa pârâtei, într-un loc public;

- două weekend-uri pe lună de vineri ora 17:00, până duminică ora 17:00 să îi încredinţeze copiii pentru a le lua la domiciliul său din România.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare şi întâmpinare la cererea reconvenţională, prin care a susţinut că pârâtul a avut un comportament violent faţă de ea, iar atunci când a solicitat emiterea ordinului de protecţie a fugit din Anglia pentru că era căutat de autorităţi. A fost sunat pe de autorităţi, dar a refuzat să se prezinte, deşi au fost trei termene. Se tema pentru siguranţa sa, pentru că pârâtul este o fire agresivă, fiind lovită de el, chiar în prezenţa fetelor şi de aceea nu este de acord cu programul solicitat de acesta. În prezent este fugit în Belgia pentru că este căutat de autorităţile engleze .

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba testimonială şi proba cu ancheta socială.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Părţile s-au căsătorit la data de 23.09.2011, căsătoria fiind înregistrată la Primăria com. M la nr. 22/23.09.2011 (fila 9).

Din căsătorie au rezultat minorii M A V  , şi  M  I A.

Reclamanta a depus la dosar înscrisuri din care reiese că la data de 11.05.2020 a sesizat autorităţile engleze cu privire la comiterea unei agresiuni sexuale între adulţi, acestea luând decizia de a nu mai continua cercetările din cauza dovezilor insuficiente (fila 12-14).

În luna septembrie 2020 instanţa pentru familie din Medway a emis un ordin de protecţie a reclamantei, împotriva pârâtului, până la data de 30.09.2021, ora 23:59, prin care i s-a interzis să se apropie de aceasta la mai puţin de 100 m. şi să comunice în orice fel cu aceasta. Din lecturarea ordinului reiese că nu s-au verificat faptele, ordinul fiind emis în baza susţinerilor reclamantei. (fila 15, 16).

La data de 10.06.2020 reclamanta şi copiii s-au cazat într-un centru de sprijin pentru victimele violenţei domestice şi a efectuat demersuri pentru obţinerea unor noi acte pentru legitimare, motivat de faptul că nu le-a găsit în locuinţa comună, deşi le-a căutat însoţită de poliţie (fila 35- 37). (...).

Din referatul de anchetă socială efectuat de reprezentanţii Autorităţii Tutelare P a reieşit că reclamanta este plecată în străinătate, unde lucrează cu forme legale, urmând să revină acasă în scurt timp. Minorele au fost lăsate în supravegherea mamei reclamantei, A  L . Locuinţa acesteia este compusă din două camere, hol şi bucătărie, racordată la reţeaua de energie electrică, încălzirea efectuându-se cu sobe cu lemne. Condiţiile igienico-sanitare sunt bune. Relaţiile dintre fete şi bunica maternă sunt bune, mama îngrijindu-se de întreţinerea acestora, sens în care ţine legătura cu acestea, zilnic, prin intermediul reţelelor de socializare. Veniturile familiei sunt date de alocaţia pentru minore şi sumele de bani trimise de reclamantă. S-a propus ca autoritatea părintească că fie exercitată exclusiv de către mamă (fila 45, 46).

Referatul de anchetă socială efectuat de reprezentanţi Autorităţii Tutelare din com. M a reliefat faptul că pârâtul nu se află la domiciliul părinţilor săi ci este plecat la muncă în străinătate şi nu a mai revenit în ţară de mai mulţi ani. Părinţii pârâtului nu deţin imobil în proprietate, locuiesc în două camere în casa aparţinând bunicilor pârâtului, nu au venituri şi nici bunuri în proprietate. Condiţiile locative sunt precare şi nu conferă un climat adecvat creşterii copiilor (fila 79 şi urm.).

Din probatoriul administrat, instanţa constată că vina în destrămarea căsniciei revine pârâtului, care nu a înţeles în mod corespunzător care sunt obligaţiile unei căsnicii. Provocarea  unor scandaluri la care asistau şi copii, folosirea de cuvinte şi gesturi jignitoare, nepotrivite la adresa soţiei, recurgerea la agresiuni fizice, de natură a o determina pe reclamantă să părăsească domiciliul conjugal şi să rămână într-un  adăpost social timp de 10 luni, constituie suficiente motive care să indice instanţei faptul că pârâtul se face vinovat de destrămarea legăturilor sentimentale între cei doi, aspect care a condus, în final, la imposibilitatea continuării traiului în comun. Relaţia extraconjugală invocată de reclamantă nu a fost pe deplin dovedită, însă acest aspect nu face ca vinovăţia pârâtului în ceea ce priveşte separarea intempestivă a părţilor să fie atenuată.

În consecinţă, instanţa va admite capătul de cerere al reclamantei privind desfacerea căsătoriei încheiate între părţi la data de 23.09.2011, înregistrată la Primăria com. M  la nr. 22/23.09.2011, din culpa pârâtului.

În ceea ce priveşte capătul cererii referitor la autoritatea părintească, instanţa reţine că potrivit art. 2 din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică şi morală normală, la echilibru socioafectiv şi la viaţa de familie. Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor copilului, altor reprezentanţi legali ai săi, precum şi oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal. Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti. Este obligatorie implicarea familiei în toate deciziile, acţiunile şi măsurile privitoare la copil şi să sprijine îngrijirea, creşterea şi formarea, dezvoltarea şi educarea acestuia în cadrul familiei.

Instanţa are în vedere şi art. 36 din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 conform căruia exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului şi să asigure bunăstarea materială şi spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menţinerea relaţiilor personale cu el, prin asigurarea creşterii, educării şi întreţinerii sale, precum şi prin reprezentarea sa legală şi administrarea patrimoniului său.

Alineatul 7 din acelaşi articol prevede că se consideră motive întemeiate pentru ca instanţa să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependenţa de droguri a celuilalt părinte, violenţa faţă de copil sau faţă de celălalt părinte, condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracţiuni cu privire la viaţa sexuală, infracţiuni de violenţă, precum şi orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti.

În situaţia concretă, instanţa reţine că s-a dovedit faptul că pârâtul a avut un comportament mai mult decât agresiv faţă de soţia sa, manifestările neconforme având loc şi în prezenţa copiilor (declaraţii martor Albu Laura). Nu poate fi trecut cu vederea faptul că reclamanta a fost nevoită să fugă din domiciliul comun şi să apeleze la sprijinul autorităţilor engleze pentru a-i fi asigurată protecţia fizică. Aceasta, şi cei doi copii, au locuit aproape un an într-un adăpost social, cu un program strict, într-o locaţie conspirată, aşa încât pârâtul să nu poată ajunge la familia sa. În plus, împotriva pârâtului fiind emis un ordin de protecţie, chiar dacă în lipsă. Nu pot fi primite susţinerile pârâtului conform cărora nu i s-a acordat posibilitatea de a se apăra, pentru că a fost citat la proces şi dacă ar fi avut suficiente argumente pentru a combate cele susţinute de reclamantă au fi urmat calea legală de atac şi ar fi demonstrat nevinovăţia în faţa instanţei de control judiciar, cale pe care nu a urmat-o.

După separarea părţilor, de aproximativ 1 an, nu şi-a contactat copii, nu a fost prezent niciodată în viaţa acestora, nu a contribuit cu nimic la întreţinerea şi educarea acestora, manifestând un dezinteres total faţă de propriile fiice. Nu reprezintă justificări pertinente acelea conform cărora nu a ştiut unde se află, pentru că ar fi putut afla prin intermediul mamei reclamantei căreia i-ar fi putut trimite bunuri sau valori pentru copii, ori ar fi putut deschide un cont pe numele acestora pe care să îl alimenteze periodic. În acest răstimp copiii au avut nevoie de alimente, îmbrăcăminte, căldură, educaţie etc., aspecte care se traduc în nevoi pecuniare, dar şi de grijă părintească, supraveghere, atenţie, compasiune, etc., care se traduc în nevoi sufleteşti-psihologice, la care pârâtul nu a contribuit.

Instanţa consideră că este în interesul superior al minorelor admiterea cererii de exercitare exclusivă de către unul dintre părinţi, a autorităţii părinteşti, atunci când celălalt părinte (pârâtul) are un comportament faţă de minor care are ca şi consecinţe periclitarea dezvoltării fizice, psihice, spirituale, morale sau sociale a copilului, situaţie care a fost dovedită în cauză.

În aceste condiţii şi faţă de dispoziţiile art. 398 al.1 Cod civil şi art. 36 al.7 Legea 272/2004 se constată că lipsa de interes manifestată de pârât faţă de copii dar şi riscurile pe care le prezintă cel puţin temporar pentru aceştia raportat la situaţia actuală personală, constituie motive temeinice pentru ca autoritatea părintească să fie exercitată doar de către reclamantă, pârâtul păstrând oricum drepturile prevăzute de art. 398 al.2 Cod civil..

Pe calde consecinţă, instanţa va stabili domiciliul minorelor la mamă, aceasta fiind ajutată, conform celor arătat de reprezentanţii autorităţii tutelare, de către bunica maternă.

Instanţa aminteşte prevederile art. 403 C. civ., care stipulează că „în cazul schimbării împrejurărilor, instanţa de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile şi îndatoririle părinţilor divorţaţi faţă de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinţi sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituţiei de ocrotire, a instituţiei publice specializate pentru protecţia copilului sau a procurorului.”

Astfel, pârâtul va avea posibilitatea ca în condiţiile în care survin alte elemente de fapt sau de drept care să modifice actuala stare, să solicite schimbarea măsurilor luate de instanţă.

Referitor la capătul cererii privind obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere, instanţa reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 529 Cod civil, întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti. Când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la 1/4 din venitul său lunar net pentru un copil, 1/3 pentru 2 copii şi 1/2 pentru 3 sau mai mulţi copii. Art. 525 Cod civil, prevede că minorul se află în nevoie dacă nu se poate întreţine din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri. Minorul este prezumat de lege ca fiind în stare de nevoie.

Din probatoriul administrat reiese că pârâtul nu este angajat, fapt pentru care, instanţa îl va obliga la plata către reclamantă, în favoarea minorelor  (...), a unei pensii de întreţinere în cuantum de 1/6 pentru fiecare din salariul minim net pe economia României, lunar, începând cu data introducerii acţiunii, 28.04.2021 şi până la majoratul minorelor.

În soluţionarea cererii reconvenţionale, instanţa reţine că art. 496 alin. 3 C. civ., stipulează: „părintele la care copilul nu locuieşte în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuinţa acestuia. Instanţa de tutelă poate limita exerciţiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului”.

Art. 401 Cod civil, în cazurile prevăzute la art. 400 Cod civil părintele sau, după caz, părinţii separaţi de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.

Instanţa reţine că potrivit art. 2 din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică şi morală normală, la echilibru socioafectiv şi la viaţa de familie. Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor copilului, altor reprezentanţi legali ai săi, precum şi oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal. Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti. Este obligatorie implicarea familiei în toate deciziile, acţiunile şi măsurile privitoare la copil şi să sprijine îngrijirea, creşterea şi formarea, dezvoltarea şi educarea acestuia în cadrul familiei.

Art. 17 din Legea mai sus citată, stipulează „(1) Copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament.

(2) Copilul are dreptul de a-şi cunoaşte rudele şi de a întreţine relaţii personale cu acestea, precum şi cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.

(3) Părinţii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relaţiile personale ale acestuia cu bunicii, fraţii şi surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie decât în cazurile în care instanţa decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.

(4) În caz de neînţelegere între părinţi cu privire la modalităţile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanţa va stabili un program în funcţie de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire şi educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil şi părintele la care nu locuieşte, de comportamentul acestuia din urmă, precum şi de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte.

(5) Criteriile prevăzute la alin. (4) vor fi avute în vedere şi la stabilirea programului de relaţii personale şi cu celelalte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie.

Deşi din probatoriul administrat a reieşit că pârâtul a avut un comportament agresiv faţă de reclamantă, nu s-a demonstrat că reprezintă un pericol concret pentru minore, cu care s-a comportat corespunzător în timpul convieţuirii. Certurile şi scandalurile dintre părţi care s-au petrecut în prezenţa copiilor constituie un factor perturbator pentru dezvoltarea armonioasă a acestora, însă  atât textele de lege mai sus citate, cât şi jurisprudenţa naţională dar şi europeană, reliefează faptul că legăturile dintre părinţi şi copii pot fi restrânse doar în condiţii speciale, în speţă nefiind identificată nicio astfel de situaţie.

În consecinţă, instanţa va încuviinţa pârâtului un program de legături personale cu minorele, aşa încât să se asigure o revenire treptată a tatălui în viaţa acestora, iniţial prin vizite în localitatea în care se află mama. Instanţa nu va încuviinţa ca pârâtul să ia copiii la domiciliul părinţilor săi din România, având în vedere că nu există condiţii locative corespunzătoare, aşa cum a reieşit din ancheta socială efectuate de autorităţile locale.

De asemenea, instanţa nu va încuviinţa integral programul propus de pârât, pentru că nu consideră necesară prezenţa ambelor părţi în aceeaşi locaţie, mai ales că împotriva pârâtului a fost emis un ordin de protecţie, iar relaţiile dintre acestea sunt tensionate, existând posibilitatea producerii altor scandaluri sau certuri care să afecteze în mod indirect copiii. În consecinţă, va stabili un program de legături personale ale tatălui cu minorele astfel:

- câte două ore în timpul săptămânii miercuri şi joi, într-un loc public din localitatea în care se află reclamanta cu minorele (fără prezenţa mamei), între orele 15,00-17,00;

- al doilea şi al patrulea sfârşit de săptămână din lună sâmbăta şi duminica între orele 11,00-18,00 în locuri publice din localitatea în care se află reclamanta cu minorele (fără prezenţa mamei);

Orice exercitare abuzivă a dreptului de a avea legături personale cu minorii din partea tatălui sau un refuz abuziv al mamei sau al bunicii materne de a permite minorelor de a avea legături personale cu tatăl lor vor atrage reconsiderarea prezentului program de vizitare de către instanța de judecată, la cererea părții lezate. De asemenea, instanţa reaminteşte faptul că acest program va fi exercitat numai cu acordul copiilor, aceştia fiind cei care vor putea să îşi exprime consimţământul în mod nemijlocit.

În temeiul art. 453, alin. 1 şi 2 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată va fi admisă integral, iar cererea reconvenţională în parte, instanţa va obliga pârâtul la plata către reclamantă a 80% din cheltuielile efectuate de aceasta, în cuantum de 1100 lei (100 lei taxa judiciară de timbru (fila 3) şi 1000 onorariul de avocat (fila 86)), respectiv suma de 880 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare